(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati"

r 



£caterinaTaralun.£ 



'* 



CICLOP 

1TITATII ROMANESTI 



s\ 



Personalitati 





ENCYCLOPEDIA 

IDENTITATII 
ROMANESTI 

Personalitati 



diet AK.indd 1 



^ 




31.10.2011 17:22:12 




diet AK.indd 2 



31.10.2011 17:22:13 



d= 



Ecaterinajaralunga 



ENCICLOPEDIA 

IDENTITATII 
ROMANESTI 

r 

Personalitdti 



dictAK.indd 3 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



=!^J= 



Prezenta editie a aparut in anul 2011 
in versiune tiparita si electronica la 
Editura Litera 

O.P. 53, C.P. 212, sector 4 

Bucuresti, Romania 

tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372 

e-mail: comenzi@litera.ro 



Ne puteti vizita pe 

LITE fe www.litera.ro 

Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati 
Ecaterina Taralunga 

Copyright text si fotografii © Ecaterina Taralunga 
Copyright prezentare grafica © 2011 Litera 
Toate drepturile rezervate 

Iconografie: Vasile Blendea, Ion Cucu, Mihai Potarniche, 
Nicolae Raileanu, Ecaterina Taralunga, arhivele Editurii 
Litera, Biblioteca Academiei Romane, Biblioteca Muzeului 
Literaturii Romane, Agerpres, Forbes, fotografii trimise 
de protagonistii articolelor, de rudele sau de cunostintele lor. 

Editor: Vidrascu si fiii 

Corector: Valentina Tifin 

Coperta si macheta: Vladimir Zmeev 

Tehnoredactare si prepress: Marin Popa 

Editura a depus toate eforturile pentru a-i identifica pe detinatorii 
drepturilor de autor asupra fotografiilor reproduse si ne cerem 
scuze anticipat pentru orice omisiune neintentionata din lista 
de mai sus. Ne-ar face placere sa inseram mentiunea de rigoare 
in orice editie ulterioara a acestei enciclopedii. 



^ 



Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei 
TARALUNGA, ECATERINA ' 

Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati / 

Ecaterina Taralunga. - Bucuresti: Litera International, 2011 

ISBN 978-606-600-246-2 
81'374.8:821. 135. 1.09=135.1 



wt 



Wi9L T 'Pa rit la R - A - „Monitorul Oficial" 



dictAK.indd 4 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Acela doar e demn de libertate ce zi de zi 
Tnfrunta lupta pentru ea... 

J. W. Goethe - Faust 



Nota autorului 

Acest dictionar de personalitati este parte a unei Enciclopedii a 
identitatii romanesti. El asaza apartenentii unei familii impreuna, 
astfel meat contributia lor la identitatea romaneasca sa devina 
vizibila prin ceea ce inseamna demers unitar al familiei - ca 
rezultanta a educatiei transmise pe firul generatiilor, dar si ca 
punct de vedere despre insasi ideea de apartenenta a familiei 
(sau dinastiei) la un ansamblu de civilizatie si la standardele 
lumii civilizate in sens larg. 

De asemenea, sunt mentionati profesorii si elevii unei persona- 
litati, atunci cand este cazul, ceea ce permite incadrarea fiecaruia 
intr-o linie a evolutiei fenomenului romanesc, dar si atestarea 
interferentelor, contactelor, influentelor dintre cultura romana si 
alte culturi ale lumii, inceput de posibila definire a entitatii euro- 
pene si a apartenentei romanilor la aceasta entitate, la marele 
tot al civilizatiei planetare, ca prilej de sincronizare si de avans 
al identitatii romanesti, de joe propriu si percutant in formula 
intregului civilizatiilor omenesti. 

Un alt demers implicit a fost acela de a situa geografic - in zo- 
nele de provenienta - apartenentii la demersul cultural, ceea ce 
induce ideea influentei fundalului cultural la formarea persona- 
litatilor, a puterii unui mediu formativ de a-si pune amprenta si 
de a trimite in prim-planul civilizatiei romanesti oameni pe care 
nu traditia familiei - sau nu doar ea - i-a facut sa-si dea masura 
in chip plenar, ci comunicarea cu acest fundal cultural, format 
din toti cei care, desi nu erau prin ei insisi personalitati de prima 
marime in registrul valorilor romanesti, aveau totusi constiinta 
ordinelor de marime si voiau sa le afirme prin aceia dintre ei, 
talentati intr-un domeniu ori altul, care le apartineau prin ori- 
gine. Scoala si educatia in ansamblul ei, sistemul institutional si 
permisivitatea - ori, dimpotriva, interdictia - au forjat, au intarit 
demersul fiecarui om dispus sa-si asume parcurgerea marelui 
drum numit experienta culturala (materiala ori spirituala) si 
produs cultural. Provinciile istorice romanesti au concurat 
intre ele in chip creator pentru a integra in spatiul identitar 
cele mai inalte realizari, din punct de vedere uman, ale zonei. 
Astfel incat putem afirma, cu deplina certitudine, ca integritatea 
fenomenului romanesc este un produs al familiilor si al spatiilor 
locuite de romani. 

Iradierea acestui ambient asupra minoritarilor si-a spus cuvan- 
tul si exista cazuri celebre de personalitati care nu apartin prin 
nastere majoritatii romanesti, dar poarta prin lume identitatea 



^ 



dictAK.indd 5 -f©4 31.10.2011 17:22:15 



culturala romaneasca, puterea a ceea ce numeam fundalul ei 
cultural formativ. Apartinem cu totii acestui spatiu identitar, 
ceea ce nu inseamna nicidecum ca un om, dupa puterea lui 
spirituala, nu-si poate asimila o identitate multipla si nu se poate 
afirma in mai multe spatii culturale, fara sa-si piarda cu nimic 
impulsul identitar initial, ci, dimpotriva, sa-1 faca si mai pregnant 
prin puterea comparatiei cu alte spatii identitare. 

Exista si cazul optiunilor de afiliere la cultura romana al unor 
personalitati formate si provenite din alte spatii decat acela al 
culturii romane ori al comunitatilor romanesti mai mici, dar 
compacte, aflate in afara granitelor actuale ale spatiului identitar 
romanesc propriu-zis. Valorile pe care le-au produs si care apar- 
tin identitatii romanesti nu sunt mai putin pretioase si puterea 
lor de a se integra in fluxul major al spiritului produce chiar 
cresterea si modificarea spatiului identitar in ansamblul lui. 

Evident, dictionarul trateaza mai atent personalitatile veacu- 
lui XX si ale intervalelor de traversare ale lumii romanesti: de 
la capitalism la socialism si apoi de la socialism la capitalism, 
momente care masoara puterea natiunii de a-si afirma identita- 
tea si permanenta. Fie ca s-au aflat pe un brat al balantei, ori pe 
celalalt, personalitatile acestui spatiu identitar au asigurat supra- 
vietuirea natiei si au dus mai departe numele de roman. Urmasii 
se raporteaza la ei pentru a merge mai departe, afirmand ori 
negand un corpus de valori. Dar, in oricare dintre aceste situatii 
se vor afla, ei vor continua sa fie, identitar vorbind, produse ale 
spatiului spiritual romanesc. Aceasta chiar evidentiind batalii ce 
subliniaza, o data mai mult, standardele valorice pe care mizeaza 
fiecare pe parcursul acestui lung si complex proces istoric. 

Suntem o natiune inca tanara la scara istoriei si aceasta e sansa 
noastra de a ne cunoaste in profunzime, cu bune si cu rele. De a 
constientiza cine si ce suntem si de a face corectiile de parcurs 
necesare pentru a ne aseza, la locul cuvenit, in marele peisaj al 
lumii contemporane. 



Multumesc cu recunostinta celor care au impartasit acest mod 
de a vedea lucrurile si asezarea personalitatilor romanesti pe 
firul istoriei, adica lui Lucian Marina, presedinte al Societatii 
de Limba Romana din Voivodina, care s-a ocupat de fisele 
romanilor din Banatul Sarbesc, precum si domnilor doctori 
habilitati Ion Ciocanu si Aurel Marinciuc din Republica 
Moldova, cu totii cercetatori foarte atenti si exacti ai fenome- 
nului identitar romanesc. De asemenea, adresez multumirile 
mele echipei Editurii Litera, adica domnilor Anatol Vidrascu si 
Dan Vidrascu, care au acceptat si au dus la finalizare proiectul, 
ca si secretarului de redactie Corina Tabaras, care a vegheat 
atent si discret intregul proces de editare. Nu in ultimul rand 
multumesc nevazutei echipe redactionale de la Chisinau, care 
a traversat cu profesionalism versantii abrupti ai numeroaselor 
corecturi si revizii de text. 



Dr. Ecaterina Taralunga 
mai 2011, Bucuresti 



% 



dictAK.indd 6 -f©4 31.10.2011 17:22:15 



A 



Aaron, Petru Pavel 

(1709, Bistra, jud. Maramure§ - 1764, Blaj) 
Cleric si carturar, originar dintr-o familie 
domnitoare din Moldova. A fost fondatorul 
familiei Aaron din Transilvania. Greco-cato- 
lic. A invatat mai intai acasa, cu un profesor 
francez, apoi la Colegiul De Propaganda 
Fide din Roma (filosofia si teologia). S-a 
intors in tara in 1743 si s-a calugarit sub 
numele Pavel. Episcop unit (greco-catolic) 
al Transilvaniei (1752-1764). A organizat 
scolile romanesti din Blaj (scoala de obste, 
scoala secundara, seminarul de preoti), 
acesta devenind astfel un important centru 
cultural al Transilvaniei. A infiintat tipografii 
unde a tiparit in romana si latina carti de 
cult: Floarea adevarului, 1750, aparuta si in 
latina, la Viena, cu titlul Flosculus veritatis, 
1753; Bucoavnd, 1759; Adevdrata mdngdiere in 
vremi de lipsd, 1761. A folosit izvoare grecesti, 
latinesti si romanesti. Considerat astazi unul 
dintre fondatorii latinismului ardelean, ceea 
ce i-a adus replici din partea ortodoxiei, 
dar, in acelasi timp, unul dintre cei care au 
constientizat radacinile latine ale neamului 
romanesc, apartenenta acestuia la bazinul 
romanitatii. Linia Roma-Viena-Blaj deve- 
nea, in epoca, o Linie Maginot de aparare 
antiotomana. 

Aaron, Theodor 

(6.02.1803, Jichindeal, jud. Sibiu - 
6.04.1859, Lugoj) 

Cleric, pedagog si carturar roman. A invatat 
filosofie si teologie la Sibiu, Blaj, Cluj, Bu~ 
dapesta. Director al Gimnaziului Romanesc 
din Beius, rector al Seminarului Roman 
Leopoldin din Oradea, cenzor al cartilor ro- 
manesti de pe langa tipografia Universitatii 
din Buda (1842). Publica la Gazeta de Tran- 
silvania, Foaie pentru minte, inimd si literaturd. 
I s-a tiparit la Buda in 1828 Scurtd apendice 
la Istoria lui Petru Maior, carea, prin adevdrate 
mdrturisiri a mai multor scriitori vechi, inceputul 
romanilor din romani adevdrati mai mare lumina 
il pune. Citeaza surse grecesti, latine, bizanti- 
ne: Plutarh, Seneca, Titus Livius, Eunapius, 



Eutropius, Procopius. Prefata este una ilu- 
minista („luminarea natiei", „iscusirea" ei). 
In domeniul limbii romane este adeptul eti- 
mologismului si latinizarii, in linia lui Petru 
Maior si a Scolii Ardelene. A insistat asupra 
continuitatii filonului romanic pe tot terito- 
riul fostei Dacii si asupra unitatii lingvistice 
a romanilor din nordul si din sudul Dunarii. 

Aaron, Vasile 

(1770, Glogovet, langa Blaj - 1822, Sibiu) 
Poet. Studii de teologie la Seminarul din Blaj, 
apoi Dreptul la Cluj. Avocat consistorial al 
Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. Stia germa- 
na, maghiara, latina, italiana. A corespondat 
cu Veniamin Costache de la Iasi, relatia fiind 
stabilita de loan Budai-Deleanu. A tradus si 
prelucrat DerMessias de Fr. G. Klopstock, cu 
titlul Patimile si moartea Domnului si Mantu- 
itorului nostru Iisus Hristos, 1805, fragmente 
din Bucolice si Eneida de Virgiliu (ramase in 
ms.), precum si Metamorfoze de Ovidiu in 
versuri, cu titlul Perirea a doi iubiti, adecdijal- 
nica intamplare a lui Piram si Tisbe, carora s-au 
adaugat maipe urmd nepotrivita iubire a lui Echo 
siNartis, 1807. A scris poema didactica Anul 
eel manos, 1820, dupa modelul Georgicelor lui 
Virgiliu, si lucrarea juridica originala Praxi- 
sul formurilor bisericesti 1805. A prelucrat in 
versuri romane populare Istoria lui Sofronim 
si a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef mai 
marelui din Milet, 1821. Are meritul de a fi 
introdus in cultura romana, prin traduceri, 
compilatii si imitatii, mari teme ale literaturii 
clasice, modelandu-le astfel incat, in ciuda 
lipsei de stralucire, sa poata fi gustate de 
omul simplu. 

Aaronsohn, Aaron 

(1876, Bacau - 1919, Canalul Manecii) 
Om de stiinta si om politic. A plecat din tara 
cu parintii la varsta de 6 ani, in nou-infiin- 
tata colonie Zichron Yaakov din Palestina, 
atunci parte a Imperiului Otoman. A stu- 
diat in Franta stiintele naturale cu o bursa 
Rothschild. A alcatuit harta botanica a 
teritoriului viitorului Israel si a descoperit 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 7 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Ababii 




Petru Pavel Aaron 



Aaron Aaronsohn 




pe muntele Hermon specii noi. A infiintat 
o statiune de ameliorare a soiurilor de 
plante comestibile, mai ales a graului sal- 
batic. Ca om politic, a infiintat reteaua de 
spionaj Nili, care a functionat in favoarea 
britanicilor in Primul Razboi Mondial, ceea 
ce a dus, intre altele, la atacul lui Edmund 
Allenby de la Beersheba contra otomanilor. 
Lucrari: Agricultural and botanical explorations 
in Palestine, 1910. Un bulevard din Tel Aviv 
poarta numele sau, iar la Zichron Yaakov 
(colonie formata in principal prin migrare 
din zona romaneasca si unde se conserva 
portul popular si bucataria romaneasca), 
are un muzeu cu obiecte provenite si din 
Romania, Bacau. A murit intr-un accident 
de avion, mergand, la chemarea presedinte- 
lui Weizmann, la Conferinta de pace de la 
Versailles. 

Ababii, Ion 

(11.02.1944, Ochiul Alb, Basarabia) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
Generala la Institutul de Medicina din Chi- 
sinau. Specializare la Institutul de Cercetari 
Stiintifice in domeniul otorinolaringologiei 
din Moscova. Profesor, prorector si rector 
al Universitatii de Medicina si Farmacie 
N. Testemitanu din Chisinau. A descifrat 
mecanismele cronicizarii afectiunilor infla- 
matorii recidivante ale tractului respirator 
superior si ale urechii medii si caile de 
prevenire a acestui proces. A pus bazele 
teoretico-practice ale audiologiei in Mol- 
dova. Profesor invitat la Moscova, Viena, 
Washington, Paris, Budapesta, Bucuresti, 
Varsovia, Kiev. Detine 17 brevete de in- 
ventie. Lucrari: Ocmpuu cmeH03upywu4uu 
napumompaxeo6poHxum y demeu (in cola- 
borare); Stenozele si defectele laringelui (1982, 
in colaborare); Clinica si tratamentul otitelor 
recidivante la copii (Moscova, 1985, in cola- 
borare); Sinuzitele recidivante la copii (1991, in 
colaborare); Farmacoterapia in otorinolaringolo- 
gia pediatrica (2004, in colaborare); manualul 
de Otorinolaringologie (2000, in colaborare). 



Distins cu titlul de Om Emerit, Ordinul 
Prietenia Popoarelor, Ordinul Republicii, 
cu Marea Medalie de Aur Albert Schweit- 
zer, Medalia de Aur P. Erlich, cu Medaliile 
Robert Koch si Nikolai Pirogov. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Abern, Martin 

nume la na§tere Martin Abramowitz 

(2.12.1898, la§i - 1949, New York) 
Om politic. Autodidact. Trotkist ca optiune 
politica. A plecat in SUA, la Minesotta, in 
1903. A refuzat sa lupte in armata americana 
in Primul Razboi Mondial. A fost unul din- 
tre fondatorii Partidului Socialist al Americii, 
Partidului Comunist American (1923), Ligii 
Comuniste pentru America. Expulzat din 
miscarea politica americana pentru continu- 
area liniei trotkiste (1928), a fondat Partidul 
Socialist al Muncitorilor (1938), devenit 
Partidul Muncitorilor in 1940. 

Ablov, Antonie 

(16.08.1905, Odessa - 18.05.1978, Chisinau) 
Savant, specialist in domeniul chimiei 
anorganice, profesor universitar, fondato- 
rul scolii stiintifice de chimie a Republicii 
Moldova. In 1923 se inscrie la Facultatea de 
Fizica si Chimie a Universitatii ALL Cuza 
din Iasi. A activat, temporar, in calitate de 
inginer cercetator la Asociatia de prelucrare 
a titeiului ASTRA Romana din Ploiesti 
(1 939-1 940). In 1940 revine in Basara- 
bia si e numit sef al Catedrei de chimie a 
Institutului Agricol din Chisinau (1941), 
apoi al celui din Sverdlovsk (Ekaterinburg, 
1941-1944). In 1944 isi sustine, la Univer- 
sitatea din Kazan, teza de doctor habilitat 
in chimie (Despre natura legaturilor si despre 
stereochimia compusilor complecsi). A fost pro- 
fesor si sef al Catedrei de chimie anorganica 
la Institutul Agricol, Institutul de Medicina, 
Universitatea de Stat din Chisinau (1945- 
1959). Este unul dintre organizatorii Facul- 
tatii de Chimie a Universitatii si primul ei 
decan (1946-1959). Concomitent, participa 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 8 



& 



31.10.2011 17:22:15 



Acterian 



la fondarea agrochimiei in Moldova. Din 
1949 conduce Laboratorul chimico-anali- 
tic al filialei moldovenesti a Academiei de 
Stiinte a URSS, fiind totodata si membru 
al Consiliului Stiintific Specializat al aces- 
teia. Intre 1959 si 1961 a fost director al 
Institutului de Chimie al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Sef al Laboratorului 
de chimie a compusilor coordinativi al 
Institutului de Chimie (1959-1978). Din 
1965 pana in 1975 este director al Institu- 
tului de chimie al ASM. A publicat 762 de 
lucrari stiintifice, inclusiv 2 monografii. In 
colaborare cu I.B. Bersuker, a elaborat, in 
1961, prima monografie din URSS dedicata 
legaturii chimice intre combinative coordi- 
native (Legatura chimicd in compusii complecsi). 
Lucrari: Nomenclatura chimiei neorganice, 
1962; M.V. Lomonosov si studiul lui „Cuvant 
despre folosul chimiei" impreuna cu D. Batar, 
A. Samsurin, 1962. Membru al Academiei 
de Stiinte a Republicii Moldova (1961) si 
presedinte al prezidiului ei (1961-1978). 
Intre 1961 si 1965 a detinut functia de 
academician-coordonator al Sectiei de sti- 
inte naturale si tehnice. In anul 1983 i s-a 
decernat post-mortem Premiul de Stat al 
RSSM in domeniul stiintei si tehnicii. 

Abramescu, Niculae 

(31.03.1884, Targoviste - 1947, Cluj) 
Matematician. Profesor la Universitatea din 
Cluj, fondator al Facultatii de Stiinte cu 
sectiile Matematica, Fizica, Chimie, Stiinte 
Naturale, Geografie a Universitatii Regele 
Ferdinand. Sectia de matematica avea Ca- 
tedrele: Matematici Generale, Mecanica, 
Teoria Functiilor, Analiza, Algebra, Astro- 
nomie. A predat geometrie descriptiva. Din 
1921 profesor la Universitatea din Bucu- 
resti. A contribuit la organizarea Societatii 
de Stiinte din Cluj si a primului Congres 
National al matematicienilor romani (Cluj 
1929), care s-a bucurat de participarea lui 
Vito Volterra, cuvantul inaugural fiind ros- 
tit de Gh. Titeica. Cu acest prilej debuteaza, 
la Cluj, revista Mathematica, al carei mem- 
bru fondator este. Colaboreaza cu peste 
150 de matematicieni din toata lumea. In 
1941 a fost unul dintre cei 26 de profesori 
universitari semnatari ai protestului fata de 
actul de cedare a Ardealului de Nord alaturi 
de Ion Muslea, D.D. Rosea, Gh. Spacu s.a. 
A participat activ in perioada 1941-1943 la 
functionarea Cercului matematic al Socie- 
tatii de Stiinte din Cluj aflat in refugiu la 
Timisoara. Contributii la analiza matemati- 
ca si la geometrie. 




Ar§avir Acterian 



Abrudan, Dumitru 

(29.08.1938, Gepiu, jud. Bihor) 
Teolog. A absolvit Institutul Teologic Uni- 
versitar din Sibiu. Specializare la Bucuresti si 
Ierusalim (Universitatea Ebraica). Profesor la 
Seminarul teologic din Caransebes, apoi din 
Sibiu, Oradea. Presedinte al ASTRA. Militant 
pentru ecumenism. Lucrari: Vechiul Testament 
in scrierile Fericitului Augustin, 1963; Ierusalimul 
epocii celui de al doilea templu, 1975; Cartea 
Psalmilor in spiritualitatea ortodoxd, 1985; Con- 
troversa dintre mitropolitul Andrei Saguna si Ion 
Eliade Radulescu privind traducerea Bibliei, 1993. 

Acterian, Haig 

(5.03.1904, Constanta - 8.08.1943, Kuban, Rusia) 
Actor si regizor. Armean ca etnie. Frate cu 
Arsavir A. A absolvit Filosofia (coleg cu 
Mircea Eliade) si Conservatorul de Arta 
Dramatica (elev al Luciei Sturdza Bulandra) 
la Bucuresti. Specializare la Berlin si Roma 
(pentru cinematografie). Director de scena la 
Teatrul Ventura (al Marioarei Ventura), apoi 
director al Teatrului National (1940-1941). 
A regizat: Cuceritorul, de Bernard Shaw, 1933; 
Spioana, de J. Tepa, 1 934. Literatura: Dialog 
intre inchipuiri, piesa de teatru, 1929; Agonia, 
versuri, 1929; Roma, Geneva, Paris, jurnal, 
1935. A murit pe front. 

Acterian, (Nazaret) Armavir 

(18.09.1907, Constanta - 17.09.1997, Bucuresti) 
Scriitor. Armean ca etnie, frate cu Haig A. 
si sot al Mariettei Sadova. Coleg de liceu, la 
Spiru Haret, cu Barbu Brezianu si Constan- 
tin Noica. A absolvit Dreptul la Bucuresti. 
Legionar, a activat clandestin in perioada 
1 946-1 949. A facut inchisoare la Jilava, Aiud 
si Canal (1949-1953, 1959-1964), a doua 
oara pentru raspandirea lucrarilor lui Emil 
Cioran si Mircea Eliade aduse clandestin 
de sotia sa din strainatate. Dupa eliberare a 
lucrat ca functionar la Institutul de Hema- 
tologic. Dupa 1989 a fost repus in circulatie 
culturala de Editura Humanitas si Institutul 
European. Lucrari: Patanii din viata oamenilor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 9 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Adamache 




mart, 1937; Jurnalul unui pseudo-filosof, 1992; 
Privilegiati si napastuiti, 1992; Jurnal in cdutarea 
lui Dumnezeu, 1994; Cum am devenit crestin, 
1994; Despre Mir are, 1996; Portrete si trei 
amintiri de puscdrias, 1996; Nelinistile lui Nas- 
tratin, 2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt, 
2002; dor an, Eliade, lonesco, 2003; Corabia 
nebunilor, 2006; Jurnal, 1929-1990, 2008. 

Adamache, Ion (lonel) 

(9.08.1923, Tulcea - 
25.11.1998, Calgary, Canada) 
Inginer, inventator. A absolvit in 1947 Fa- 
cultatea de Mine si Metalurgie la Bucuresti 
cu magna cum laude. A lucrat la ASTRA 
Romana (Societate petrolifera romano-ame- 
ricana, 1947-1951), la Institutul de Cerce- 
tari Petrolifere din Campina (1951-1968), 
si-a sustinut doctoratul (1966) si a devenit 
director adjunct stiintific al Institutului din 
Campina, consilier stiintific al Departamen- 
tului de Petrol al Consiliului National al 
Cercetarii Stiintifice (CNCS), unde intra in 
contradictie cu parerile Elenei Ceausescu. 
Pleaca la Schela Bolintin. A devenit apoi 
profesor la Centrul de Perfectionare a Ingi- 
nerilor si Tehnicienilor din Ministerul Pe- 
trolului. Angajat prin concurs organizat de 
Libia la Bucuresti, a lucrat ca Reservoir En- 
gineering Manager la Compania Nationala 
de Petrol a Libiei (1974-1976). Acolo fiind, 
a cerut azil politic in Canada, al carei ceta- 
tean a devenit in 1 981 . A lucrat la Aquitaine 
Canada si succesoarele acesteia, Canterra si 
Husky, ca Reservoir Engineering Manager, 
Completion Manager si Research and De- 
velopment Manager. In 1993 si-a infiintat 
propria companie, acordand consultant;! in 
domeniul extractiei petrolului pentru Libia, 
Franta, Italia, China, Venezuela, Ungaria, 
Mexic, URSS, Iugoslavia, SUA, Canada. De- 
tine 25 de patente pentru inventii, care sunt 
aplicate de companiile unde a lucrat. Menti- 
onam: metoda pentru extragerea petrolului 
prin injectare de apa sarata in zacamant; 
purificare cu sulfuri; tehnologia puturilor 
orizontale (membru fondator al Societatii 
pentru Puturi Orizontale din Canada), pro- 
ductia de gaz acid. Profesor invitat in China 
pentru aceste tehnologii. Lucrari: Pompe de 
productie; peste 70 de articole in reviste de 
specialitate. Membru al Asociatiei Ingineri- 
lor si a Geologilor din Alberta (APPEGA), 
membru al Canadian Institute of Mining, 
Metallurgy and Petroleum (CIM), membru 
al Canadian Centre for Mineral and Energy 
Technology (CANMET), membru al Socie- 
tatii Internationale a Inginerilor din Petrol 
din SUA. Premii: Frank Spragins Award ca 



recunoastere a integritatii si expertizei sale 
ingineresti; CANMET Technology Transfer 
Award in 1992 pentru contributia excep- 
tional;! la industria fosilifera din Canada; 
Fellowship Award, 1993 pentru contributi- 
ile la industria petrolului si mineritului din 
Canada. A fondat sectia romana a Societatii 
Petrolului si a inscris in ea peste 100 de 
petrolisti romani, organizand 10 conferinte 
SPE/CIM. 6 burse anuale care-i poarta 
numele au fost instituite de sotia sa pentru 
scolarizarea copiilor romani din Canada. 

Adamachi, Vasile 

(21.07.1818, Orhei, Basarabia - 1892, la§i) 
Filantrop. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Universitatea din Iasi. Specializare la Paris. 
Mare proprietar de pamanturi. Preocupat 
de arheologie, istorie, biologie, dezvoltarea 
agriculturii si, mai presus de orice, de for- 
marea elitelor intelectuale in Moldova, a 
finantat burse de studii in capitalele Euro- 
pei, mai ales la Paris, unde se specializase el 
insusi. A lasat intreaga avere (doua milioane 
si jumatate de lei in aur) Academiei Roma- 
ne, inca de la inceputurile ei ca institutie 
(1892), spre a fi folosita pentru afirmarea 
si sustinerea valorilor romanesti. De bursa 
Adamachi au beneficiat Petru Poni, Grigore 
Cobalcescu si multi altii. Un grup scolar 
din Iasi, strazi si piete din mai multe orase, 
o ferma horticola precum si un Premiu al 
Academiei Romane ii poarta numele. A apa- 
rut la Iasi revista Vasile Adamachi, unde se 
publicau articole stiintifice (matematica, 
chimie, biologie, agricultural 

Adamescu, Gheorghe 

(23.07.1869, Bucure§ti - 4.04.1942, Bucure§ti) 
Istorie literar si bibliograf. A studiat filologia 
la Geneva si Paris. A facut parte din comi- 
tetul de redactie al revistei Albina. Lucrari: 
Luptele pentru nationalitate ale romanilor de peste 
munti: 1848-1849 (1892); Notiuni de istoria 
limbei si liter aturii romanesti (1894); Istoria lite- 
raturii romane (1914); Contributii la bibliografia 
romdneasca (3 vol., 1921-1928). A elaborat 
impreuna cu I. -A. Candrea Dictionarul en- 
ciclopedic ilustrat CARTEA ROMANEASCA, 
scriind partea istorico-geografica. Membru 
corespondent al Academiei Romane (din 
1921). 

Adame§teanu, Dinu 

(25.04.1913, Toporu, jud. Giurgiu - 
21.01.2004, Policoro, Italia) 
Arheolog italian (plecat din tara in 1939) de 
origine romana. Frate cu Ion A. si unchi al 
Gabrielei A. A lucrat in siturile de la Heraclea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 10 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Adler 




Ion Adamache 



Gheorghe Adamescu 



Dinu Adame§teanu 



Gabriela Adame§teanu 



(colonie a Magna Graecia pe tarmul Marii 
Ionice), Histria (colonie a Miletului pe tar- 
mul Pontului Euxin), Siracusa si Lentini. 
Fondator si inspector al Superintendentei 
din Agrigento (Lucania antica, 1955) si al 
Superintendentei pentru Antichitati din 
regiunea Basilicata. A proiectat Muzeul din 
Metaponto. Lucrari: Monte Saraceno ed il 
problema delta penetrazione rodio-cretese nella 
Sicilia meridionale, 1956; La Basilicata antiqua. 
Storia e monumenti (1974). Premiul Feltrinelli 
pentru arheologie (1973). Medalia de Aur a 
Republicii Italiene pentru merite culturale si 
artistice, 1980. 

Adamesteanu, Gabriela 

(1.04.1942, Pite§ti) 

Scriitoare. Redactor-sef al revistei 22 (din 
1991), presedinta a PEN-Clubului roman. 
Fiica a lui Ion A. Membra a Aliantei Civice, 
a primit in 2002 grantul Helman Harnett, 
administrat de Human Rights Watch. Lu- 
crari: Drumul egal alfiecareizile, roman, 1975; 
Daruieste-ti o zi de vacanta, nuvele, 1979; 
Dimineata pierduta, roman, 1983; Vara-prima- 
vara, nuvele, 1989; Obsesia politicii, interviuri, 
1995; Cele doua Romdnii, publicistica, 2000; 
Intdlnirea, roman, 2003. Scriitoare cu deschi- 
dere catre social si evolutia contemporana a 
fenomenului politic romanesc, transcrie in 
literatura ei nemultumiri si propune solutii 
proprii pentru aceste zone. 

Adamesteanu, Ion 

(15.02.1911, Toporu, jud. Giurgiu - 
15.11.1976, Bucure§ti) 

Medic veterinar. Frate cu Dinu A. si tata 
al Gabrielei A. A absolvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Bucuresti. Profesor 
la Facultatile de Medicina Veterinara din 
Bucuresti si Cluj. Considerat unul dintre 
creatorii scolii romanesti de patologie 
veterinara. Lucrari: Osteodistrofia animalelor 
domestice (1951); Terapiaprin tesdturi conservate 
in medicina veterinara (1952); Patologia medicaid 
a animalelor domestice (2 vol., 1955-1957); 



Semiologia medicaid veterinara (1959); Im- 
plantoterapia cu os in patologie (1969); Urgente 
in medicina veterinara (1973); Iatropatiile in 
medicina veterinara (1974), Premiul Acade- 
miei Romane; Tehnopatii la animalele domestice 
(1975). Membru corespondent al Academiei 
Regale de Medicina din Belgia si membru al 
Academiei de Stiinte din New York. 

Aderca, Felix 

nume la na§tere Zelicu Froim Adercu 

(26.03.1891, Puie§ti, jud. Vaslui - 
12.12.1962, Bucure§ti) 

Scriitor. Dupa absolvirea liceului se anga- 
jeaza functionar la Ministerul Muncii. Dupa 
1 944 a fost director al Directiei invataman- 
tului artistic din Ministerul Cultelor. Volum 
de debut: Nationalism? Libertatea de a ucide, 
1910, prefatat de C. Radulescu-Motru. Teo- 
retician al modernismului, avangardismului 
si experimentalismului: Mic tratat de esteticd 
sau lumea vazuta estetic, 1929. A scris si versuri 
simboliste: Motive si simfonii, 1910; Stihuri 
venerice, 1912. Romane: Domnisoara din strada 
Neptun, 1921; Aventurile domnului Ionel Lacusta 
Termidor, 1932; Orasele inecate, 1937; Revolte, 
1945. A lasat interviuri stranse in volumul 
Marturia unei generatii, 1929. A avut una 
dintre cele mai timpurii reactii la ascen- 
denta dreptei romanesti, mai ales a aceleia 
pronaziste. Avangardist moderat, a lasat in 
plan literar un mesaj care ilustreaza deopo- 
triva influenta modelelor literare romanesti 
ale momentului, pe o gama care merge de 
la Ionel Teodoreanu la Mircea Eliade, si 
apartenenta declarata la lumea evreiasca, cu 
vechi traditii culturale in spatiul romanesc. 

Adler, Oswald 

(24.07.1912, Bekecsaba, Ungaria - 

2005, Tel Aviv) 

Gravor si pictor. A absolvit Gimnaziul Hon- 

terus la Brasov. A studiat cu Gustav Kollar 

la Brasov. Ofiter al armatei austro-ungare. 

A venit la Bucuresti in 1 934. A plecat la Lon- 

dra in 1938 din cauza ascensiunii dreptei si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 11 



^ 



31.10.2011 17:22:15 



Adoc 





Gheorghe Adrian 



Horia Agarici 



a revenit la Bucuresti in 1945. S-a stabilit la 
Tel Aviv in I960, apoi s-a specializat la Aca- 
demia de Arta din Viena si Scoala de Arta 
din Londra. A facut grafica publicitara, afise 
si timbre. Profesor la Scoala de Arta din Bat 
Yarn, Israel. A realizat machetele timbrelor 
din Israel, Malta, Congo, Republica Cen- 
trafricana, Ciad, Burundi, Volta Superioara, 
Haiti. Membru al London Sketch Club din 
Londra si al Asociatiei Artistilor din Israel. 

Adoc, Gabriela Manole 

nume la na§tere Gabriela Manole 

(1929, Iasi - 20.07.2002, Bucuresti) 
Sculptorita. Pro vine dintr-o familie de pre- 
oti. Sotie a lui Gheorghe A. A fost eleva lui 
Corneliu Baba si Ion Irimescu. A debutat 
in 1966 cu statuia Pescdrusii (7 m, otel ino- 
xidabil, semnat cu pseudonimul Ada Geo), 
amplasata in parcul Herastrau din Bucuresti. 
A realizat bustul lui Nicolae Iorga, aflat la 
Iasi, in fata bisericii Sf. Nicolae de pe Copou, 
ctitorita de Iorga si pictata de Corneliu Baba. 
Devenita celebra odata cu statuia Independen- 
tei r aflata la Iasi, 17 m, (dintre care 6 soclul 
din travertin si 11 statuia din bronz), dezve- 
lita in 1980. Basoreliefurile laterale apartin 
lui Gheorghe A. 

Adoc, Gheorghe 

(22.02.1926, Socodor, jud. Arad) 
Pictor. Sot al Gabrielei A. A absolvit Insti- 
tutul de Arte Plastice la Bucuresti, ca elev 
al lui Jean Alex. Steriadi si M.H. Maxy. 
Lucrari: basoreliefurile laterale ale statuii 
Independence! de la Iasi, trei in stanga (Chema- 
rea poporului la arme, Cucerirea redutei Plevna 
si Capitularea armatei turcesti), trei in dreapta 
(Proclamarea Independentei Trecerea Dundrii si 
Marea biruinta a drapelelor romanesti), precum 
si textul: Jndependenta - suma vietii noastre 
istorice. M. Eminescu"; busturile lui Onisifor 
Ghibu si Gheorghe Pitut; busturile lui Mihai 
Viteazul, Nicolae Balcescu si Alexandru loan 
Cuza, expuse in capitalele statelor Argenti- 
na, Chile, Columbia. Medalionul Dimitrie 



Cantemir pe cladirea Ambasadei Moldovei 
medievale la Istanbul ii apartine. 

Adrian, Gheorghe 

nume la na§tere Gheorghe Andreescu 

(1821, Moldova - 15.10.1889, Bucuresti) 
General. A urmat Scoala Militara la Bu- 
curesti si Scoala Militara de Ofiteri la Iasi, 
Scoala de Stat Major la Paris. A fost ministru 
de Razboi al Moldovei (1859-1861) si al Ta- 
rii Romanesti (1860-1861), unificand struc- 
turile primei annate romane de dupa Mica 
Unire. A luptat si in Transilvania, la 1848, in 
oastea lui Avram Iancu. A creat scolile mili- 
tare de infanterie, cavalerie si geniu. Lucrari: 
Idee rdpide despre rdsbelul departizani, urmata de 
instructiuni asupra serviciului in campanie si de 
manual de fortificatiune pasagera (1853). Mem- 
bru de onoare al Academiei Romane (1875). 

Afanasiu, Gavril 

nume la na§tere Athanasiu 
(1879, Chi§inau - 30.11.1946, Chi§inau) 
Bariton. A studiat muzica la Chisinau cu 
Berezovski, apoi la Petersburg cu Antonio 
Cotogni, care 1-a chemat si la clasa lui de la 
Academia Santa Cecilia din Roma. A avut o 
cariera stralucita in Europa (Pezaro, Livorno, 
Spoleto, Orvieto, Mirandelo, Gustelo, Parma, 
Genova, Nisa, in Germania, Spania si in 
Brazilia). In Rusia a cantat pe scena Teatru- 
lui Mariinskii din Petersburg si Bolsoi Teatr 
din Moscova (alaturi de Feodor Saliapin). 
Litre 1932 si 1936 activeaza la Bucuresti, la 
Conservatorul privat Egizio Massini. Revine 
la Chisinau la Conservatorul de Stat. A avut 
printre elevi pe Maria Cebotari, Elena Boc- 
san, Tamara Ciobanu, Nicolae Arnaut s.a. 

Agarici, Horia 

(6.04.1911, Lausanne, Elvetia - 
13.07.1982, Constanta) 

Comandor aviator. A crescut la Iasi, a facut 
scoala la Pitesti si Brasov si, dupa un an de 
Politehnica laTimisoara, s-ainscris la Scoala 
pentru Ofiteri de Aviatie din Bucuresti pe 
care a absolvit-o in 1933. A pregatit elevii 
flotilei de aviatie de la Buzau si i-a condus in 
operatiunile celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial. In 1941 a aparat cerul Basarabiei contra 
sovieticilor. Promovat capitan de escadra in 
1942, a condus escadrele 52 si 58. In timpul 
primului raid american deasupra Romaniei 
a pilotat avionul de productie romaneasca 
IAR-80C nr. 381. Este considerat astazi 
erou, dar, pentru ca a luptat contra sovie- 
ticilor (circula un cantec popular: „Agarici, 
Agarici, care-mpusca bolsevici"), a avut de 
suferit in perioada socialista a Romaniei, 
neputand sa-si mai exercite meseria. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 12 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Albulescu 




^ - 



M 




Ion Agarbiceanu 



Ion I. Agarbiceanu 



Vladimir Albitzky 



Mircea Albulescu 



Agarbiceanu, Ion 

(12.09.1882, Cenade, jud. Alba - 
28.05.1962, Cluj) 

Prozator. A frecventat cu intreruperi Semi- 
narul teologic al Universitatii din Budapesta. 
Apoi, ca bursier, a studiat, tot la Budapesta, 
filologia clasica si istoria. A fost, pe rand, 
functionar al Mitropoliei din Blaj, preot, 
publicist la Cluj, Sibiu, iarasi la Cluj. Dupa 
loan Slavici a marcat al doilea mare moment 
de afirmare a prozei ardelenesti. La inceput 
romantic: De la tara, 1905, a evoluat spre 
realismul dur: Fefeleaga, 1906. A scris nu- 
vele: Doua iubiri, In intuneric, 1910, romane: 
Arhanghelii, 1914; Legea trupului, 1926; Legea 
mintii. Povestea unei vieti, 1927; File din cartea 
naturii, 1959, in care analiza psihologica si 
descrierile de natura sunt remarcabile. A de- 
venit membru al Academiei RPR in 1955. 

Agarbiceanu, Ion I. 

(6.01.1907, Bucium, jud. Alba lulia - 
9.03.1971, Cluj) 

Inginer atomist. Fiu al lui Ion A. A absolvit 
Institutul Electrotehnic din Bucuresti si Fa- 
cultatea de Stiinte din Paris, devenind doctor 
cu teza Recherches sur le spectre de fluorescence et 
d'absorption des vapeurs de iodine. Profesor si 
sef de catedra la Institutul de Petrol si Gaze. 
Sef al Sectiei de radiatii si plasma la Institu- 
tul de Fizica Atomica, a condus echipa care a 
realizat primul laser cu gaz (heliu-neon) din 
Romania. Lucrari: Polarizarea partiala a lumi- 
nii prin emisie (1951), Polarizarea fluorescentei 
(1951), Lumina polarizatd (1956), Contribution 
a V etude des lasers aux gas (1963). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963), 
reprezentant al Romaniei la International 
Union of Pure and Applied Physic si la Eu- 
ropean Grup of Atomic Spectroscopy. 

Al.-George, Sergiu 

(13.09.1922, Targu Mure§ - 9.11.1981, Bucure§ti) 
Orientalist. Basarabean dupa mama si 
transilvanean dupa tata. A absolvit Medi- 
cina (1949) la Bucuresti. Arestat in grupul 



Marietta Sadova, Noica, Pillat. A facut in- 
chisoare (1958-1964) pentru difuzarea unor 
texte de Mircea Eliade, Emil Cioran. A scris 
lucrari de orientalistica: Filosofia indiand in 
texte, 1971; Arhaic si universal, 1971; Limba 
si gdndire in cultura indiand, 1976; traduceri 
care atesta intinderea cunostintelor sale in 
domeniu. 

Albitzky, Vladimir 

(1892, Chi§inau - 1952, Simeiz, Rusia) 
Astronom. Fiu de preot. A absolvit Facultatea 
de Fizica, sectia Astronomie, a Universitatii 
din Moscova (1916). A lucrat la Observa- 
torul Astronomic din Odessa (1916-1921) 
si la Observatorul Astronomic din Simeiz 
pana la sfarsitul vietii. Contributii la studiul 
planetelor pitice si al vitezelor radiale ale ste- 
lelor (a stabilit viteza pentru 800 de stele din 
galaxia noastra, Calea Lactee). A descoperit 
8 planete noi. Lucrari: On some modifications of 
the classical method of investigation of the periodic 
error of micrometrical screen, 1928; Nine new 
variable stars, 1929; List of some spectroscopic 
binaries, discovered at Simeis with 40 reflecting te- 
lescope, 1 932; Radial velocities of 114 stars, 1 941 . 

Albulescu, Mircea 

nume la na§tere lorgu V. Albulescu 

(4.10.1934, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Scoala Medie de Arhitec- 
tura in 1952 si Institutul de Arta Teatrala 
in 1956, avandu-i ca profesori pe Aura 
Buzescu, Beate Fredanov, Ion Sahighian, 
A. Pop-Martian, Sandina Stan, Ion Cojar. 
A fost actor la Teatrul Municipal Bucuresti 
(director Lucia Sturdza Bulandra) pana in 
1969, la Teatrul de Comedie (1965-1974) 
si la Teatrul National (1974-2004), Teatrul 
Bulandra (din 2004). A facut roluri din 
Giraudoux, Shakespeare, Cehov, Bernard 
Shaw, Simonov, Eschil, Camil Petrescu, 
Mircea Eliade, Lev Tolstoi, Umberto Eco s.a. 
A inceput sa faca si roluri de film din 1949: 
Pasdrea furtunii Dacii, Puterea si adevarul, Ac- 
torul si salbaticii Inghititorul de sabii Cel mai 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 13 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Alcalay 




iubit dintre pamanteni, Craii de Curtea-Veche; a 
avut numeroase roluri la radio difuziune si 
televiziune. Din 1985, profesor la Academia 
de Teatru si Film. A publicat si literatura: 
versuri: Vizite, 1985; Pajura singuratatii, 
1994; Clante, 2006 si proza scurta: Bilete de 
favoare, 1996; Baraka, 1999; Fluture in lesd de 
aur, 2002. A fost distins, pentru intreaga sa 
cariera, cu Premiul pentru excelenta al Cen- 
trului National al Cinematografiei, Premiul 
National pentru intreaga activitate artistica 
acordat de Ministerul Culturii si Cultelor, 
Ordinul Meritul Cultural in rang de Co- 
mandor si apoi de Mare Ofiter (2000, 2004). 

Alcalay, Leon 

(1847, Bucure§ti - 1920, Bucure§ti) 
Editor si librar. Familie de evrei sefarzi. A in- 
temeiat la Bucuresti Editurile Librariei Leon 
Alcalay si Libraria Universala Alcalay. Co- 
lectia Biblioteca Pentru Toti a fost tiparita la 
aceasta editura cu incepere din 1899 si acolo 
au aparut primele cataloage ale colectiei si 
primul sistem de catalogare de editura din 
Romania. O editura a Librariilor Alcalay, cu 
numele Universala Alcalay, a functionat in 
perioada 1897-1937. 

Alcaz, Vasile 

(28.01.1948, Dorotcaia, Republica Moldova) 
Seismolog. A absolvit Geofizica si Geologia la 
Universitatea Lomonosov din Moscova. Di- 
rector la Institutul de Geofizica si Geologie al 
ASM din Chisinau. Contributii la cercetarea 
proprietatilor seismice ale solurilor, efectul 
seismic la suprafata pamantului, metode de 
apreciere a pericolului si riscului seismic, zo- 
narea si microzonarea seismica a teritoriului 
Republicii Moldova. Lucrari: Influence of Local 
Soil Conditions on Earthquake Motion in the Ter- 
ritory of Moldova Republic, in volumul Vrancea 
Earthquakers: Tectonics, Hazard and Risk Miti- 
gation, 1999; Behavior During Strong Vrancea 
Earthquakes of Vulnerable Buildings in Republic of 
Moldova. Earthquake Hazard and Countermea- 
sures for Existing Fragile Buildings, Bucuresti, 
2001, in colaborare; Project of Seismic Risk 
Estimation and Disaster Mitigation of Kishinev 
City, 2002, in colaborare. Distins cu Medalia 
Academiei Internationale de Tehnologie si 
Sociologie: Onoare, Glorie, Munca. Membru 
al Asociatiei Internationale Micsorarea Con- 
secintei Catastrofelor Naturale, membru al 
Asociatiei Mondiale a Geofizicienilor. 

Aldea-Teodorovici, Doina 

nume la na§tere Doina Marin 

(15.11.1958, Chi§inau - 

30.10.1992, Co§ereni, Romania) 

Interprets de muzica usoara. Sotie a lui Ion 

A.-T. A absolvit Facultatea de Filologie a 




Doina Aldea-Teodorovici 



Ion Aldea-Teodorovici 



Universitatii din Chisinau, apoi Academia 
de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chi- 
sinau. A realizat scenografii pentru formatia 
de dansuri populare Moldoveneasca, dand 
spectacole in Rusia, Germania, Mongolia, 
Algeria, Iugoslavia, Romania. Artista emerita 
din Republica Moldova. A murit intr-un 
tragic accident impreuna cu sotul. Ordinul 
Republicii post-mortem. 

Aldea-Teodorovici, Ion 

(7.04.1954, Leova, Republica Moldova - 
30.10.1992, Co§ereni, Romania) 
Compozitor si interpret. A studiat la scolile 
de muzica din Chisinau si Tiraspol, apoi a 
studiat compozitia si pedagogia la Conser- 
vatorul G. Musicescu din Chisinau. Regizor 
artistic la Teatrul Mihai Eminescu din 
Chisinau. S-a lansat impreuna cu sotia sa, 
interpretand duete pe versuri de Gr. Vieru. 
A scris peste 300 de cantece, repertoriu 
sustinut in Republica Moldova si Romania. 
A murit intr-un tragic accident, impreuna 
cu sotia. 

Aldulescu, Radu 

(17.09.1922, Piteasca, jud. Ilfov - 
19.03.2006, Nisa, Franta) 
Violoncelist. Bunicii sai au fost violoncelistul 
Dumitru Dinicu si flautistul Petre Elenescu. 
A absolvit Conservatorul de Muzica din Bu- 
curesti si la 1 8 ani a devenit violoncelist in 
orchestra Operei din Bucuresti. A debutat ca 
solist in 1 943 si s-a dedicat mai ales muzicii 
de camera, formand un trio impreuna cu 
pianistul Valentin Gheorghiu si violonistul 
Stefan Gheorghiu. A emigrat in Italia in 
1969 si a primit cetatenie italiana. A predat 
violoncelul la Barcelona, Paris, Maastricht, 
Basel si a fost profesor pana in 1981 la 
Roma. A sustinut numeroase concerte, din 
repertoriul sau facand parte Joseph Haydn, 
Luigi Boccherini, Antonin Dvorak, Hinde- 
mith, Debussy, Kodaly, Sostakovici. A facut 
parte din juriul Concursului European de 
violoncel dotat cu Premiul Arturo Bonucci. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 14 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Aleksandrovic 



A avut elevi deveniti celebri: Paulo Gaio 
Lima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Ma- 
riet van Dijk. In 1951 a devenit artist emerit, 
in 1967 a primit la Londra Premiul Cohen 
pentru eel mai bun interpret al anului. Din 
1985 a fost directorul Festivalurilor Muzi- 
cale de la Costa Brava, Spania. 

Alecsandri, loan 

(30.12.1826, Bacau - 15.05.1884, Paris) 
Diplomat militar, prozator si traducator. 
Frate mai mic al lui Vasile A. Unionist, prie- 
ten cu Nicolae Balcescu si Costache Negri. 
Agent diplomatic al Romaniei, trimis de 
ALL Cuza la Paris si Londra. A scris Odd la 
Unirea romdnilor (postum, 1885), Dor de morti, 
nuvela, 1883, a tradus din C. Flammarion - 
Considerdri asupra cauzelor mdrirei si deedderei 
romanilor, 1884. 

Alecsandri, Vasile 

(21.07.1821 sau 1818, Bacau - 
22.08.1890, Mirce§ti) 

Scriitor. Frate cu loan A. Dupa studiile la 
Pensionul Francez al lui Victor Cuenim de la 
Iasi, si-a trecut bacalaureatul la Paris (1835). 
Tot acolo s-a inscris pe rand la Chimie si 
Medicina, fara a absolvi ceva. Dupa o sedere 
de patru ani la Paris (1834-1838), a calatorit 
in Italia, Germania, Anglia, Spania (aici in 
compania lui Prosper Merimee), Austria, 
Crimeea, Turcia, Grecia, insulele Ionice, 
Africa de Nord, iar in tara prin muntii Mol- 
dovei si statiunile moldovenesti. A detinut 
diverse functii (comis, spatar, postelnic, 
vornic - 1859), dupa Unire ambasador la 
Paris, ministru de Externe. A fost pasop- 
tist si unionist. A publicat in Foaie pentru 
minte, inimd si literaturd „Hora Ardealului", 
la 14 iunie 1848, data devenita aniversare 
UNESCO (din 1998). Poezia sa celebreaza 
unitatea spirituala a romanilor. Premiat la 
Montpellier, la propunerea lui Mistral, de 
catre Juriul Felibrilor, la concursul Socie- 
tatii Limbilor Romanice, pentru „Cantecul 
Gintei Latine", 1878 si apoi, la propunerea 
lui Ion Ghica, premiat in 1881 cu Marele 
Premiu al Academiei Romane pentru drama 
Despot Vodd, 1879. A fost un deschizator de 
drumuri pentru literatura romana. A cules, 
in stil romantic, folclor: Poezii populare ale 
romanilor, 1866 si 1-a facut cunoscut peste 
hotare. Ca poet a fost influentat de motivele 
populare: Doine, 1840-1862; Ldcrdmioare, 
1845-1847; Suvenire, 1853; Mdrgdritdrele, 
1852-1862; Pasteluri, 1867-1869; de cele 
istorice: Legende, 1864-1875; Ostasii nostri, 
1877-1878. Ca director al Teatrului Natio- 
nal din Iasi, alaturi de Mihail Kogalniceanu 
si Iacob Negruzzi (1840), a promovat 




Vasile Alecsandri 



Bojan Aleksandrovic 



dramaturgia originala, scriind el insusi co- 
medii: Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba 
dracului, 1844; Pacala si Tandala, 1857; Chirita 
in Iasi sau Doudfete s-o neneaca, 1850; Chirita 
in provincie, 1852; Fdntdna Blanduziei, 1883; 
feerii: Sdnziana si Pepelea r 1880. Multe dintre 
comedii sunt prelucrari si adaptari dupa 
Moliere, J. Fr. Regnard, Eugene Labiche, 
Eugene Scribe, A. Rolland, Jules Sandeau, 
E.A. Duvert s.a. Dramele stau sub semnul 
romantic (cele istorice) sau clasic: Horatiu, 
Ovidiu. A scris proza de factura realista: Iasii 
in 1844, BaltaAlbd, Istoria unuigalbdn s-a unei 
par ale s.a. si memorii de calatorie: Jurnal de 
cdldtorie in Italia, 1847; Calatorie in Africa s.a. 
A desfasurat o bogata activitate de animator 
cultural, colaborand la cele mai diverse 
publicatii: Albina romaneascd, Dacia literard, 
Steaua Dundrii Revista romana, Convorbiri 
literare, Columna lui Traian r Revista contimpo- 
rand r Liter atorul s.a. A lasat un foarte bogat 
epistolar si o notabila Grammaire de la langue 
roumaine, 1863, unde sustinea principiul 
fonetic in ortografie. I s-au tradus lucrari 
inca din timpul vietii in franceza (1853) si 
engleza (1854, traducator E.C. Crenville 
Murray). Spirit atent la schimbarea vremu- 
rilor, constructiv in registrul institutional, a 
reactionat in spatiul creatiei, desi uneori de- 
corativ si superficial, la dramele neamului. 
Ca scriitor face trecerea de la literatura pre- 
moderna la cea moderna. Membru fondator 
al Academiei Romane (1867). Junimist. 

Aleksandrovic, Bojan 

nume la na§tere Boian Alexandrovici 

(5.01.1977, Negotin, Serbia de Rasarit) 
Parinte spiritual al romanilor de rit ortodox 
din valea Timocului. Protoiereu, ctitor de 
biserici romanesti si promotor cultural in 
Serbia de Rasarit. A absolvit Facultatea de 
Teologie ortodoxa la Belgrad. Hirotonisit 
ipodiacon in 2003 la Catedrala Bisericii Or- 
todoxe Romane din Varset. In 2005 a fost hi- 
rotonisit diacon la manastirea Prislop, iar la 
schitul Retezat a fost hirotonisit preot paroh 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 15 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Alessandrescu 




al Bisericii Ortodoxe Romane din Malainita, 
al carei ctitor este. P.S.S. Daniil Stoenescu 
Partosanu, episcopul vicar al romanilor or- 
todocsi din Serbia, 1-a hirotonisit protoiereu 
iconom stavrofor al Protopopiatului Bisericii 
Ortodoxe Romane din Dacia Ripensis. A in- 
fiintat Asociatia pentru Cultura a Rumanilor 
din Sarbie numita Rumani Ortodocsi, cu 
sediul la Malainita, unde, in 2008, a pus si 
temeliile unei noi Biserici Ortodoxe Romane 
cu Hramul Sfantul Niceta de Remesiana. In 
anul 2008 presedintele Romaniei 1-a distins 
cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Co- 
mandor. 

Alessandrescu, Alfred 

(2.08.1893, Bucuresti - 18.02.1959, Bucuresti) 
Compozitor, dirijor, pianist. A absolvit 
Conservatorul din Bucuresti ca elev al lui 
Alfonso Castaldi si D. G. Kiriac. S-a perfec- 
tionat la Paris cu Auguste Serieux, Vincent 
d'Indy. A lucrat la Filarmonica Bucuresti 
(1920-1940), a fost dirijorul orchestrei 
Operei din Bucuresti (1921-1959), director 
muzical la Radiodifuziunea Romana (1938, 
1945-1947). Ca dirijor si pianist a concertat 
alaturi de: George Enescu, Jaques Thibaud, 
Arthur Rubinstein, Claudio Arrau, Sviatoslav 
Richter, Nathan Milstein s.a. Maestru Emerit 
al Artei (1954). Compozitii: Didona, poem 
simfonic dupa Eneida de Virgiliu, 1911; Fan- 
tezie pentru orchestra mare, muzica de camera, 
1913; Piece pour quatour a cordes, 1921 s.a. 

Alexandra, Liana 

V. Liana Alexandra 

Alexandresco, Dimitrie 

(4.10.1850, Iasi - 1925, Iasi) 
Jurist. A studiat Dreptul la Paris, a functio- 
nat la Tribunalul Iasi pana in 1880, apoi s-a 
inscris in baroul local, fiind avocat pana in 
1899. A fost apoi profesor de Drept Civil la 
Universitatea din Iasi. A publicat la revista 
Dreptul studii de legislatie comparata (ro- 
maneasca si europeana, mai ales franceza), 
a comentat Codul Civil intrat in vigoare 
in 1885. Scrieri: Explicatiune teoreticd si 
practicd a dreptului civil romdn in comparati- 
une cu legile vechi si cu principalele legislatiuni 
straine, 15 vol., 1886-1925; tratatul Dreptul 
vechi si modern al Romaniei 1897; Principiile 
Dreptului civil, cuprinzand doctrina si jurispru- 
dent pana la zi, 4 vol., 1926 (postum). Se 
cunostea cu Vasile Conta si A.D. Xenopol 
si a frecventat Junimea. 

Alexandrescu, Grigore 

(22.02.1810, Targoviste - 25.11.1885, Bucuresti) 
Poet. A invatat greaca moderna inca din 
copilarie, impreuna cu Vasile Carlova, de 




Alfred Alessandrescu 



Grigore Alexandrescu 



la dascalul Rafail. A studiat la Bucuresti la 
clasa de literatura a profesorului J. A. Vaillant 
(1831), unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoi 
la Colegiul Sf. Sava (profesori: Eufrosin 
Poteca, Petrache Poenaru). Posesor al unei 
bogate culturi clasice, a debutat ca poet la 
Curierul romdnesc al lui Heliade Radulescu, in 
1832. A fost pasoptist moderat si unionist. 
Spirit reflexiv si lucid, a consacrat in litera- 
tura romana elegia, epistola, satira, meditatia 
si fabula; in lirica erotica a fost influentat de 
Lamartine. Principalele volume de versuri: 
Poezii, 1838; Suvenire si impresii, epistole si 
fabule, 1847; Meditatii elegii, epistole, satire si 
fabule, 1863. A tradus din Florian (Eliezer si 
Neftali, 1832), Tasso (primele trei canturi din 
Ierusalimul liberat, 1882) s.a. A scris proza: 
Memorial de calatorie, 1863. 

Alexandrescu, Sica 

(1896, Bucure§ti - 14.08.1973, Cannes) 
Regizor. Fiu al actorului Vasile Alexandrescu 
de la Teatrul National din Bucuresti. Dupa 
liceul absolvit la Sf. Sava a fost regizor de cu- 
lise la National, unde lucreaza la Patima rosie 
a lui Mihail Sorbul, piesa in care va debuta 
Elvira Popescu. A functionat ca director de 
scena al Nationalului din Cluj, al Teatrului 
de Comedie din Bucuresti, iar din 1947 
regizor al Nationalului bucurestean. A avut 
succes cu piese de I.L. Caragiale, Goldoni, 
Moliere. Spre finalul carierei a preluat si 
conducerea Teatrului din Brasov, care-i 
poarta numele din 1994. Regie de teatru: 
I.L. Caragiale: Conu' Leonida fata cu reactiu- 
nea, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa, 
N. Gogol - Revizorul. Regie de film: O scri- 
soare pierduta, Bdddranii. Distins cu titlul de 
Maestru Emerit al Artei din RSR. 

Alexandrescu, Sorin 

(18.08.1937, Bucuresti) 

Specialist in teorie si stilistica literara. A ab- 
solvit Facultatea de Filologie din Bucuresti, 
unde a si ramas cadru didactic la Catedra 
de literatura comparata. In 1969 a plecat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 16 



& 



31.10.2011 17:22:16 



Alexics 




Sica Alexandrescu 



Sorin Alexandrescu 



loan Alexandru 



Radu F. Alexandru 



la Amsterdam, ca lector la universitate si 
nu s-a mai inters. Fondator al Asociatiei 
Olandeze de Semiotica, al Institutului Olan- 
dez de Cercetari de Semiotica, Filosofie si 
Arte. A condus revista International Journal 
of Romanian Studies (1976-1989). A scris o 
monografie despre William Faulkner, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor, 1969. Alaturi de 
Gelu Ionescu a scos editia de Opere - Tudor 
Vianu. Alaturi de specialist precum Roland 
Barthes si Claude Bremond a publicat Ana- 
lyse structurelle des personnages et conflits dans 
le roman „Patul lui Procust" de Camil Petrescu, 
1969; Roemenie. Verhalen van deze tijd (Proza 
in Romania), 1988; Rumanien im Umbruch: 
Chancen und Probleme der europaischen Integra- 
tion, 1993; The Romanian Paradox; Identitate in 
rupturd. Mentalitati romanesti postbelice, 2000. 
Premiat in 1998 de catre Grupul pentru 
Dialog Social pentru intreaga activitate. Co- 
ordoneaza colectia „Studii asupra imaginii" 
a Editurii Polirom. 

Alexandrescu-Urechia, Vasile 

V. Urechia, V(asile) A(lexandrescu) 

Alexandru eel Bun 

V. Musat, Alexandru eel Bun 

Alexandru, lo(a)n 

(25.12.1941, Jopa Mica, jud. Cluj - 
17.09.2000, Bucure§ti) 

Poet. Absolvent al Facultatii de Filologie 
din Bucuresti, specializare la Freiburg, Ger- 
mania, 1968. Dupa 1989, cadru didactic la 
Universitatea din Bucuresti, specialitatea te- 
ologie. A evoluat de la poezia de tip pindaric, 
clasicist, spre cea religioasa, unde se imbina 
fondul autohton, al istoriei nationale, cu 
imnografia ortodoxa de tip bizantin: Viata 
deocamdata, 1965, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor; Infernul discutabil, 1966; Imne, 1 964-1 973; 
Imnele bucuriei, 1973; Imnele Transilvaniei, 
1976; Imnele Moldovei, 1980; Imnele Tdrii 
Romanesti, Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti, 1981; Imnele iubirii, 1983; Imnele 
Putnei, 1985; Imnele Mar amuresului, 1988; Bat 



clopotele inArdeal, 1991. A tradus din ebraica, 
1977, Cdntarea Cantarilor, si a scos o anto- 
logie a poetilor basarabeni: Constelatia Lirei, 
1987. Dupa 1989 a fost senator PNTCD. 
Considerat in epoca unul dintre continua- 
torii curentului autohtonist. 

Alexandru, Radu F. 

nume la na§tere Feldman 
(12.07.1943, Bucure§ti) 

Scriitor. A studiat la Bucuresti matematica, 
filosofia si regia de teatru. Lucrari: Cu fata 
spre ceilalti, proza, 1971; Umbrele zilei, teatru, 
1 974; O sansd pentru fiecare, teatru, Premiul 
Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1979; 
Buna zi de mdine, teatru, 1981; Mlastina, 
teatru, 1992; Nimic despre Hamlet, teatru, 
Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii 
Scriitorilor, 1995. A scris scenarii pentru 
numeroase filme: La capatul liniei, 1981; Punct 
si de la capdt, 1983; Omul zilei, Premiul Special 
al Juriului la Montpellier, Premiul Uniunii 
Cineastilor Romani pentru scenariu, 1997. 
Cele mai multe dintre piese i s-au jucat la 
Timisoara. Director executiv al Forumului 
pentru Starea Culturii, senator (1996-2000), 
vicepresedinte al Asociatiei Culturale de 
Prietenie Romania-Israel. 

Alexics Gyorgy 

(14.09.1864, Arad -7.02.1936, Budapesta) 
Roman din Banatul Sarbesc, dupa familie. 
Nume maghiarizat. Lingvist, istoric literar, 
etnograf, conferentiar la Universitatea 
din Pesta din 1897, apoi, dupa o munca 
stiintifica de mai mult de 20 de ani, profe- 
sor emerit. Fata de precursorii sai, atat in 
cursurile, cat si in opera stiintifica, foloseste 
cele mai noi rezultate stiintifice. Preda studii 
de dialectologie romana, despre cele mai 
vechi documente ale limbii romane. Lucrari: 
Originea si istoria cuvantului „vlach"; Originea 
limbii romane; Istoria limbii romane pdna in sec. 
al XVI-lea; Relatia limbii romane cu latina si 
celelalte limbi neolatine; Categorizarea elementelor 
straine din limba romana; Terminologia crestind a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 17 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Alistar 




limbii romane; Influentele lingvistice romdno-ma- 
ghiare; Influenta limbii romane asupra limbii 
maghiare; Influenta limbii maghiare asupra limbii 
romane; Istoria dictionarelor romanesti; Poezia 
populara romana; Lucrdri critice din aria litera- 
turii si lingvisticii romane; Explicarea diplomelor 
slavo-romdne; Literatura romand in secolul al 
XVJ-lea si al XVII-lea; Cronicari romdni; Lite- 
ratura manuscriselor vechi romanesti Diplomele 
bulgaro -romane; Poezia lui Alecsandri; Poezia lui 
George Cosbuc; Junimea si „Convorbiri literare"; 
Literatura romand in sec. al XlX-lea; Istoricul 
gramaticii romane; Fonetica romand; Morfologie 
romand; Sintaxa romand si Semantica romand. 
A scris numeroase articole pe teme lingvisti- 
ce, literare si etnografice in reviste stiintifice 
maghiare, romanesti, austriece si germane. 
Pentru gimnaziile maghiare, in care se pre- 
da limba romana, a scris Gramatica limbii 
romane,^ 1892, carte aparuta in mai multe 
editii. In 1897, la Budapesta, apare opera 
Polenul trandafirului sdlbatic (Vadrozsapor) , in 
care cerceteaza influenta poeziei populare 
romane, mai ales a baladei, asupra literaturii 
maghiare. In volumul al doilea al Istoriei li- 
teraturii universale (Egyetemes Iroddlomtortenet), 
aparut in editura lui Heinrich Gustav la 
Budapesta in anul 1905, scrie istoria litera- 
turii romane, care apare si in limba germana 
sub titlul Geschichte der Rumdnischen Literatur, 
Leipzig, 1906. Volumul sau Istoria literaturii 
romane, scris in limba maghiara, Roman 
iroddlomtortenet, este recunoscut ca valoros 
atat de romani (Samanatorul, 1905), cat si de 
partea maghiara (Egyetemes Philologiai Koz- 
lony, 1905). Cele mai importante scrieri ale 
sale aparute in limba romana sunt: Texte din 
literatura poporana romana, vol. 1, 1899, vol. II, 
1913 si Pagini din trecut. Cum s-a propoveduit 
unirea in partile bihorene?, 1903. Studiile sale 
au fost publicate in Convorbiri literare, Lu- 
ceafarul Sezatoarea si alte reviste romanesti. 
Comunitatea romaneasca din Ungaria pas- 
treaza vie pana astazi amintirea sa. Lucrari: 
Lexicon linguae Hungaricae aevi antiquioris 
(Arad, 1888), Romdnii (1905), Cartea de can- 
tece a lui Szegedi Gyorgy in traducere roma- 
na din sec. XVI (Szegedi Gyorgy enekeskonyve, 
XIV Szazadbeli roman forditdsban, impreuna 
cu Sztripszky Hiador, Budapesta, 1911), 
Povesti populare romanesti (Roman nepme- 
sek, Budapesta, 1912/13, 2 vol.), Dictionar 
de buzunar maghiar-roman cu cele mai 
importante cuvinte (Magyar-roman zsebszotar 
a legfontosabb szavak osszeallitasaval, 1917), 
Dictionar de buzunar roman-maghiar si 
maghiar-roman cu cele mai importante 
cuvinte (Roman-magyar es magyar-roman 
szebszotar a legfontosabb szavak osszeallitasaval, 
1917), Romana (Romanii, f.a.). De asemenea, 







Gyorgy Alexics 



gramatica maghiara pentru cei care doresc 
sa-si insuseasca aceasta limba fara ajutorul 
unui profesor cu titlul: Gramatica maghiara. 
Manual practic de invatamant pentru autodi- 
dacti (Budapesta, 1942). A fost membru al 
Asociatiei Etnografice Maghiare (Magyar 
Neprajzi Tarsasag). 

Alistar, Elena 

(1.06.1873, Vaisal, jud. Ismail, Basarabia - 
10.01.1956, Pucioasa) 

Medic si om politic. Matusa a Magdei Isa- 
nos. A absolvit Scoala Eparhiala la Chisinau. 
A fost invatatoare la Valeni, Rosu, Zarnesti 
din jud. Cahul si Rezeni, jud. Chisinau. 
A absolvit Facultatea de Medicina la Iasi. 
Arestata pentru atitudine filoromaneasca 
(unirea Basarabiei cu Romania), a fost 
trimisa medic militar pe frontul Primului 
Razboi Mondial, dupa care a fost medic la 
Costiujeni, langa Chisinau. Pe parcursul 
anilor a colaborat la Romania noud r Gazeta 
Basarabiei Poetul, Viata Basarabiei. Mentiona- 
ta in manuscrisul lui Iorgu Tudor Miscarea 
cultural- sociala in Basarabia (1918-1944). 
Deputat in Sfatul Tarii ca membru al Parti- 
dului National Moldovenesc, cand s-a votat 
unirea Basarabiei cu Romania. A fondat Liga 
Culturala a Femeilor din Basarabia, apoi 
Gruparea Femeilor Romane (1927). A fost 
presedinta a Partidului Poporului (infiintat 
de maresalul Averescu, si el basarabean). 
A fost vicepresedinta a Consiliului National 
al Femeii din Basarabia, vicepresedinta a So- 
cietatii Ateneu din Chisinau, vicepresedinta 
a Asociatiei Corpului Didactic, sectia Chisi- 
nau. In 1 940 s-a refugiat peste Prut, dar intre 
1941 si 1942 se afla din nou la Chisinau, 
unde e membra a Comitetului Municipal de 
Patronaj. Refugiata a doua oara peste Prut, 
a decedat la inceputul anului 1956. O strada 
din Chisinau ii poarta numele. 

Almajan, Slavco 

(10.03.1940, Oresa, Banatul Sarbesc) 
Prozator, poet, eseist. A absolvit Facultatea 
de Filosofie la Novi Sad. Redactor la Radio 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 18 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Amiras 



Novi Sad, Televiziunea din Novi Sad, re- 
dactor-sef al revistei Lumina si al Editurii 
Libertatea, presedinte al Asociatiei Scriito- 
rilor din Voivodina, presedinte al Societatii 
de Limba Romana din Voivodina, apoi 
presedinte al Centrului pentru un Dialog 
Deschis Argos din Novi Sad. Autor modern 
si variat tematic, unul dintre sustinatorii fer- 
venti ai identitatii romanilor din Voivodina, 
atat in poezie (Barbatul in stare lichida, 1970; 
Casa desertului, 1971; Vara cailor, 1974; Liman 
trei, 1978; Labirintul rotativ, 1983; Mutatia 
punctului, 1986; Poeme, 1988; Calaretul din 
Babilon, 1996), in proza (Noaptea de hdrtie, 
1971; Pianul cu paianjeni 1991), cat si in 
eseuri (Toamna de aur, 1983; Steaua stelelor, 
1988; Metagalaxia minoritara, 1996). Influen- 
tat de Nichita Stanescu si bun cunoscator 
al modelelor literaturii romane. Laureat al 
Marelui Premiu pentru Poezie la Festivalul 
International de Poezie de la Cluj-Napoca 
(1996), al Insignei de Aur (1996, Belgrad) si 
al Premiului Opera Omnia (1997, Novi Sad) 
al Asociatiei Scriitorilor din Voivodina. 

Aman, Theodor 

(1831, Campulung-Muscel - 1891, Bucuresti) 
Pictor. Elev al pictorului Constantin Lecca la 
Craiova, a studiat apoi la Paris (1850-1851), 
specializandu-se in mari compozitii istorice: 
Cea din urmd noapte a luiMihai Viteazul, 1852; 
Batalia de la Oltenita, 1854; Unirea Principate- 
lor, 1857; Vlad Tepes si solii turci, 1861-1864; 
Izgonirea turcilor la Calugareni, 1872; Tudor 
Vladimirescu, 1874-1876. Director fondator 
al Scolii Nationale de Arte Frumoase din 
Bucuresti (1861). Influentat de scoala de 
pictura impresionista de la Barbizon, a fost 
un spirit mult mai larg, si-a alcatuit singur 
pianul casei (pe care se vad insemnele 
masonice), a urmarit constructia aducand 
materiale din Italia, a pictat fresca interioara, 
si-a sculptat singur mobila. A fost prieten 
bun cu familia (pictori si sculptori) Storck. 
A lasat si o colectie impresionanta de lucrari 
de grafica. Membru post-mortem al Acade- 
miei Romane (1991). 

Amfilohie Hotiniul 

(1735-1800, Zagravia, jud. lasi) 
Autor didactic. Se pare ca s-a nascut dincolo 
de Prut, s-a scolit la Putna si la Kiev. A cala- 
torit in Italia inainte de a deveni episcop de 
Hotin (1768-1780). A adus carti de la Roma 
si, in timpul sederii la schitul Zagravia, a 
contribuit la modernizarea si laicizarea in- 
vatamantului. A alcatuit un manual de arit- 
metica: Elementi aritmetice ardtate firesti, 1784, 
prelucrare dupa Alessandro Conti, unul de 
geografie: De obste gheografie, prelucrare dupa 




Slavco Almajan 



Theodor Aman 



Geographie universelle de Claude Buffier, dar 
cu o cronologie a domnilor Moldovei in 
final, care va constitui sursa lui Samuil Micu 
pentru Istoria pentru lucrurile si intdmplarile 
romanilor pre scurt. A prelucrat si un tratat 
italian de stiintele naturii, cu titlul Grama- 
tica fizicii, 1790, unde abordeaza chestiunea 
absentei din limba romana a terminologiei 
stiintifice. Spirit iluminist, urmas al lui Di- 
mitrie Cantemir, a fost unul dintre primii 
care s-a preocupat de formarea limbajului 
stiintific si unul dintre primii preocupati de 
acordul cultural al spatiului romanesc cu 
restul Europei, constient de rolul de echili- 
bru si de sinteza al acestui spatiu intre estul 
si vestul continentului. 

Amiras, Alexandru 

(sfar§itul sec. XVII - Tnceputul sec. XVIII) 
Carturar grec din Smirna, translator al lui 
Carol al XH-lea al Suediei in timpul cam- 
paniilor din Balcani. A stat in Moldova pe 
vremea ultimului domn pamantean, Mihai 
Racovita, ca agent diplomatic cu Suedia, ca- 
patand rangul de caminar. A avut mai multe 
misiuni de mediator, mai ales pe langa tatari, 
dar si pe langa maghiari. Insoteste pe teri- 
toriul Moldovei solii poloni in trecere spre 
Constantinopol. A favorizat insa venirea 
domniilor fanariote, ramanand agent diplo- 
matic si sub Grigore Ghica al II-lea, cand 
ajunge postelnic, insarcinat cu apararea 
teritoriului Moldovei. Se considera ca textul 
Cronica anonimd a Moldovei (1661-1729), nu- 
mit si Pseudo- Amiras, ii apartine. Acest text a 
fost sursa lui Ch. Peysonnel pentru lucrarea 
Observations historiques et geographiques sur les 
peuples barbares qui on habite les bords du Danube 
etdu PontEuxin, 1765. Ceea ce e sigur este ca 
il traduce pe Ch. Peysonnel in greceste (Iasi, 
1729). Este si autorul lucrarii grecesti despre 
viata lui Carol al XH-lea, text pastrat doar in 
versiune italiana: Autentica storia di Carlo XII, 
publicata de Nicolae Iorga, 1905. A fost si un 
bun mediator cultural, traducand in romana 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 19 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Anania 





Valeriu Anania 



Constantin Anastasatu 



lucrarea lui A. Catiforo - Vita di Pietro il 
Grande, Venetia, 1735, text nepastrat. 

Anania, Valeriu 

(18.03.1921, Glavile, jud. Valcea - 
31.01.2011, Cluj-Napoca) 
Arhiepiscop - cu numele Bartolotneu - si 
scriitor (cu numele real). A studiat Teologia 
la Seminarul Central din Bucuresti (1933- 
1941), apoi la Cluj si Sibiu (1941-1948). 
A inceput si Medicina la Cluj, nefinalizata 
din pricina cedarii Ardealului de Nord. De- 
tinut politic (1958-1964). A fost episcop al 
Bisericii Romane din Detroit (1975-1979), 
ridicata la rangul de Arhiepiscopie Misi- 
onara Ortodoxa Romana in America, de 
sine statatoare, din 1974, gratie stradaniilor 
episcopului, avand in jurisdictia sa SUA, 
Canada, America de Sud, insulele din Pa- 
cific. A fost arhiepiscop al Clujului, Vadului 
si Feleacului. A dramatizat mituri (Miorita, 
1966 - prefata Tudor Arghezi; Manole, 
1968; Du-te vreme, vino vreme, 1969), a scris 
poeme strabatute de fiorul timpului: Steaua 
zimbruluiy 1971; File de acatist, 1976, Detroit; 
Anamneze, 1984. A scris si proza cu iz exotic: 
Strdinii din Kipukua, 1979, roman; Rotonda 
plopilor aprinsi, 1983, memorii, ca si lucrari 
de teologie: Orthodoxy in America Today (Or- 
todoxia astazi in America), 1971, Detroit. 
A continuat tot timpul sa scrie literatura: 
Greul pamdntului. O pentalogie a mitului romd- 
nesc, 2 vol., 1982, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor; Amintirile peregrinului apter, 1990; studii: 
Fro memoria. Actiunea catolicismului in Romania 
interbelicd, 1992. A tradus Biblia (Vulgata) din 
greaca veche in 2005. Reeditata in 2011 cu 
lustratii (8 volume) de Editura Litera. 

Anastasatu, Constantin 

(2.09.1917, Corabia, jud. Dolj - 

26.07.1995, Bucure§ti) 

Medic ftiziolog. A studiat Medicina la Cluj, 

ca elev al lui Leon Daniello. Lucrari in do- 

meniul chimioterapiei si chimioprofilaxiei in 

tuberculoza. A fost profesor la Institutul de 



Medicina si Farmacie din Bucuresti, mem- 
bru marcant al Societatii de Pneumologie. 
Spitalul de pneumoftiziologie din Mihaesti 
ii poarta astazi numele. Lucrari: Institutul de 
Medicina si Farmacie din Bucuresti, 1968, im- 
preuna cu Theodor Burghele si Vasile Pre- 
descu; Riscurile fumatului pentru fumatori si ne- 
fumatori, 1982; Academicianul Marius Nasta si 
problematica actuald a pneumoftiziologiei, 1991. 
A primit Diploma de Excelenta Academica si 
placheta de onoare In Memoriam Carol Da- 
vila. Membru al Academiei Romane (1990), 
presedinte al Sectiei Medicale a Academiei. 

Anastasie Crimea 

V. Crimea, Anastasie 

Anastasiu, Mihai (Michel) 

(26.07.1941, Bra§ov) 

Arhitect. A absolvit Mecanica la Politehnica 
din Bucuresti si Institutul de Arhitectura Ion 
Mincu, tot din Bucuresti. In 1969 a emigrat 
la Montreal, Canada. Din 1975 lucreaza la 
compania Hydro-Quebec; arhitect la Grou- 
pe Equipement (1975-1983); a realizat pro- 
iectul cladirilor C.A.S. de la St. Hyacinthe, 
IREQ (extinderea laboratoarelor Institutului 
de Cercetare al companiei Hydro -Quebec), 
Centrul de Cercetari Sonelgaz-Algerie, 
C.A.S. de Granby Implicat in realizarea de 
mari proiecte: centralele hidroelectrice din 
Beauharnois, din Grand-Mere, aerogara 
GB2 din Grande Baleine. Pe plan comunitar 
a executat proiectul arhitectural al bisericii 
ortodoxe romane Buna Vestire si al Cen- 
trului Cultural Roman (Montreal). A primit 
premiul de excelenta in arhitectura acordat 
de Ordinul Arhitectilor din Quebec (1973, 
1974 si 1986). Presedinte al Centrului Cul- 
tural Roman din Montreal de peste doua 
decenii; membru al Ordinului Arhitectilor 
din Quebec (din 1974). 

Andreescu, Aurelian 

(12.05.1942, Bucure§ti - 
22.07.1986, Eforie Sud) 

Cantaret de muzica usoara, specializat in 
muzica pop. S-a inscris la Scoala Tehnica 
de Arhitectura si a debutat in 1963, ca 
elev. Slagare celebre: „Vii in viata mea"; 
„Buna dimineata, micuta stea"; „Cantec de 
leagan"; „Copacul"; „Oameni"; „Oh, Lady 
Mary" (toate 1972), Fetitele din Bucuresti. 
Au compus pentru el: Marius Teicu, Gelu 
Solomonescu, Temistocle Popa, Alexandru 
Mandy s.a. A preluat si interpretat melodii 
de Ionel Fernic („Pe bolta cand apare luna"). 
A facut parte din echipa Romaniei (alaturi 
de Aura Urziceanu si Mihaela Mihai) care 
a cucerit Cupa Europei la concursul de la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 20 



& 



31.10.2011 17:22:17 



Andrei 




Mihai Anastasiu Aurelian Andreescu 



Horia Andreescu 



Ion Andreescu 



Knokke-le-Zoute, Belgia, in anul 1971. 
In anul 1973 reprezinta Romania la Olim- 
piada Cantecului de la Atena si deschide 
recitalul lui Johnny Hallyday. Unul din 
trofeele Festivalulului de Muzica Usoara de 
la Mamaia ii poarta numele. La fel Festivalul 
pentru Copii si Tineret din Bucuresti. 

Andreescu, Horia 

(18.10.1946, Bra§ov) 

Dirijor. A absolvit Conservatorul din Bu- 
curesti, avandu-i profesori pe V Giuleanu, 
Stefan Niculescu, C. Bugeanu, Marin 
Constantin s.a. S-a perfectionat la Aka- 
demie fur Musik und darstellende Kunst 
din Viena (1974-1975) cu H. Swarowski si 
K. Osterreicher (dirijat orchestra), la Trier 
si Munchen (1978-1980) cu Sergiu Celi- 
bidache. Dirijor la Filarmonica din Ploiesti, 
fondator si dirijor al formatiei Virtuozii din 
Bucuresti (din 1989). Director general al 
formatiilor muzicale de la Radio difuziunea 
bucuresteana (din 1992). Profesor asociat 
la Academia de Muzica din Bucuresti. Diri- 
jor-invitat permanent la Mecklenbiirgische 
Staatskapella Schwerin (1979-1990), Or- 
chestra Simfonica Radio Berlin (1981-1991) 
si Filarmonica din Dresda (1983-1991). 
Distinctii la concursurile internationale de 
dirijat Mikolai Malk din Copenhaga (pre- 
miul III, 1977); Ernest Ansermet din Geneva 
(medalia de bronz, 1978). Turnee artistice 
in Germania, Anglia, Olanda, Danemarca, 
Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elvetia, 
Polonia, URSS, Italia, Franta, Portugalia, 
Irlanda, Austria, Spania, Grecia, Turcia, Un- 
garia. A colaborat cu Berliner Staatskapelle, 
Wiener Symphoniker Orchestra, orchestre- 
le Radio din Berlin, Madrid, Leipzig, BBC 
Londra etc. Sub conducerea sa au evoluat 
solisti precum Uto Ughi, Anne Sophie Mut- 
ter, Victor Tretiakov, Oleg Kogan, Monte 
Pederson, Michael Roll, Jenny Abel, Daniel 
Kientzy si multi altii. A prezentat prime au- 
ditii cu operele multor compozitori, printre 
care P. Bentoiu - Simfoniile a VH-a si a VIII-a, 



Karlheinz Diettrich - Concertul pentru violon- 
cel si orchestra, Calin Ioachimescu - Concert 
pentru saxofon si orchestra, Myriam Marbe - 
Concert pentru viola da gamba si orchestra, 
Gh. Dumitrescu - opera Orfeu etc. Din 
repertoriul sau permanent fac parte opere - 
Othello, Madame Butterfly, Olandezul Zburdtor, 
Carmen, Oedip, Parsifal, Rigoletto, II mondo della 
luna; recviemuri de Verdi, Mozart, Brahms, 
Faure, Britten; simfonii de Haydn, Mozart, 
Beethoven, Brahms, Bruckner, Ceaikovski, 
Mahler, Richard Strauss, Stravinski, Sos- 
takovici, Prokofiev, Lutoslavski, Henze, 
Enescu; oratorii - Oratoriul de Craciun si 
Oratoriul de Fasti de Paul Constantinescu. 
Premiul criticii muzicale din Berlin. 

Andreescu, Ion 

(15.02.1850, Bucure§ti - 22.10.1882, Bucure§ti) 
Pictor. A absolvit Scoala de Arte Frumoase 
ca elev al lui Theodor Aman. A lucrat la 
Buzau, unde era profesor, realizand portrete 
de tarani si peisaje, revenind la Bucuresti in 
1873. A plecat la Paris in 1879 si a studiat la 
Academie Julian, apartinand grupului de la 
Barbizon, ca si Nicolae Grigorescu. Lucrari: 
Margine de sat, Ciobanul cu oile, Peisaj din Crdn- 
gul Buzdului, Inceputul primdverii, Autoportret 
s.a. Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1948). Academia de Arte Vizuale 
din Cluj ii poarta numele. 

Andrei, Petre 

(29.06.1891, Braila - 4.10.1940, la§i) 
Sociolog, filosof si politician. A studiat 
filosofia la Berlin, si-a sustinut doctoratul 
la Iasi cu teza „Filosofia valorii". Profesor 
universitar la Iasi, ocupand Catedra de 
sociologie si etica dupa ce Dimitrie Gusti a 
plecat la Bucuresti. Ministru al Instructiunii 
Publice. Reprezentant al aripii de stanga a 
Partidului National Taranesc. Antifascist, a 
luptat contra legionarilor. S-a sinucis dupa 
ce a aflat ca va fi ridicat de legionari. Lucrari: 
Sociologia revolutiei (1921), Problema fericirii. 
Fundamentul sau etic sociologie (1927), Probleme 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 21 



^ 



31.10.2011 17:22:17 



Andrei 





4aL 



tl 



§tefan Andrei 




Pavel Andreicenco 



Andrei Andreicut 



de metodd in sociologie (1927), Sociologia gene- 
raid (1936), Manual de sociologie (1938). In 
1997 s-a infiintat o Fundatie Academica ce-i 
poarta numele. Cu numele lui e numita si 
o universitate particulara din Iasi. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1991). 

Andrei, §tefan 

(29.03.1931, Podari, jud. Dolj) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Con- 
structii Hidrotehnice a Institutului de 
Constructii din Bucuresti. Membru al PCR 
din 1957, a devenit ministru de Externe 
(1978-1985) ca succesor al lui George Ma- 
covescu, in cadrul formarii echipelor proprii 
de catre Nicolae Ceausescu. A fost apoi 
presedinte al Consiliului Central de Control 
Muncitoresc al Activitatii Economice si 
Sociale si viceprim-ministru. A facut inchi- 
soare (1990-1992) ca om politic al perioadei 
Ceausescu. 

Andreian-Cazacu, Cabiria 

(1928, Iasi) 

Matematician. A absolvit matematica la Bu- 
curesti (1949) ca eleva a lui Simion Stoilow. 
Profesor la Universitatea din Bucuresti, 
decan al Facultatii de Matematica. Lucrari: 
Probleme moderne de teoria functiilor, 1965; 
Theorie Der Funktionen Mehrerer Komplexer 
Veranderlicher ; 1975; Wertverteilung Meromor- 
pher Funktionen in Fin - Und Mehrfach Zusam- 
menhangenden Gebieten, in colaborare cu Rolf 
Herman Nevanlinna, Alexander Dinghas, 
1980. Membru al Academiei Oamenilor de 
Stiinta din Romania, membru de onoare al 
Academiei Romane, 2006. 

Andreicenco, Pavel 

(10.11.1930, Dnepropetrovsk, Ucraina - 
16.06.2001, Chisinau) 

Dansator. Rom ca etnie. Solist al Ansam- 
blului Joe, apoi al Ansamblului Miorita din 
Chisinau. Laureat al Festivalului Mondial al 
Tineretului si Studentilor (Bucuresti, 1953), 
Artist al Poporului din RSSM (1966). 



Andreicut, Andrei prenume la na§tere loan 
(24.01.1949, Oarta de Sus, jud. Maramures) 
Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia. A absol- 
vit Facultatea de Constructii Cai Ferate si 
Poduri din Bucuresti, apoi Institutul Teo- 
logic din Sibiu. A fost inginer de cai ferate 
la Cluj, preot la Turda si Alba Iulia. Episcop 
din 1990, uns in monahism la manastirea 
Toplita (1991). A infiintat o tipografie a 
Episcopiei (ridicata la rangul de arhiepi- 
scopie in 1998) si un seminar teologic la 
Alba Iulia, devenit Facultate de Teologie 
Ortodoxa. Lucrari: Spovedanie si Comuniune, 
1998; Dinamica despdtimirii, 2001; Spirituali- 
tate crestind pe intelesul tuturor, 2002; Morala 
Imparatiei intemeiata pe Sfdnta Scripturd si 
Sfintii Pdrinti, 2003; Mai putem trdi frumos? 
Pledoarie pentru o viatd morala, 2004; Ospdtul 
credintei r 1999; In pas cu tranzitia, 1999; S-au 
risipit fdedtorii de basme, 2001; Repere de mora- 
la crestina , 2007. 

Andricu, Mihail 

(2.12.1894, Bucuresti - 4.03.1974, Bucuresti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti ca elev al lui Alfonso Castaldi, 
apoi Facultatea de Drept a Universitatii din 
Bucuresti. Profesor la Universitatea de Mu- 
zica din Bucuresti (i-a avut elevi pe Stefan 
Niculescu, Dumitru Capoianu, Aurel Stroe 
s.a.). Avea mari deschideri culturale (muzica 
de jazz, muzica noua), ceea ce i-a adus neca- 
zuri. In ciuda acestui fapt, trebuie considerat 
spiritul modernizator al perioadei socialiste, 
initiatorul unui proces de resincronizare a 
muzicii romanesti cu standardele muzicii 
universale. Distins cu Premiul de compozi- 
tie George Enescu in 1924, Premiul Robert 
Cremer in 1931, Premiul Anhauch in 1932, 
Premiul Academiei Romane in 1949, Or- 
dinul Meritul Cultural. Membru al Societe 
Francaise de Musicologie din Paris, al Aca- 
demiei Romane (exclus 1959, apoi reprimit), 
membru si vicepresedinte al Uniunii Com- 
pozitorilor (exclus, apoi reprimit). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 22 



& 



31.10.2011 17:22:17 



Andritoiu 




Mihail Andricu 



Andrei Andrie§ 



Serafim Andrie§ 



loan Andrie§escu 



Andrie§, Andrei 

(24.10.1933, Chi§inau) 

Fizician. A absolvit Facultatea de Matematica 
si Fizica a Universitatii de Stat din Chisinau, 
a fost cercetator la Institutul Fizico-Tehnic 
din Petersburg (Leningrad), apoi a devenit 
cercetator la Institutul de Fizica Aplicata al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. Este seful 
Centrului de Optoelectronica. A deschis noi 
directii de cercetare in domeniul aplicarii se- 
miconductorilor amorfl in sistemul de inre- 
gistrare a informatiei optice. Membru (1 978) 
si presedinte (1989-2004) al Academiei de 
Stiinte a Moldovei, membru de onoare al 
Academiei de Cosmonautica din Moscova 
(1992), membru al Academei Ingineresti a 
Federatiei Ruse (1992), membru al Acade- 
miei Romane (1991), Doctor Honoris Causa 
al Universitatii Politehnice din Bucuresti 
(1994), Om de Stiinta Emerit din Republica 
Moldova (1984)'. 

Andrie§, Serafim 

(6.02.1942, Ca§unca, Basarabia) 
Pedolog. A absolvit Agronomia la Universi- 
tatea de Stat a Moldovei. A lucrat la filiala 
Chisinau a Institutului Unional pentru De- 
servire Agrochimica, devenind directorul 
institutiei. Pe baza generalizarii rezultatelor 
experientelor de camp si de laborator a 
determinat legitatile actiunii ingrasamin- 
telor azotoase, fosfatice si potasice privind 
modificarea regimurilor nutritive ale solu- 
rilor si productivitatii plantelor de cultura. 
A condus echipa care a elaborat Programul 
national de sporire a fertilitatii solului pana 
in 2020. Lucrari: Reglarea regimurilor nutriti- 
ve pentru obtinerea recoltelor scontate de grdu de 
toamnd si porumb , 1993. Laureat al Premiu- 
lui de Stat, Om de Stiinta Emerit, membru 
de onoare al Academiei de Stiinte Agricole 
si Silvice Gheorghe Ionescu-Sisesti, Roma- 
nia (2006), membru al Academiei Interna- 
tionale de Stiinte Ecologice si Securitate a 
Vietii cu sediul la Sankt- Petersburg (1997). 



Vicepresedinte al Societatii Nationale de 
Stiinta Solului. 

Andrie§escu, loan 

(2.05.1888, la§i - 17.12.1944, Bucure§ti) 
Arheolog. A studiat la Liceul National din 
Iasi. In 1906, dupa terminarea studiilor se- 
cundare, s-a inscris la Facultatea de Litere si 
Filosofie din orasul natal. Dupa sustinerea 
tezei de doctorat la Iasi, isi imbogateste 
cunostintele la Berlin, unde studiaza isto- 
ria antica si preistoria. Impreuna cu Vasile 
Parvan este considerat creatorul scolii ar- 
heologice romanesti. A pus bazele unei noi 
specialitati in istoriografia romana - preisto- 
ria. Muzeul National de Antichitati, bazat pe 
sapaturile de la Histria, ca si din alte zone 
ale Dobrogei (Scythia Minor) si Institutul 
de Istoria Artei au fost fondate de el im- 
preuna cu alti mari specialisti. Cu o bogata 
activitate arheologica si didactica, a publicat 
numeroase copii si traduced de inscriptii 
in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 
peste 50 de lucrari stiintiflce originale, din- 
tre care amintim: Asupra epocei de bronz din 
Romania, Din preistoria Olteniei, De la Preistorie 
la Evul Mediu, Contributii la Dacia inainte de 
romani Piscul Crasani, Consideratiuni asupra 
tezaurului de la Vdlci-Trdn de langa Plevna, 
Vasile Parvan s.a. Director al Muzeului Na- 
tional de Antichitati din Bucuresti. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1928), 
membru al Institutului Arheologic German 
si al Societatii Anticarilor din Londra. 

Andritoiu, Alexandru 

(8.10.1929, Va§cau, jud. Bihor - 
3.10.1996, Bucure§ti) 

Poet. S-a inscris la Facultatea de Filolo- 
gie din Cluj, pe care a parasit-o pentru a 
se inscrie la Scoala de Literatura Mihai 
Eminescu din Bucuresti, absolvita in pri- 
ma promotie (1951). Curs despre Balzac 
sustinut de Petru Dumitriu. A fost redactor 
la diverse publicatii {Contemporanul, Luceafa- 
rul r Gazeta literara). Multa vreme a condus 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 23 



^ 



31.10.2011 17:22:18 



Andronati 





Alexandru Andritoiu 



Nicolae Andronati 



Coca Andronescu Ecaterina Andronescu 



revista Familia din Oradea (1965-1989). 
A debutat cu volumul In Tar a Motilor seface 
ziua, 1953, Premiul de Stat. Alte volume: 
Tortile de aur, 1958; Elixirul tineretii, 1964; 
Simetrii, 1970, Premiul CCES; Aur, 1974; 
Doua flori, doud surori, 1988. A elaborat an- 
tologii de poezie, singur sau in colaborare 
cu alti autori: Antologie de poezie canadiand de 
limbd francezd, 1976; Antologie de poezie viet- 
namezd clasicd si contemporand, 1980; Antologie 
de poezie chinezd modernd, 1990. A tradus din 
maghiara, greaca, rusa. 

Andronati, Nicolae 

(7.11.1938, Caraga§, Transnistria) 
Specialist in informatica si tehnica de cal- 
cul. A studiat la Institutul Politehnic din 
Lvov (1958) si la Institutul de Radiotehnica, 
Electrotehnica si Automatica din Moscova 
(1969). Profesor la Universitatea Tehnica a 
Moldovei (1972-1992), director al Centrului 
de Cercetari Stiintince DELSY (1978-1992). 
Cercetari legate de hardware, modelare 
computerizata. Autor a peste o suta de 
lucrari de specialitate si a 14 brevete de in- 
ventie. Lucrari: Ananozoeue ebmucnumenbHue 
MavuuHU u 603MOMHOcmu ux npuMeneHUM 
e adpoeeodesuu in „3neKTpo3HepreTMKa m 
aBTOMaTMKa", 1974; HeKomopue HanpaenenuH 
ACY mexHonoeimecKUMU npoi^eccamu in 
„ABTOMaTM3MpoBaHHbie cMCTeMbi m nepeflana 
MH(J)opMaij;MM": Mamepuanu cemunapa no 
Ku6epnemuKe r 1975; Perioada de tranzitie si 
tehnologiile informationale, 1996. In prezent pre- 
sedinte al Societatii de Informatica si Tehnica 
de Calcul din Republica Moldova, membru 
al Comitetului Executiv al European Uni- 
versities Information Systems Organization. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 
Decorat cu Ordinul Drapelul Rosu de Munca. 

Andronescu, Coca 

(3.07.1932, Patarlagele, jud. Buzau - 
5.08.1988, Bucure§ti) 

Actrita. A absolvit Institutul de Teatru 
din Cluj, 1953. In anii 1970 joaca intr-un 



miniserial TV de mare succes la public si la 
critica, difuzat de Televiziunea Romana, in 
care interpreteaza in duet cu Octavian Co- 
tescu memorabilul cuplu de personaje Tanta 
si Costel din Lehliu Gara. A mai interpretat 
roluri in filmele: Bdddranii, 1960; Dragoste la 
zero grade, 1964; Expresul de Buftea, 1978; Ah, 
aterizeaza strabunica, 1981; Cuibul de viespi, 
1987, dupa piesa Gaitele de Kiritescu; Moar- 
tea unui artist 1989, dupa piesa cu acelasi 
titlu de Horia Lovinescu. Ca actrita de teatru 
a interpretat pentru Teatrul de Televiziune 
roluri in: Cuibul cotofenelor r Gaitele, Hangita 
lui Goldoni r Hanul Ancutei, Visul unei nopti de 
iarnd s.a. 

Andronescu, Ecaterina 

(7.04.1948, Malovat, jud. Mehedinti) 
Chimista. A absolvit Facultatea de Chimie 
industrials la Institutul Politehnic din Bu- 
curesti. Specializare la Lyon, Londra, Sevilla. 
Profesor si decan la Facultatea de Chimie 
Industrial^, rector al Universitatii Politehni- 
ce din Bucuresti. Membru al PSD, membru 
al Consiliului National al PSD, ministru al 
Educatiei (2000-2003, 2008-2009). Mem- 
bru fondator al Societatii Romane a Cera- 
mistilor, membru al Societatii de Inginerie 
Chimica, membru al Academiei Oamenilor 
de Stiinta. Distinsa cu Ordinul Steaua Ro- 
maniei in rang de Cavaler (2002). 

Andronescu, Plautius 

(10.12.1893, Zurich, Elvetia - 
4.11.1975, Timi§oara) 

Inginer (specializare: tehnica tensiunilor 
inalte). Familie originara din Barlad. A ab- 
solvit liceul Matei Basarab la Bucuresti, a 
studiat la Scoala Politehnica Federala din 
Zurich, remarcat fiind de profesorii Aurel 
Stodola si Karl Kuhlmann, o somitate mon- 
diala in domeniul electotehnicii teoretice, al 
carui asistent a fost. Acolo si-a sustinut teza 
de doctorat cu o remarcabila lucrare privind 
masinile asincrone cu rotor in colivie, pu- 
blicata ulterior in prestigioasa revista Archiv 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 24 



^ 



31.10.2011 17:22:18 



Anestiade 




Plautius Andronescu 



Vladimir Andrunachievici 



Vasile Anestiade 



fur Elektrotehnik. Vine in tara in 1925, invitat 
de profesorul Dimitrie Leonida, si este unul 
dintre fondatorii Politehnicii din Timisoara 
(Catedra de bazele electrotehnicii), al carei 
rector fondator a fost matematicianul Traian 
Lalescu. A fost profesorul academicianului 
Remus Radulet. A contribuit la dezvoltarea 
industriei electrotehnice romanesti (a infiin- 
tat prima fabrica de masini electrice din Cluj, 
1925), a facut parte din Comisia de electrifi- 
care a Cailor Ferate Romane. Dupa al Doilea 
Razboi Mondial a fost internat in lagarul de 
la Caracal, unde a stat sub un an, dupa care 
a revenit la catedra. A publicat numeroase 
lucrari de specialitate in Romania, Europa 
si America. Cea mai cunoscuta lucrare a sa 
este Bazele electrotehnicii, 2 vol., dupa care se 
studiaza si astazi. 

Andru, Gherasim 

(4.03.1890, Bihor - 26.03.1957, Sutjeska, 
fosta Sarcie Romana, Banatul Sarbesc) 
Carturar si preot. Protopop al Bisericii Orto- 
doxe Romane din Torontal. A colaborat cu 
biblioteca I.G. Bibicescu din Turnu Severin 
si a infiintat biblioteci satesti si bisericesti 
in satele din Torantal: Sarcia, Toracu' Mic, 
Toracu' Mare, Chisoros, Ecica, Iancaid. Im- 
preuna cu invatatoarea Livia Brenici a pre- 
gatit manuscrisul Monografia satului Sarcia 
Romana, straveche vatra romaneasca atestata 
documentar in zeciuielile pap ale din anul 
1338. Era abonat la revista Convorbiri liter are 
si ziarul Nddejdea. 

Andrunachievici, Vladimir 

(3.04.1917, Sankt Petersburg, Rusia - 
22.07.1997, Chisinau) 

Matematician. Evreu ca etnie. A absolvit 
Universitatea din Iasi ca elev al lui Gr. Moi- 
sil, Al. Myller, Vera Myller-Lebedev, Dim. 
Pompeiu. Specializare la Universitatea 
Lomonosov din Moscova. Elev al lui Otto 
Schmidt (astronom) si A.G. Kurosh. Al- 
gebrist. Dupa activitatea la Universitatea 
din Chisinau (1947-1953) a fost chemat 



la Universitatea din Moscova, la Catedra 
de algebra. A revenit la Chisinau odata cu 
fondarea filialei moldovenesti a Academiei 
de Stiinte a URSS, impreuna cu Volghin si 
Baranov. Director fondator al Institutului 
de Matematica al Academiei de Stiinte si al 
Centrului de Calcul al Institutului de Fizica 
si Matematica. Atunci cand matematicienii 
V S. Makarov si Nicolae Jitarasu au fost dati 
afara din institut, primul pentru apolitism, 
iar al doilea pentru ca era roman dupa acte 
(nascut in nordul Bucovinei), i-a angajat la 
Institutul de Matematica. Ca fondator al 
scolii matematice din Moldova, si-a ajutat 
elevii (Vladimir Arnautov, Iuri Reabuhin, 
Mihail Ursul) sa se specializeze la marile 
universitati ale URSS ori din lume. Lucrari: 
PaduKanu, ame6pa u cmpyKmypHan meopun 
(Radicali, algebra si teorie structurala), 1973, 
in colaborare. Membru si vicepresedinte al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Anestiade, Vasile 

(4.05.1928, Saratenii Vechi, com. Telenesti, 
jud. Orhei, Basarabia) 

Medic. A absolvit liceul la Iasi si Medicina 
la Chisinau. Specializare la Londra, 1978. 
Doctorat in Medicina la Chisinau. Profesor 
la Universitatea de Stat de Medicina, in spe- 
cialitatea morfopatologie, si rector (1963- 
1986). Director al Centrului de patologie al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (din 1993). 
Fondator al Laboratorului de Patologie al 
Academiei de Stiinte a Moldovei (1986-1991) 
si al Societatii de Cardiologie din Moldova. 
Autor a 10 monogram si peste 400 de lucrari 
publicate la Paris, Moscova, Tokio, Berlin, 
Washington, Bucuresti, Sankt-Petersburg, 
Kiev etc. Lucrari: AmepocKnepo3 apmepuu, 
1967; Atherosclerosis and Immunoinflammation, 
Berlin, 1997; Morfopatologie generald: compen- 
dia atlas, 1997; Functional angiomorphology im- 
munoinflammation phenomenon, 1999. Membru 
titular al Academiei de Stiinte a Republicii 
Moldova (1972). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 25 



^ 



31.10.2011 17:22:19 



Anestin 




Anestin, Ion Valentin 

(24.12.1900, Craiova - 6.12.1963, Bucure§ti) 
Pictor, grafician, scriitor. Victor A. i-a fost 
unchi. A scris Schita pentru istoria teatrului 
romdnesc, 1938; Scrieri despre teatru, postum, 
1989. A colaborat la Cuvdntul liber (1933- 
1935) si (mai ales) la Vremea (1931-1943). 
A lasat, in tuse expresioniste, portretele lui 
N. Iorga, Gh. Tattarescu, Titulescu, Mus- 
solini. 

Anestin, Victor 

(30.09.1875, Bacau - 5.11.1918, Bucure§ti) 
Gazetar si scriitor. In 1907 a propus infi- 
intarea Societatii Astronomilor Romani 
(a fost a XXIX-a din lume), care a aparut 
in anul urmator, primind numele astrono- 
mului francez Camille Flammarion. De ase- 
menea, a propus infiintarea Observatorului 
Astronomic Popular. A condus numeroase 
publicatii de popularizare a stiintei: Almana- 
hul ziarului Universal; Anuarul general al presei 
romdne (editor, 1907) Anuarul ziarului Patria 
(Craiova, 1 906; 191 1-1 91 6), Apdrarea natio- 
nald (redactor iunie 1900 - februarie 1903), 
Bibliografia romdnd (director, Alcalay & Co, 
1914-1916), Calendarul maritim (1909- 
1915), Calendarul „Minervei" (1899-1916), 
Calendarul Muncii (1907-1916), Foaia popu- 
lard (ianuarie 1898 - iunie 1903), Minerva 
(redactor, 1908-1916); Orion (1907-1912, a 
XIII- a revista de popularizare a stiintei din 
lume); Stiinta tuturor (director, 1918), Tribu- 
nafamiliei (1898-1905), Vremea (1903-1904, 
secretar de redactie). A tradus si a prelucrat 
numeroase lucrari de popularizare a sti- 
intelor. Considerat primul autor de SF in 
Romania: In anul 4000 sau o cdldtorie la Ve- 
nus, 1 899; Cdpitanul Scott la Polul Nord, 1915; 
Cum sd inveti stelele, f.a.; Viata anecdoticd a 
invdtatilor nostri. 

Angelescu, Aurel 

(15.04.1886, Ploie§ti - 6.04.1938, Bucure§ti) 
Matematician, specialist in algebra si teoria 
numerelor. La liceu 1-a avut profesor pe 
Niculae Abramescu. A studiat la Paris cu 
Paul Appell. Profesor la universitatile din 
Cluj (la propunerea lui Gheorghe Titeica) 
si Bucuresti. Unul dintre fondatorii revistei 
Mathematica. Lucrari: Sectiuni de calcul diferen- 
tial, 1927. 

Angelescu, Constantin 

(12/25.06.1869, Craiova - 

14.09.1948, Sighet) 

Politician liberal, medic. Dupa liceul la 

Craiova, a inceput Facultatea de Medicina 

la Bucuresti si a terminat-o la Paris, unde 




Constantin Angelescu 



Eugen I. Angelescu 



si-a luat si doctoratul in Medicina. A fost 
profesor universitar si director al Clinicii de 
chirurgie. A fost de mai multe ori ministru 
al Instructiunii (1918-1919, 1922-1926, 
1927-1928', 1933-1937) si prim-ministru 
(1933-1934), consilier regal (1938-1940). 
Ambasador al Romaniei la Washington in 
1918. A impus „modelul Angelescu" al cla- 
dirilor scolare. Ca politican a militat pentru 
integritatea teritoriala a statului roman. 
Arestat in 1945, a murit la inchisoare. Astazi 
un spital din Bucuresti si un liceu ii poarta 
numele. Membru de onoare al Academiei 
Romane din 1934, a fost radiat (1948) si 
repus in drepturi in 1990. 

Angelescu, Eugen I. 

(4.01.1896, Ramnicu Valcea - 
19.02.1968, Bucure§ti) 

Chimist. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Bucuresti si si-a luat doctoratul la Roma. 
A fost eel care a organizat, in 1948, invata- 
mantul superior de specialitate. A intemeiat 
Catedra de chimie organica a Facultatii de 
Chimie Industriala, desprinsa din Faculta- 
tea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. 
A contribuit la studierea chimiei coloizilor 
organici cu aplicatie la chimia alimentara. 
A elaborat o metoda pentru determina- 
rea noii constante a uleiurilor vegetale 
(„punctul de furfor"). Lucrari: Fizico- chimia 
membranelor (1933), Introducere in chimia fizica 
(1940), Probleme teoretice de chimie organica, 
1969, postum). Membru al Academiei Ro- 
mane (1939). 

Angelescu, Ion N. 

(5.01.1884, Tecuci - 1930, Bucure§ti) 
Economist si om politic. A absolvit Aca- 
demia Comerciala la Bucuresti. Doctor in 
Stiinte Economice la Miinchen. Profesor la 
ASE (Facultatea de Finante si Credit), spe- 
cialist in teorie economica. Rector al ASE 
(1924-1929), a avut o activitate definitorie 
pentru construirea actualului local. Lucrari: 
Le mouvement cooperatif en Roumanie, 1914; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 26 



^ 



31.10.2011 17:22:19 



Anghelescu 




Dimitrie Anghel Gheorghe D. Anghel 



Paul Anghel 



Marcel Anghelescu 



U evolution du commerce exterieur de la Rouma- 
nie, 1914. Metnbru al Academiei Romane. 
Cladirea ASE din Piata Romana, edificata 
in timpul rectoratului sau, ii poarta numele 
din 2008. 

Anghel, Dimitrie 

(16.07.1872, Corne§ti, jud. Ia§i - 
13.11.1914, la§i) 

Poet. A scris mai ales versuri simboliste des- 
pre flori si natura: In gradina, 1805; Fantazii, 
1909 si lucrari dramatice: Legenda funigeilor, 
1907;' Cometa, 1908. Impreuna cu St.O. Io- 
sif r ambii folosind un pseudonim comun, 
A. Mirea, a publicat versuri umoristice: 
Caleidoscopul MA. Mirea, 1900, 1908. 

Anghel, Gheorghe D. 

(22.08.1904, Turnu Severin - 
7.04.1966, Bucure§ti) 

Sculptor, elev al lui Paciurea. A studiat la 
Paris (1924-1937) cu Antoine Inj albert, fiind 
impresionat de Rodin, Bourdelle, Maillol. 
Printre lucrarile sale figureaza bustul lui 
George Enescu de la Ateneu, bustul in bronz 
al lui Mihai Eminescu si bustul lui Theodor 
Pallady. Lucrarile sale figureaza in muzeele 
din Bucuresti si Sinaia si in numeroase co- 
lectii din tara si strainatate. 

Anghel, Paul 

(8.08.1931, Racatau, jud. Bacau - 
19.05.1995, Bucure§ti) 

Scriitor. A absolvit Scoala de Literatura 
Mihai Eminescu si a fost redactor la diverse 
reviste (Contemporanul, Tribuna Romaniei). 
Legat in special de grupul din jurul revistei 
Luceafdrul. A debutat in 1961 cu volumul de 
proza Sapte insi intr-o cdruta. Povestire dintr-o 
toamnd foarte bogatd. A publicat reportaje: 
Victoria de la Oltina, 1961; Arpegii pe Siret, 
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1964. A pu- 
blicat si drame istorice: Sdptdmana patimilor, 
1968; Mihai Viteazul, Premiul Uniunii Scri- 
itorilor, 1969; Teatru, Premiul Academiei, 
1972, scenarii de film si ciclul de romane 



Zapezile de-acum un veac, 1977-1988, zece 
volume: I Iesirea din iarna, 1981; II Fluviile, 
1980; III TeDeum la Grivita, 1978; IV No- 
roaiele, 1982; V Scrisoare de la Rahova, 1977; 
VI Noaptea otomand, 1 979; VII Zapezile, 1 984; 
VIII Cutremurul, 1986; IX Intoarcerea mortilor, 
1987; X Iesirea la mare, 1988. Un punct de 
vedere despre revolutia din 1989 in volumul 
Recitind o tara, 1992. 

Anghelescu, Marcel 

(3.11.1909, Craiova - 22.02.1977, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit Conservatorul de Arta 
Dramatica la Chisinau, in 1933, a inceput 
sa joace teatru din 1937 si film din 1942. 
Mare actor al Teatrului National din Bucu- 
resti, a interpretat aproape toate rolurile din 
piesele si schitele lui I.L. Caragiale, dar si 
numeroase alte roluri din teatrul clasic, atat 
in comedie, cat si in drama (Shakespeare, 
Gogol, Moliere, Goldoni). Filmografia sa 
este impresionanta pentru istoria filmului 
romanesc: Escadrila alba, 1944; Rdsund valea, 
1949; lantul slabiciunilor, 1952; O scrisoare 
pierduta, 1953; Ciulinii Bdraganului, 1957; 
Pas area furtunii, 1957; Telegrame, 1959; Bada- 
ranii, 1960; Steaua fdrd nume, 1965; Dimitire 
Cantemir, 1973; Tufa de Venetia, 1971 '. Roluri 
in teatru: Take, Ianke si Cadar, Steaua fdrd 
nume, Revizorul, Omul cu martoaga, O noapte 
furtunoasa, Nevestele vesele din Windsor, Istoria 
ieroglifica, D-ale carnavalului s.a. Artist al 
Poporului. 

Anghelescu, Mircea 

nume la na§tere §tefan Mircea 

(12.03.1941, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere 
a Universitatii din Bucuresti, sectia araba-ro- 
mana. A fost cercetator si director adjunct al 
Institutului de Teorie Literara G. Calinescu, 
vicepresedinte al Fundatiei Culturale Ro- 
mane si director al editurii acesteia, secretar 
general al Asociatiei de Studii Orientale din 
Romania. Profesor de limba si literatura 
romana la Sorbona VI (1999). Profesor la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 27 



& 



31.10.2011 17:22:19 



Angheluta 




Mircea Anghelescu 



Theodor Angheluta 



Antim Ivireanul 




Universitatea din Bucuresti. A publicat Pre- 
romantismul romdnesc, 1971; Literatura romdnd 
si Orientul, 1975; Scriitori si curente, 1982; Lec- 
tura operei, Premiul Academiei, 1986; Cdldtori 
romdni in Africa, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1983; Textul si realitatea, 1988; Clasicii nostri, 
1996; Cdmasa lui Nessus, 2000; Literatura si 
biografie, 2005 s.a. 

Angheluta, Theodor 

(28.04.1882, Adam, jud. Tutova - 
30.05.1964, Bucure§ti) 

Matematician (algebrist). A studiat ma- 
tematica la Sorbona, Paris, cu E. Picard. 
A lucrat la Universitatea din Bucuresti, 
unde a obtinut doctoratul cu teza „0 clasa 
generala de polinoame trigonometrice si 
aproximarea cu care ele reprezinta o functie 
continua", apoi la cea din Cluj. Profesor de 
algebra la Universitatea din Cluj, apoi la Po- 
litehnica din Cluj. Are contributii de seama 
in domeniul teoriei functiilor, al ecuatiilor 
diferentiale si integrate, al ecuatiilor functi- 
onale si algebrice. Un tip de ecuatii functi- 
onale ii poarta numele: ecuatii functionale 
Angheluta. Lucrari: Exercitii si probleme de 
analizd. Teoria functiilor si mecanicd rationald, 
2 vol., 1937; Sur une limite des modules des 
zeros des polynomes, 1939; Ecuatia functionald 
a logaritmilor, 1964. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1948). 

Ante, Livia 

(8.02.1955, Ploie§ti) 

Pictor si scenograf. Dupa ce a terminat Li- 
ceul de Arta la Bucuresti, a absolvit Scoala 
Superioara de Arte Aplicate Duperre si 
Scoala Nationala de Arte Aplicate la Paris. 
S-a stabilit in 1 976 la Stockholm si a obtinut 
cetatenia suedeza. Revine la Paris in 1983. 
A realizat decoruri pentru Televiziunea Sue- 
deza si Opera Regala din Stockholm, pentru 
Casa de Cultura din Nanterre si primaria 
Parisului. 



Antim Ivireanul prenume la na§tere Andrei 
(numele real nu se cunoa§te, 1660, Georgia - 
27.09.1716, Bulgaria) 

Carturar. Georgian ca origine (Iviria era 
numele vechi al Georgiei), a fost luat rob 
de copil la Constantinopol, unde a invatat 
turca, greaca (veche si moderna), araba. 
A fost cerut de Constantin Brancoveanu ca 
tipograf. A stat la Bucuresti (1688-1690), 
unde a scos prima tiparitura: Invdtdturile lui 
Vasile Macedoneanul cdtre fiul sdu Leon, 1691, 
apoi Evangheliarul greco-roman, 1693; Psal- 
tirea r 1694; Mdrturisirea ortodoxd a lui Petru 
Movila, 1699; Ceaslovul greco-arab, Y1WI. 
A inflintat o tipografle la Snagov, 1 694, unde 
a scos 14 carti: 7 in greceste, 4 in romaneste 
(prima fiind o Psaltire), una in slavona, 2 bi- 
lingve (greaca si romana; greaca si araba). 
Apoi a deschis inca o tipografle la Ramnicu 
Valcea (1705). A fost mitropolit al Tarii 
Romanesti (1708). Caterisit datorita dom- 
nului fanariot Nicolae Mavrocordat, pentru 
apararea standardelor romanesti ale ortodo- 
xiei, a fost condamnat la surghiun si ucis pe 
drumul spre Constantinopol. Dupa 1990 a 
fost declarat de Biserica Ortodoxa Romana 
Sfant Ierarh Martir (data de 27 septembrie). 
A facut xilogravura, miniaturi: Evangheliile, 
editia 1693 si 1697, pictura murala la ma- 
nastirea Antim din Bucuresti (al carei ctitor 
a fost), caligrafle. A tradus scrieri de cult si 
didactico-morale. A lasat in manuscris doua 
lucrari notabile: Chipurile Vechiului si Noului 
Testament, adicd obrazele oamenilor celor vestiti 
ce se afld in Sfdnta Scripturd, in Biblie si in 
Evanghelie si Adunare pe scurt a istoriilor celor ce 
s-au facut pe vremea lor..., cu 22 de foi de text, 
la care se adauga 503 portrete in medalion, 
3 schite si 8 desene, tot in medalion, cu per- 
sonaje din Vechiul Testament, Targoviste, 
1709, ms. originalul la Kiev; Didahiile, cu 28 
de predici la diferite sarbatori si 7 cuvantari 
ocazionale. Avea o frumoasa cultura teolo- 
gica si profana: citate din Biblie, literatura 
patristica, fllosoni antici. In multe din ele 
facea o critica vehementa a moravurilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 28 



& 



31.10.2011 17:22:19 



Anton 



vremii. Didahiile il asaza in randul celor tnai 
de seama predicatori crestini. 

Antipa, Grigore 

nume la na§tere Grigore Leon 

(27.11/10.12.1867, Boto§ani - 
9.03.1944, Bucure§ti) 

Biolog, intemeietor al scolii romanesti de 
hidrobiologie, ihtiologie si oceanografie. 
Frate cu naturalistul Nicolae Leon. A urmat 
liceul la Iasi si a facut studii universitare la 
Jena, Germania, cu celebrul naturalist Ernst 
Haeckel. S-a perfectionat in Franta si Italia, 
unde a descoperit o noua specie de meduze, 
Capria Sturdzii, dupa numele lui Dim. Sturd- 
za, eel care-i acordase bursa. S-a ocupat 
in mod deosebit de fauna Marii Negre si a 
Dunarii, formandu-si colectiile care vor sta 
la baza viitorului muzeu de istorie naturala. 
Este primul specialist roman care s-a ocu- 
pat in mod deosebit de sturioni. A elaborat 
o Lege a pescuitului, printre primele din 
Europa, care va fi model pentru multe tari. 
Este eel care a folosit pentru prima oara in 
muzeografie dioramele. A avut contributii 
stiintince notabile, elaborand o conceptie 
biologica moderna, cu elemente interdis- 
ciplinare (biosociologie, ecologie, bioeco- 
nomie). S-a dedicat studiului Marii Negre 
si al Dunarii si in acest sens a participat in 
1893 la o expeditie de 9 luni in jurul Marii 
Negre. A obtinut rezultate semnificative in 
domeniul biologiei acvatice, fiind considerat 
un precursor in domeniul hidrobiologiei. De 
asemenea, a pus bazele scolii romanesti de 
ihtiologie si ecologie. Datorita numeroaselor 
sale cercetari, a descoperit o serie de specii 
noi, printre care si pesti din fauna Marii Ne- 
gre. A publicat o lucrare despre clupide, sprot 
si sturionii din Marea Neagra. A contribuit la 
infiintarea unei statiuni de hidrobiologie la 
Tulcea si a unui institut de bio-oceanografie 
la Constanta. Este considerat unul dintre 
primii ecologi ai Europei, numarandu-se 
printre putinii care au sesizat importanta 
mediului in viata oricarei ninte. Mai mult 
decat atat, a pus bazele unei stiinte interdis- 
ciplinare: bioeconomia. Acesta este primul 
pas in miscarea ce a revolutionat politica 
resurselor naturale, atat la nivel european, 
cat si planetar. A fost director fondator al 
Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti 
(1892-1944). A publicat peste o suta de lu- 
crari de specialitate, dintre care mentionam: 
Fauna ihtiobgica a Romaniei (1909), Pescaria 
si pescuitul in Romania (1916), Marea Neagra 
(1 940), Principes et moyens pour la reorganisation 
des musees d'histoire naturelle (1934). Membru 
al Academiei Romane (1910). Membru al 
mai multor academii europene. 




Grigore Antipa 



Constantin Antoci 



Antoci, Constantin 

(28.02.1949, Mihailovca, rn. Cimi§lia, RSSM) 
General-locotenent de politie. A absolvit 
Scoala medie de militie de la Chisinau a Mi- 
nisterului Afacerilor Interne al URSS (1970- 
1972) si Scoala Superioara de Militie de la 
Leningrad (1973-1977). A lucrat in cadrul 
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii 
Moldova la Balti si Comrat. Ministru de 
Interne al Republicii Moldova (1992-1997), 
director general al Departamentului de pro- 
tectie civila si situatii exceptionale, director 
adjunct al Centrului registrelor de stat al 
Intreprinderii de Stat pentru Registru a Mi- 
nisterului Dezvoltarii Informationale. 

Antochi, losif 

(23.08.1914, Patrauti, jud. Suceava - 
30.09.1997, Bonn) 

Pedagog. A studiat Literele la Universita- 
tea din Cernauti si Dreptul la Bucuresti, 
continuand cu doctoratul la Heidelberg, 
cu teza „Idealul educational in pedago- 
gia romaneasca". A lucrat la Catedra de 
pedagogie a Institutului Agronomic din 
Bucuresti, apoi a fost profesor de pedagogie 
generala la Institutul de Invatamant Supe- 
rior din Pitesti. Profesor invitat la Bonn, 
Universitatea Renana, 1974, data de la care 
ramane in Germania. Lucrari: Istoria gandirii 
pedagogice universale, 1959; Istoria pedagogiei, 
1961. A tradus din Tagore, J. J. Rousseau, 
Pestalozzi, Comenius. Membru al Asociatiei 
Mondiale de Stiinta Educatiei, membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Anton, loan M. 

(18.07.1924, Vintere, com. Holod, jud. Bihor) 
Inginer. A absolvit Politehnica la Timisoara 
si tot acolo si-a luat doctoratul (1961). A fost 
profesor la Institutul Politehnic din Timisoa- 
ra (masini hidraulice) si rector (1971-1981). 
A elaborat metode noi de optimizare a 
dezvoltarii si functionarii masinilor hidrau- 
lice. Lucrari: Studiul teoretic si experimental al 
fenomenului de cavitatie la pompele centrifugale, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 29 



^ 



31.10.2011 17:22:20 



Anton 




Premiul Academiei (1961), Turbine hidraulice 
(1979), Cavitatia (1984-1985), Hidrodinamica 
turbinelor si pompelor bulb si a turbinelor-pompe 
bulb, in colaborare (1988), The Scale Effect 
and Coefficient V of Hydraulic Losses for Francis 
and Kaplan Turbines (1995). A primit Ordinul 
Meritul Stiintinc clasa I (1976) si este lau- 
reat al Premiului de Stat (1953). Membru 
al Academiei Romane (1974), membru al 
Academiei Europene de Stiinte si Arte din 
Salzburg (1997), membru al Academiei de 
Stiinte din New York (1997). 

Anton, Ion 

(3.12.1950, Ghelauza, rn. Stra§eni, 
Republica Moldova) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere a 
Universitatii din Chisinau. Sef de sectie la 
saptamanalul Literatura si Arta. Redactor- 
sef la revista pentru copii si tineret Florile 
dalbe. Lucrari: Varna pentru sperantd (1983); 
Dincolo de formule (1984); Buna dimineata, 
ziudl (1985); Viitorul ca mostenire (1992); 
Garderoba veseld (1988); Rondelurile cdldtorului 
(1997); Zodia Zimbrului (1991); Maine va fi 
ieri (2002); Cuibul soarelui (2003); Necuprinsul 
punctului (2005). Distins cu Medalia Meritul 
Civic. Membru al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova si din Romania, membru al Uni- 
unii Jurnalistilor din Moldova. 

Antonescu, (Victor) Ion 

(2.06.1882, Pite§ti - 1.06.1946, Jilava) 
Maresal si om politic roman, sef al guvernu- 
lui intre anii 1940-1944. A absolvit Scoala 
de Ofiteri de Cavalerie in 1904 ca sef de 
promotie si a fost repartizat la Regimentul 1 
Rosiori. A absolvit Scoala Superioara de 
Razboi in 1913. In timpul celui de-al Doilea 
Razboi Balcanic a indeplinit functia de sef 
al Biroului Operatii al Diviziei 1 Cavalerie. 
Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial 
1-a gasit la Biroul de Operatii al Armatei 
de Nord, comandata de generalul de corp 
de armata Constantin Prezan, el fiind seful 
Biroului de operatiuni. Dupa razboi (fusese 
promovat din nou in 1920) a facut parte din 
delegatia romana ce a participat la Tratativele 
de pace de la Paris, precum si din cea care 
a negociat alianta cu Polonia. Intre 1 august 
si 31 decembrie 1923 a indeplinit functia 
de atasat militar la Paris, iar apoi la Londra, 
intre 1 ianuarie 1924 si 14 iulie 1926. Intors 
in tara, a primit comanda Regimentului 9 
Rosiori Principesa Elena de la Giurgiu, iar in 
1927 a preluat conducerea Scolii Superioare 
de Razboi. A fost apoi numit comandant al 
Scolii Speciale de Infanterie si Cavalerie de 
la Sibiu. A fost promovat general de divizie 
pe 25 decembrie 1937 si trei zile mai tarziu a 
fost numit ministru al Apararii. Ins a din nou 




Ion Antonescu 



a intrat in conflict cu regele si camarila sa 
si a fost nevoit sa demisioneze pe 30 martie 
1938. In urma cedarilor teritoriale din vara 
anului 1940, Carol al II-lea se gasea intr-o 
situatie dificila. Pe 5 septembrie, regele 1-a 
numit presedinte al Consiliului de Ministri si 
i-a conferit puteri depline pentru conducerea 
statului. In ziua urmatoare Carol a abdicat in 
favoarea fiului sau Mihai I si a parasit tara. 
Generalul a format un guvern cu Garda de 
Fier, Romania devenind „stat national legio- 
nar". Coabitarea dintre el si Garda de Fier s-a 
dovedit a fi insa numai de scurta durata. Ba- 
zandu-se pe sprijinul armatei si pe aprobarea 
tacita a lui Hitler, a profitat de rebeliunea 
legionara dintre 21-23 ianuarie 1941 si i-a 
inlaturat de la putere, lichidand miscarea. 
Decizia de invazie a Uniunii Sovietice a 
fost luata de generalul Ion Antonescu fara 
a consulta pe cineva. S-a angajat in razboiul 
impotriva URSS alaturi de Germania nazista 
pentru recuperarea Basarabiei si a nordului 
Bucovinei. Rasturnat de la putere si arestat la 
23 august 1944, a fost judecat de un tribunal 
condus de sovietici si a primit sase pedepse 
cu moartea pentru crime de razboi. 

Antonescu, Mihai 

(1904, Nucet, jud. Dambovita - 1.06.1946, Jilava) 
Politician si jurist, profesor al Universitatii 
din Bucuresti, lider liberal. A fost ministru 
de Externe, ministru de Interne (masuri 
antievreiesti de deportare in Transnistria) si 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri in 
anii regimului lui Ion Antonescu. La 23 au- 
gust 1944 a fost arestat si, dupa un scurt 
proces, condamnat la moarte de Tribunalul 
Poporului. A fost executat odata cu Ion An- 
tonescu si alti colaboratori ai acestuia. 

Antonescu, Petre 

(29.06.1873, Ramnicu Sarat - 
22.04.1965, Bucure§ti) 

Arhitect. A studiat Arhitectura la Paris. 
A condus Scoala de Arhitectura din Bu- 
curesti (1931-1938). A edificat primaria 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 30 



^ 



31.10.2011 17:22:20 



Apolodor 




Petre Antonescu 



Costache Antoniu 



capitalei (1905-1913), Arcul de Triumf 
(1936), pentru care a folosit marmura de 
Ruschita, hotelul Triumf, Palatul Navigatiei 
(1910-1916), Palatul Facultatii de Drept, 
blocul Adriatica, palatul Kretzulescu, Palatul 
Administrativ din Craiova, casa Paciurea din 
Bucuresti, casa Menelas Chircu din Rm. 
Sarat s.a. Presedinte al Societatii Arhitecti- 
lor, membru al Academiei de Arte San Lucca 
din Roma, membru de onoare al Academiei 
Romane (1936). 

Antonescu, Teohari 

(1.09.1866, Bucure§ti - 11.01.1910, lasi) 
Arheolog si publicist. Elev al lui Al. I. Odo- 
bescu la Facultatea de Litere din Bucuresti, a 
studiat apoi la Paris, Berlin, Heidelberg, Ate- 
na, specializandu-se in arheologie. Printre 
primii specialisti romani in epigrafie greaca 
si latina. Membru al Societatii Junimea si 
al Comitetului de redactie al Convorbirilor 
literare. A publicat eseuri aflate la limita 
dintre arheologie si literatura: Lumi uitate, 
1901. Chiar studiile de specialitate poarta 
amprenta cautarii „sufletului neamului", 
a identitatii spiritului romanesc, venit din 
trecutul imemorial: Cultul cabirilor in Dacia, 
1889; Dacia, patria primitivd a popoarelor arie- 
ne, 1897. Nutreste convingerea ca momentul 
formarii popoarelor este si eel mai favorabil 
definirii identitatii, specificului lor: Filozofia 
Upanisadelor, Budismul si Nirvana s.a. Daca 
prin aceste preocupari le continua pe ale 
lui Eminescu, prin chestiunile de mitologie 
si comparatism lingvistic ii anunta pe Vasile 
Parvan, Mircea Eliade. A lasat si un Jurnal 
(1893-1908). 

Antonie 

V. Plamadeala, Antonie 

Antoniu, Costache 

(25.02.1900, "pganasi, jud. lasi - 
16.06.1979, Bucuresti) 

Actor. Profesor si rector al LATC, Bucuresti. 
A lucrat indeosebi pentru teatrul radiofonic, 



ca actor, dar si ca regizor: Revizorul de Gogol, 
Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, 
Hanul Ancutei dupa Mihail Sadoveanu. 
A lasat o filmograne impresionanta: O noapte 
de pomind, 1939; O scrisoare pierdutd, 1953; 
Nufarul rosu, 1955; Pasarea furtunii, 1957; 
Telegrame, 1959; Dar dee, 1960; Strainul, 1963; 
Padurea spdnzuratilor, 1964 si Neamul Soima- 
restilor, 1965. Artist al Poporului din RSR. 

Antoniu, Ion S. 

(27.08.1905, Roman - 10.03.1987, Bucure§ti) 
Inginer energetician. A urmat Scoala Poli- 
tehnica din Bucuresti, Sectia electrotehnica, 
apoi Scoala Superioara de Electricitate 
din Paris. Doctor docent in stiinte (1967). 
A lucrat la Societatea Generala de Gaz si 
Electricitate din Bucuresti, apoi la Fabrica 
de Masini Electrice Dinamo si s-a ocupat 
de functionarea aparatelor de masura a 
electricitatii in regim deformant (Etudes du 
fonctionnement des appareils de mesure dans un 
regime deformant, 1948). Profesor la Insti- 
tutul Politehnic din Bucuresti, presedinte 
al Comisiei de Magnetohidrodinamica si 
delegatul ei la Agentia Internationala pentru 
Energie Nucleara, Viena (pana in 1979). In 
intreaga sa cariera a rezolvat probleme fun- 
damentale ale domeniului, legate de func- 
tionarea anormala a masinilor electrice si a 
aparatelor de masura. A construit mai multe 
centrale electrice in Romana. Lucrari: Intro- 
duces in aplicarea calculului matricial la studiul 
circuitelor electrice, 1953; Chestiuni speciale de 
electrotehnica, 1956; Calcul matricial si tensorial 
in electrotehnica, 1962. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963) si decorat cu 
Ordinul Muncii clasa a Ill-a in acelasi an, 
Ordinul Steaua Republicii clasa a IV-a, 1974. 

Apolodor din Damasc sau Apollodoros 

(a doua jumatate a sec. I d.H., Damasc, Siria - 
125 d.H., Roma) 

Constructor grec al podului de peste Duna- 
re pentru legiunile romane (101-103 d.H.), 
lung de 1 135 m, lat de 15 m, inalt de 19 m, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 31 



& 



31.10.2011 17:22:20 



Apostol 




din barne de stejar imbinate fara cuie, avand 
la capete castrele Drobeta si Pontes, si al unor 
masini de lupta (catapulte etc.). De asemenea 
a construit Forul lui Traian (107-114 d.H.) 
si Columna lui Traian (dedicata razboaielor 
cu dacii), bazilica traiana, termele lui Traian, 
fiind principalul constructor de razboi (in 
luptele cu dacii si cu partii), ca si al ediflciilor 
epocii traiane din Roma. 

Apostol, Gheorghe 

(16.05.1913, com. Tudor Vladimirescu, 
jud. Galati - 21.08.2010 Bucuresti) 
Politician comunist din perioada Gheorghe 
Gheorghiu-Dej. Si-a inceput cariera ca 
muncitor la Caile Ferate din Galati, unde 
1-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej (in 1932). 
Membru PCR din 1934. Pentru actiuni in 
cadrul sindicatelor feroviare a facut inchi- 
soare la Doftana, Targu Jiu, Caracal trei 
ani (1935-1937). A fost de partea lui Dej in 
eliminarea grupului Patrascanu. Membru al 
Comitetului Central al partidului (1945) si 
al Biroului Politic Executiv (1948), prieten 
cu Ion Gheorghe Maurer. Vicepresedinte al 
Consiliului de Ministri (1952-1954; 1961- 
1967), prim-secretar al CC al PMR (1954- 
1955), presedinte al Consiliului Central al 
Sindicatelor (1955-1961), presedinte al Uni- 
unii Generale a Sindicatelor din Romania 
(1967-1969) si director general al Directiei 
Generale a Rezervelor de Stat (1969-1975). 
Neacceptat de Ceausescu, a fost trimis am- 
basador al Romaniei in Brazilia si Argentina 
(1977-1988), dupa care a fost sanctionat pe 
linie de partid pentru folosirea frauduloasa a 
fondurilor de protocol ale Ambasadei. A fost 
unul dintre semnatarii „Scrisorii celor 6" 
(alaturi de Alexandru Barladeanu, Corneliu 
Manescu, Constantin Parvulescu, Grigore 
Raceanu, Silviu Brucan), citita la postul 
Europa Libera (11 martie 1989) si conside- 
rate astazi primul mare semn al disidentei 
anticeausiste. 

Apostol, Pavel nume la na§tere Erdos Pal 
(1919, Arad - decembrie 1983, Paris) 
Filosof. Evreu ca etnie, din familia marelui 
matematician Erdos Pal din Ungaria. Comu- 
nist din ilegalitate ca optiune, marxist ca filo- 
sofie. A studiat filosona la Universitatea din 
Cluj si si-a luat doctoratul cu Lucian Blaga. 
A facut inchisoare in perioada stalinista. 
Specializare la Ecole des Hautes Etudes, 
unde a fost coleg cu Francois Mitterrand si 
la Berlin la Volkswagen Stiftung. Profesor la 
Universitatea din Cluj, si-a inceput cariera 
ca asistent al lui D. D. Rosea. Prieten cu Mir- 
cea Malita, a fost presedinte al Comitetului 



National de Viitorologie. Contributii la cer- 
cetarea naturii dialecticii marxiste in linia lui 
Mario Bunge. Lucrari: Functiunea de cunoas- 
tere a notiunii, 1957; Iluzia evadarii: incercdri 
critice asupra filosofiei burgheze contemporane, 
1958; Cibernetica: cuno aster e, actiune; contributii 
la metodologia actiunii-cunoastere, 1969; E prea 
devreme sau eprea tarziu sdproiectdm omul anu- 
lui 2000?, 1969; Mic dictionar filosofic, 1973; 
Logica pe intelesul tuturor, 1 974; Calitatea vietii 
si explorarea viitorului, 1975; Viitorul, 1971 '. 
A ingrijit publicarea operelor lui Antonio 
Gramsci in Romania (1969). 

Apostolescu, Nicolae 

(4.05.1876, Alexandria - 2.11.1918, Pitesti) 
Comparatist. Discipol al lui Bogdan Petricei- 
cu Hasdeu. A pus bazele comparatismului 
literar, adus mai tarziu la mare perfectiune 
de Bazil Munteanu. Teza sa de doctorat, 
„L'Influence des romantiques francais sur la 
poesie roumaine" („Influenta romanticilor 
francezi asupra poeziei romane"), sustinuta 
la Paris, a aparut cu prefata lui Emile Faguet, 
1909, acelasi care a condus si teza de docto- 
rat a lui E. Lovinescu. Lucrari importante: 
UAncienne versification roumaine („Vechea 
versiflcatie romaneasca"), Paris, 1909; Istoria 
literaturii romdne, vol. 1, 1913; vol. II, 1916. 

Apostu, George 

(20.12.1934, Stanisesti, jud. Bacau - 
13.10.1986, Paris) 

Sculptor. Elev al lui Boris Caragea si Con- 
stantin Baraschi. Discipol al lui Constantin 
Brancusi. Stabilit in ultima parte a activitatii 
sale in Franta. A fost creatorul unui stil 
original, imbinand modernismul abstract 
cu sugestii din arhaicitatea artei populare 
romanesti. Lucrari in bronz, piatra si lemn, 
in a caror conceptie se deslusesc ecouri ale 
artei populare si volume echilibrate ce tind 
spre forme abstracte. Figureaza cu lucrari la 
Muzeul de Arta Moderna (Beaubourg) din 
Paris si in numeroase colectii particulare 
din tara si din strainatate (Danemarca, Italia, 
Anglia, Suedia, Canada). Dintre lucrarile 
sale mentionam suita monogranca Tata si 
fiu, ciclul Fluturii, Fetita cupdpusa, Maternitate. 

Arachelu, Ion 

(8.09.1948, Chisinau) 

Actor. Armean ca etnie. A absolvit filiala 
teatrala B. Sciukin de pe langa Teatrul Re- 
publican Luceafarul din Chisinau. Actor 
la teatrele Luceafarul si Ginta Latina din 
Chisinau. Plecat la Moscova din 1990. 
A facut mai ales roluri de comedie in piesele 
lui Vasile Alecsandri. Filmografie: Fovdrnisul, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 32 



^ 



31.10.2011 17:22:20 



Arbore 




George Apostu 



Constantin Arama 



Teoctist Arapa§u 



1970; Viforul rosu, 1971; Vara ostasului Dedov, 
1971; Crestdturi spre amintire, 1972; Ultimul 
haiduc, 1972; Podurile, 1973; Durata zilei, 
1974; Barbatii incaruntesc de tineri, 1974; Pe ur- 
melefiarei, 1976; O intamplare la festival, 1976; 
Casa lui Dionis, 1981; In zorii revolutiei, 1984; 
Un autobuz inploaie, 1986; Am onoarea, 1987; 
Vdleu, valeu, nu turnal, 1991. Distins cu titlul 
de Maestru in Arta, 1997. 

Arama, Constantin 

(29.09.1919, la§i - 24.03.2003, Bucure§ti) 
Inginer, specialist in motoare cu ardere 
interna. A absolvit Scoala Politehnica din 
Bucuresti, dupa care a fost inginer la Cra- 
iova, Pitesti si Bucuresti, unde si-a inceput 
si cariera didactica, la Institutul Politehnic, 
Catedra motoare cu ardere interna (1951). 
Lucrari: Combustibili si lubrifianti pentru mo- 
toare, 1962; Cercetarea in domeniul constructiilor 
de masini, 1972; Economia de combustibili pentru 
automobile, 1974; Poluarea aerului de catre 
motoarele cu ardere interna. Reducerea poludrii si 
economicitate, 1975; Termotehnica, 1976. Mem- 
bru al Academiei Romane (1991), presedinte 
al Comisiei de termotehnica a Academiei 
Romane, membru al Institutului de Ingineri 
Mecanici din Marea Britanie. 

Arapasu, Teoctist 

preume la na§tere Teodor 
(7.02.1915, Tocileni, jud. Boto§ani - 
30.07.2007, Bucure§ti) 

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Frate 
la manastirile Verona si Neamt (din 1929). 
Elev la Seminarul monahal din manastirea 
Cernica (1932-1940). Tuns in monahism 
la Bistrita, jud. Neamt, sub numele Teoctist 
(1935) si hirotonisit ierodiacon (1937). In 
1940 s-ainscris la Facultatea de Teologie din 
Bucuresti, obtinand licenta in 1945, cand a 
fost transferat la Centrul eparhial Iasi, fiind 
hirotonisit ieromonah (1 945) si arhimandrit 
(1946). Studii la Facultatea de Litere si Fi- 
losofie din Iasi (1945-1947). In 1950 ales si 
hirotonisit episcop-vicar patriarhal, cu titlul 



Botosaneanul. In aceasta calitate a fost rec- 
tor al Institutului Teologie Universitar din 
Bucuresti (1950-1954) si a condus diferite 
sectoare din cadrul Administratiei Patriarha- 
le. In 1 973 a devenit arhiepiscop al Craiovei 
si mitropolit al Olteniei, iar in 1977 arhie- 
piscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei 
si Sucevei (din 1980 pana in 1982, loctiitor 
de mitroplit al Ardealului). Dupa moartea 
patriarhului Iustin Moisescu (1986) a de- 
venit mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh 
al Bisericii Ortodoxe Romane. In cei 45 de 
ani de activitate ca ierarh s-a preocupat nu 
numai de probleme administrative si econo- 
mice, ci si de restaurarea unor monumente 
de arta bisericeasca din cele patru eparhii pe 
care le-a condus (indeosebi Putna, Bistrita, 
Slatina, Rasca, Gorovei, Vorona, Mitropolia 
Veche, Barboi, toate in Arhiepiscopia Iasilor) 
si de organizarea unor muzee bisericesti, 
a ctitorit o biserica in localitatea Victo- 
ria-Botosani, a indrumat revistele Mitropolia 
Olteniei Mitropolia Moldovei si Sucevei si Gla- 
sul Bisericii, a incurajat aparitia mai multor 
lucrari teologice. Reprezentant de seama al 
ecumenismului romanesc, a facut parte din 
mai multe delegatii sinodale care au vizitat 
alte Biserici, a condus delegatii in vizitele de 
peste hotare si a gazduit vizita papei loan 
Paul al II-lea la Bucuresti. Lucrari: Mitro- 
politul Iacob Putneanul, fdclier al Ortodoxiei ro- 
manesti al ndzuintelor de unitate nationald si de 
afirmare a culturii romane, manastirea Neamt, 
1978. O editie largita, sub titlul Mitropo litul 
Iacob Putneanul 1719-1778; In slujba Ortodo- 
xiei romdnesti a ndzuintelor de unitate nationald 
si de afirmare a culturii romane, 1978; Studiu 
introductiv la Dosoftei-Dumnezeiasca Liturghie, 
editie critica de N.A. Ursu, 1980. 

Arbore, Ecaterina casatorita Ralli 

(1873, Bucure§ti - 1937, Moscova) 

Militant social. Sora a Ninei A., pictorita, 

eleva a lui Matisse, si fiica a lui Zamfir A. 

Socialists ca optiune politica. A studiat 

Medicina la Bucuresti. A luptat impotriva 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 33 



& 



31.10.2011 17:22:20 



Arbore 




tuberculozei in randul muncitorilor si 
copiilor. A facut anchete de teren. Comisar 
pentru Sanatate al Republicii Sovietice Soci- 
aliste Ucraina. Revenita in Romania in 1 924, 
a fost expulzata de autoritati. Din 1931, co- 
misar (locuia la Moscova) pentru Moldova 
al Internationalei Comuniste. Partizana a lui 
Trotki, a sprijinit vizita lui Panait Istrati in 
URSS. A fost ucisa in cadrul epurarilor elitei 
intelectuale de catre Stalin, in 1937. 

Arbore, Grigore 

nume la na§tere Grigore Popescu 

(11.06.1943, Pietrosita, jud. Dambovita) 
Poet si publicist. A studiat istoria veche si 
arheologia la Cluj si Bucuresti, apoi istoria 
si teoria artei la Institutul de Arte Plastice 
Nicolae Grigorescu. Cadru didactic asociat 
la Institutul N. Grigorescu din Bucuresti 
(1970-1972). Doctoral Degree in History 
of Art (1973-1975) la Scuola Normale 
Superiore din Pisa. Stabilit in Italia (1987). 
Din 1991 expert, apoi director tehnic (1995) 
in Consiliul National al Cercetarii al Italiei 
(CNRI). Beletristica: Exodul, 1967; Cenusa, 
1969; Auguralia, 1972; Poeme, 1974; Averse, 
1976; Stolul de argint, 1979; Retrageri, 1979, 
antologie; Din toate partite, 1984. Istoria artei 
si culturii: Futurismul, 1976; Cetatea ideald a 
Renasterii: studiu asupra morfologiei formelor 
urbane, 1976; Forma ca viziune: Bernini si stilis- 
tica barocului, 1984; Arta in timpul monarhiilor 
absolute, UTET, Torino, 1997. A coordonat 
colectia monumentala de studii „Pictura in 
Europa", publicata de Electa, Milano, 1994. 
A coordonat stiintinc realizarea de mari 
expozitii de arta si cultura. A planificat si 
ingrijit sinteza Cavalerii stepelor, Electa, Mi- 
lano, 1980, dedicata istoriei culturilor antice 
din Asia Centrala. Recent a ingrijit volumul 
De la Marea Adriatica la Marea Neagra, ve- 
netieni si romani: trasee istorice comune, 2003. 
Consilier personal al presedintelui Romani- 
ei, Ion Iliescu, intre 1990-1992, 1992-1996, 
2000-2004. Cavaler al Ordinului de Merit 
al Republicii Italiene (1982). Cavaler al 
Ordinului Serviciu Credincios al Romaniei 
(2002). 

Arbore, Zamfir 

(1848, Basarabia - 1933, Bucuresti) 
Militant socialist. Anarhist. Narodnic. Tata 
al Ecaterinei A. A fost exilat din Rusia in 
Romania la 1 877, pentru agitatie in favoarea 
independentei Romaniei si pentru ca trimi- 
tea arme si munitie peste Prut, in Moldova. 
Lucrari: Basarabia in secolul alXIX-lea (1899), 
Premiul Academiei Romane; Dictionar geo- 
grafic al Basarabiei (1904). 




Dimitrie Ardelean 



lovan Ule Ardelean 



Ardelean, Dimitrie 

(18.12.1941, Alibunar, Banatul Sarbesc - 
23.01.1992, Belgrad) 

Pictor academic. A absolvit Artele Plastice la 
Belgrad. Profesor de arte plastice la Scoala 
Normala din Varset - Sectia in limba roma- 
na. Expozitii personale: Belgrad (1964), inca 
in anii studentiei, apoi la Varset (1973, 1984, 
1985, 1992), Belgrad si Pancevo (1987), Novi 
Sad (1988) si Kuhr (Elvetia) in 1990, precum 
si expozitii colective la Belgrad (1964, 1965, 
1966). Intre anii 1969-1992 expune in mai 
multe localitati din Banat si Timoc: Alibu- 
nar, Varset, Pancevo, Smederevska Palanka, 
Svilajnac, Novi Sad. Membru al Uniunii 
Artistilor Plastici din Voivodina. 

Ardelean, Hie 

(10.10.1906, Gyula, Ungaria - 
9.01.1972, Bucure§ti) 

Medic. A studiat Medicina la Cluj si s-a 
specializat ca igienist in SUA, ca bursier al 
Fundatiei Rockfeller (1936-1938). In 1948 a 
devenit seful Catedrei de igiena generala si 
comunala la Medicina din Bucuresti si rec- 
tor al Institutului de Medicina si Farmacie. 
Este considerat intemeietorul igienei experi- 
mentale in Romania. Presedinte al Societatii 
de Stiinte Medicale si al Societatii de Igiena 
din Romania. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1948). 

Ardelean, lovan Ule 

(12.10.1933, Satu Nou, Banatul Sarbesc) 
Desenator. A absolvit Liceul Mixt Roman 
din Varset. A fost sef al cancelariei locale 
din Satu Nou, absolvind intre timp Scoala 
Superioara de Administratie la Belgrad. 
A fost membru al comitetului de conducere 
al Societatii Culturale Valeriu Docna din 
Satu Nou, unde a activat la Sectia de drama. 
A plecat in SUA in 1 969 si a absolvit un curs 
de desen pe calculator (Auto Cad), lucrand 
ca designer la San Diego, California. De- 
seneaza in creion ori tus portrete si natura 
moarta. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 34 



& 



31.10.2011 17:22:20 



Arghezi 




Gheorghe Arge§anu 



Constantin Argetoianu 



Arge§anu, Gheorghe 

(02.1883, Caracal - 26/27.11.1940, Jilava) 
General si politician. Combatant in Primul 
Razboi Mondial, a devenit ministru de Raz- 
boi in 1938, in guvernul Miron Cristea, in 
urma asasinarii prim-ministrului Armand 
Calinescu. N-a fost ministru decat 27 de 
zile, in care timp a ucis legionarii care-1 
asasinasera pe Armand Calinescu si le-a 
expus trupurile in pietele publice. Arestat de 
legionari, a fost ucis la inchisoare. 

Argetoianu, Constantin 

(3.03.1871, Craiova - 6.02.1955, Sighet) 
Politician. A renuntat la cariera de diplomat 
unde debutase si a intrat in politica, inscri- 
indu-se in Partidul Conservator in 1913, pe 
ale carui liste a fost deputat si senator, apoi 
a trecut la Partidul Liberal. A intrat in Liga 
Poporului in 1918. A fost membru in guver- 
nul Partidului Poporului (1920-1921), iarin 
1923 inflinteaza un alt Partid al Poporului, 
care va fuziona, in 1924, cu Partidul Nati- 
onal-Democrat, noua formatiune purtand 
numele Partidul Nationalist al Poporului. 
Ministru de Interne si Finante (1931-1932), 
a inflintat Uniunea Agrara (mai tarziu, Par- 
tidul Agrar), iar din 1938 a devenit consilier 
regal, ocupand apoi functia de prim-minis- 
tru (1939) din partea Partidului National 
Liberal si ministru al Afacerilor Externe 
(1940). S-a remarcat si ca orator de temut de 
la tribuna Parlamentului si si- a consemnat 
memoriile ca pe o proza, de mare interes 
politic si social, publicata postum: Amintiri 
(1991-1998), Insemndri zilnice (1998-2003). 
A murit la inchisoare. 

Arghezi, Tudor 

nume la na§tere Ion N. Theodorescu 

(23.05.1880, Bucure§ti - 14.07.1967, Bucure§ti) 
Scriitor. A absolvit liceul Sf. Sava (1891- 
1896). O vreme a fost laborant la Fabrica 
de zahar din Chitila (1897), apoi novice la 
manastirea Cernica. Cercurile bisericesti il 
ajuta sa piece in strainatate (bibliotecar la 



Universitatea Catolica din Fribourg, Elvetia, 
1905; Paris, 1906; Geneva, 1900-1910, unde 
a facut si o scoala de ceasornicari). Intors la 
Bucuresti, a editat revista Linia dreapta (1 904) 
si a condus cotidianul Seara (1913-1914). 
Intre 1918 si 1919 e inchis pentru colabo- 
rationism. A debutat ca poet la Liga ortodoxa 
a lui Al. Macedonski, in 1896, cu versuri 
simboliste si instrumentaliste. A desfasurat 
o intensa activitate publicistica, remarcan- 
du-se prin originalitatea limbajului si viru- 
lenta pamfletara. A publicat la Cugetul romd- 
nesc, Adevdrul literar, Lumea, Gdndirea, Tara 
noastrd, Integral, Ramuri s.a. A editat revista 
Bilete de papagal (1929). Maturizarea poetica 
a coincis cu exprimarea setei de cunoastere 
si a incertitudinilor existentiale: Cuvinte 
potrivite, 1927, volum de debut, Premiul 
Academiei Romane. A reabilitat estetica 
uratului: Flori de mucigai, 1931; a configurat 
din perspective cosmica universul microcos- 
mic, casnic si familial: Cartea cujucarii, 1931; 
Carticicd de seara, 1935; Hore, 1939, marcand 
una din cele mai puternice reactii moder- 
niste ale poeziei romanesti. Ca prozator s-a 
facut remarcat prin pamflete: Baroane, 1943, 
prin incetatenirea tabletei ca gen: Tablete din 
Tara de Kuty, 1933, prin schitele si portretele 
consacrate vietii monahale, lumii politice si 
gazetaresti sau din inchisoare: Poarta neagra, 
1930, si prin romanele poetice de critica so- 
ciala: Cimitirul Buna Vestire, 1936; Lina, 1942. 
Spre batranete a cultivat poezia de tinuta 
civica si poemul sociogonic: Cdntare omului, 
1956, a continuat dialogul cu timpul si di- 
vinitatea, meditand cu tristete calma la con- 
ditia umana: Frunze, 1961; Poeme noi, 1963; 
Silabe, 1965; Cadente, 1965; Litanii, 1967; 
Crengi, 1970, postum. Premiul National 
pentru poezie, 1934; Premiul National pen- 
tru literatura, 1946; Premiul de Stat, 1955; 
Premiul Herder al Universitatii din Viena, 
1965. Funeralii nationale. A fost tradus in 
franceza, italiana, spaniola, germana, rusa, 
maghiara, polona, ceha, bulgara, greaca, 
suedeza s.a. Printre traducatori enumeram: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 35 



& 



31.10.2011 17:22:21 



Argov 




Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Miguel 
Angel Asturias, Gaston Bachelard, Maria 
Teresa Leon s.a. Este una dintre marile per- 
sonalitati literare romanesti ale veacului XX r 
care asigura continuitatea intre cultura in- 
terbelica si cea postbelica, permite pastrarea 
registrelor valorice in perioada razboiului 
rece, relatia literaturii romane cu literaturile 
europene. A devenit membru al Academiei 
in 1955. 

Argov, Meir 

nume la na§tere Meyer Grabovsky 

(1905, Rabnita, azi Tn Republica Moldova - 
24.11.1963, lerusalim) 

Militant sionist. A absolvit liceul in orasul 
natal si universitatea la Kiev. Miscarea 
de formare a Europei Natiunilor de dupa 
1848, care a trezit si spiritul identitar al 
evreilor europeni, 1-a facut sa se inscrie si 
sa conduca miscarea sionista HeHalutz din 
Ucraina (arestat in 1922 ca membru mili- 
tant al Comitetului Central al Tineretului 
Sionist din Ucraina). Expulzat in 1924, 
a plecat in Palestina aflata sub mandat 
britanic si a lucrat in agricultural ca si Ben 
Gurion. Considerat printre fondatorii sta- 
tului national, a fost secretar al Sindicatului 
Muncitorilor din Petah Tikva (1929-1939), 
membru al Vaad Leumi din 1930. Dupa 
inceperea celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial, s-a inrolat, in 1940, voluntar in armata 
britanica si a luptat cu Brigada Evreiasca 
in Italia. Dupa razboi participa la activita- 
tile de salvare a evreilor care incercau sa 
imigreze in Palestina. A fost unul dintre 
semnatarii Declaratiei de independent! a 
statului Israel la 14 mai 1948 si imediat s-a 
alaturat Consiliului Provizoriu de Stat, ca 
reprezentant al Partidului Mapai (al carui 
membru al Comitetului Central deveni- 
se). A fost ales deputat in primul Knesset 
(Parlament) al statului Israel in anul 1949, 
fiind reales in 1951, 1955, 1959 si 1961. In- 
cepand din 1951 a fost presedinte al Comi- 
tetului parlamentar pentru Afaceri Externe 
si Aparare, conducand in aceasta calitate 
negocierile cu prim-ministrul Republicii 
Federale Germania, Konrad Adenauer, cu 
privire la restabilirea relatiilor Israelului cu 
Germania si la reparative cuvenite evreilor 
supravietuitori ai Holocaustului nazist. 

Aricescu, C(onstantin) D. 

(18.03.1823, Campulung - 

18.02.1886, Bucure§ti) 

Scriitor. A absolvit Colegiul Sf. Sava, unde i-a 

avut profesori pe Petrache Poenaru si Costa- 

che Aristia. A incercat sa traduca Les chaines 

de Vesclavage a lui J. P. Marat. A organizat la 




Constantin Arion 



Campulung o echipa de teatru (1846-1847) 
si a participat, in orasul natal, la revolutia din 
1848, fiind arestat si surghiunit la Snagov. 
A fost director al Arhivelor Statului (1869- 
1870; 1871-1876), director al Domeniilor 
Statului (1870-1871), director al Imprimeri- 
ei Statului (1876), revizor scolar in judetele 
Ilfov, Vlasca si in Bucuresti. S-a manifestat 
ca publicist combativ, influentat de ideile lui 
Balcescu. A scris Istoria Cdmpulungului, prima 
residentd a Romdniei (1855-1856), prima mo- 
nografie publicata despre istoria unui oras. 
A mai publicat Corespondentd, secretd si acte 
inedite ale capilor Revolutiei romane de la 1848, 
1873-1874. 

Arion, Constantin 

(18.06.1855, Bucure§ti - 27.06.1923, Bucure§ti) 
Om politic. A urmat Dreptul la Scoala de 
Stiinte Politice din Paris. A fost sef de cabi- 
net la Ministerul de Externe, apoi profesor 
la Catedra de drept comercial si maritim a 
Facultatii de Drept de la Universitatea din 
Bucuresti. A fost ministru al Culturii si Cul- 
telor, in care calitate a reusit sa obtina fon- 
duri pentru construirea unui local destinat 
Bibliotecii Academiei (1910-1912), ministru 
al Agriculturii si Domeniilor, ministru de 
Externe, vicepresedinte al Consiliului de 
Ministri (1918). Unul dintre liderii Parti- 
dului Conservator. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1912). 

Arion, George 

(5.04.1946, Tecuci) 

Gazetar, scriitor. Din 1974 lucreaza la re- 
vista Flacdra (pe atunci condusa de Adrian 
Paunescu), iar in prezent este presedinte- 
director general al S.C. Publicatiile Flacara 
S.A. Lucrari: versuri: Copiii lasati singuri, 
1979; Amintiri din cetatea nimdnui, 1980; eseu: 
Alexandru Philippide sau drama unicitatii, 1982; 
Detectiv fdrd voie. Laudatio pentru romanul po- 
litist, 2004; roman politist: Atac in biblioteca, 
1983; Profesionistul. Tinta in miscare, 1985; 
Trucaj, 1986; Pe cepicior dansati?, Misterul din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 36 



^ 



31.10.2011 17:22:21 



Arseni 




George Arion 



Costache Aristia 



Vladimir Arnautov 



Constantin N. Arseni 



fotografie, 1991. A publicat si O istorie a socie- 
tatii romanesti in interviuri, 2 vol., 2005. 

Aristia, Costache 

(1800, Bucuresti - 18.04.1880, Bucuresti) 
Actor, scriitor si om politic roman. Fiu al 
unui grec cazut la Misolonghi. A studiat la 
Academia Greceasca din Bucuresti. A fost 
trimis la Paris de printesa Ralu Caragea, si ea 
grecoaica, intemeietoarea teatrului de la Cis- 
meaua Rosie, pentru a studia jocul actorului 
Fr. J. Talma. Intors in tara, a jucat pe scena 
teatrului de la Cismeaua Rosie. A participat 
la miscarea Eteriei, a lui Ipsilanti, miscare de 
eliberare a Greciei de sub otomani, cu care 
a fost aliat Tudor Vladimirescu, apoi a plecat 
in Austria si Italia. In 1824 a studiat la Aca- 
demia Ioniana din insula Corfu. S-a intors la 
Bucuresti ca profesor de greaca si franceza la 
Sf. Sava (1830) si profesor de declamatie la 
scoala Societatii Filarmonice. Acolo i-a avut 
elevi pe C. A. Rosetti, Costache Caragiali 
(grec), Eufrosina Popescu. La 1848 a fost 
comandant al Garzii Nationale. A tradus in 
romaneste Saul de Alfieri si Iliada lui Homer, 
din care s-a tiparit doar Cantul I. S-a ocupat 
de imbogatirea repertoriului teatral cu piese 
clasice, ridicand astfel prestigiul teatrului 
romanesc si pregatind trecerea de la stadiul 
imitativ la eel creator. 

Armeanca, loan 

(1900, Sacaramb, jud. Hunedoara - 1954, Cluj) 
Profesor la Facultatea de Matematica a Uni- 
versitatii din Bucuresti, astronom. A absolvit 
universitatea la Cluj si si- a luat doctoratul in 
astronomie la Gottingen cu teza „Photogra- 
phische und photovisuelle Helligkeiten von 
pohlnahen Sternen", 1933. Intre 1937-1938 
se specializeaza in fotometria fotoelectronica 
la trei observatoare din Germania si din 1 939 
incepe la Cluj observatiile cu fotometrul 
Guthnick, care vor fi intrerupte de refugiul 
in 1940 la Timisoara (in urma Diktatului 
de la Viena) si nu vor mai putea fi reluate 
din cauza deteriorarii fotometrului. Din 



1945, cand Observatorul Astronomic revine 
la Cluj, este directorul lui pana la deces, 
ocupandu-se in special de problema stelelor 
variabile, fundamentand cercetarea in acest 
domeniu care de atunci s-a inscris perma- 
nent in activitatea colectivului astronomic. 
Membru al societatilor Gazeta Matematica, 
Astronomische Gesellschaft, Societe Astro- 
nomique de France, al Comitetului National 
de Astronomie. 

Arnautov, Vladimir 

(30.07.1939, Bolgrad, reg. Odessa, azi Ucraina) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica la Universitatea de Stat din Chi- 
sinau. Elevul lui Vladimir Andrunachievici. 
Specializat in algebra topologica, geometrie 
discreta si cristalografie matematica. Sef 
de sectie la Institutul de Matematica si 
Informatica al ASM. Distins cu Ordinul 
Gloria Muncii si Premiul Acad. Constantin 
Sibirschi. Lucrari: Introduction to the theory of 
topological rings and modules, 1996, in colabo- 
rare; The theory of radicals of topological rings, 
1997; Properties of one-sided ideals of topological 
rings, 2006; O uaKpumunx e peiuemKe ecex 
zpynnoeux mononozuu npou36onbHou adeneeou 
zpynne, 2006; Properties of accessible subrings of 
topological rings when taking quotien rings, 2007. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 



Aron, Petru Pavel 

V. Aaron, Petru Pavel 

Aron, Teodor 

V. Aaron, Theodor 

Arseni, Constantin N. 

(3.02.1912, Dolhasca, jud. Suceava - 
5.07.1994, Bucuresti) 

Medic. A facut liceul la Bacau si Medicina 
la Cluj, unde a obtinut si titlul de doctor 
in specialitate (1936). A fost elevul lui Iuliu 
Hatieganu si Nicolae Bagdasar. S-a speciali- 
zat in neurochirurgie. Profesor la Facultatea 
de Medicina. Lucrari: Epilepsia in tumorile 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 37 



& 



31.10.2011 17:22:21 



Arsinel 




cerebrate, 1950; Tulburari endocrine si vegeta- 
tive in tumorile cerebrate (impreuna cu Mihai 
loan Botez), 1971; Patologia vertebro-medulara 
neurochirurgicala (impreuna cu Mircea Simi- 
onescu), 1968; Anatomia patologicd a tumorilor 
sistemului nervos (impreuna cu Nicolae Carp), 
1978; Tratat de neurologie in 8 volume (sub 
redactia lui C. Arseni), 1979-1981. Mem- 
bru titular al Academiei Romane din 1991, 
membru al societatilor profesionale din mai 
multe tari: Societe Francaise de Neurolo- 
gie, New York Academy of Sciences, Royal 
Society of Medicine (Londra), Societatea 
Romana de Psiho-neuro-endocrinologie. 

Arsinel, Alexandru 

(4.06.1939, Dolhasca, jud. Ilfov) 
Actor de comedie. A absolvit IATC (1962) 
la Bucuresti. Vedeta la teatrul de revista si 
la televiziune, reitereaza in film formula 
practicata pe scena. Director al Teatrului de 
Revista Constantin Tanase din Bucuresti. 
Roluri: Ana si „hotul" (1981); Ca-n filme 
(1983); Colierul de turcoaze (1985); Infiecare zi 
mi-e dor de tine (1987); Fldcdul cu o singurd bre~ 
tea (1990); Miss Litoral (1990); A doua cddere 
a Constantinopolului (1993); Paradisul in direct 
(1994); Rdzboiul Sexelor (2007-2008). 

Artzi, Yitzhak 

(14.11.1920, Siret - 18.09.2003, Tel Aviv) 
Militant sionist. A absolvit Colegiul Evre- 
iesc din Bucuresti si a activat in cadrul 
Miscarii Sioniste din Romania, lucrand in 
clandestinitate in timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial, in care perioada a ajutat la 
salvarea deportatilor din lagarele germane 
din Transnistria. A emigrat in Israel in 1946. 
A absolvit Dreptul si Economia la Univer- 
sitatea din Tel Aviv. A fost ofiter de relatii 
publice si informatii in cadrul Administratiei 
Fiscale din Israel. Intra in politica in cadrul 
Partidului Progresist, fiind ales in functia de 
secretar general (1959-1961). Nefiind de 
acord cu fuziunea acestui partid cu Partidul 
Herut pentru formarea Partidului Gahal 
(baza viitorului Partid Likud), fondeaza 
Partidul Liberal Independent, in care detine 
functia de secretar general (1965-1966). 
Intra in administratia orasului Tel Aviv, deti- 
nand functia de primar- adjunct (1974-1979) 
si apoi de viceprimar general (1979-1983). 
Fiul sau, Shlomo Artzi, a devenit un cunos- 
cut cantaret. 

Arusanov, Ernest 

(4.02.1941, Baku, Azerbaidjan) 
Fizician. A absolvit Fizica la Universitatea 
de Stat din Chisinau cu diploma de merit si 
si-a luat doctoratul la aceeasi universitate in 



specialitatea fizica semiconductorilor (1967). 
Dupa ce a lucrat o perioada la Institutul de 
Fizica Aplicata al ASM, a devenit profesor 
la Universitate (din 1989). Lucreaza in do- 
meniile cresterea cristalelor, caracterizarea 
magnetica si optica a materialelor binare si 
ternare. Are 12 brevete de inventii. Decorat 
in 2006 de ASM cu Diploma de Recunos- 
tinta pentru rezultatele valoroase obtinute in 
cercetare. Lucrari: Materiale semiconductoare 
si dispozitive pentru conversiunea fotovoltaica a 
energiei solare (ciclu, in colaborare). Membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei (2000), 
laureat al Premiului National in domeniul 
stiintei si tehnicii. 

Asachi, Hermiona 

(16.12.1821, Viena - 9.12.1900, Paris) 
Traducatoare. Fiica a lui Gh. Asachi si a 
Elenei Tauber. Casatorita cu Alexandru Mo- 
ruzzi, descendent de domn, apoi cu istoricul 
francez Edgar Quinet. A prelucrat povestiri 
biblice cu titlul Istoria sfanta pentru tinerimea 
moldo-romdna, 1840, a tradus din Silvio 
Pellico si B. Franklin in Albina romaneasca 
si Spicuitorul moldo-valah. Dupa plecarea in 
Franta (1845) scrie (semnand Hermione 
Quinet) Memoires d' exile, 1868; Cinquante ans 
d'amitie: Michelet- Quinet. A avut corespon- 
denta cu Victor Hugo, Jules Michelet, Louis 
Blanc s.a. Spre deosebire de tatal sau, a fost 
de partea Revolutiei de la 1 848 ca fenomen 
innoitor si modernizator al Europei. De 
aceea a si plecat si acesta a si fost substratul 
apropierii ei de lumea franceza. 

Asachi, Gheorghe 

(1.03.1788, Herta - 12.11.1869, lasj) 
Scriitor. Tatal sau, cleric, a tradus din Young 
si Bernardin de Saint Pierre. Asachi a studiat 
la un colegiu din Lvov (1796-1803), apoi 
la Facultatea de Filosofie, Litere si Stiinte 
din acelasi oras, urmand in paralel si un 
curs special de inginerie (a fost inginer 
hotarnic). Si-a continuat studiile la Viena 
(1805-1808), unde a facut astronomie si 
matematica cu J.T Burg. Intre 1808-1812 
isi desavarseste la Roma pregatirea artistica 
(avand profesori pe Michele Keck, Antonio 
Canova) si pregatirea umanista (calatorind 
prin toata Italia). A dedicat un sonet zborului 
cu aerostatul intreprins de dna Blanchard, 
publicat in Giornale del Campidoglio, 1811. 
Intors in Moldova, a fost numit referendar la 
Departamentul Trebilor din Afara. In acelasi 
an a infiintat, pe langa Scoala Domneasca 
de limba greaca din Iasi, o clasa de inginerie 
hotarnica, unde a predat matematica, geode- 
zie, arhitectura dupa manuale alcatuite de el 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 38 



& 



31.10.2011 17:22:22 



Asandei 




Alexandru Ar§inel 



Ernest Aru§anov 



Gheorghe Asachi 



insusi. A fost organizatorul invatamantului 
din Moldova. La propunerea lui s-a deschis, 
in 1814, primul curs de Drept (preda juris- 
tul Chr. Flechtenmacher). Tot el a pregatit 
prima reprezentatie teatrala in limba romana 
(Iasi, 27 decembrie 1827) si a initiat organi- 
zarea Conservatorului Filarmonic Dramatic 
(1836). A initiat, de asemenea, publicatia 
bilingva, de propaganda externa, Spicuitorul 
moldo-valahlLe Glaneur moldo-valaque (1841), 
jurnal stiintific, literar si industrial. A fost 
agent diplomatic la Viena (1822-1827). 
A editat prima gazeta in limba romana din 
Moldova, Albina romdneascd (1829-1835; 
1837-1850), avand mai multe suplimente. 
Ca literat a fost un spirit clasicist si mora- 
list. A scris sonete in maniera petrarchista: 
Poezii, 1836, fabule (localizari dupa Krilov 
si La Fontaine), balade, poeme fantastice 
care-1 premerg pe Bogdan Petriceicu Has- 
deu: Turnul Butului, 1863, fiind influentat 
de preromantism. A mai scris drame, nuvele 
istorice. A descoperit la Lvov, in 1833, ma- 
nuscrisul Tiganiadei lui loan Budai-Deleanu, 
reintegrand epopeea in circuitul valorilor 
nationale. Format in Italia in perioada Ri- 
sorgimento-ului, a inteles importanta 
formarii constiintei nationale pentru patria 
sa, in contextul in care pe harta Europei se 
defineau identitatile nationale. A actionat in 
acest sens toata viata, neadmitand faptul ca 
jumatatea veacului al XlX-lea aducea mari 
schimbari, fortajul modernizator care a pus 
alaturi, dupa 1848, natiunile europene, in 
efortul de a defini ariile valorice ale tuturor 
popoarelor continentului. A fost membru al 
Academiei din Roma. 

Asan 

(dupa 1100 d.H., Tarnovo - 1196, Tarnovo) 
Conducator de osti. Aroman. Frate cu Petru 
si Ionita eel Frumos, ramas in legendele 
populare cu numele Caloian. Impreuna cu 
fratele sau, Petru, recunoscut rege de papa 
de la Roma, a fondat Regatul Vlaho-Bul- 
gar (sec. XII, al Doilea Tarat Bulgar). Este 



considerat fondatorul dinastiei Asanestilor. 
A luptat alaturi de Petru contra imparatilor 
Bizantului Anghelos al II-lea si Alexios 
al Ill-lea (ajutat de Bela al Ungariei), loan 
Cantacuzino al Bizantului si a comandan- 
tilor de osti Alexios Gidos si Vasile Vatatzes, 
cu ajutor primit din partea romanilor de la 
nordul Dunarii. In urma victoriilor, cei doi 
frati cer Bizantului recunoasterea ca impa- 
rati. Sunt ucisi miseleste amandoi si vine 
pe tron fratele lor, Ionita eel Frumos. Dupa 
Ionita au venit pe tron nepotul acestuia, 
Boriia, apoi loan Asan II (1218-1241), fiul 
lui Asan, fondatorul dinastiei, care a extins 
granitele regatului la dimensiunile maxime: 
Moesia (teritoriile dintre Dunare si Balcani), 
o parte din Serbia cu orasele Belgrad, Nis 
si Skoplie, Macedonia cu orasele Seres, 
Ohrida, Bitolia, Prosak si Sturmita, Tracia 
cu Adrianopole si Dimotica si Albania, fara 
orasul Durazzo. In 1258 dinastia se stinge si 
regatul revine bulgarilor, iar aromanii (vlahi) 
sunt considerati o minoritate tolerata si nu 
sunt recunoscuti ca romani. 

Asan Caloian 

V. Ionita eel Frumos 

Asan Petru 

V. Petru 

Asandei, Neculai 

(21.06.1928, Timi§e§ti, Neamt) 
Inginer chimist. A absolvit Facultatea de 
Textile si Facultatea de Chimie Industriala 
la Iasi. A fost profesor la aceasta din urma, 
in specialitatea fizico-chimia polimerilor. 
A fost profesor invitat in Cehoslovacia, 
China, Cuba. A inventat o metoda de de- 
terminare a polimerilor in stare solida si 
un procedeu de obtinere a polimerilor din 
benzen. S-a ocupat de numeroase proiecte, 
directia principala de cercetare fiind derivatii 
din celuloza si fibrele artificiale. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1991), 
membru al Academiei Oamenilor de Stiinta 
din Romania, membru fondator al Asociatiei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 39 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Asane§ti 





Neculai Asandei 



Specialistilor din Ingineria Celulozei si Har- 
tiei, membru al Uniunii Internationale de 
Chimie Pura si Aplicata. 

Asane§ti 

Dinastie de origine aromana (1187-1280); 
a intemeiat al Doilea Tarat Bulgar, in urma 
unei rascoale comune antibizantine a vlahi- 
lor sud-dunareni si a bulgarilor. De altfel, 
in veacul al XH-lea, Bizantul a ajuns pana 
la Portile de Fier ale Dunarii, nazuind sa 
controleze fluviul si popoarele din lungul 
lui si a edificat acolo, pe Insula Banului de 
pe Dunare, o cetate ale carei urme se vad 
pana astazi. Principalii membri ai familiei: 
Asan I (1187-1196), intemeietor al dinas- 
tiei, impreuna cu fratele sau, Petru Asan 
(1187-1197), Ionita Caloian (1197-1207), 
Borila (1207-1218), loan Asan al II-lea 
(1218-1241), Caliman Asan (1241-1246). 
Dinastia a incercat sa pastreze si sa afirme 
identitatea lumilor vechi, traco-pelasgice, 
fata de lumea mai noua a grecilor, Imperiu- 
lui Roman si Bizantin. 

Asian, Ana 

(1.01.1897, Braila - 20.05.1988, Bucure§ti) 
Medic, profesor, om de stiinta, specialists in 
gerontologie. A urmat cursurile Facultatii de 
Medicina din Bucuresti (1915-1922). A fost 
profesor titular de clinica medicala la Timi- 
soara (1945-1949), sef de sectie la Institutul 
de Endocrinologie din Bucuresti. In 1952 
prepara vitamina H3 (Gero vital), produs 
farmaceutic cu actiune in tratamentul feno- 
menului de imbatranire, precum si in bolile 
batranetii, in ateroscleroza, vitiligo, sclero- 
dermic etc. A evidentiat importanta novo- 
cainei in ameliorarea tulburarilor distrofice 
legate de varsta. Gerovitalul a fost brevetat 
in peste 30 de tari. Sub conducerea ei se in- 
fiinteaza, in 1952, Institutul de Geriatrie din 
Bucuresti, primul de acest fel din lume, al 
carui mod de organizare a fost recomandat 
de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) 
pentru toate institutele similare. Primeste in 



1952, la Palatul ONU din Geneva, Premiul 
international si medalia Leon Bernard, pre- 
stigioasa distinctie acordata de OMS pentru 
contributia adusa la dezvoltarea geronto- 
logiei si geriatriei. A inventat (impreuna 
cu I. Polovrageanu) noul produs geriatric 
Aslavital, brevetat si introdus in productie 
industriala in 1980. Profesor Honoris Causa 
si doctor emerit al Universitatii Braganza 
Paulista din Brazilia, presedinta a Societatii 
Romane de Gerontologie etc. Membra a 
Academiei Romane (1974) si a numeroase 
academii si societati: Academia de Stiinte 
din New York, Uniunea Mondiala de Me- 
dicina Profilactica si Igiena Sociala, Centrul 
European de Cercetari Medicale Aplicative, 
presedinta a Societatii Romane de Geronto- 
logie. A fost distinsa cu numeroase premii: 
Cavaler al Ordinului Palmes Academiques - 
Franta, Merito della Republica - Italia. A fost 
si membru al Academiei de Stiinte din New 
York, al Uniunii Mondiale de Medicina 
Profilactica si Igiena Sociala, membru de 
onoare al Centrului European de Cercetari 
Medicale Aplicative, membru in Consiliul 
de Conducere al Asociatiei Internationale de 
Gerontologie, membru al Societatii Natio- 
nale de Gerontologie din Chile. 

Assaky, George 

(1.01.1855, la§i - 22.04.1899, Bucure§ti) 
Medic. A studiat Medicina la Montpellier si 
Paris, primind Premiul Amussat pentru teza 
de doctorat cu titlul „De la suture des nerfs 
a distance", 1886. A fost profesor la Ecole 
Pratique des Hautes Etudes, la Facultatile 
de Medicina din Lille si Tours. In perioada 
Razboiului de Independenta s-a inrolat ca 
voluntar pe ambulantele Crucii Rosii. A fost 
profesor al Clinicii de Chirurgie si director 
al Institutului de Chirurgie din Bucuresti, 
apoi director al Institutului de Ginecologie. 
Lucrari: Centrii nervosi din punct de vedere ana- 
tomic cu oarecare consideratiuni asupra fiziologiei 
si patologiei lor, 2 vol., 1887-1889. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1890. 

Assan, Bazil 

(1.08.1860, Bucure§ti - 
16.06.1918, Montreux, Elvetia) 
Explorator. A studiat ingineria in Elvetia si 
Franta. Fiu al industriasului Gheorghe A. si 
frate cu George A. Era inginer de profesie. 
Impreuna cu fratele sau a absolvit Scoala 
Superioara de Comert la Montreux. A fost 
presedinte al Camerei de Comert si Indus- 
trie, membru in Consiliul CEC, a introdus 
in Romania metoda de extractie a uleiurilor 
din rapita folosind benzen. A fost primul 
roman care a calatorit in Arctica in 1896, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 40 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Atanasiu 



plecand din portul Hamburg impreuna cu 
alti 50 de europeni si vizitand Insula Ursilor 
si arhipelagul Spitzbergen, unde s-a ocupat 
de flora si fauna locului. A facut explorari si 
in Oceanul Arctic de Nord. In 1898 a fost 
primul roman care a facut o calatorie in 
jurul lumii (Constantinopol - Alexandria - 
Ceylon - Singapore - Hong Kong - Shan- 
ghai - Nagasaki - Tokyo - Yokohama - San 
Francisco - New York - Londra). De aseme- 
nea, a fost primul om din Romania care a 
avut un automobil. Acesta nu avea numar, ci 
numele proprietarului. Este expus la Muzeul 
Tehnic din Bucuresti. A construit o fabrica 
de sapunuri si una de vopsele si lacuri. In 
1904 a construit un siloz pentru grau in 
Bucuresti, cea mai inalta cladire a orasului 
in acel moment. A calatorit in SUA si, la 
intoarcere, a construit prima fabrica de ulei 
extras din porumb care a existat in Romania. 
A facut primul proiect ingineresc al unui ca- 
nal navigabil Cernavoda-Constanta (1899). 
El a edificat cladirea care este astazi Casa 
Oamenilor de Stiinta din Bucuresti (arh. 
I.D. Berindei). Membru al Societatii Regale 
de Geografie din Romania. 

Assan, George 

(1862, Bucure§ti - 1900, Bucure§ti) 
Economist. Fiu al lui Gheorghe A. Frate al 
lui Bazil A. A absolvit Scoala Superioara de 
Comert la Montreux. A comandat cavoul 
familiei sale de la Bellu, edificat de Galleron, 
arhitectul Ateneului Roman si al cladirii CEC. 

Assan, Gheorghe 

(1821-1866, Bucure§ti) 

Industrias. Origine aromaneasca. Venit la 
Bucuresti, a cumparat, impreuna cu asoci- 
atul sau, loan Martinovici, o suprafata de 
teren (40 000 m 2 ) formata din loturi mai 
mici), pe care au construit, in 1853, cladirea 
primei mori cu aburi din tara, ale carei in- 
stalatii (7 tone) au fost aduse de la Viena, pe 
Dunare. Din 1865 a ramas unic proprietar. 

Astalos, G(h)eorg(h)e 

(2.10.1933, Bucure§ti) 

Poet si dramaturg. A absolvit Scoala Mi- 
litara de Topografie, Bucuresti. A debutat 
ca poet cu placheta Sotron, 1970, unde 
gratiosul se imbina cu violenta. A scris 
si teatru poematic: Vin soldatii si alte piese, 
1969, Premiul Uniunii Scriitorilor, in linia 
absurdului lui Eugene Ionesco. S-a stabilit 
in Franta in 1971. A condus revista Nouvelle 
Europe a Parlamentului European. Repatriat 
din 2003. A publicat volume de versuri: La 
lingua del canarino, 1 974; Aqua Mater, 1 984; 
Simetrii, 1991; Poeme retorice, 1991; Magma, 
1992; Ecuatia tdcerii, 1996; Parcurs, 1997; 




Gheorghe Astalo§ 



Anghel Atanasie 



Pe muche de suriu, 1 999 si eseuri: Theatre - Art 
Refer entiel (Teatrul - arta referentiala), 1976; 
La pluridimensionnalite du theatre (Pluridimen- 
sionalitatea teatrului), 1986. A publicat in 
SUA Contestatory Visions • Five Plays (Viziuni 
contestatare. Cinci piese), 1984, apoi Une 
priere de trop (O rugaciune mai mult), 1994, 
Politikon. A publicat cu succes si proza: Bordel 
a merde (Bordel de doi bani), 1975; Fiepdinea 
cdtde rea T tot mai bine-i la Paris, 1996. Cetatean 
de onoare al Republicii Franceze (din 1990), 
laureat al distinctiei Palmes Academiques 
(Paris, 2001) si Cavaler al Ordinului Steaua 
Romaniei (2004). 

Atanasie, Anghel 

(? - 1713, Ciugud, jud. Alba lulia) 
Mitropolit ortodox de Alba lulia. A accep- 
tat unirea cu Roma in 1698, fiind primul 
episcop unit al Transilvaniei (1698-1713). 
Dupa ce Transilvania a intrat in compo- 
nenta Imperiului Habsburgic in 1688, noile 
autoritati au desfiintat mitropolia ortodoxa 
a Transilvaniei cu sediul la Alba lulia, ca 
urmare a aderarii sale la unirea cu Bis erica 
Romei (1901). Pentru noua Biserica Unita 
s-a creat o episcopie, initial cu sediul la Alba 
lulia, mutat la Fagaras si apoi la Blaj, unde a 
ramas pana astazi. Clerul si credinciosii or- 
todocsi au ramas fara un ierarh pana in anul 
1761, cand autoritatile habsburgice, in urma 
numeroaselor proteste si chiar rascoale, au 
acceptat reactivarea vechiului scaun ierarhic 
de la Alba lulia, dar numai la rangul de epis- 
copie, cu sediul la Sibiu. 

Atanasiu, Gheorghe 

(13.12.1893, Bacau - 4.04.1972, Bucure§ti) 
Fizician, geofizician. Contributii in do- 
meniul fotoelectricitatii, opticii si caldurii. 
A masurat radio activitatea surselor de 
apa din Romania si magnetismul terestru, 
intocmind harti magnetice. Inventatorul 
monocromatorului in infrarosu (in 1925) 
si creatorul metodei de determinare optica 
a caldurii de disociere. Lucrari: Mesures du 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 41 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Atanasiu 



f 




Gheorghe Atanasiu 



loan Athanasiu 



Jean Athanasiu 




magnetisme terrestre en Transylvanie en 1938 
(1939), Etudes de Geophysique pure et appliquee 
(1950). Profesor etnerit. Membru al Acade- 
miei Romane (1963). 

Atanasiu, Ion 

(26.10.1892, la§i - 14.04.1949, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
la Bucuresti. Asistent la Universitatea din 
Bucuresti, apoi profesor la cea din Iasi si 
din nou la Bucuresti, unde a predat cursuri 
de petrografie, stratigrafie, paleontologia 
depozitelor mezozoice (zacaminte de titei, 
gaze naturale, carbuni). Specializat in seis- 
mologie. Fondator in Romania al disciplinei 
electro chimie si seismologie. Lucrari: Za- 
cdmintele de carbuni din Romania (1924), Les 
fades du Flysch marginal dans la partie moyenne 
des Carpathes moldaves (1945); Cutremurele de 
pdmdnt din Romania, postum, 1961. Membru 
corespondent al Academiei Romane din 
1940, exclus in 1948, reinregistrat in 1990. 

Atanasiu, Vasile 

(25.04.1886, Targovi§te - 6.06.1964, Bucure§ti) 
General de armata. A absolvit Scoala Milita- 
ra la Bucuresti (artilerie si inginerie navala). 
A luptat in Primul Razboi Mondial, dupa 
care a absolvit Academia Militara din Bu- 
curesti. Seful secretariatului Consiliului Su- 
perior al Apararii (1931-1934, 1935-1937). 
Inainte de inceputul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial era general de brigada. 
A fost comandantul Corpului 2 Armata si 
Corpului 3 Armata (1941-1943), cu care a 
luptat la Albita, Tiraspol, Odessa. A devenit 
inspector general al artileriei (1943-1945). 
Trecut in rezerva in 1945. Implicat in lupta 
contra legionarilor, a fost martor al acuzarii 
in Procesul Sumanelor Negre. O strada din 
Bucuresti ii poarta numele. 

Athanasiu, loan 

(27.04.1868, Sascut, jud. Bacau - 
20.07.1926, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Scoala Superi- 
oara de Medicina Veterinara din Bucuresti 



si s-a specializat la Sorbona, Paris. Profesor 
de fiziologie animala la scoala unde studiase, 
a contribuit, impreuna cu I. Cantacuzino, 
V Babes si Gh. Marinescu, la infiintarea 
Reuniunii Biologice din Bucuresti. A infi- 
intat, in 1906, impreuna cu profesorul Ion 
Cantacuzino, filiala din Paris a Societe de Bi- 
ologic Fondator al scolii de fiziologie expe- 
rimentala veterinara din Romania. A obtinut 
performance in domeniul electrofiziologiei 
nervoase. Lucrari: Fiziologie speciala (1900), 
Recherches sur le fonctionnement des muscles 
antagonistes dans les mouvements volontaires 
(1902). Membru corespondent al Academiei 
Romane din 1911. 

Athanasiu, Jean 

(28.01.1885 - 21.11.1938, Bucure§ti) 
Bariton. Membru fondator al Operei Roma- 
ne din Bucuresti (1921). In timpul Primului 
Razboi Mondial a sustinut spectacole prin 
spitale, spre a-i incuraja pe ostasii raniti, ala- 
turi de George Enescu, Petre Sturdza, Con- 
stantin Tanase, Theodor Fuchs. A sustinut 
roluri celebre, fiind unul dintre marii nostri 
interpreti, alaturi de George Folescu, George 
Niculescu-Basu, Emilia Gutzianu, Florica 
Cristoforeanu, Traian Grozavescu, Viorica 
Ursuleac, Margareta Metaxa, Maria Cebotari, 
Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei s.a. 

Athanasiu, Sava 

(28.04.1861, Rugine§ti, jud. Vrancea - 
8.04.1946, Bucure§ti) 

Geolog, paleontolog. A studiat la Facultatea 
de Stiinte din Iasi, ca elev al lui Grigore Co- 
balcescu, alaturi de Grigore Antipa, Dimitrie 
Brandza, Emil Racovita s.a., apoi s-a speci- 
alizat la Viena. Profesor la Scoala Comer- 
ciala din Iasi, apoi la Catedra de geologie a 
Universitatii Bucuresti. Presedinte fondator 
al Societatii Geologice a Romaniei. A desco- 
perit, alaturi de alti savanti romani, in spatiul 
dintre Carpati si Prut, urme din fauna Ple- 
istocenului. Fondator al scolii romanesti de 
stratigrafie. Printre primii cercetatori care au 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 42 



^ 



31.10.2011 17:22:22 



Averescu 




Sava Athanasiu 



Vania Atudorei 



PetreS. Aurelian 



Alexandru Averescu 



afirmat ideea „codului genetic" in transmi- 
terea informatiei in lumea vie. Lucrari: Studii 
geologice in districtul Suceava (1898); Clasifica- 
rea terenurilor neogene si limita stratigraficd intre 
Miocen si Pleistocen in Romania (1906); Esquisse 
geologique des regions petroliferes du district de 
Bacau, 1907; Vechimea omului pe Pdmdnt si in 
special in Romania, 1 941 . Membru de onoare 
al Academiei Romane din 1945. 

Atudorei, Vania 

(9.12.1953, Botosani) 

Biolog. A absolvit Biologia la Iasi, a facut 
stagii la Chisinau si Jena. A fost sef al La- 
boratorului de microbiologic genetica din 
Cluj. Intre 1990 si 1992 a lucrat in Elvetia, la 
Oficiul Protectiei Apelor si Naturii din can- 
tonul Jura, unde a elaborat o noua metoda 
de analiza a poluarii apelor. Din 1993 se afla 
la Montreal ca director al Departamentului 
de microbiologic al companiei farmaceu- 
tice Biopharm. In aceasta calitate a condus 
proiecte de cercetare privind utilizarea radi- 
atiilor in decontaminare, farmacodinamica 
antibioticelor in patologia umana si veteri- 
nara, precum si testarea de noi medicamente 
contraceptive si anti-SIDA. In prezent lu- 
creaza pentru compania Neopharm. Este se- 
cretarul Asociatiei Mouvement de Solidarite 
Quebec-Roumanie, membru in Comitetul 
Festivalului Mondial de Folclor de la Drum- 
mondville, membru al Arhivei Internationale 
de Muzica Populara din Geneva. Din 1986 
este membru al Societatii de Microbiologic 
din Franta - Institutul Pasteur. 

Aurelian, Petre S. 

(13.12.1833, Slatina - 24.01.1909, Bucuresti) 
Economist, agronom, om politic. A studiat 
mai intai la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti, 
apoi la Scoala Superioara de Agronomic din 
Grignon, Franta. Se intoarce in Romania, 
unde este angajat inginer la Ministerul 
Lucrarilor Publice si profesor la Scoala de 
Agricultura din Pantelimon. A functionat 
si ca redactor la publicatiile Monitorul si 



Agronomia. A fost ales deputat, senator, 
numit ministru al Lucrarilor Publice (1877- 
1878 si 1887-1888) si ministru al Educatiei 
(1882-1884), prim-ministru (1896-1897). 
A militat pentru independent economica 
a Romaniei si industrializarea tarii, pentru 
protejarea industriei de catre stat. Lucrari: 
Cum se poate fonda industria in Romania; In- 
dustria romdnd fata cu libertatea comertului de 
importatiune. Membru titular al Societatii 
Academice Romane din 1871, presedinte al 
Academiei intre 1901 si 1904. 

Auschnitt, Max 

(14.02.1888, Galati - 1959, SUA) 
Industrias. A absolvit Academia de Inalte 
Studii Comerciale si de Export din Viena, a 
fost presedinte al Asociatiei Generale de In- 
dustrie din Banat, vicepresedinte al Uniunii 
Generale a Industriasilor din Romania si se- 
nator al Camerei de Comert si Industrie din 
Galati. A fost administrator delegat al Uzine- 
lor de Fier si Domeniilor Resita (UDR), cea 
mai mare societate pe actiuni care a existat 
in Romania inainte de instaurarea regimului 
comunist, aceasta avand eel mai mare ca- 
pital social din Romania (1 miliard de lei), 
cea mai mare cifra de afaceri, cei mai multi 
angajati - 16 669 in 1938, respectiv, 22 892 
in 1948. Impeuna cu fratele sau, Edgar, deti- 
nea societatea Titan-Nadrag-Calan cu peste 
4 900 de angajati in 1938. A facut parte din 
conducerea a numeroase companii straine 
din Viena, Monaco si companii romanesti 
precum Societatea Romana de Telefoane, 
Banca Chrissoveloni etc. Toate proprietatile 
sale au fost confiscate in 1948. 

Averescu, Alexandru 

(9.03.1859, Ismail, azi Tn Ucraina - 
3.10.1938, Bucuresti) 

Maresal, comandant al armatei romane in 
Primul Razboi Mondial, om politic. Par- 
ticipant la Razboiul pentru Independenta 
Romaniei (1877-1878). Intre 1884 si 1886, 
si-a aprofundat studiile militare in Italia, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 43 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Avital 




unde a fost comandant al Scolii Superioare 
de Razboi. Ministru de Razboi (1907-1910) 
si sef al Marelui Stat Major in timpul celui 
de-al Doilea Razboi Balcanic (1913), apoi 
a condus spre victorie armatele romane in 
marile batalii de la Marasti (iulie 1917) si 
Oituz (iulie-august 1917). Dupa 1918 s-a 
implicat in viata politica, ocupand functi- 
ile de presedinte al Consiliului de Ministri 
(1918, 1920-1921, 1926-1927) si ministru 
de Interne (1919-1920). Fondator al Ligii 
Poporului, a fost distins cu peste 120 de de- 
coratii romanesti si straine. Vasta experienta 
ca lider de armata a fost transpusa in diverse 
studii de specialitate: Tactica, 3 vol., 1887- 
1889; Jo cut de razboi, 1903; Cdlduza ofiterului, 
1904; Notite zilnice de razboi, 1916-1918 s.a. 
Ramasitele sale pamantesti sunt depuse la 
mausoleul din Marasesti. Membru de onoa- 
re al Academiei Romane (1923). 

Avital, Colette 

(1.05.1940, Bucuresti) 

Om politic. A inceput scoala primara in 
orasul natal si a emigrat cu familia in Israel 
in 1950. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Politice si Relatii Internationale din cadrul 
Universitatii Ebraice din Ierusalim. In cadrul 
Ministerului de Externe, a indeplinit func- 
tiile de director adjunct al Departamentului 
de Informare si Comunicare, director al Di- 
viziei de Pregatire a personalului diplomatic 
si director general adjunct al Diviziei de 
Informare si Comunicare. A lucrat ca atasat 
de presa la Bruxelles, consul si loctiitor de 
consul general la Boston, ministru plenipo- 
tentiar la Paris (1982-1985), ambasador in 
Portugalia (1988-1992) si a fost apoi consul 
general la New York (1992-1996). In aceasta 
ultima functie a avut rang de ambasador si 
s-a ocupat in mod special de dezvoltarea 
relatiilor cu liderii politici din statele New 
York, New Jersey si Maryland. Dupa ce a re- 
venit in Israel, a fost numita director general 
adjunct pentru problemele Europei Occi- 
dentale, eel de-al treilea post ca importanta 
in Ministerul de Externe din Israel. Membra 
si deputata in Knesset a Partidului Socialist 
al Muncii, a candidat la presedintia tarii in 
2006. Intre 2007 si 2008 a fost ambasador al 
Israelului la Bucuresti si presedinta Asocia- 
tiei de prietenie Israel-Romania. 

Avram, Andrei 

(9.05.1930, Turda) 

Lingvist. Sot al Mioarei A. A absolvit Filolo- 
gia la Cluj si s-a specializat in fonologie in 
Cehoslovacia, URSS, Finlanda, Suedia. Doc- 
tor in filologie din 1969. Cercetator stiintific 
la Institutul de Lingvistica din Bucuresti. 




Constantin Avram 



Membru al Societatii Internationale de Sti- 
inte Fonetice din 1967, al Societatii Ameri- 
cane de Lingvistica din 1967, al Societatii de 
Lingvistica Romanica din 1968, al Societatii 
de Lingvistica Europeana din 1969. Lucrari: 
Cercetdri asupra sonoritdtii in limba romdnd, 
1961, Premiul Academiei; Contributii la inter- 
pretarea grafiei chirilice. 

Avram, Constantin 

(19.02.1911, Ciuma§i, jud. Bacau - 
20.02.1987, Timi§oara) 

Inginer, specialist in beton armat. A facut 
Scoala de geniu la Bucuresti si Versailles, Fa- 
cultatea de Constructii Civile la Politehnica 
din Bucuresti. Profesor si rector (1963-1971) 
al Politehnicii din Timisoara. A participat la 
construirea uzinelor de la Resita si a com- 
plexului de la Valiug. Lucrari: Grinzi continue 
(1949, 1952, 1959, 1965, 1981); Betonul 
armat. Proiectarea si dimensionarea sectiunilor 
(1952); Noi tipuri de betoane speciale (1980); 
Numerical Analysis of Reinforced Concrete Struc- 
tures (1992, postum). Membru corespondent 
al Academiei Romane (1963), membru al 
Comitetului European al Betonului, Paris, 
distins cu Medalia de Argint a Federatiei 
Internationale a Precomprimarii (1980). 

Avram Folomoc, Vichentie 

(4.03.1900, Toracul Mic, Banatul Sarbesc - 
31.07.1953, Zrenianin, fost Becikerecul Mare, 
Voivodina) 

Artist popular. A absolvit sase clase in satul 
natal si a fost considerat un artist complet 
al satului. Desi era agricultor, a infiintat, 
facand repetitii in casa lui, orchestra de 
muzica populara Lira, a concurat prin pre- 
stigiu cu alte orchestre populare, precum 
orchestra lui Bocalut. A lasat numeroase 
fotografii legate de viata cotidiana a satu- 
lui, constituind o adevarata arhiva a vietii 
locului. Detinea arta strabuna a extragerii 
colorantilor naturali din plante si era „vop- 
sitorul satului". Sezatorile din curtea si din 
casa lui erau cunoscute pentru inventarea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 44 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Avramescu 



de glume si satire gen Pacala, ceea ce i-a 
adus mai multe arestari si o condamna- 
re. A publicat versuri cu pseudonimul 
Cu-Vin-Toraceanu la Nddejdea din Varset 
si Almanahul Banatului din Timisoara. 

Avram lancu 

V. Iancu, Avram 

Avram, Mioara 

(4.02.1932, Tulcea - 12.07.2004, Bucure§ti) 
Lingvista. Sotie a lui Andrei A. A absolvit 
Filologia la Bucuresti. Doctor in filologie din 
1959. Sefa Sectiei gramatica din Institutul 
de Lingvistica Bucuresti. Cadru didactic la 
Facultatea de Limba si Literatura Romana 
din Bucuresti. Lucrari: Evolutia subordondrii 
circumstantiate cu elemente conjunctionale in lim- 
ba romana, Premiul Academiei, 1959; Grama- 
tica limbii romane, editia I, 1954 (Premiul de 
Stat, 1954), editia a II-a, 1963, editia a Ill-a, 
2004; Studii si materiale privitoare la formarea 
cuvintelor in limba romana, 5 vol., 1959-1969. 
A coordonat editarea Gramaticii Limbii Romd- 
ne, editia standard a Academiei Romane. 

Avramescu, Aurel A. 

(1903, Radna, jud. Arad - 1985, Bucure§ti) 
Inginer, specialist in telecomunicatii, auto- 
matical informatica. A absolvit Matematica 
la Cluj, ca elev al profesorilor Nicolae Abra- 
mescu, Gh. Bratu s.a. A absolvit apoi Scoala 
Superioara Tehnica din Dresda si si-a luat 
doctoratul si docenta cu o teorie a difuzarii 
caldurii in conductoare si contacte. A lucrat 
la Directia Generala PTT, la Societatea de 
Gaz si Electricitate, la Intreprinderea de 
Retele Electrice, a fost asistentul profeso- 
rului Dimitrie Leonida la Politehnica din 
Bucuresti, apoi a lucrat la Institutul de 
Energetica din Bucuresti. A fost redactor 
responsabil al revistelor Electrotehnica si 
Progresele stiintei. Trateaza notiunea de 
energie informationala, introdusa de Octav 
Onicescu. Lucrari: Necesitatea reorganizdrii 
retelei telegrafice, 1937; Introducere in documen- 
tor ea stiintificd, 1960; Un nou criteriu integrat 
cumulativ de optimizare a sistemelor automate, 
1961; Echipamente periferice ale calculatoarelor 
electronice, 1971; Metode de automatizare a 
culegerii si tratarii informatiei, 1972. Membru 
al Academiei Romane (1963), al Asociatiei 
Electrotehnicienilor Germani. 

Avramescu Butu, Xenia 

nume la na§tere Xenia Butu 
(9.08.1926, Var§et - 1991, Panciovo) 
Profesoara. Sotie a scriitorului Mihai Avra- 
mescu. A absolvit liceul si Scoala Normala 
din Varset. Dupa ce profesorii si invatatorii 
contractuali veniti din Romania in perioada 




Aurel A. Avramescu 



interbelica pentru comunitatile romanesti 
din Voivodina au fost retrasi (1944), pe 
langa profesorii existenti (sotii Palagesiu, 
Elena Radivoi, Margareta Filip, Ion Matei 
etc.), in invatamant s-au angajat si tinerele 
cadre din Voivodina pregatite de profesorii 
contractuali pentru a pastra identitatea 
romaneasca a comunitatii respective. A fost 
una dintre studentele care a absolvit Scoala 
Superioara de Pedagogie si o perioada mai 
scurta a predat la cursul inferior al liceului 
din Varset. Dupa aceea a lucrat la revistele 
Bucuria pionierilor, Lumina, Femeia noua si la 
saptamanalul Libertatea. A tradus din sarba 
in romana mai multe manuale scolare si din 
romana in sarba, impreuna cu publicistul 
Sima Petrovici, versuri si romanul Tinerete 
frantd de Mihai Avramescu. 

Avramescu, Gheorghe 

(26.01.1884, Boto§ani - 
3.03.1945, lasbereni, Ungaria) 
General de armata, arma vanatorii de munte. 
Nascut intr-o familie de tarani, a absolvit 
Scoala de ofiteri de infanterie si a lucrat la 
Suceava pana in 1910. A participat la cam- 
pania din Bulgaria, 1913, si la Primul Razboi 
Mondial, cu gradul de capitan, fiind si ranit. 
A primit Ordinul Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler cu panglica de Virtute Militara la 
inceputul anului 1917, iar in 1918, Coroana 
Romaniei clasa Ofiter cu panglica de Virtute 
Militara, fiind inaintat la gradul de maior. 
Din 1939, comandant al Diviziei 10 Infan- 
terie si, din 1940, general de divizie. A par- 
ticipat la ofensiva din Bucovina de Nord 
in 1941, primind Ordinul Mihai Viteazul 
clasa a Ill-a si Crucea de Fier clasele a II-a 
si I. A avansat spre Bug si Nistru, acoperind 
aripa stanga a Armatei XI germane. A luptat 
la Marea de Azov cu Armatele IX si XVIII 
sovietice, obtinand victorii. In 1942 a parti- 
cipat la asaltul asupra Sevastopolului, luand 
peste 10 000 de prizonieri. A continuat sa 
lupte in Caucaz si Kuban. In 1943 se afla in 
Transnistria, iar in august 1944 a participat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 45 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Aznavorian 




Gheorghe Avramescu 



vra 



Mihai Avramescu 



> 





Hurmuz Aznavorian 




la operatiunea Iasi-Chisinau, comandand 
Armata IV Pe 20 august a fost inlocuit de 
la conducerea armatei de catre maresalul 
Antonescu r revenind abia cand Armata IV a 
ajuns in Transilvania. A continuat inaintarea 
pe valea Hernadului si prin muntii Hegyalja 
pana in Slovacia, participand la operatiunea 
Zvolen-Banska Bystrica, primind Ordinul 
Mihai Viteazul cu spade clasa a Ill-a. Pe 
3 martie 1945 sotia si fiica au fost arestate 
si trimise in Siberia. Fiica s-a sinucis, sotia 
s-a intors in 1956. Generalul a fost lichidat 
prin impuscare de catre sovietici, in Ungaria, 
fund inmormantat la Budapesta, de unde a 
fost repatriat in anul 2000. 

Avramescu, Mihai 

(8.06.1914, Felnac, jud. Arad - 
5.01.1981, Panciovo, Voivodina) 
Publicist. Sot al Xeniei A. Butu. A absolvit 
Scoala Normala pentru invatatori la Arad. 
A fost invatator contractual (trimis de Ro- 
mania prin contract de munca) la Ecica, 
in Iugoslavia, din 1935. A profesat apoi la 
Vladimirovat. A lucrat pentru trustul roma- 
nesc Libertatea din Novi Sad, la publicatiile 
Bucuria pionierilor, Lumina, Libertatea. A facut 
primul film romanesc din Voivodina. 

Axente, loan supmnumit Sever 
(1821, Fraua, azi Axente Sever, jud. Sibiu - 
1906, Sibiu) 

Politician. A studiat Teologia si Filosofia 
la Blaj. A venit la Bucuresti si a participat 
la Revolutia de la 1848, apoi s-a intors in 
Transilvania si a participat la Adunarea de la 
Blaj. Adept al lui Avram Iancu, 1-a urmat pe 
acesta in munti. A facut parte din conduce- 
rea ASTRA, Sibiu. 

Axinte Uricariul 

(1670, Scanteia, jud. Ia§i - 1733, la§i) 
Cronicar. De conditie modesta, a fost uricar 
(scrib) la logofetie. Stia slavona, greaca, 



latina. A transcris r din porunca lui Nicolae 
Mavrocordat, primul domn fanariot, letopi- 
setele lui Grigore Ureche, Miron si Nicolae 
Costin. A facut interpolari in letopisetul 
anonim, care cuprindea evenimentele din- 
tre 1661 si 1709. Dupa moartea lui Nicolae 
Costin a fost desemnat sa alcatuiasca o 
cronica oficiala: De la a doua domnie a lui 
Nicolae Alexandru Voda, valeat 7720. Este 
o cronica laudativa a domniei lui Nicolae 
Mavrocordat. 

Azarie 

(sec. al XVI-lea, Moldova) 
Calugar si cronicar. Elev al calugarului Ma- 
carie. A scris o Cronica slavond in continuarea 
cronicii lui Macarie, cuprinzand evenimen- 
tele dintre 1541 si 1574 r cu intentia de a 
sprijini dinastia Musatinilor si ortodoxia 
din Moldova si a daruit cate un exemplar al 
scrierii lui Petru Schiopul si mitropolitului 
Anastasios. A tradus in slavona din me- 
dio-bulgara textul hagiografic Vietile regilor si 
arhiepiscopilor sdrbi. 

Aznavorian, Hurmuz 

(1888, Trapezunt, Turcia - 1961, Botosani) 
Avocat. Armean ca etnie, din familia canta- 
retului naturalizat francez Charles Aznavour, 
care a si vizitat, dupa 1981 r rudele din Ro- 
mania. Refugiat cu familia la Constanta din 
cauza persecutiilor din Imperiul Otoman la 
adresa armenilor. A absolvit liceul Sf. Sava 
si Facultatea de Drept a Universitatii din 
Bucuresti. Specializare la Paris. Membru si 
parlamentar al Partidului National Liberal. 
Contributii la finalizarea noului Cod Penal. 
Lucrari: Doua probleme juridice, Bucuresti, 
1915; Comercializarea dreptului civil, 1918 si 
Tendinte de unificare a dreptului privat, 1920. 
Epurat din Barou in 1947 r a facut inchisoare 
in doua randuri: 1950-1953, 1958-1961. 
A murit in inchisoare. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH R0MANE§TI. PERSONA 



dictAK.indd 46 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



B 



Baba, Alina 

(19.08.1982, Novi Sad, Voivodina) 
Muziciana. Sora a Mirelei B. A absolvit Liceul 
de muzica Isidor Bajic din Novi Sad, clasa 
instrumente de coarde (viola). Studenta la 
Academia Regala de Muzica din Stockholm 
ca eleva a lui Bjorn Sjogren, Claus Christian 
Schutser, Amiram Ganz si Predrag Novovici. 
Din 2003 este membra a formatiei vocal-in- 
strumentale de muzica rock Dejtonski spo- 
razum din Stockholm (voce si viola electrica), 
iar din 2005, impreuna cu sora sa, evolueaza 
in formatia Balkan Rock Legends din Amster- 
dam, compusa din muzicieni proveniti din 
toate fostele republici iugoslave, concertand 
la Stockholm si Paris. Preda cursuri de vioara 
la mai multe scoli din Stockholm. A participat 
in 2007 la Concursul International de Muzica 
Usoara George Grigoriu din Romania. 

Baba, Corneliu 

(18.11.1906, Craiova - 20.12.1997, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat artele plastice la Bucuresti 
si Iasi (cu ajutorul lui Nicolae Tonitza), unde 
a si devenit profesor (1946). Din 1958 a ve- 
nit profesor la Institutul de Arte Frumoase 
din Bucuresti. Subiectele sale au fost cu 
predilectie taranii, din care face adevarate 
simboluri ale permanentei: Intoarcerea de la 
sapd, 1943; Tarani, 1953; Odihna pe camp, 
1954. A primit Premiul de Stat in 1953 si 
1954, Medalia de Aur la Expozitia Internati- 
onal;! de la Varsovia (1955), Medalia de Aur 
la Expozitia Internationala de ilustratie de 
carte - Leipzig (1960), Premiul pentru por- 
tret la Trienala de Arta - Sofia (1973). Titluri: 
Maestru Emerit al Artei (1958), membru 
de onoare al Academiei de Arta a URSS 
(1968), Artist al Poporului, Romania (1962), 
membru corespondent al Academiei de Arta 
din Berlin (1964); membru al Academiei 
Tommaso Campanella din Roma (1 970) etc. 
Membru al Academiei Romane (1990). 

Baba, Gruia Novae 

(sec. al XVII-lea, Oltenia) 

Haiduc. Fiul eel mare al lui Novae B. Im- 
preuna cu fratii sai, adapostit in Muntii 



Lotrului, a continuat lupta de neatarnare 
si unitate a tatalui sau contra otomanilor si 
tatarilor. A ramas in baladele populare ca un 
erou. Modul in care s-a adapostit a dat sub- 
stantivul comun lotru, echivalent cu haiduc 
de codru. In Moldova exista un obicei de 
urare de Anul Nou numit Banda lui Novae. 

Baba, loan 

(25.11.1951, Seleus, Banatul Sarbesc, lugoslavia) 
Scriitor si editor. A absolvit Jurnalismul la 
Universitatea din Bucuresti. Redactor res- 
ponsabil al programului in limba romana la 
Televiziunea din Novi Sad. Redactor-sef al 
revistei Lumina, parte a grupului Libertatea, 
Novi Sad. Fondator al cercului cultural 
Lumina-Honoris Causa. A scris volume de 
versuri, studii de istorie literara si lexicogra- 
fie. Lucrari: Papas in timp (1 984); Preludiu ima- 
ginar (1988); in cuibul ochiului (1989); Oglinda 
triunghiulara (1990); Poeme incisive (1991); 
Nazbdtii candide (1994); Marturisiri, confluence 
(1997); Inscriptiepe aer (1997); Compendiu bio- 
bibliografic. Scriitori (1997); Camasa de rigoare 
(1998); Antologia literaturii si artei din comuni- 
tdtile romdnesti - Banatul iugoslav, in colabora- 
re cu Catalin Bordeianu (1998); Revers- Avers 
(1999); Lexiconul artistilor plastici romdni 
contemporani din lugoslavia - vol. I (1999); Cele 
mai frumoase poezii (2002); Poemele D (2002); 
Pe sevaletul orizontului (1986); Indiciul unitdtii 
(1988); Antologia literaturii si artei din comu- 
nitatile romdnesti vol. I (1998); Laptele verde al 
cdmpiei 5 poeti din Voivodina (2001); Florilegiu 
basarabean (2002); Florilegiu banatean (2002); 
Vremea creativitatii lui Slobodan Crnogorac 
(2003). A tradus din literatura sarbo-croata 
in romana si din romana in sarbo-croata. 
Este membru al Societatii Ziaristilor din 
Voivodina si al Asociatiei Ziaristilor din Ser- 
bia. Laureat al Premiului Svetozar Markovic 
al Societatii Ziaristilor din Voivodina pentru 
reportaj (1983 si 1987) si Premiului Jurna- 
listul Anului 2001 al Consiliului Consultativ 
al Presei din Banat (Faget, 2001). Membru 
al Societatii Scriitorilor din Voivodina si al 
Uniunii Scriitorilor din Romania. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 47 



& 



31.10.2011 17:22:23 



Baba 




48 



Baba, lurie 

(1.11.1957, Leova, Republica Moldova) 
Grafician. A absolvit Colegiul de Arte Plasti- 
ce Al. Plamadeala din Chisinau, apoi Institu- 
tul de Arte Plastice din Tallinn, Estonia. Spe- 
cializat in design vestimentar. A organizat 
expozitii experimentale si expozitii-concurs 
de design vestimentar in Moldova, Ucraina, 
Germania, Macedonia, Danemarca, Belgia, 
Romania. Membru al UAP din Moldova si 
al Asociatiei de Arta Textila si Design Vesti- 
mentar ATEX. 

Baba, Marioara Vojnovic 

(18.12.1950, Seleu§, Banatul Sarbesc) 
Critic de teatru si film. A absolvit IATC la 
Bucuresti. A fost ziarista la Radio difuziunea 
din Novi Sad. Lucrari: Ape cristaline (1980), 
Ploaie eternd (1992), Dubla fiinta a naturii 
(1997), Poeme (1999), La dans cu ciufulitul 
(2004), Portile orasului (2005), iar, in anul 
2008, in colectia „Antologii" a Editurii So- 
cietatii de Limba Romana din Voivodina, a 
vazut lumina tiparului volumul Atitudinea 
cool. Membra a Uniunii Ziaristilor si Uniunii 
Scriitorilor din Serbia. Membra a Uniunii 
Teatrelor Profesioniste din Voivodina, pre- 
cum si a Societatii de Limba Romana din 
Voivodina, alias Academia de Stiinta si Arte 
a Romanilor din Serbia. 

Baba, Mirela 

(7.01.1980, Novi Sad, Voivodina) 
Muziciana. Sora a Alinei B. A absolvit Liceul 
de muzica Isidor Bajic din Novi Sad, clasa 
de pian. A absolvit Academia Regala de Mu- 
zica din Stockholm, clasa de pian, ca eleva 
a lui Anders Kilstrom si apoi pedagogie si 
psihologie muzicala. S-a pregatit si cu alti 
maestri: Greta Eriksson, Stafan Scheja, 
Stefan Bojsten, Mats Widlund. Specializare 
cu Krystyna Makowska-Lawrynowicz din 
Varsovia. Din 2003, alaturi de sora sa, este 
membra a formatiei vocal-instrumentale 
de muzica rock Dejtonski sporazum din 
Stockholm (voce si claviatura). Din 2005, 
tot impreuna cu sora ei, este membra a 
formatiei Balkan Rock Legends. A obtinut 
doctoratul in specialitate si lucreaza ca re- 
dacor muzical la TV Apolo din Novi Sad. 

Baba, Novae 

(cca 1530, Oltenia - 5.02.1601, Lipova) 
Capitan vestit in oastea lui Mihai Viteazul. 
Tata al lui Gruia N.B. Banatean la origine. 
S-a remarcat in campaniile pentru infaptu- 
irea actului istoric al Unirii. In lupta de la 
Selimbar (oct. 1599), impreuna cu oamenii 
sai, a avut un rol important in obtinerea vic- 
toriei, ei fiind aceia care au izbit la inceput 




Corneliu Baba 



aripa dreapta a oastei lui Andrei Bathory si 
care au respins catre sfarsitul bataliei con- 
traatacul organizat de Gaspar Kornis. Mihai 
Viteazul 1-a avut alaturi in toate bataliile. 
In partile Lipovei a fost prins de nobilimea 
dusmana, in toamna lui 1600, condamnat 
la moarte prin ardere pe rug si executat in 
piata Clujului la 5 februarie 1601, dupa care, 
resturile trupesti au fost puse in teapa in 
afara cetatii, pe drumul Feleacului. 

Babe§, Victor 

(28.07.1854, Viena - 19.10.1926, Bucure§ti) 
Medic, bacteriolog. Fiu al lui Vincentiu B., 
mama austriaca. Fondatorul microbiologiei 
romanesti. A studiat Medicina la Viena si 
Budapesta. A lucrat la Berlin, in laboratoare- 
le lui Rudolf Virchow si Robert Koch, apoi la 
Paris, cu Louis Pasteur. Este chemat in tara 
de tatal sau si obtine Catedra de anatomie 
patologica si bacteriologie la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti. Acolo isi face 
laboratorul si locuieste pana la sfarsitul 
vietii. A studiat remedii pentru pelagra care 
bantuia satele romanesti, s-a ocupat de 
tuberculoza, lepra, turbare, difterie si a gasit 
remedii pentru aceste boli. A pus in eviden- 
ta, in celulele creierului animalelor bolnave 
de turbare, corpusculii Babes-Negri, cu 
valoare diagnostica, a descoperit peste 50 de 
germeni noi - pseudobacilul rapciugii, ger- 
menii din grupul paratiflc - si a pus bazele 
seroterapiei. Prin cercetarile sale valoroase 
asupra antagonismelor microbiene s-a situat 
printre precursorii ideilor moderne asupra 
antibioticelor. Activitatea lui Babes a influ- 
entat puternic si dezvoltarea medicinei ve- 
terinare, imprimandu-i orientari noi, strans 
legate de obiectivele medicinei profilactice. 
El a fost eel care a introdus vaccinarea an- 
tirabica in tara noastra, ameliorand metoda 
prin asociere, in cazurile grave, cu serotera- 
pia. Este autorul primului model rationalizat 
de termostat, al unor metode de colorare 
a bacteriilor si a ciupercilor din culturi si 
din preparate histologice. S-a preocupat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 48 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Bacalba§a 




Victor Babe§ 



Vincentiu Babe§ 



Anton Bacalba§a 



indeaproape de problemele medicinei pro- 
filactice - alimentarea cu apa a oraselor si 
satelor. A descoperit o clasa de microbi ca- 
re-i poarta numele: Babesia. Lucrari: Consi- 
deratiuni asupra raportului stiintelor naturale cu 
filosofia, 1879; Bacteriile si rolul lor in anatomia, 
histologia si patologia bolilor infectioase, 1885. 
Membru titular al Academiei Romane, 1893. 

Babe§, Vincentiu 

(21.01.1821, Hudoni, jud. Timi§oara - 
3.02.1907, Budapesta) 

Publicist, jurist, om politic. Tata al lui 
Victor B. A studiat Dreptul la Timisoara, 
Karlowitz, Pesta. Secretar al Inaltei Curti 
de Casatie si Justitie a Austriei. A fost un 
luptator activ pentru cauza romaneasca. In 
perioada 1849-1862 a fost trimis la Viena 
pentru a apara drepturile romanilor, apoi la 
Pesta (1862-1864). Fondator al Partidului 
National al Romanilor (presedinte intre 
1881-1891), membru in Dieta Trans ilvaniei 
(1860-1890), a contribuit la separarea Bi- 
sericii Ortodoxe Romane de cea Sarbeasca 
si la infiintarea mitropoliei de la Sibiu 
(1864). El 1-a indemnat pe fiul sau, Victor, 
reputat microbiolg aflat in Franta, sa se 
intoarca in tara. A colaborat la numeroase 
publicatii: Gazeta Transilvaniei, Amicul popo- 
rului, Telegraful roman s.a. si a scris, pe langa 
studii dedicate cauzei romanesti, versuri si 
epigrame. Lucrari: Cauza limbelor si nationa- 
litatilor in Austria, 1860; Ndciunea far a nd- 
ciune, versuri in spirit latinist, 1843. Critica 
modernizarea cu orice pret in Reflexii asupra 
poeziei noastre, 1844. Membru fondator al 
Societatii Literare Romane (1866), devenita 
Academia Romana. 

Babeu, Tiberiu Dimitrie 

(26.10.1935, Timi§oara) 

Inginer mecanic. A absolvit Politehnica din 
Timisoara si a predat in aceleasi institutie 
rezistenta materialelor. Contributii in do- 
meniul elasticitatii si plasticitatii. Lucrari: 
Rezistenta lanturilor de otel rotund, 1994; 



Teoria elementard a rezistentei materialelor, 
1998. Membru in Asociatia Romana de 
Tensometrie, membru al Academiei de Sti- 
inte Tehnice, membru fondator al Societatii 
Romane de Mecanica Teoretica si Aplicata. 

Babuc, Vasile 

(13.02.1933, Chi§inau) 

Biolog. A absolvit Scoala Militara de Aviatie 
la Lugansk, Ucraina, si Institutul Agricol 
(Pomicultura si Viticultura) din Chisinau. 
A fost profesor la acelasi institut. Conduca- 
tor stiintific al programelor republicane de 
pomicultura. A elaborat bazele tehnologice 
ale productiei de fructe din Moldova. A ela- 
borat normele metodologice de punere in 
acord a legislatiei legate de pomicultura cu 
legislatia europeana. A tinut prelegeri de 
specialitate in Rusia (Miciurinsk, Krasno- 
dar), Ucraina (Kiev, Uman, Odessa), Roma- 
nia (Bucuresti, Iasi, Cluj), Bulgaria (Plovdiv). 
Autor a peste 250 de articole de specialitate 
si al mai multor manuale si monografii: 
Indrumdri agrotehnice pentru pomicultori, 1985; 
OopMupoeanue u o6pe3Ka nnodoeux depeebee e 
uHtneHcueHux cadax (Indrumari agrotehnice 
pentru pomicultori), Moscova, 1991; Cerce- 
tdri defitotehnie pomicold. Pomicultura, viticultura 
si vinificatia in Moldova, 1995; In pas cu viata. 
Pomicultura, viticultura si vinificatia in Moldova, 
1996. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a Moldovei (1985), membru titular 
al Academiei Internationale de Invatamant 
Agrar, Moscova (1991). Distins cu Medalia 
Meritul Civic (1993), Ordinul Gloria Muncii 
(1995). Om Emerit in Stiinta al Republicii 
Moldova (2000). 

Bacalba§a, Anton 

(21.02.1865, Braila - 10.10.1899, Bucure§ti) 
Scriitor. Frate cu publicistii Constantin si 
Ion. A debutat ca tribun al miscarii socialiste. 
Cooptat in Consiliul General al Partidului 
Socialist-Democrat, de unde a demisionat in 
1894. Redactor al ziarului Dreptatea (1896), 
organ liberal (grupare desprinsa din PSDR), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 49 



^ 



31.10.2011 17:22:23 



Bacaloglu 




50 



secretar la Ministerul Cultelor si Instructi- 
unii Publice, deputat conservator de Ilfov 
(1894). A scos Moftul Roman impreuna cu 
I.L. Caragiale (1893-1901), a colaborat la 
Adevdrul, Democratic! sociald, Munca s.a. Anti- 
junimist. A scos publicatia Mos Teaca • Jurnal 
tivil si cazon (1895), pastrand numele prin- 
cipalului sau erou literar: Mos Teaca, 1893. 
Autor al primei transpuneri prescurtate a 
Capitalului lui Karl Marx. 

Bacaloglu, Emanoil 

(11.04.1830, Bucure§ti - 30.08.1891, Bucure§ti) 
Fizician, chimist si matematician. Grec ca 
etnie. A studiat la Leipzig si Paris. Profesor 
la Facultatea de Fizica a Universitatii din 
Bucuresti. A scris primele lucrari stiintifice 
in limba romana in domeniile de care s-a 
ocupat si a creat baza terminologica in limba 
romana pentru ele. A participat la Revolutia 
de la 1848 in Tara Romaneasca. Lucrari: 
Neue Bestimmungsweise, 1861; Elemente de 
algebra, 1866; Elemente de fizica, 2 vol., 1870- 
1871; Apdrdtorul de trasnet, 1887. Membru al 
Academiei Romane, 1879. 

Baciu, Ion 

(21.06.1931, Brateiu, jud. Sibiu - 
8.11.1995, Ploie§ti) 

Dirijor. A absolvit Conservatorul bucures- 
tean, unde i-a avut profesori pe Constantin 
Silvestri, loan D. Chirescu, Ion Dumitres- 
cu, Martian Negrea s.a. S-a perfectionat 
la Akademie fur Musik und Darstellende 
Kunst din Viena cu Hans Swarowski (di- 
rijat) ca bursier Herder (1965) si in SUA 
cu Leonard Bernstein, Erich Leinsdorf si 
Georg Szell. Director al Filarmonicii din 
Iasi. Profesor la Conservatorul din Iasi. 
A facut turnee artistice in Italia, Suedia, 
Norvegia, Danemarca, Portugalia, Franta, 
SUA, Canada, Japonia, Iran etc. A cola- 
borat cu Aldo Cioccolini, Paul Tortelier, 
Hilde Sommer, Vampa Brauner, Philippe 
Entremont, Paul Badura-Skoda, Leonid 
Kogan, Rudolf Kerer si multi altii. Reper- 
toriul sau a cuprins lucrari din preclasici - 
Bach, Vivaldi, Handel - si clasici, pana la 
romantici, moderni si contemporani - Sos- 
takovici, Stravinski, Webern, Gershwin, 
Haciaturian, Kabalewski, Respighi, C. Orff 
etc. A promovat compozitori romani 
precum Paul Constantinescu, M. Jora, 
P. Bentoiu, Gh. Dumitrescu, Sabin Dragoi, 
C. Trailescu, Anatol Vieru, St. Niculescu, 
Th. Grigoriu, S. Toduta, Dan Constanti- 
nescu, T. Olah, Z. Vancea s. a. Membru al 
Academiei Romane (1993). 




§tefan Baciu 



Baciu, §tefan 

prenume la na§tere §tefan Aurel 

(29.10.1918, Bra§ov - 7.01.1993, Honolulu, SUA) 
Poet, eseist. A facut liceul Andrei Saguna 
din Brasov, unde 1-a avut profesor pe Emil 
Cioran. A absolvit Dreptul la Bucuresti 
(1941). A fost secretar de redactie la Gdn- 
direa, director la Universul. In 1946 a ramas 
la Berna, in conditiile in care in Romania 
se instaura socialismul. De acolo a plecat 
la Rio de Janeiro (1949). A fost profesor de 
civilizatie hispano-americana la Seatle, SUA 
(1 962-1 964), apoi in Honolulu. A debutat cu 
versuri: Poemele poetului tanar, 1935, Premiul 
Fundatiilor Regale, Premiul Societatii Scrii- 
torilor Romani, Premiul Academiei Romane. 
Volume de poezie: Poeme de dragoste, 1936; 
Cautdtorul de comori, 1939; Cetatea lui Bucur, 
1940; Muzica Sferelor, 1943; Cdntecul multimii, 
1944; Poemele poetului pribeag r 1963; Ukulele, 
1967; Neimpliniri, 1980; Poemele poetului sin- 
gur, 1980; Singur in Singapore, 1988. A scris 
versuri si in limbile spaniola, portugheza, 
engleza, germana. A mai publicat eseuri: 
Awn Cotrus, 1964; Urmuz, 1978 si memorii: 
Praful de pe toba, 1980; Microportrete, 1984. 
La Bucuresti i s-au mai publicat in 1996, 
postum, volumul de evocari Insemnarile unui 
om fard cancelarie si Scrisoare de recomandare si 
alte schite anacronice. 

Baconsky, A(natol) E(milian) 

(15.05.1925, Cofa, jud. Hotin, Basarabia - 
4.03.1977, Bucure§ti) 

Poet. Parintii sai au fost Eftimie, preot, si Liu- 
ba. Frate cu Leon B. A absolvit Facultatea de 
Drept din Cluj. A fost redactor-sef la Alma- 
nahul literar din Cluj (devenit revista Steaua). 
A publicat lirica meditativa, elegiaca ori 
incisiv ironica, avand accente suprarealiste: 
Cdntece de zi si cdntece de noapte, 1954, Premiul 
de Stat; Fluxul memoriei, 1957; Cadavre in vid, 
1969, Premiul Uniunii Scriitorilor. A scris si 
proza lirico-fantastica: Echinoxul nebunilor si 
alte povestiri, 1 967, si a tradus din Quasimo- 
do, Lundkvist, Carl Sandburg s.a.: Panorama 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 50 



& 



31.10.2011 17:22:23 



Bagdasar 



poeziei universale contemporane 1900-1950, 
1972, Premiul Uniunii Scriitorilor. A fost 
un fin exeget de poezie: Poeti si poezie, 1963; 
Meridiane • Pagini despre literatura universald 
contemporana, 1965. A publicat Remember. Fats 
jurnal de calatorie, 2 vol., 1977. Postum i-au 
aparut Corabia lui Sebastian, 1 978 si romanul 
Biserica neagrd, 1998. Din aceeasi familie spi- 
rituals si prieten cu Petru Dumitriu. 

Baconsky, Leon 

(4.05.1928, Lencaud, Basarabia) 
Critic literar. A studiat filologia la Universita- 
tea din Cluj, unde a si devenit apoi profesor. 
Frate cu A.E.B. Lucrari: Marginalii critice si is- 
torico-literare, 1968; Literatura in actualitate (in 
colaborare cu A. Marino, I. Pascadi, I.D. Ba- 
lan, Matei Calinescu si I. Vlad). Coautor la 
Dictionar analitic de opere literare romanesti, 
4 vol., 1998-2003. Colaborator la Dictionarul 
general al liter aturii romdne, vol. II- VI, 2004. 
Traduced din Merimee, Cronica domniei lui 
Carol al IX-lea, 1986 si, in colaborare cu 
Rodica Baconsky, Marcel Brion, Rembrandt 
1974; J.M. Casai - Civilizatia Hindusului si 
enigmele ei, 1978; M. Rheims - Infernul curio- 
zitatii, 2 vol., 1987; J. Felisle, H. H. Lee-Janke, 
M. C. Cormier (coordonator), Terminologia 
traducerii - 2005. 

Bacovia, George, 

nume la na§tere George Vasiliu 

(17.09.1881, Bacau - 22.05.1957, Bucuresti) 
Poet. In 1903 a plecat la Bucuresti spre a 
urma Facultatea de Drept. S-a retras dupa 
un an. L-a cunoscut pe Alexandru Mace- 
donski. In 1907 s-a inscris la Facultatea 
de Drept din Iasi si a colaborat la Versuri si 
prozd a poetului simbolist I. M. Rascu. Si- a 
luat licenta in 1911. N-a profesat. In 1914 
s-a internat la un sanatoriu de tuberculosi 
de langa Bucuresti. Volumul Plumb, 1926, 
a fost premiat de Ministerul Artelor si de 
Academia Romana. Din 1925 s-a stabilit la 
Bacau, fiind redactor-sef la Ateneul cultural. 
A obtinut premiul Societatii Scriitorilor 
Romani (1925) si Premiul National pentru 
Poezie (1934). Din 1928 s-a stabilit la Bu- 
curesti, unde a continuat sa scrie versuri 
simboliste si de inspiratie sociala - Cu voi, 
1930; Comedii in fond, 1936; Stante burgheze, 
1946 -, exprimand plenar sinteza nationala 
a simbolismului in linia Rollinat si Verlaine. 
A scris si proza, de asemenea simbolista: 
Bucati de noapte, 1926. Cu inclinatii sociale 
si apetit pentru stanga ideologica, Bacovia a 
ramas ca poet al toamnei si tristetii, intr-o 
lume neprielnica existentei plenare a omului 
ca individ, simbol al omului izolat si intrant 
de forte pe care nu le poate controla. 




A.E. Baconsky 



George Bacovia 



Bagdasar, Alexandra 

(30.08.1935, Bucuresti) 

Matematician. Fiica a lui Dimitrie B. A studi- 
at Matematica la Universitatea din Bucuresti 
si s-a casatorit cu matematicianul Cassius 
Ionescu Tulcea. Au plecat impreuna la Yale 
University in 1957 si a fost cercetator la 
aceeasi universitate (1959-1961) ca si sotul 
sau. Au divortat in 1967. S-a casatorit in 
1974 cu scriitorul american Saul Bellow 
(Premiul Nobel pentru literatura), de care 
a divortat in 1986. In 1989 s-a casatorit cu 
celebrul matematician si inginer Alberto P. 
Calderon, specialist in ecuatii diferentiale, 
de la Universitatea din Chicago. A fost editor 
la Transactions of the American Mathematical 
Society (1974-1977), editor asociat la Annals 
of Probability (1979-1981). Lucrarile sale 
impreuna cu Harry Furstenberg legate de 
aplicatia teoriei numerelor la teoria ergodica 
i-au adus celebritatea (teorema Bellow-Fur- 
stenberg). Invitata a Fundatiei Humboldt din 
Germania, 1987. Lucrari: Topics in the Theory 
of Liftings, 1969. 

Bagdasar, Dumitru 

(17.12.1893, Idrici de Jos, com. Rosiesti, 
jud. Vaslui - 15.07.1946, Bucuresti) 
Neurochirurg. Al doisprezecelea copil al 
unei familii de tarani saraci. Tata al Alexan- 
drei B., frate cu Nicolae B. A studiat Medici- 
na la Institutul Militar, ca bursier. Profesor 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti. 
Fondator al scolii romanesti de neurochi- 
rurgie. Elev al lui Gheorghe Marinescu, Ion 
Noica, Dumitru Butoianu. Specializare la 
Paris (1924) si Boston (Clinica Harvey Cus- 
hing). A lucrat la Cernauti (1931-1933) si a 
fost ajutat in profesie de Nicolae Minovici 
pentru a deschide o sectie la Spitalul Central 
de Boli Nervoase din Bucuresti. Comunist 
din 1942, ca si sotia sa, psihiatrul Florica B., 
prima femeie ministru din Romania (al 
Sanatatii, 1946-1948). Ministru al Sanatatii 
in 1945, in Guvernul Petru Groza. A creat 
60 de circumscriptii rurale noi, sanatorii, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 51 



^ 



31.10.2011 17:22:24 



Bagdasar 




52 




Dumitru Bagdasar 



Claudia Balaban 



100 de case de nasteri la tara, a dirijat cam- 
panii antitifos exantematic, contra febrei 
tifoide, a febrei recurente. A creat Institutul 
de Endocrinologie din Bucuresti. Lucrari: 
Ostroamele orbitare si orbitocraniene, 1939; 
Traumatismele craniocerebrale acute, 1940; Tu- 
morile cerebeloase, 1943; Traite de Neurologie, 
1951. Membru de onoare post-mortem 
al Academiei Romane (1948). Spitalul de 
Urgenta din Bucuresti se numeste Bagdasar 
din 1956, iar din 1994 Bagdasar-Arseni, in 
amintirea celor doi specialisti. 

Bagdasar, Nicolae 

(1896, Idrici de Jos, com. Rosiesti, jud. Vaslui - 
21.04.1971, Bucuresti) 

Filosof. Frate cu Dumitru B. Doctorat in filo- 
sofie la Berlin (1926). Profesor la Universita- 
tea din Iasi. Ca secretar al Societatii Romane 
de Filosofie (1928-1940), a intemeriat Edi- 
tura Filosofica. Destituit din invatamantul 
superior (1949), devine sef de sectie al Insti- 
tutului de Istorie din Bucuresti (1949-1950), 
apoi consilier stiintinc al Institutului de Isto- 
rie al Academiei RPR, referent stiintinc al In- 
stitutului de Istorie si Filologie al Academiei 
(filiala Iasi), intre anii 1953-1956, coordona- 
tor stiintinc al Dictionarului Enciclopedic Roman 
(1956-1958). Lucrari: David Hume, Cercetare 
asupra intelectului omenesc, 1936; Teoria cunos- 
tintei, 2 vol., 1941; ed. a Il-a, 1944; Antologie 
filosofica. Filosofi strdini, 1943; Din problemele 
culturii europene, 1998, postum; Critica ratiu- 
nii practice. Intemeierea metafizicii moravurilor, 
traducerea lui Kant, 1999, postum. Membru 
corespondent la Academiei Romane (1942), 
titlu ridicat la reorganizarea institutiei (1948), 
reinregistrat in 1990. Membru al Academiei 
de Stiinte Sociale si Politice (1970). 

Balaban, Alexandru T. 

(2.04.1931, Timisoara) 

Inginer chimist. A absolvit Chimia Industri- 
als la Politehnica din Bucuresti si Fizica Ato- 
mica la Institutul de la Bucuresti-Magurele. 
Profesor de chimie generala la Politehnica 



din Bucuresti. A lucrat la Agentia Interna- 
tional;! pentru Energia Atomica din Viena 
(1967-1970), a fost profesor invitat la 
Leipzig, Richmond (Virginia), Texas. Cerce- 
tari in domeniul catalizei. Lucrari: Cercetdri 
in clasa sdrurilor de piriliu, Premiul Acade- 
miei Romane, 1961; Analythical Control of 
radiopharmaceuticals, 1970; From Chemical To- 
pology to Three- Dimensional Geometry, 1997. 
Doctor Honoris Causa al Universitatii de 
Vest din Timisoara, membru al Academiei 
Romane (1990), al Academiei Mondiale a 
Chimistilor Organicieni Teoreticieni, Paris, 
1983, al societatilor de chimie din Anglia, 
Germania, SUA. 

Balaban, Claudia 

(13.04.1941, Burlanesti, Republica Moldova) 
Director al Bibliotecii Nationale pentru 
copi „Ion Creanga", presedinte a Fundatiei 
Cartii din Republica Moldova, presedinte 
a Sectiei Nationale a Consiliului Internati- 
onal al Cartii pentru Copii si Tineret (din 
1996). A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau (1968). 
A lucrat ca bibliotecara in satul de basinta 
(1959-1964), inspector la Directia raionala 
de cultura Comrat (1964-1971), sefa a ace- 
leiasi Directii (1971-1978). A publicat circa 
60 de articole in ziare, reviste si in volume 
colective de biblioteconomie din Republica 
Moldova si din Moscova (pana in 1991). 
Este organizator permanent al Salonului 
International de Carte pentru Copii la Chi- 
sinau (din 1997) si al concursului literar 
republican „La izvoarele intelepciunii" (din 
1 990). A initiat infiintarea la Chisinau a unei 
filiale comune a Bibliotecii Nationale pen- 
tru Copii Ion Creanga si a Bibliotecii Jude- 
tene Gheorghe Asachi din Iasi (1992). Este 
autoare a unor dictionare bibliografice, bu- 
letine de specialitate, almanahuri si proiecte 
culturale. Participa des la conferinte, con- 
grese si intruniri profesionale internationale 
in domeniu: conferinta „Biblioteca si civili- 
zatia" (Iasi, 1992), congresele al 28-lea - al 
31 -lea ale Consiliului International al Cartii 
pentru Copii (Basel, 2002; Macau, 2006; 
Copenhaga, 2008), simpozionul „Carte, 
Cultura, Cunoastere" (Cluj-Napoca, 2005), 
Festivalul International de Carte pentru Co- 
pii (Coreea, 2007) s.a. Este Lucrator emerit 
al Culturii din Republica Moldova (1991), 
detine Medalia Mihai Eminescu (1994) si 
Or'dinul Republicii (2011). 

Balaci, Alexandru 

(12.06.1916, Aurora, jud. Mehedinti - 
7.03.2002, Bucuresti) 

Italienist. A absolvit Facultatea de Litere 
din Bucuresti si si-a trecut doctoratul cu 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 52 



^ 



31.10.2011 17:22:24 



7^) 



Balmu§ 





Alexandru T. Balaban 



Alexandru Balaci 



lolanda Bala§ 



Predrag Balasevic 



teza „Neoclasicismul italian din perioada 
carducciana si pre-d'annunziana. Figura 
poetului Giovanni Pascoli", 1943. A fost 
seful Catedrei de limba si literatura italiana 
de la Facultatea de Limbi Romanice si decan 
al Facultatii de Limba si Literatura Romana 
din Universitatea Bucuresti, prorector, di- 
rector la Accademia di Romania din Roma 
(1969-1973). A scris numeroase studii 
despre literatura italiana, un Dictionar itali- 
an~roman, 1991, si a tradus in romana multe 
capodopere ale literaturii italiene. A scris 
importante studii despre: Giosue Carducci, 
1947; Dante Alighieri, 1966; Francesco Pe- 
trarca, 1968; Leopardi, 1972; Boccaccio, 1976; 
Torquato Tasso, 1982; Luigi Pirandello, 1986 
s.a. Membru titular al Academiei Romane 
(1994), membru la Accademia Letteraria 
Italiana - Arcadia, la Union Culturelle Eu- 
ropeenne, presedinte al Asociatiei Romane 
pentru Natiunile Unite (1 974) si viceprese- 
dinte al Federatiei Mondiale a Organizatiilor 
pentru ONU (1979), vicepresedinte al Uni- 
unii Scriitorilor (1981-1989).' 

Balaci, Hie 

(13.09.1956, Bistret, jud. Olt) 
Fotbalist. A debutat in Divizia A la FC Uni- 
versitatea Craiova in 1973. A jucat 69 de 
meciuri in echipa nationala, fiind eel mai 
tanar debutant in aceasta. Echipa sa a cas- 
tigat trei campionate (1974, 1980, 1981) si 
patru cupe ale Romaniei (1977, 1978, 1981, 
1983). A avut 69 de prezente in echipa na- 
tionala. Ca antrenor, a avut performance cu 
echipe din Africa de Nord. 

Bala§, lolanda 

nume la na§tere Balazs Jolan 

(12.12.1936, Timi§oara) 

Atleta. Etnie romana-maghiara. De mai 
multe ori campioana mondiala la sarituri, 
presedinta a Federatiei Romane de Atletism 
(1988-2005). Intre 1957 si 1967 a invins in 
140 de intreceri consecutive, depasindu-si 
recordul sau mondial de 14 ori, ducandu-1 



de la 1,75 m la 1,91 m. Primul sau record 
mondial a fost in 1956, la Bucuresti. A pri- 
mit, in 2006, din partea Comitetului Olimpic 
si Sportiv Roman, Colanul de Aur pentru 
intreaga activitate. 

Balasevic (Balasevici), Predrag 

(5.01.1974, Podgorat, Valea Timocului, Serbia) 
Medic, lider politic al romanilor timoceni. 
A absolvit Liceul Sanitar la Zajecar si Facul- 
tatea de Medicina la Universitatea din Cra- 
iova. Este fondatorul asociatiei romanesti 
Ariadnae Fillum (Firul Ariadnei) , presedintele 
Partidului Democrat al Romanilor din 
Serbia, presedintele Comitetului de condu- 
cere al Federatiei Romanilor din Serbia si 
prim-vicepresedinte al Consiliului National 
al Minoritatii Nationale Romane din Ser- 
bia, cu sediul in orasul Bor. Din 2008 este 
presedinte al Consiliului Adunarii comunei 
(plasei) Bor din Serbia de Rasarit. 

Balbareu, Ion 

(1877, Galati - 1960, Bucure§ti) 
Inginer, creator al scolii romanesti de 
metalurgie. Absolvent al Universitatii Teh- 
nice din Budapesta in specialitatea inginer 
mecanic si metalurgie. Specializare la Aca- 
demia deMine din Freiburg (1896-1900). 
A completat in 1927 Laboratorul de 
metalurgie intemeiat de Oscar Saligny la 
Politehnica din Bucuresti cu o sectie de 
metalografie si tratamente termice, apoi 
cu una de dilatometrie, analiza spectrala si 
prin raze X (1930). Secretar al Guvernului 
Marghiloman in 1918 si secretar al Aduna- 
rii Deputatilor, a semnat documentele de 
unire a Basarabiei cu tara. 

Balmus, Constantin 

(25.05.1898, Rungeni, jud. Vaslui - 
13.07.1957, Bucure§ti) 

Cercetator. A absolvit Literele si Filosofia 
la Iasi, s-a specializat in greaca si latina la 
Bonn, Berlin si Scoala Romana din Roma. 
Doctor docent, profesor la Universitatea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 53 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Balmu§ 




54 




Constantin Balmu§ 



Livius Balnojan 



din Iasi si Bucuresti. Calatorii de studiu 
in Franta, Grecia, Elvetia, Germania. Unul 
dintre cei mai recunoscuti specialisti ai 
domeniului. A lasat Istoria poeziei latine in 
epoca arhaicd, 1927; Curs de gramaticd istoricd 
a limbii latine • Fonetica, morfologia, sintaxa, 
1936; Antologie latind, 10 vol. Membru al 
Academiei Romane (1948). 

Balmus, Pavel 

(18.08.1944, Saratenii Noi, RSSM) 
Critic si istoric literar. A absolvit Facultatea 
de Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau (1966). A fost redactor la Televiziunea 
Moldoveneasca (1966-1968), custode gene- 
ral, secretar stiintific, apoi director adjunct 
(1979-1983) al Muzeului Republican de 
Literatura Dimitrie Cantemir (azi Muzeul 
Literaturii Romane Mihail Kogalniceanu). 
Redactor la editurile Literatura Artistica 
(1983-1989) si Cartier (2000-2002). Prese- 
dinte al Societatii Bibliofililor din Republica 
Moldova (din 1992), coordonator al Cen- 
trului National de Hasdeulogie de pe langa 
Biblioteca Municipals B.-R Hasdeu (din 
1998). Lucrari: Pagini din istoria culturii si li- 
teraturii moldovenesti (1979), Studii si materiale 
despre Alexandru si Boleslav Hdjddu (1984) s.a. 
Aingrijit selectii din creatia lui B.-R Hasdeu 
(Principii de lingvistica, 1974, Publicistica in 
ziarul „Traian" - 1869-1870, 1998), Ale- 
xandru Hajdau (D omnia Arndutului: proza, 
poezie, publicistica), 1987; Scrieri alese r in 
ruseste: Izbrannoe..., 1986; Clipe de inspiratie, 
2004). A ingrijit si prefatat volume de opere 
ale lui Miron Costin, Dosoftei, Dimitrie si 
Antioh Cantemir, Alexandru Donici, Vasile 
Alecsandri, Garabet Ibraileanu, Alexandru 
Macedonski, Constantin Stere. 

Balnojan, Livius 

(3.05.1930, Satu Nou, Banatul Sarbesc - 
25.08.2005, Satu Nou) 

Sculptor si pictor. A absolvit Academia de 
Arte Plastice la Nis, Iugoslavia, ca elev al lui 
Radeta Stankovic. A fost profesor de arte 



plastice la scoala generala din Satu Nou, 
unde a format mai multe generatii de viitori 
plasticieni. A lucrat in acuarela peisaje de sat 
banatean, ulei pe panza (portrete de dascali, 
natura moarta), frescele bisericii din Satu 
Nou, scenografie pentru piesele elevilor sco- 
lii si sculptura monumentala (grupul Ursii). 

Balos, Olimpiu Mihai 

(24.10.1950, Torac, Banatul Sarbesc - 
4.06.2008, Novi Sad) 

Jurnalist si poet. A absolvit liceul roman de 
la Varset si Facultatea de Limba Romana la 
Universitatea din Bucuresti. A fost ziarist 
la redactia programului in limba romana al 
postului de radio Novi Sad, unde a redactat 
Emisiunea matinala si emisiunea Lunea sporti- 
va, a colaborat la emisiunile Panorama cultu- 
rald si Emisiunea pentru ascultatorii de la sate. 
A fost profesor de limba romana la Torac, 
unde a initiat revista Litera si a organizat un 
deceniu si jumatate traditionala manifestare 
culturala „E mines cu in durata eterna". Ca 
scriitor a facut parte din gruparea Trustului 
Libertatea. Volume de versuri: Lebada de 
bronz, 1971; A lacrimat ofresca, 1976; Supa de 
duminicd, 1 982; Piatra, 1989; Intre doud coperte, 
1995; Sub geana cerului, 1999; Versuri pentru 
mileniul trei, 2003. A fost membru al Uniunii 
Ziaristilor din Iugoslavia si presedinte al Fili- 
alei Torac a Societatii de Limba Romana din 
Voivodina. A primit Premiul de Excelenta 
al Societatii de Limba Romana si premiul 
al Ill-lea pentru poezie (unicul acordat) la 
concursul Lumina 50 organizat in 1997, cu 
prilejul semicentenarului revistei de limba, 
literatura si arta a romanilor din Serbia. 

Balos, Todor (Tosa) 

(17.02. 1942, Toracul Mic, Banatul Sarbesc) 
Publicist si actor. A absolvit liceul roman 
din Varset, unde s-a remarcat la cenaclurile 
de teatru, cor si folclor. Dupa desfiintarea 
Teatrului Popular Roman din Varset (1959), 
a inceput sa interpreteze roluri impreuna cu 
cenaclul de teatru al liceului: Covek za Marsa 
(Omul de pe Marte) de Dragutin Dobricanin, 
regie Nicolae Polverejan. A absolvit Scoala 
Superioara de Pedagogie din Zrenianin, 
sectia de limba si literatura romana, ca elev 
al lui Radu Flora. A fost profesor de limba 
si literatura romana la Torac, Straja, Sarcia, 
Ovcea. A colaborat la Radio Novi Sad, la 
publicatiile Trustului Libertatea si la alte 
publicatii. In primul film turnat de romanii 
din Banatul Sarbesc, Tinerete frdnta, de Mihai 
Avramescu, a jucat principalul rol masculin. 
A tradus Satul Sakule, dar in Banat de Zoran 
Petrovic, impreuna cu Costa Rosu. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 54 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Baltag 




Olimpiu Mihai E 



Nicolae Balota 



Gheorghe Bal§ 



Balota, Nicolae 

(26.01.1925, Cluj) 

Istoric literar. Absolvent al Facultatii de 
Litere si Filosofie din Cluj. A debutat cu 
versuri: Din spuma mdrilor, 1929. Arestat in 
1949 pentru sase luni, a facut inchisoare si 
intre 1956 si 1962. Apoi a fost cercetator la 
filiate, clujeana a Institutului de Lingvistica 
al Academiei si cercetator la Institutul de 
Teorie Literara din Bucuresti. A debutat la 
revista Cercului Literar de la Sibiu in 1945. 
A publicat studii despre literatura romana si 
universala: Euphorion, 1969; Urmuz, 1970; La- 
birint, 1 970; Artepoetice ale secolului XX • Iposta- 
ze romanesti si straine, 1976; Opera lui Tudor Ar- 
ghezi, 1979; Mapamond literar, 1983; Lupta cu 
absurdul, 1971, Premiul Academiei; De la Ion 
la Ioanide, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Scriitori maghiari din Romania, 1982. Emigrat 
in 1979 (Elvetia), se stablieste din 1981 in 
Franta. Pana in 1990 (anul pensionarii si al 
primirii cetateniei franceze) este profesor la 
Universitatea Francois Rabelais din Tours; 
este invitat al multor universitati europene 
pentru cursuri, conferinte, colocvii, congre- 
se; din 1979 lucreaza si la Radio Europa Li- 
bera, timp de 15 ani. In perioada 1990-2000 
ii apar volume de eseuri si memorialistica si 
in tara: Parisul este o carte; Galea, Adevdrul, Via- 
ta; Caietul albastru, 2 vol. memorii. Primeste 
Premiul Fundatiei Flacara pentru literatura; 
Premiul Aron Cotrus al revistei Familia din 
Oradea pentru opera critica; Premiul Opera 
Omnia, Cluj si Oradea; Premiul National de 
literatura al Uniunii Scriitorilor. 

Bal§, Gheorghe 

(24.04.1868, Adjud - 22.09.1934, Bucure§ti) 
Inginer constructor si istoric de arta, mem- 
bru titular al Academiei Romane. A lucrat, 
printre altele, la constructia podului de la 
Cernavoda si portului Constanta, iar in co- 
laborare cu arhitectul Nicolae Ghica-Budesti 
la construirea Institutului de Seruri si Vacci- 
nuri Louis Pasteur din Bucuresti. A publicat 
studii valoroase de sinteza asupra arhitecturii 



bizantine, precum si asupra bisericilor si 
manastirilor moldovenesti: Filipestii de Pddure 
(1 908), Histoire de Vart roumain ancien (1 922, in 
colaborare), Les monuments byzantins de Rou- 
manie (1932). Membru al Academiei Romane 
(1923) si vicepresedinte al ei. 

Bal§-Lupu, §tefan 

(27.10.1902, Bucure§ti - 22.02.1994, Bucure§ti) 
Arhitect. A absolvit Scoala Militara de Ar- 
tilerie si Scoala Superioara de Arhitectura 
din Bucuresti, apoi a fost bursier al Scolii 
Romane din Roma, specializat in restaurari 
de monumente. A functionat ca arhitect in 
Ministerul Instructiunii si Cultelor, la Insti- 
tutul de Proiectare si Constructii, la Institu- 
tul Central pentru Sistematizarea Oraselor si 
Regiunilor. La comanda mitropoliei a reali- 
zat restaurarea a numeroase lacasuri de cult 
din Romania. Membru de onoare al Uniunii 
Arhitectilor din Romania si membru de 
onoare al Academiei Romane (1993). 

Baltac, Vasile 

(1940, Ploie§ti) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Timi- 
soara in specialitatea electrotehnica. Spe- 
cializare la Cambridge, Marea Britanie. 
Contributii in domeniul calculate arelor, 
tehnologiei informatiei. A contribuit la 
construirea primei generatii de calculatoare 
romanesti, MECIPT, Timisoara. Membru 
senior al IEEE. Presedinte al Asociatiei 
ATIC - IT&C din Romania. 

Baltag, Cezar 

(26.07.1939, Maline§ti, Basarabia - 
26.05.1997, Bucure§ti) 

Poet. Absolvent al Facultatii de Filologie 
din Bucuresti. Redactor la Luceafdrul, apoi 
la Viata romdneascd, unde a fost redactor-sef 
dupa 1989. A debutat cu placheta Comuna 
de aur, 1960. S-a remarcat printr-o poezie 
profund meditativa, nemetaforica: Vis 
planetar, 1964; Rasfrdngeri, 1966, Chemarea 
numelui, 1995, Premiul Uniunii Scriitorilor; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 55 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Baltazar 




Cezar Baltag 



Olga Bancic 



Axente Banciu 



Mircea Desideriu Banciu 




56 



Monada, 1968; Odihnd in tipdt, 1969; Unicorn 
in oglindd, 1975; Euridice si umbra, 1988; Che- 
marea numelui (1995); Ochii tdcerii, 1996, BPT. 
A practicat si stilul livresc: Madona din dud, 
1973, Premiul Uniunii Scriitorilor; Sah orb, 
proza, 1971. A tradus in romaneste Mircea 
Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase, 
3 vol., 1981-1988. 

Baltazar, Camil 

nume la na§tere Leibu Goldstein 

(7.09.1902, Moara-Putna, jud. Suceava - 
27.04.1977, Bucure§ti) 

Poet. A colaborat la mai toate publicatiile 
interbelice si de dupa razboi. A scos o revis- 
ta proprie - Tiparnip liter ard (1928-1931), 
impreuna cu Petru Comarnescu. A tradus 
si stilizat din literaturile germana si engleza: 
Pearl Buck, Heinrich si Thomas Mann, 
E.M. Remarque s.a. A debutat sub semnul 
„poeziei pure", cultivata la noi si de Ion 
Barbu, tot sub influenta lui Paul Valery: 
Vecernii, 1923. Ulterior a evoluat spre o 
lirica senzual-bucolica: Tdrdm transcendent, 
1939; Soare pe zdpezi, 1965; Violoncel solar, 
1972; Ghirlanda iubirii, 1975. A mai scris 
evocari in proza: Contemporan cu ei, 1962 si 
eseuri despre Trakl, Mateiu Caragiale s.a.: 
Scriitor si om, 1946. 

Bancic, Olga 

nume la na§tere Golda Bancic 

(10.05.1912, Chi§inau - 
10.05.1944, Fort Mont Valerien, Franta) 
Militanta comunista. Evreica dupa etnie. 
Sotie a lui Alexandru Jar. A intrat in misca- 
rea muncitoreasca din Romania la 12 ani si 
a fost arestata pentru prima oara in timpul 
unei greve. Ca membra a PCR a fost arestata 
de mai multe ori. A fost trimisa in Franta in 
1936 si s-a integrat in Partidul Comunist 
Francez pentru a sprijini miscarea de volun- 
tari care se duceau pe frontul razboiului civil 
din Spania. Apoi a facut parte din rezistenta 
franceza in al Doilea Razboi Mondial. A acti- 
vat ilegal, sub numele Pierrette. A fost prinsa 



de Gestapo in 1943 si ucisa un an mai tarziu. 
Mai multe strazi din Bucuresti i-au purtat 
numele in perioada socialista. 

Banciu, Axente 

(10.08.1875, Sali§te, Sibiu - 13.08.1959, Sibiu) 
Profesor si publicist. Bunic al lui Paul 
Eugen B. Intre 1898 si 1916 a fost profesor 
la liceul romanesc din Brasov. A fost mem- 
bru activ al societatii ASTRA (sectia literara). 
A publicat volume si brosuri in folosul 
scolilor romanesti din Transilvania. A cola- 
borat la publicatiile Familia, Tribuna editata la 
Arad, Dreptatea (Brasov), Tara noastra (Sibiu), 
Romanul (Arad), Cuvdntul poporului (Salistea 
Sibiului), Societatea de mdine (Cluj), Transil- 
vania, Romania noud, Ardealul, Anuarul liceului 
din Brasov, Gazeta Transilvaniei. Intemeiaza 
si conduce revista Tara Bdrsei din Brasov 
(1929-1939). Contribuie la innintarea Mu- 
zeului ASTRA si a bibliotecii din Brasov. 
Membru al Academiei Romane. 

Banciu, Mircea Desideriu 

(19.08.1941, Hunedoara - 29.04.2005, Bucure§ti) 
Inginer chimist. A absolvit Chimia Industri- 
als la Bucuresti, unde si-a luat si doctoratul, 
cu o teza despre tehnologia medicamentelor 
si a produselor farmaceutice. S-a specializat 
in chimie organica la Universitatea din Koln. 
Profesor la Facultatea de Chimie a Insti- 
tutului Politehnic din Bucuresti. Lucrari: 
Metodefizice in chimia organica, 1972; Aplicatii 
ale metodelor fizice in chimia organica, 1977; 
Hidrocarburi, 1997. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1991). 

Banciu, Paul Eugen 

(30.11.1943, Boto§ani) 

Prozator si eseist. Nepot al lui Axente 
B. A absolvit liceul la Alba Iulia, Artele 
Plastice la Timisoara, Filosofla la Cluj. Se- 
cretar general de redactie al revistei Orizont 
(1972-2003), director al Bibliotecii Judetene 
Timis. Lucrari: Casa Ursei Mari, debut, Pre- 
miuf Uniunii Scriitorilor, 1978; Reciful, 1979; 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 56 



& 



31.10.2011 17:22:24 



Banto§ 



Sarbatorile, 1981; Zigguratul, 1982; Muflonul, 
vol. I 1986, vol. II 1989; Casa depanza, 1995; 
Demonul discret, 1996; Noaptea strigoilor, 1996; 
Picdtura de cucutd, 1997; Remora, 1998; O ca- 
latorie cu aeroplanul peste muntele erodat, 1999; 
Mariifericiti, 2000; Infinitul rdu r 2001; Grddina 
lui Epicur, 2003. Distins cu Ordinul National 
Pentru Merit in grad de Cavaler, 2002. 

Banta§, Andrei 

(30.11.1930, la§i - 27.01.1997, Bucure§ti) 
Anglist. A absolvit engleza la Universitatea 
din Bucuresti, unde a fost apoi profesor. Pre- 
sedinte al Uniunii Profesionale a Interpreti- 
lor si Traducatorilor (1994-1997), membru 
a numeroase asociatii internationale de 
lingvistica aplicata. A lasat 40 de dictionare 
(cu 60 de reeditari) anglo-romane si poli- 
glote, 30 de cursuri universitare de limba si 
literatura engleza, studii monografice despre 
autori anglo-americani. A tradus in jur de 
160 de volume de proza din autori englezi 
si americani, dupa cum a si tradus in engleza 
numerosi scriitori romani. Lucrari: Mic dicti- 
onar englez-romdn, 1971, reeditare 1997; Die- 
tionar englez-romdn, 75 000 de cuvinte, 2004. 
A tradus din: A J. Cronin, Samuel Butler, 
W.S. Maugham, Isaac Asimov, Howard Fast, 
H.G. Wels, Thomas Hardy, Oscar Wilde, 
A. Conan Doyle, Charles Dickens, Robert 
Anderson, Christopher Malrowe, W. Sha- 
kespeare, Tennessee Williams, H. Ogden, 
Arthur Koestler s.a. Din romana in engleza 
a tradus din: Mihai Eminescu, impreuna cu 
Leon Levitki, 1978 (Premiul Uniunii Scrii- 
torilor), Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzu- 
ra, Urmuz, Camil Petrescu, Lucian Blaga, 
Marin Sorescu, D.R. Popescu s.a. 

Banto§, Alexandru 

(23.06.1950, Hiliuti, Republica Moldova) 
Publicist si editor. Sot al Anei B. A absolvit 
Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat 
din Chisinau (1973). A lucrat la Radiotele- 
viziunea Moldoveneasca (1973-1981), la 
Editura Cartea Moldoveneasca (1981-1982), 
la ziarul Tinerimea Moldovei (1982-1986), la 
revista Moldova (1986-1990). In 1991, im- 
preuna cu Nicolae Matcas si Ion Dumeniuk, 
a fondat revista de stiinta si cultura Limba 
Romana, prima publicatie care poarta in 
titlu numele corect al limbii oflciale a Re- 
publicii Moldova. In calitate de redactor-sef 
adjunct (1991-1994), apoi de redactor-sef 
(din 1994), a asigurat plasarea publicatiei 
in prim-planul vietii cultural- stiintince de 
la est de Prut. Intre timp revista s-a implicat 
activ in procesul de renastere nationala, flind 
apreciata pentru calitatea discursului publi- 
cistic in intregul areal cultural romanesc. 




Paul Eugen Banciu 



Ana Banto§ 



Publica permanent articole, studii, repor- 
taje, interviuri vizand diverse aspecte ale 
reafirmarii unitatii neamului, valorificarii 
patrimoniului lingvistic, literar si cultural 
autohton. Ingrijeste rubrici, antrenand la 
elaborarea acestora scriitori si savanti locali 
si de peste hotare. A lansat proiecte literare 
si culturale finalizate prin editarea unor 
numere speciale cu impact direct asupra 
recunoasterii identitatii romanesti de pe 
ambele maluri ale Prutului: Limba roma- 
na este numele corect al limbii noastre; 
Literatura romana contemporana din Re- 
publica Moldova; Metodica predarii limbii 
si literaturii in gimnaziu si in liceu; Fara 
magistru - o lume mai mult decat saraca, 
un numar de revista consacrat in intregime 
lui Eugen Coseriu. A fost prim-vicedirector 
general al Departamentului de Stat al Lim- 
bilor (1992-1994), este autor de proiect si 
director al Casei Limbii Romane Nichita 
Stanescu din Chisinau (din 1998). Distins 
cu Medalia Mihai Eminescu a Guvernului 
Republicii Moldova (1996) si Ordinul Pen- 
tru Merit in grad de Comandor (2000). 

Banto§, Ana 

(7.04.1951, Chirianca, Republica Moldova) 
Critic si istoric literar. Sotie a lui Alexandru B. 
Licentiata a Facultatii de Filologie a Univer- 
sitatii de Stat din Chisinau (1973). Doctor in 
filologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iasi 
(1998), discipol al acad. Constantin Ciopraga. 
Din 1973 laborant, cercetator stiintiflc, cer- 
cetator stiintinc coordonator la Institutul de 
Limba si Literatura (azi Institutul de Filolo- 
gie) al ASM. Director adjunct (2006-2007), 
director (2007-2009) al institutului. Mem- 
bru al Uniunii Scriitorilor din Moldova 
(1986) si din Romania (2000). Redactor-sef 
adjunct al revistei Limba Romana (Chisinau). 
Titular al Catedrei de literatura universale a 
Universitatii de Stat din Chisinau (din 2001). 
Investigheaza literatura romana dintre Prut si 
Nistru in raport cu fenomenul european, cu 
literatura clasica si contemporana europeana. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 57 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Banu 




58 



A colaborat la enciclopedia Literatura si Arta 
Moldovei, 2 vol. (1985-1986). A participat la 
colocvii internationale (la Universitatea din 
Aix-en-Provence, 2002; Academia Romana, 
filiala Iasi, 2002). Lucrari: Creatie si atitudine 
(1985), Dinamica sacrului in poezia basara- 
beand contemporand (Bucuresti, 2000), Recu- 
perarea autenticului (2006); Deschiderea spre 
universalism (2010). Premiul pentru critica 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001, 
2007). Diploma de Onoare a Prezidiului 
Academiei de Stiinte a Moldovei (2001). 
Premiul de Excelenta al Uniunii Scriitorilor 
din Moldova (2011)'. 

Banu, George 

(22.06.1943, Merei, jud. Buzau) 
Critic de teatru. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala din Bucuresti. Plecat la Paris in 
1975. Fondator si director artistic al Acade- 
miei Experimentale a Teatrelor. Lucrari: Ber- 
tolt Brecht ou le Petit contre le grand, 1981; Brook, 
etudes... textes... propos..., 1985; Claude Regy. 
metteur en scene deraisonnable: dossier, 1993 
Uacteur qui ne revient pas: journees de theatre au 
Japon, 1993; Antoine Vitez: la fievre des idees, 
1994; Les cites du theatre d'art: de Stanislavski a 
Strehler..., 2000; Livada de visini, teatrul nostru. 
Jurnal de spectator, 2000; L'Oubli - Uitarea, 
2001; Uespace thedtral, 2002; Panorama sfdr- 
sitului de secol. O panorama subiectiva, 2003; 
Ultimul sfert de secol teatral, 2004; L'histoire des 
larmes; Uempereur de la perte; Le roi du plagiat, 
2005. Profesor emerit la Sorbona, presedinte 
de onoare al Asociatiei Internationale a Cri- 
ticilor de Teatru, 1994-2001, comandor al 
Ordinului Steaua Romaniei (2002), cavaler 
al Ordinului Artelor si Literelor al Republicii 
Franceze (2005). Membru in juriul Festiva- 
lului International de Teatru. Doctor Hono- 
ris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si 
Cinematografica din Bucuresti, 2006. 

Banu, Ion 

(16.06.1913, Bucure§ti - 12.05.1993, Bucure§ti) 
Profesor de filosofie. A absolvit facultatile 
de Drept si Filosofie la Bucuresti, unde si- a 
sustinut si doctoratul. A fost profesor de 
istoria doctrinelor antice la Facultatea de 
filosofie a Universitatii din Bucuresti. A fost 
profesor invitat la Paris-Nanterre. Lucrari: 
Primii materialisti greci, 1950; Introduce? ~e in 
istoria filosofiei, 1957; Filosofia Orientului an- 
tic, 1967; Filosofia elenismului ca etica, 1980. 
Membru fondator al Asociatiei de Studii 
Orientale din Romania, membru al Soci- 
etatii Franceze de Egiptologie, membru al 
Asociatiei Internationale pentru Filosofia 
Greaca din Atena si membru corespondent 
al Academiei Romane, 1991. 




George Banu 



Maria Banu§ 



Banu§, Maria 

(10.04.1914, Bucure§ti - 14.07.1999, Bucure§ti) 
Poeta. Evreica dupa etnie. A absolvit Facul- 
tatea de Drept din Bucuresti. A debutat cu 
o lirica a adolescentei plina de senzualitate 
si candoare. Poezia matura transcrie elanul 
civic, orientarea spre viata sociala: Tarafete- 
lor, 1937 - debut; Fiilor mei, 1949, Premiul 
Academiei; Bucurie, 1949, Premiul de Stat; 
Tie-ti vorbesc, America!, 1955; Tocmai ieseam in 
arena, 1976; Portretul de la Fayum, 1970; Orici- 
ne si ceva, 1972; Orologii cufiguri (1984); Fiesta 
(1990). A tradus din Rilke, Puskin, Goethe, 
Shakespeare, Pablo Neruda, Nazim Hikmet, 
Andre Frenaud, August Strindberg s.a.: Din 
poezia de dragoste a lumii, 2 vol., 1974. A mai 
publicat memorii: Sub camuflaj, 1978; publi- 
cistica: Din cronica acestor 5 ani, 1955; teatru: 
Indragostitii, 1954; Magie intarziata, 1970; Ri- 
mer a, 1980; Noiembrie r inocentul, 1981; Horloge 
djaquemart, 1987. A obtinut Premiul Special 
al Uniunii Scriitorilor (1986) pentru intrea- 
ga activitate. Laureata a Premiului Herder 
(1989). S-a stabilit in Franta dupa 1989. 

Banu§, Tudor 

(8.07.1947, Bucure§ti) 

Pictor. Fiu al Mariei B. A absolvit Institutul 
de Arhitectura la Bucuresti. Specializare la 
Ecole des Beaux Arts, Paris. Ramas la Paris 
din 1972. Excelent desenator, s-a ocupat 
mai ales de ilustratie de carte, dar a facut 
si pictura. A avut 17 expozitii personale in 
Franta, Austria, Elvetia, RFG, Belgia, SUA. 
A colaborat la Le Monde, L'Fxpress, Le Point, 
Le Figaro Magazine, The New York Times, 
Die Zeit s.a. 

Banyai Ladislau 

(17.11.1907, Baia de Cri§, jud. Hunedoara - 
4.05.1981, Bucure§ti) 

Istoric. Etnie maghiara. A studiat istoria la 
Budapesta, Grenoble si Paris. A fost profesor 
si rector la Universitatea din Cluj, profesor 
la Universitatea din Bucuresti, director ad- 
junct al Institutului de Istorie Nicolae Iorga 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 58 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Baranov 



din Bucuresti. S-a preocupat de istoria mi- 
noritatilor nationale din Romania. Lucrari: 

A magyarsag a Dunavolgyeben. Ezer ev tanusdga 
(Ungurii in bazinul Dundrii. Invatamintele unui 
mileniu), 1938; Harminc evjegyzetek a romdniai 
magyarsag utjdrol (Treizeci de ani. Note privind 
trecutul maghiarilor din Romania), 1949. Mem- 
bru corespondent al Academiei Romane 
(1991). 

Barac, loan nume la na§tere loan Popovici 

(1776, Alamor, jud. Sibiu - 12.07.1848, Brasov) 
Scriitor. A absolvit studiile juridice la Cluj. 
Profesor in Scheii Brasovului, a fost „ma- 
gistratual translator" al primariei din Brasov, 
unde a fost colegul, apoi ginerele lui Radu 
Tempea, filolog. A intemeiat primul periodic 
romanesc din Brasov, Foaia duminicii, 1837. 
A tradus si prelucrat romane populare: 
Halima, 1836-1840. A scris in spiritul Scolii 
Ardelene un basm alegoric in versuri des- 
pre cucerirea Daciei de catre Traian: Istoria 
despre Arghir si Elena cea frumoasd si pustiitd 
crdiasd, 1801. 

Baracci, Petru 

(25.07.1929, Bolgrad, jud. Cetatea Alba, 
azi Ucraina - 22.07.2010, Chisinau) 
Actor. A absolvit Institutul de Teatru 
A. Ostrovski din Leningrad. Profesor la 
Institutul de Arte din Chisinau. Actor la 
Teatrul Muzical- Dramatic din Chisinau. 
A facut si roluri de film: Asteptati-ne in zori, 
1963; Ultimul haiduc, 1972; Dimitrie Cantemir, 
1973; Toate probele contra, 1974; Durata zilei, 
1974; Calul, pusca si nevasta, 1975; Ce-i trebuie 
omului, 1975; Pe urmele fiarei, 1976; Povestea 
lui Fdt-Frumos, fratele Ilenei Cosdnzene, 1979; 
Can d ai aldturi un barbat, 1977; Cetatea, 1978; 
Si va veni o zi, 1979; Pregatire de examen, 
1979; Laportile Satanei, 1980; Casa lui Dionis, 
1980; Trecea o lebada pe ape, 1982. Membru 
al Uniunii Cineastilor din Moldova. A fost 
presedinte al Uniunii Teatrale din Moldova. 
Artist al Poporului din Republica Moldova. 

Baranga, Aurel 

nume la na§tere Aurel Leibovici 

(20.07.1913, Bucuresti - 10.06.1979, Bucuresti) 
Dramaturg si publicist. Studii medicale. 
Dupa razboi a fost membru al unor colegii 
redactionale: Viata romdneasca, Teatru, Con- 
temporanul, redactor-sef la revista „Urzica". 
Membru in comitetul de conducere al 
Uniunii Scriitorilor. Plecat in Israel in anii 
1970. A debutat cu versuri: Poeme cu orbi, 
1933. A scris reportaje: Ninge peste Ucraina, 
1945, teatru de respiratie sociala: Bal la Fa- 
gadau, 1946; Pentru fericirea poporului, 1951, 




Aurel Baranga 



impreuna cu Nicolae Moraru, Premiul de 
Stat; Mielul turbat, 1953, Premiul de Stat; 
Interesul general, 1962; Sfantu' Mitica Blajinu, 
1967; Opinia publicd, 1967, sau abordand 
teme ale vietii intime si de familie: Siciliana, 
1961; Travesti, 1969; Simfonia pateticd, 1973; 
Viata unei femei, 1976, Premiul Asociatiei 
Scriitorilor din Bucuresti. A tradus din Jean 
Paul Sartre si Valentin Kataev. A mai scris: 
Pamflete, 1955, publicistica: Teze si paranteze, 
1974; Fabule, 1977 si Jurnalul de atelier, 1982, 
postum. 

Baranov, Pavel 

(1892, zona Petersburg, Rusia - 1962, Moscova) 
Botanist. Apartinea unei familii ruse cu 
vechi traditii culturale. Un Aleksandr 
Andreievici B. (1746-1819) a fost primul 
guvernator rus al provinciei Alaska. Un 
alt B., general, a comandat trupele ruse 
din zona Caucazului. La data (1950) cand 
Sovietul Ministrilor al URSS a decis sa-1 
trimita in Moldova, spre a-1 inlocui pe 
Viaceslav Volghin, eel care intemeiase in 
1949 filiala din Moldova a Academiei de 
Stiinte a URSS, fusese elaborat planul 
integrat de functionare a URSS, in cadrul 
caruia Moldovei ii revenea misiunea de a 
deveni granar, dar - mai ales - producator 
de vinuri pentru Uniune. Trimiterea unui 
botanist, specializat in embriologie, direc- 
tor al Institutului de Botanica al Academiei 
de Stiinte a URSS, n-a fost intamplatoare. 
A condus ASM pana in 1954, avandu-1 
adjunct pe Macarie Grosul. A stabilit prin- 
cipalele directii de cercetare in care urmau 
sa se afirme institutele ASM. Sensul lor de 
diversificare a mers in directia proiectului 
integrat initial al URSS si nu a urmat ca- 
lea unei dezvoltari plurivalente, ca pentru 
un stat independent. Lucrari: McmopuM 
3M6puonozuu pacmenuu 6 C6K3U c pa3eumueM 
npebcmaenenuu o 3apoMdeuuu opzanu3M06, 
1955. Membru corespondent al Academiei 
de Stiinte a URSS. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 59 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Barasch 




60 



Barasch, Eugen 

(27.04.1906, Bucure§ti - 24.11.1987, Bucure§ti) 
Jurist. De etnie evreu. A studiat Dreptul la 
Bucuresti si Paris. A fost director al Directiei 
de Studii a Arbitrajului de Stat de pe langa 
Consiliul de Ministri, consilier juridic al 
delegatiei romane la sesiunile Adunarii Ge- 
nerate 'a ONU (1956-1957). Contributii in 
domeniul dreptului civil, rolul si cauza, auto- 
ritatea lucrului judecat, constantele dreptu- 
lui. Lucrari: Ocrotirea parinteasca (I960), Teoria 
sipractica litigiilor precontractuale (1962), Teoria 
generald a contractelor economice, 2 vol., 1963, 
1965. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1963). 

Barasch, luliu 

(cca 1817, Brody, Gallia - 1863, Bucure§ti) 
Medic. De etnie evreu. A facut scoala hasi- 
dica in Galitia, a studiat Filosofia la Leipzig, 
Medicina la Universitatea din Berlin (1838- 
1841), dupa care a venit in Tara Romaneasca 
si a fost medic oculist si de carantina la Ca- 
larasi, medic de judet la Craiova. A publicat 
Minunile naturii, 3 vol., 1850-1855, lucrare 
de familiarizare a publicului cu domeniile 
biologie, chimie, fizica si astronomie. A scos 
revista his sau natura (1856-1859), devenita 
in 1862 Natura, fiind primul publicist evreu 
de pe teritoriul Romaniei. A scos in 1857 
Israelitul roman, publicatie aparuta pe fondul 
desteptarii sentimentului identitar al evreilor 
din imperiile vremii, care visau la inteme- 
ierea unui stat national. A fost hegelian si 
socialist ca optiune, a inflintat primul spital 
pentru copiii saraci din Romania si a publi- 
cat studiul Despre unele institutii filantropice 
din Europa, pledoarie pentru innintarea de 
spitale de pediatrie. 

Baraschi, Constantin 

(17.11.1902, Campulung Muscel, jud. Arge§ - 
22.03.1966, Bucure§ti) 

Sculptor. Prima lui sotie a fost Olga Porum- 
baru. A absolvit Scoala de Belle Arte la Bucu- 
resti ca elev al lui Dimitrie Paciurea si Oscar 
Han. A fost elevul lui Antoine Bourdelle la 
Academia Julian din Paris. Lucrari: Faun 
(1938), Tors, Extaz, Satirul si nimfa (1964), 
Sfdntul Gheorghe, George Enescu, Titu Maiorescu, 
Vasile Conta, Alexandru Xenopol, Nicolae Bdlces- 
cu, Tdrancd din Muscel, Autoportret, basorelie- 
furile de pe Arcul de Triumf din Bucuresti, 
Monumentul eroilor din Predeal, bustul lui 
Lenin (distrus dupa 1989). A scris singurul 
Tratat de sculpurd, 2 vol., care a aparut in Ro- 
mania. Presedinte al Uniunii Artistilor Plas- 
tici din Romania. Distins cu Medalia de Aur 
la Expozitia Internationala de la Paris, 1937. 
Maestru Emerit al Artei (1951). Membru 
corespondent al Academiei Romane. 




Constantin Baraschi 



Victoria Barba 



Barba, Vasile (Octavian) 

(02.1918, Megali Livadhia, Tn romana Livada 
Mare, Grecia - 11.2007, Freiburg, Germania) 
Istoric. A fost profesor la Universitatea din 
Brasov pana in 1 984, cand a emigrat in Ger- 
mania, continuand sa apere cauza si drep- 
turile aromanilor. A obtinut de la Consiliul 
Europei recunoasterea lor ca entitate in 
Grecia (vlahi). A publicat la Dacia aureliand, 
revista a romanilor de pe Valea Timocului, 
Serbia, unde identitatea romaneasca nu 
este recunoscuta, ci li se spune vlahi (spre 
deosebire de Banatul Sarbesc, unde romanii 
sunt recunoscuti ca entitate). A alcatuit la 
Freiburg o biblioteca a graiurilor aroman si 
meglenoroman. 

Barba, Victoria 

(19.09.1926, Tambov, Rusia) 
Regizor. Origine meglenoromana dupa tata. 
Dintre familiile stramutate din Cadrilater 
in Dobrogea dupa razboaiele balcanice 
(1913) in cadrul schimbului de populatie 
si ajunsa de acolo in gubernia rusa (care a 
rezistat eel mai indelung dupa revolutia din 
1917 procesului de confiscare a dreptului de 
proprietate, fiind umpluta de noua putere 
cu lagare de munca). A absolvit Institutul de 
Arte Plastice Vera Muhina din Leningrad si 
Institutul Pedagogic Ion Creanga din Chisi- 
nau. Fondator al filmelor de animatie, mai 
ales pentru copii. A produs pentru Moldova 
Film, dar a infiintat si Casa de productie 
Floricica, special pentru filmele dedicate co- 
piilor. Filmografie: Puiul de cocostarc in colivie, 
1979; Martisor - sarbatoarea primdverii, 1980; 
Copiii, soarele si zdpada, 1981; In jurul lumii, 
1982; Opriti timpul, 1982; Dragoste de tara, 
1983; Hora stelelor, 1985; Ziua de nastere a 
Carolinei, 1986; Caderea frunzelor ; 1987; Podul 
de stele, 1987; Fantezie cosmicd, 1989; Iepurasul 
din ianuarie, 1991. Distinsa cu 98 de diplome, 
1 9 premii (de 5 ori Marele Premiu) si 8 me- 
dalii de aur in cadrul festivalurilor de film 
republicane si unionale. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 60 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Barbu 




Eugen Barbu 



Barbaneagra, Alexei 

(3.12.1945, Ananiev, Ucraina) 
Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea 
de Stat din Chisinau. Specializare in drept 
penal la Institutul Unional pentru Studierea 
Cauzelor Criminalitatii si Elaborarea Meto- 
delor de Preventie de la Moscova. Profesor 
la Universitatea Libera Internationala din 
Chisinau. Membru al Curtii Supreme de 
Justitie, ministru al Justitiei (1990-1994). 
Autorul Legii Organizarii Judiciare, al Legii 
Notariatelor. Director al Centrului de Drept 
al Avocatilor din Moldova. 

Barbilian, Dan 

V. Barbu, Ion 

Barbu, Eugen 

(20.02.1924, Bucure§ti - 7.09.1993, Bucure§ti) 
Prozator. Sot al actritei Marga B. A absolvit 
Scoala de ofiteri de jandarmi. A audiat 
cursuri la Facultatea de Drept, Litere si Filo- 
sofie, fara a le absolvi. Redactor-sef la Lucea- 
fdrul (1962-1968) si Saptamana (1970-1989). 
Membru corespondent al Academiei (1974), 
laureat al Premiului Herder (1978), in care 
calitate 1-a desemnat bursier pe Corneliu 
Vadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizat 
romanul periferiei bucurestene de altadata: 
Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e ro- 
tund, Unsprezece, 1956 evoluand spre cuprin- 
derea problemelor istoriei: Soseaua Nordului, 
1959; Face? m lumii, 1964; Princepele, 1969, 
Premiul Academiei; Saptamana nebunibr, 
1975; Incognito, 4 vol., 1975-1980, vol. I - 
Premiul Uniunii Scriitorilor, roman in jurul 
caruia a existat un „Raport de plagiat", seful 
comisiei fiind criticul Nicolae Manolescu. 
A publicat mai multe volume de nuvele: 
Oaie si ai sdi, 1 958; Prdnzul de duminicd, 1 962; 
reportaje: Pe~un picior de plai, 1957; Foamea de 
spatiu, 1969; Jurnal in China, 1970. A publicat 
si eseistica: Mdstile lui Goethe, 1967; O istorie 
polemica si antologicd a literaturii romane de la 
origini pdna in prezent, vol. I - Poezia romana 
contemporana, 1975, precum si scenarii de 



film: Bietul Ioanide dupa G. Calinescu si 
seria Haiducii, care cuprind episoade eroi- 
co-romantice din istoria nationala. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1974). 

Barbu, Filaret 

(16.04.1903, Lugoj - 31.05.1984, Timi§oara) 
Compozitor. Tata al balerinului Gelu Barbu. 
A absolvit Conservatorul din Viena (vioara). 
A fost dirijorul corului Ion Vidu din Lugoj, 
profesor de muzica la liceul din oras. A corn- 
pus Privighetoarea alba (1924), apoi Armonii 
banatene, Nocturnd, Roza alba, Ana Lugojana, 
Tdrgul de fete etc. A scris o lucrare dedicata 
lui Traian Grozavescu si o opereta cu titlul 
Plutasul depe Bistrita. 

Barbu, Gelu 

(14.04.1932, Lugoj) 

Balerin si coregraf. Fiu al lui Filaret B. 
A studiat coregrafia cu Floria Capsali, apoi, 
la Leningrad, cu Agripina Vaganova si Alek- 
sandr Puskin. A lucrat la Opera Romana, 
avandu-1 maestru de balet pe Oleg Danovski. 
A fost prim-balerin si a dansat cu Valentina 
Massini, Simona Stefanescu, Irinel Liciu, 
Sanda Orleanu, Ileana Iliescu, Rina Con- 
stantini si Magdalena Popa. A dat recitaluri 
in Italia, Germania, Suedia. Plecat in exil in 
1961, devine prim-balerin al Operei din Oslo 
(Suedia), da recitaluri in cele doua Germa- 
nii, Italia, devine prim-balerin al Operei din 
Niirnberg. In 1 966 s-a stabilit in Las Palmas 
de Gran Canada, unde a creat trupa de balet 
care-i poarta numele si a devenit coregraful 
ei. Compania sa a facut turnee prin orasele 
Spaniei, in Portugalia, la Sankt Petersburg, a 
participat la Festivalul International George 
Enescu, a dat spectacole la Opera Romana 
din Timisoara, la Opera Nationala din Bu- 
curesti, Teatrul Traian Grozavescu din Lugoj. 
Cetatean de onoare al oraselor Las Palmas de 
Gran Canaria si Lugoj . A primit Ordinul Con- 
stitutiei al Norvegiei, 1 964; Ordinul National 
Steaua Romaniei in grad de Cavaler, 2002. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 61 



& 



31.10.2011 17:22:25 



Barbu 




62 




Marga Barbu 



Barbu, Ion nume la na§ere Dan Barbilian 

(19.03.1895, Campulung, jud. Arge§ - 
11.08.1961, Bucure§ti) 

Matematician si poet. S-a inscris la Facul- 
tatea de Matematica din Bucuresti, pe care 
a intrerupt-o din cauza razboiului. Si-a luat 
licenta in 1921 si a plecat la Gottingen, 
Germania, pentru doctorat. A audiat cursu- 
rile lui Hilbert, dar, atras de literatura, s-a 
stabilit la Tubingen, unde studia prietenul 
sau Tudor Vianu, apoi la Berlin. Debutase 
ca poet in 1918 in Literatorul lui Alexandru 
Macedonski. Din 1924 a fost profesor de 
matematica la Giurgiu - de unde era Vianu, 
al carui tata, medic, 1-a si gazduit - si la 
Bucuresti. Si-a trecut doctoratul in 1929 
cu Gh. Titeica (teza „Reprezentari canonice 
ale adunarii functiilor ipereliptice"), fiind 
profesor la Catedra de Geometrie a Facul- 
tatii de Matematica de la Universitatea din 
Bucuresti. Ca matematician s-a ocupat (cu 
numele Dan Barbilian) de fundamentarea 
axiomatica a geometriei (spatiile Barbilian). 
A publicat poezie la Contemporanul, Revis- 
ta noua, Viata literara, Cetatea liter am s.a. 
A semnat articole critice la Ideea europeand, 
Vremea s.a. Destinul poetic, pornit dintr-un 
orgoliu de adolescent - un pariu cu Tudor 
Vianu -, s-a implinit prin poeme unde par- 
nasianismul si balcanismul se sublimeaza 
intr-un mod original: Dupd melci, 1921; 
ciclul Isarlak, volumul/oc secund, 1930, Pre- 
miul Academiei Romane, aflat sub semnul 
lui Mallarme si Paul Valery (teoria poeziei 
pure). Membru post-mortem al Academiei 
Romane (1991). 

Barbu Lautarul, 

nume la na§ere Vasile Barbu 

(cca 1780, la§i - cca 1860, la§i) 
Cantaret (voce si cobza). A condus breasla 
lautarilor din Moldova (ca staroste al scrip- 
carilor, 1804-1839). A cules si compus can- 
tece de voie buna si de petrecere, fiind acorn- 
paniat de un taraf. A fondat stilul acestui 
fel de muzica, bazat pe melodiile populare 



romanesti, influenta slava si cea otomana. 
A colindat prin toate provinciile romanesti, 
in tentativa de a uniflca expresia lirica si 
stilul muzical. A fost apreciat de Liszt, aflat 
in calatorie la Iasi. 

Barbu, Marga nume la na§ere Butuc 
(24.02.1929, Ocna Sugatag, Maramure§ - 
31.03.2009, Bucure§ti) 

Actrita. Sotie a lui Eugen B. A absolvit 
Institutul de Teatru din Bucuresti in 1950. 
Este cunoscuta pentru rolul hangitei Anita 
din seria Haiducilor si al Agathei Slatineanu 
din seria Mdrgelatu, scenarii Eugen Barbu; 
Pddurea spdnzuratilor (1964); Bietul Ioanide 
(1980); Lacrima cerului (1989). A primit in 
2004 Ordinul National Serviciu Credincios 
in grad de Cavaler. 

Barbu, Vasile 

(6.09.1954, Uzdin) 

Animator cultural. A absolvit liceul sarb la 
Covacita si Facultatea de Filologie la Novi 
Sad. S-a intors la Uzdin si a fost director 
al Caminului Cultural Doina (1984-1987), 
presedinte fondator al Societatii literar-ar- 
tistice Tibiscus (ca si al editurii si revistei 
Tibiscus, 1990), presedinte al Consiliului 
Consultativ al Zilelor Presei Banatene (din 
1997), presedinte al Asociatiei Sportive 
Unirea din Uzdin si al clubului de hand- 
bal, vicepresedinte al Consiliului National 
al Romanilor din Serbia si Muntenegru 
(2003-2004) si presedinte al Asociatiei 
Scriitorilor in grai banatean din Voivodina 
(din 2002). A sustinut cenaclul literar Ion 
Balan, pe care 1-a imbogatit cu revista 
Cumpdna. A publicat versuri in revistele 
romanesti din Voivodina, dar si la Tribuna 
(Cluj), Anotimpuri literare, Renasterea bdnd- 
teand (Timisoara), Dacia literara (Iasi), Buco- 
vina literara (Suceava), Porto Franco (Galati), 
Glasul natiunii (Chisinau), Dreptatea (New 
York) ori Plai romanesc (Cernauti). A lansat 
in 1994, la Uzdin, Festivalul International 
de Poezie Drumuri de Spice, ca si Festivalul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 62 



^ 



31.10.2011 17:22:25 



Baritiu 



George Garda - Todor Cretu Tosa de litera- 
tura in grai banatean. Membru al Uniunii 
Scriitorilor din Serbia si al Uniunii Scrii- 
torilor din Romania. Distins cu Premiul 
Ethnos, 1995, acordat de Fundatia Cultu- 
rala Ethnos din Bucuresti; Premiul Damian 
Ureche pentru poezie, 1995, acordat de 
Societatea Literara Sorin Titel din Timi- 
soara; Premiul Eminescu, 1996, acordat de 
Inspectoratul pentru Cultura al judetului 
Suceava si Editura Lumina (Drobeta Turnu 
Severin). Membru de onoare al S.C. Ginta 
Latina din Iasi, S.C. Avram Iancu din Salaj, 
al Miscarii Literare Paradoxiste din Phoenix 
(Arizona, SUA). 

Barbu, Viorel P. 

(14.06.1941, Deleni, Vaslui) 
Matematician. A absolvit Matematica la 
Universitatea din Iasi, unde a obtinut si titlul 
de doctor. Specializare in SUA. Profesor si 
rector la Universitatea din Iasi. A lucrat in 
domeniul ecuatiilor diferentiale cu derivate 
partiale, integrale si controlului optimal. 
Lucrari: Nonlinear Semigroups and Differential 
Equations in Banach Spaces, 1976; Optimal 
Control of Variational Equations, 1984; Ma- 
thematical Methods in Optimization of Differen- 
tial Systems, 1995; Boundary Value Problems for 
Partial Differential Equations, 1998. Premiul 
Academiei Romane, 1972; Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Nebraska, 1993; 
profesor de onoare al Universitatii Wuhan, 
China, 1999. Profesor invitat la universitatile 
din Roma, Paris, Cincinnati, Ohio s.a. Mem- 
bru al Academiei Romane (1993) si vicepre- 
sedinte al ei (1996-2000). Este membru de 
onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Barbulov, Nicolae 

(7.06.1931, Straja, Banatul Sarbesc) 
Ziarist. A absolvit liceul roman de la Varset. 
Redactor al emisiunii de radio Universitatea 
populard la Radio Novi Sad. S-a ocupat de 
evenimentele politice interne, dar si de cele 
legate de colaborarea romano-iugoslava 
(intalnirile la nivel inalt de la Belgrad, Bu- 
curesti, Timisoara, Portile de Fier). Redacor 
sef al programului in limba romana la Radio 
Novi Sad si al programelor de documentare 
ale Televiziunii din Novi Sad. A tradus in 
romaneste manuale de scoala. Membru al 
Uniunii Ziaristilor din Iugoslavia. 

Barcianu-Popovici, Daniil 

V Popovici-Barcianu, Daniil 

Barcianu-Popovici, Sava 

V Popovici-Barcianu, Sava 




Nicolae Barbulov 



George Baritiu 



Bardasare, Emanoil 

V Panaitescu-Bardasare, Emanoil 

Bardasare, Gheorghe 

V. Panaitescu-Bardasare, Gheorghe 

Baritiu, George 

nume la na§tere Gheorghe Pop 

(24.05.1812, Jucul de Jos, jud. Cluj - 
2.05.1893, Sibiu) 

Ziarist, istoric. A absolvit gimnaziul la Blaj, 
liceul piarist si facultatile de Drept si Filo- 
sofie la Cluj. Este influentat de Petru Maior. 
Intors la Blaj, a studiat Teologia (printre 
profesori: Simion Barnutiu, Timotei Ci- 
pariu). In 1835 a fost numit profesor de 
fizica la liceul din Blaj, apoi a fost chemat 
sa conduca scoala romana din Scheii Bra- 
sovului. Fondator al Gazetei de Transilvania 
(1837), a condus-o pana in 1849. Partici- 
pant la revolutia de la 1848 in Transilvania, 
deputat in Parlamentul de la Pesta, fondator 
si presedinte al Partidului National Roman. 
A initiat primele spectacole de teatru in 
limba romana din Transilvania. A fost unul 
dintre fondatorii ASTRA (1861). Adevarata 
lui vocatie a fost ziaristica politica si cultu- 
rala, dar s-a manifestat si in critica literara 
si estetica, unde a fost influentat de Goethe, 
Hegel, Winkelmann, Lessing, K.J. Weber 
s.a. A scris versuri ocazionale, pentru 
diverse spectacole, si a tradus teatru din 
Shakespeare, Schiller. A scris si proza, de 
fapt prelucrari dupa autori romantici mi- 
nori, germani sau englezi. Se remarca insa 
povestirile cu subiect din istoria nationala: 
O privire preste tinutul Hategului in Transilva- 
nia, 1838. De asemenea, a avut o contribu- 
te insemnata la istoria Transilvaniei: Parti 
alese din istoria Transilvaniei pe doud sute de ani 
in urmd, 3 vol., 1889-1891; Notiuni relative 
la economia sociala si la istoria civilizatiei din 
Transilvania (1877). A editat colectia Enci- 
clopedia Romaniei, 1 vol. Membru fondator 
al Societatii Academice Romane (1866), 
presedinte al Academiei Romane (1893). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 63 



& 



31.10.2011 17:22:26 



Barnea 




64 



Barnea, Ion 

(13.08.1913, Lunge§ti, jud. Valcea - 
31.01.2004, Bucure§ti) 

Arheolog. A studiat Istoria la Bucuresti, 
Atena si Berlin. Specializat in arheologie 
paleocrestina si bizantina. Cercetator la 
Institutul de Arheologie din Bucuresti, pro- 
fesor la Facultatea de Istorie a Universitatii 
din Bucuresti, ca si la Institutul Teologic din 
Bucuresti. A cercetat siturile de la Dinogetia, 
Noviodunum, Niculitel, Basarabi, Enisala, 
Adamclisi. Lucrari: Cultura bizantina in Ro- 
mania, 1971 (in colaborare); Les monuments 
paleo Chretiens de Roumanie (1977); Arta crestind 
in Romania, 2 vol. (1980-1981). Membru de 
onoare al Academiei Romane (1999). 

Baronzi, George 

(20.10.1828, Braila - 28.05.1896, Bucure§ti) 
Scriitor. La origini, familia este greceasca, 
din insula Zante. A fost director de prefec- 
ture al judetelor Vlasca, Covurlui, Ialomita. 
A scris versuri, teatru si proza, nind, in 
registrul apetitului literar, al izvoarelor 
sale, ca si al temperamentului, un spirit cu 
totul innoitor. Din pacate, adesea proiectul 
nu e dus la bun sfarsit din lipsa de talent. 
Totusi, pentru a doua jumatate a veacului 
al XlX-lea, ramane un scriitor care propune 
motive, teme, moduri de abordare ce vor 
fecunda literatura romana a veacului XX: 
romantismul tenebros, istoria nationala, 
exotismul, inclusiv in valoriflcarea literara 
a filosonei indiene. Versuri: Cugetdrile singu- 
ratatei, 1847; Nopturnele, 1853; Danubianele, 
1859; Fabule alese, 1868; Legende si balade, 
1876. Proza: Heptameron, 1861; Mister ele Bu- 
curestilor, 3 vol., 1862-1864; Biciul lui Dum- 
nezeu, 1884; Fontana zdnelor, 1896. Teatru: 
Matei Basarab sau Dorobanti si seimeni, 1858; 
Drapelul Sanger at, 1880; Dama de cupa, 1880; 
Daciada, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor, 
1894. Eseuri: Cdldtoria printre secolii istorici, 
1870; Amor, Patria si Dumnezeu dupd poetii 
indiani, 1874. A tradus din Lammenais, Ale- 
xandre Dumas tatal si fiul, Byron, Eugene 
Sue, Fr. Guizot. A colaborat intens la diverse 
publicatii: Curierul romdnesc, Zioa, Presa roma- 
na, Romdnul Nationalul, Unirea, Revista Car- 
patilor, Ghimpele, Liter atorul s.a. Anticipeaza 
tipul de „scriitor total", care poate face din 
orice intamplare subiect literar. 

Barozzi, Constantin 

(14.10.1833, Bucure§ti - 15.04.1921, Bucure§ti) 
General, geodez si cartograf. A facut Scoala 
Militara de oflteri din Bucuresti, Institutul 
Geograflc al Armatei din Viena. A fost seful 
Corpului 3 de Armata, sef al Statului Major 
General, sef al Depozitului de Razboi. A luat 




George Baronzi 



Constantin Barozzi 



parte la Razboiul de Independenta ca sef al 
Statului Major al Armatei de Operatiuni. 
Ministru de Razboi (1888). S-a ocupat de 
cartografierea intregii Romanii, de delimita- 
rea frontierelor fata de Austro-Ungaria si de 
Bulgaria. Membru al Consiliului Geodezic 
International. Unul dintre fondatorii Socie- 
tatii Geografice Romane. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1905). 

Bart, Jean nume la na§ere Eugeniu P. Botez 

(24.11.1874, Burdujeni, jud. Suceava - 
12.05.1933, la§i) 

Scriitor. Pseudonimul este numele unui 
amiral francez (1650-1702). A facut cariera 
militara (comandor de marina, profesor la 
Academia Navala din Constanta). Ca scriitor 
s-a format in atmosfera Contemporanului. 
Este primul scriitor roman care a cultivat 
jurnalul de bord si schita marina ca gen 
literar: In Delta, 1925; Peste ocean • Note dintr-o 
cdldtorie in America de Nord, 1 926; Schite marine 
din lumea porturilor, 1928. Opera sa literara 
cea mai importanta este Europolis, 1933, ro- 
manul unui port romanesc. A fost influentat 
de ideologia poporanista. A si pictat marine, 
cele mai multe expuse la Academia Navala 
din Constanta. Unele carti si le-a ilustrat cu 
acuarele proprii. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1922). 

Bartok Bela (Viktor Janos) 

(25.03.1881, Nagyszentni Klos, Imperiul Austro- 
Ungar, azi Sannicolau Mare, Banat, Romania - 
26.09.1945, New York) 

Compozitor si pianist. Considerat eel mai 
important compozitor al Ungariei. A invatat 
pianul cu mama sa si a concertat de la 4 ani. 
A copilarit la Vinogradiv (Ucraina), Poszony 
(Slovacia, locul preferat de intalnire dintre 
Jan Urban Jarnik si Massaryk). A studiat pi- 
anul cu un fost elev a lui Liszt, Thoman Ist- 
van. A absolvit Academia Regala de Muzica 
de la Budapesta ca elev al lui Koessler Janos 
si a ramas colaborator pe viata al fostului 
sau coleg Kodaly Zoltan. A fost influentat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 64 



& 



31.10.2011 17:22:26 



Basarab 



de Brahms, Strauss, Debussy, Schonberg. 
A avut elevi notabili: Fritz Reiner, Sir Georg 
Solti, Sandor Gyorgy, Balogh Erno, Lili Kra- 
us, Jack Beeson, Violet Archer. Desi nascut 
catolic, si-a declarat aderenta la ateism. In 
1919, in timpul revolutiei maghiare, a fost 
comisar al poporului pentru cultura in 
guvernul condus de Georg Lukacs. Adept 
al ideilor revolutiei de la 1848, a luptat 
pentru o Europa a natiunilor. Prieten cu 
George Enescu, Tiberiu Brediceanu, Ion 
Barlea, a facut parte, ca si Jan Urban Jarnik, 
din echipele mixte care au cules folclor 
romanesc. De altfel, a cules folclor nu doar 
din Transilvania, Banat si Ungaria, ci si 
din Moldova, Tara Romaneasca, Slovacia, 
Serbia, Croatia, Bulgaria, cu sentimentul 
ca asista la ultimele zile ale imperiului. Mai 
mult: interesat de influentele orientale in 
muzica Estului european, a fost in Turcia si 
a cules folclor muzical. A compus piese in 
gama pentatonica (folosita in muzica budis- 
ta). Lucrari: Rapsodia pentru plan si orchestra 
(1904), Cvartetul pentru coarde nr. 1 (1908), 
Printul din lemn (1917), Mandarinul miraculos 
(1918), Divertismentul pentru orchestra de 
coarde nr. 118 (1939), Cvartetul pentru coarde 
nr. 6 (1944) s.a. A compus Roman negi tdncok 
(Dansuri popular e romanesti), sase piese, 1917. 
A murit de leucemie. 

Bartok Francisc 

(30.04.1937, Bacia, Hunedoara) 
Pictor. Absolvent al Institutului de Arte 
Plastice din Bucuresti. Profesor la Institutul 
de Arte Plastice din Iasi. A avut expozitii 
personale in Romania, Franta, Italia, Germa- 
nia, Finlanda, Portugalia, Grecia, Ungaria, 
Polonia, Cehoslovacia, Israel, Iugoslavia. S-a 
stabilit in Franta in 1982. Laureat al Festi- 
valurilor Internationale de la Budapesta, 
Koopie (Finlanda), Belgrad, Kosice, Roma, 
Norvegia. 

Bartolomeu 

V. Anania, Valeriu 

Basacopol, Carmen Petra 

(1926, Sibiu) 

Compozitoare. A absolvit Facultatea de 
Filosofie a Universitatii din Bucuresti, apoi 
Conservatorul de Muzica din Bucuresti ca 
eleva a lui Mihail Jora. Specializare la Darm- 
stadt si Sorbona. Profesor la Universitatea 
de Muzica din Bucuresti. A scris muzica 
de camera, op ere (Inimd de copil, dupa Ed- 
mondo de Amicis, si Apostol Bologa, inspirata 
din romanul Pddurea spdnzuratilor de Liviu 
Rebreanu), balete, lucrari vocal-simfonice si 
concertante (Concertul pentru harpa, timpanesi 
orchestra de coarde; Sase preludii pentru harpa). 




Francisc Bartok 



De mai multe ori laureata a Premiilor Uniu- 
nii Compozitorilor din Romania. 

Basarab 

Dinastie de domni din Tara Romaneasca. 
Primul a fost Basarab Ivanco (loan), fiul lui 
Tihomir (Tugomer), sef al unei formatiuni 
voievodale din Oltenia, probabil cumana. 
A domnit ca urmas al tatalui sau (1310 - 
probabil 1324), apoi ca mare voievod al Tarii 
Romanesti (1324-1352). Nume turanic 
(Basar - tata, aba - stapan). Din stirpea lui 
au facut parte Nicolae Alexandru, Vladislav I 
(Vlaicu), Radu I, Dan I, Mircea eel Batran, 
Mihail I, Radu II de Prasnaglava, Dan II, Ale- 
xandru I, Vlad Dracul, Mircea, Basarab II, 
Vladislav II, Vlad Tepes, Radu eel Frumos, 
Basarab eel Batran Laiota, Vlad Calugarul, 
Basarab eel Tanar Tepelus, Mihnea eel Rau 
si fiul acestuia, Mircea. Dar accede la tronul 
Tarii Romanesti si alta dinastie care-si spu- 
ne Basarab, fiind, in fond, dinastia boierilor 
Craiovesti care si-au luat acest nume. Primul 
a fost Neagoe Basarab (fiul lui Parvu Craio- 
vescu), „voda Negru" din balade, considerat 
fondatorul Tarii Romanesti, care a domnit 
intre 1512 si 1521, doamna lui fiind de 
neam sarbesc, Despina Milita Brancovici, iar 
mitropolitul fiind numit de el pentru toata 
Ungrovlahia, care de atunci pana azi apare 
ca entitate a ortodoxiei. Lui i-a urmat fiul 
sau Teodosie, dupa care au venit pe tron 
alti urmasi ai primilor Basarabi: Radu de la 
Afumati, Vladislav III, Radu Badica, Moise, 
Vlad Inecatul, Vlad Vintila, Mircea Cioba- 
nul, Petru eel Tanar, Alexandru II, Mihnea 
Turcitul, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Nico- 
lae Patrascu, Radu Mihnea etc. De multe ori 
acestia au luptat intre ei pentru domnie. Din 
a doua jumatate a veacului al XVI-lea vin 
pe tronul Tarii Romanesti inclusiv domni 
din dinastii ale Moldovei: Ghica, Movilestii 
s.a. Constantin Brancoveanu apartinea 
descendentei Craiovestilor si Cantacuzinilor 
(dinastie bizantina). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 65 



& 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




66 



Basarab I (Alexandru) 

nume la na§tere Ivanko Bazarad 

(a doua jumatate a secolului XIII - 
1352, Curtea de Arge§) 

Domn al Tarii Romanesti (cca 1310-1352). 
Fiu al lui Tochomerius ori Tihomir. Cuman 
ca etnie. Doamna sa, Marghita, era ma- 
ghiara. Fondator al dinastiei Basarab, initial 
vasalul regelui Ungariei, Carol Robert de 
Anjou. Ambii erau catolici. Tarul Strasimir 
al Bulgariei era nepotul sau (de la fiica lui, 
Teodora, maritata cu tarul Ivan Alexandru), 
iar Nicolae Alexandru, fiul sau, avea sa-i 
urmeze la tron. Din 1325 a refuzat plata 
tributului catre coroana maghiara. Ca urma- 
re s-au racit si relatiile cu papa Clement al 
Vl-lea, care incerca sa controleze crestinis- 
mul rasaritean considerandu-se urmas de 
drept al intregului Imperiu Roman. In 1330 
1-a infrant pe Carol Robert la Posada, in Tara 
Lovistei, ceea ce a dus la aparitia statului 
independent medieval Tara Romaneasca, in 
hotarele caruia intrau Oltenia, Campia Ro- 
mania, si gurile Dunarii (stapanite de tatarii 
kipciak, care adoptasera limba cumana) cu 
sudul Basarabiei de azi, care de atunci si-a 
luat si numele. Episcopii ortodocsi tineau 
de episcopia Vidin. A ctitorit bisericile de 
la Campulung si Curtea de Arges (modelul 
arhitecturii initiale era catolic). Capitala se 
afla la Curtea de Arges. 

Basarab, Chiajna 

(1525, Polonia - 1588, Istanbul) 
Doamna a Tarii Romanesti (1546-1552, 
1553-1554, 1558-1559 si 1559-1568). Fiica 
a lui Petru Rares, din neamul Musatinilor 
(Musata insa, doamna voievodului Latcu al 
Moldovei, cea care a dat numele dinastiei, 
era din neamul Basarab ilor), casatorita cu 
Mircea Ciobanul (Basarab), domnul Tarii 
Romanesti. Auzise de mica vorbindu-se in 
casa despre Sibiu si Transilvania, pe care o 
va cunoaste in perioada cat a stat in cetatea 
Ciceului, intre 1538 si 1541. Traieste mo- 
mentele de spaima cand Mircea Ciobanul 
taie boierii tradatori prinsi in luptele de la 
Peris, fuga la Giurgiu si Rusciuc, intoarcerea 
lui Mircea Ciobanul cu oaste turceasca si 
urcarea din nou pe tron, apoi exilul pe ma- 
lurile Bosforului pana in anul 1558, cand, 
dupa domnia lui Patrascu eel Bun, revine 
pe tronul tarii. Mircea Ciobanul moare in 
1559. Chiajna ia in mana fraiele tarii pentru 
fiul sau, Petru. Boierii razvratiti vin asupra 
tarii si Chiajna, aflata in fruntea ostirii 
domnesti, este invinsa la Romanesti. Fuge 
cu familia la Rusciuc, de unde se intoarce 
cu ajutor, ii bate pe boieri la Serpatesti si-i 
alunga peste munti. Boierii razvratiti se 



intorc cu ajutor din Ardeal si-i alunga pen- 
tru a doua oara din scaun, ei luand astfel 
drumul Stambulului. Chiajna se intoarce 
cu firman de la sultan si Petru devine domn 
din 1559 pana in 1568. In vremea aceasta 
tara era condusa de Chiajna. In mai 1568, in 
urma unor razbunari tesute de Saitanoglu 
(Mihai Cantacuzino) sunt exilati si trimisi la 
Alep, unde Petru moare. 

Basarab, Dan I 

(1354 - 23.09.1386, Bulgaria) 
Domn al Tarii Romanesti (1384-1386). Fiu 
al lui Radu I si frate vitreg cu Mircea eel Ba- 
tran. Fondator al dinastiei Danestilor. A vrut 
sa obtina independents tarii eliberand-o 
de suzeranitatea maghiara si intervenind in 
luptele dintre bulgari si sarbi (1-a ajutat pe 
unchiul sau Stracimir). A batut moneda pro- 
prie: ducatul, cu subdiviziune banul. A fost 
urmat la tron de Mircea eel Batran. 

Basarab, Dan al ll-lea 

(? - 1.06.1432, Targoviste) 
Domn al Tarii Romanesti (1420-1421, 
1421-1423, 1423-1424, 1426-1427, 1427- 
1431). Era din ramura Basarab ilor care au 
dat dinastia Danestilor. Si-a pierdut tronul 
dupa batalia de la fortareata Golubac, in 
sudul Dunarii, 1431 . Desi incheiase un tratat 
de pace, in anul urmator au navalit otomanii, 
1-au ucis si 1-au pus domn pe nepotul sau, 
fiul lui Mircea eel Batran, Alexandru I Aldea. 

Basarab, Matei 

(1588, Brancoveni, Olt - 9.04.1654, Bucuresti) 
Domn al Tarii Romanesti (1632-1654). Era 
Craiovescu dupa bunicul sau, Valsan, din 
Caracal. Tatal sau, Dancu, a cazut in lupta 
la Selimbar, ca vornic in oastea lui Mihai 
Viteazul. A avut bune relatii cu Transilvania 
(Rackoczy II), cu Republica Venetia, cu 
Sfantul Imperiu Roman de Natiune Ger- 
manica si cu Imperiul Otoman, dar nu si cu 
Vasile Lupu al Moldovei, care voia sa puna 
un domn prieten in locul lui. A initiat un 
fel de „tripla alianta" antiotomana, numita 
Liga Antiotomana (Polonia, Rusia, Tara 
Romaneasca), a organizat o armata regulata, 
a inlocuit limba slavona cu limba romana in 
serviciul religios. A platit taxele pentru ab- 
solut toate manastirile de la Athos. Varlaam, 
mitropolitul Moldovei, a fost singurul care 
a incercat impacarea dintre cei doi domni 
romani, astfel ca Vasile Lupu a facut o bi- 
s erica la Targoviste, iar domnul muntean, 
una la Soveja. Dar n-a durat mult si, in 
final, Vasile Lupu si-a pierdut tronul din 
cauza tentativelor repetate de a achizitiona 
voievodatul vecin. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 66 



& 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




Basarab I (Alexandru) 



Matei Basarab 



Mircea eel Batran 



Basarab, Mihai Viteazul 

V. Mihai Viteazul 

Basarab, Mihnea eel Rau 

(cca 1462 - 1510, Sibiu) 

Domn al Tarii Romanesti (1508-1509). Fiu 
al lui Vlad Tepes si var al lui Radu eel Mare. 
A domnit impreuna cu fiul sau, Mircea al 
Ill-lea (botezat dupa bunicul sau, Mircea 
eel Batran) Dracul. Desi a venit pe tron cu 
sprijin otoman, a luptat contra imperiului 
incercand sa se alieze cu Ungaria, in virtutea 
faptului ca apartinea Ordinului Dragonu- 
lui, ordin european de lupta antiotomana 
fondat de Sigismund de Luxemburg, regele 
Ungariei. In plus, avea sange unguresc dupa 
mama. A vrut sa treaca tara la catolicism, 
s-o europenizeze in acest fel, el insusi fiind 
catolic. A fost alungat de boieri si a fugit la 
Sibiu, unde a fost ucis de sarbul Iacsici in 
piata catedralei catolice (in catedrala se si 
afla mormantul sau). Nepoata lui (fiica lui 
Mircea al Ill-lea) s-a maritat cu Bogdan eel 
Orb, fiul lui Stefan eel Mare al Moldovei. 

Basarab, Mircea eel Batran 

(1355 - 31.01.1418, Arge§) 
Domn al Tarii Romanesti. Fiu al lui Radu 
Mircea si tata al lui Mihail si Vlad Dracul. 
Capitala tarii era la Arges, iar fiul lui, Mihail, 
asociat la domnie, o avea la Targoviste. 
Administratia tarii si sistemul de impozi- 
tare erau centralizate, astfel meat a facut o 
armata suficient de puternica spre a apara 
Tara Romaneasca de polonezi si otomani, 
ba chiar a extins-o, ajungand pana la mare 
(a luat Darstorul de la turci) si a construit 
prima flota din istoria romanilor, iar navele, 
numite panzare, erau f acute dupa modelul 
velierelor grecesti. Mitropolitul tarii a primit 
titlul de „exarh al plaiurilor", avand dreptul 
sa pastoreasca si ortodocsii din Transilvania. 
A avut ca feude ducatele de Amlas si Fagaras 
din Transilvania si banatul Severinului. S-a 
aliat cu Sigismund de Luxemburg (regele 
Ungariei, eel care a initiat ordinul european 



al Dragonului, de lupta a crestinatatii contra 
islamului, fiind primul membru al Ordinului 
Dragonului din Tara Romaneasca - ulti- 
mul a fost Constantin Brancoveanu) si cu 
Petru Musat al Moldovei (apoi 1-a impus 
acolo domn pe Alexandru eel Bun), contra 
otomanilor. A batut moneda (ducati din 
argint, subdiviziune banul) inscriptionata cu 
litere latine si infatisandu-se in costum de 
cavaler cruciat, ca si regii din restul Europei. 
A sprijinit in lupta antiotomana popoarele 
din sudul Dunarii. Infrant de Timur Lenk 
la Ankara in 1402, Baiazid I e confruntat cu 
atacurile altor pretendenti la tron, unii susti- 
nuti de domnul muntean. In timpul domniei 
lui Tara Romaneasca a ajuns la intinderea 
teritoriala maxima din Evul Mediu: de la Olt 
in nord, la Dunare in sud si de la Portile de 
Fier in vest pana la Marea Neagra in est. Este 
ingropat la ctitoria sa de pe Olt, manastirea 
Cozia. Academia Navala din Constanta ii 
poarta numele. 

Basarab, Mircea al V-lea Ciobanul 
nume la na§tere Dumitru Basarab 

(sfar§itul secolului XV, probabil Bucure§ti - 
25.09.1559, Bucure§ti) 

Domn al Tarii Romanesti (1545-1552; 
1553-1554; 1558-1559). A fost al cincilea fiu 
al lui Radu eel Mare. Face parte din ramura 
Basarabilor numita dinastia Draculestilor. 
Casatorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rares. 
In prima domnie a venit numit de Poarta 
Otomana, unde, probabil, fusese ostatic. 
A macelarit dupa batalia de la Peris aproape 
toti boierii care-1 servisera pe predecesorul 
si fratele sau, Radu Paisie. A fost alungat si a 
fugit in Transilvania. A revenit pe tron de fi- 
ecare data cu sprijin otoman si cu acela al lui 
Alexandru Lapusneanu, domnul Moldovei. 
Dupa uciderea lui, Chiajna a luptat cu bo- 
ierii, ajutata de turci, spre a-1 pune domn pe 
Petru, fiul lor. A sprijinit tiparirea cartilor de 
catre sarbul Dimitrie Liubavici si romanul 
Coresi. Este inmormantat la Curtea Veche, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 67 



& 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




Neagoe Basarab 



Nicolae Alexandru 



Petru §chiopul 




68 



in Bucuresti, care fusese recladita de el (dar 
edificata de Vlad Tepes). 

Basarab, Neagoe 

nume la na§tere Neagoe Craiovescu 

(sfar§itul secolului XV - 
1521, Curtea de Arge§) 

Voievod in Tara Romaneasca (1512-1521). 
A fost primul boier oltean care s-a intitulat 
Basarab, cei reali, de dinaintea lui, fiind cu- 
mani. A actionat pentru organizarea interna 
a tarii (administrate si legislatie), a avut 
aliante antiotomane cu sasii si ungurii, iar 
in plan identitar a actionat pentru a pastra 
spiritul bizantin al crestinismului, reusind sa 
faca din Tara Romaneasca un centru al cres- 
tinatatii orientale. Lucrarea lui, Invdtdturile 
lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Teodosie, este 
modelata dupa scrierile imparatului bizantin 
Teodosiu. A construit relatii diplomatice cu 
Venetia, locul unde se refugiasera bizantinii 
dupa caderea Constantinopolului si, mai 
tarziu, prin bancile venetiene se vor face toa- 
te operatiile banesti intre Tara Romaneasca 
si Imperiul Otoman. A construit manastirea 
Curtea de Arges (aproape de ea, la Corbii 
de Piatra, fusese o biserica bizantina din 
secolul XI, intr-o pestera, azi monument 
UNESCO) si, in Scheii Brasovului, biseri- 
ca Sf. Nicolae, aceea unde va tipari Coresi 
primele carti, unde va intra Mihai Viteazul 
cu prilejul micii uniri de la 1600, iar Anton 
Pann va face prima scoala romaneasca. In 
baladele populare imaginea lui s-a pastrat 
sub numele Negru Voda. 

Basarab, Nicolae Alexandru 

(? - 16.11.1364, Curtea de Arge§) 
Domn al Tarii Romanesti (asociat la domnie 
cu tatal sau din 1350, domn 1352-1364). Fiu 
al lui Basarab I. In timpul domniei sale tara a 
devenit ortodoxa si i s-a recunoscut Mitro- 
polia Ungrovlahiei (patriarh a fost Iachint, 
de la Vicina, recunoscut pentru spiritul 
sau ecumenic) de catre Calist I, patriarhul 
ecumenic de la Constantinopol, iar domnul 



a trecut la ortodoxie, luandu-si numele de 
Nicolae (1359). A avut cinci copii, din doua 
casatorii, intre care trei fii - doi au domnit: 
Vladislav (Vlaicu, eel care i-a urmat la tron) 
si Radu. A fost primul domn roman care a 
sprijinit manastirile de la Athos. A reusit sa 
pastreze independent tarii fata de coroana 
maghiara si a sprijinit comertul cu Transil- 
vania prin Tara Barsei. 

Basarab, Petru Cercel 

(cca 1545 - cca 1590) 

Carturar. Fiu al domnului muntean Pa- 
trascu eel Bun. Frate dupa tata cu Mihai 
Viteazul. A fost ostatic la Constantinopol, 
1555, apoi exilat in insula Rodos, apoi intr-o 
inchisoare din Siria. Fuge in 1569 la Alep. 
De acolo ajunge la Brasov si, protejat de 
regele Sigismund al Poloniei (1572), colinda 
Europa: Viena, Genova, Roma, Paris. I-a 
cunoscut pe imparatii Maximilian al II-lea 
in Italia, Henric al II-lea in Franta, pe papa 
Grigore al XHI-lea. Stia douasprezece limbi 
si visa sa trezeasca spiritul european pentru 
a reactiona contra otomanilor. A ajuns 
domn al Tarii Romanesti (1583-1585) cu 
sprijin francez, a edificat curtea si biserica 
domneasca de la Targoviste, monument 
renascentist. Mazilit, se retrage in Transilva- 
nia, e intemnitat la Hust, evadeaza, se duce 
din nou la Viena, Venetia, Roma, Constan- 
tinopol. Acolo este intemnitat la Edicule si 
ucis in drum spre Rodos. Iradierea culturala 
a scurtei sale domnii a fost insa uriasa. Mai 
tarziu, renasterea brancoveneasca i s-a 
datorat. A avut relatii stranse cu tipograful 
Coresi, din Brasov, caruia i-a comandat un 
Evangheliar, 1583. 

Basarab, Petru §chiopul 

(1537, Muntenia - 1591, Moldova) 
Domn al Moldovei. Primul Basarab aflat pe 
tronul Moldovei. Fiu al lui Mircea Dracul si 
frate al lui Alexandru al II-lea, domnul Tarii 
Romanesti. Era un Basarab, din dinastia 
care-si luase acest nume, dar era, de fapt, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 68 



^ 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 



a Craiovestilor. Mama sa era o Cantacuzi- 
no. A domnit in trei randuri (1574-1577, 
1578-1579, 1583-1591), respingand cu 
greu atacurile pretendentilor la tron (loan 
Voda eel Cumplit, Iancu Sasul). Este primul 
domn al Moldovei de la care ne-au ramas 
documente fiscale in limba romana (prede- 
cesorii foloseau slavona in administrate). 
A incercat aliante de familie cu Basarabii din 
Muntenia, casatorindu-si nepotul cu nepoa- 
ta lui Mircea Ciobanul. 

Basarab, Radu I 

(1330-1383) 

Domn al Tarii Romanesti (1377-1383) din 
dinastia Basarab. Capitala se afla la Curtea 
de Arges. Fiu al lui Nicolae Alexandru si 
frate si succesor al lui Vladislav I. A luptat cu 
regele maghiar Ludovic eel Mare de Anjou 
la Orsova. A anexat Vidinul. 

Basarab, Radu al Ill-lea eel Frumos 

(dupa 1431, Sighi§oara - dupa 1475) 
Domn al Tarii Romanesti in patru randuri 
(1462-1473, 1473-1474,' 1474, 1474-1475). 
Fiu al lui Vlad Dracul, frate al lui Vlad Te~ 
pes, nepot al lui Mircea eel Batran. Dat osta- 
tic la otomani de catre tatal sau, a fost dorit 
ca iubit de Mahomed al II-lea (cuceritorul 
Constantinopolului in 1453), de care a fugit 
lovind cu hangerul. A ajus domn in toate ca- 
zurile cu sprijin otoman, fie luptand contra 
lui Stefan eel Mare (care voia sa-1 impuna 
pe Laiota Basarab), care i-a luat doamna, 
Despina, si fiica, Voichita, prizoniere, cea din 
urma devenindu-i sotie pentru 24 de ani, fie 
luptand contra lui Stefan Bathory al II-lea 
al Transilvaniei, care dorea sa-1 impuna pe 
Basarab eel Tanar. 

Basarab, Radu al IV-lea eel Mare 

(1467 - aprilie 1508, Curtea de Arge§) 
Domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiu 
al lui Vlad Calugarul, eel de-al treilea fiu 
al lui Vlad Dracul, frate numai de tata cu 
Vlad Tepes si Radu eel Frumos. A avut trei 
fii legitimi (Vlad al Vll-lea Vintila, Radu al 
Vll-lea Paisie, Mircea al V-lea Ciobanul) si 
doi nelegitimi (Radu de la Afumati si Radu 
al Vl-lea Badica), toti ajunsi domni ai Tarii 
Romanesti. A sustinut instalarea de tiparnite 
si a adus mesteri sarbi. Macarie a tiparit 
Liturghierul slavon (1508). 

Basarab, Radu Mihnea 

(1586, Capodistria - 01.1626, Harlau) 
Domn al Tarii Romanesti si al Moldovei. 
Era fiu al lui Mihnea al II-lea Turcitul. 
A copilarit la Capodistria si la Athos, s-a 
scolit la Venetia (important loc al migratiei 




Radu IV eel Mare 



bizantinilor dupa caderea Bizantului, cetate 
prin bancile careia tarile romane plateau 
tributul catre otomani). A fost agreat de 
Imperiul Otoman ca domn, deoarece Mol- 
dova inclina catre polonezi ori rusi, iar Tara 
Romaneasca spre austrieci ori sarbi, cautand 
aliante antiotomane. A venit pe tron prima 
oara dupa experienta unificarii provinciilor 
de catre Mihai Viteazul. A domnit in Tara 
Romaneasca de mai multe ori (septembrie 
1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 
12 septembrie 1611 - august 1616, august 
1620 - august 1623) si in Moldova la fel (24 
iulie 1616 - 9 februarie 1619 si 4 august 
1623 - 20 ianuarie 1626). Cu mijloacele 
diplomatiei a continuat sa cultive spiritul 
identitatii de neam in ambele voievodate, 
ba chiar, in intervalul 1623-1627, a realizat, 
dupa modelul Europei vremii, unitatea Mol- 
dovei (unde era el domn) cu Tara Roma- 
neasca (unde era domn fiul sau, foarte tanar, 
Alexandru Coconul), prin ceea ce se numea 
uniune personala, model care va ramane 
viabil si folosit de Al. I. Cuza. A protejat 
manastirea Dealu de la Targoviste, unde se 
afla capul lui Mihai Viteazul, si a ctitorit ma- 
nastirea Radu Voda din Bucuresti, pe locul 
uneia facute de inaintasul sau, Alexandru 
Voda, iar piatra sa de mormant din interior 
arata stemele ambelor tari romane. 

Basarab, Vlad I Uzurpatorul 

(Tnceputul secolului XIV - 
1397, Transilvania) 

Domn al Tarii Romanesti (1394/1395-1396). 
Probabil fiu al lui Dan I, eel care a dat nu- 
mele dinastiei Danestilor, factiune rivala 
cu a Draculestilor. A luat tronul dupa ba- 
talia de la Rovine, de la Mircea eel Batran. 
A dus o politica prootomana (dupa ce turcii 
castigasera batalia de la Kosovo Polje din 
1389 contra sarbilor si anexasera Bulgaria 
in 1393), ceea ce a trezit nemultumirea lui 
Sigismund de Luxemburg. In 1396 alianta 
antiotomana din care facea parte si Mircea 
eel Batran a pierdut batalia de la Nicopole 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 69 



^ 



31.10.2011 17:22:27 



Basarab 




70 




Vlad Jepe§ 



(sarbii, prezumtivi aliati, au refuzat sa lupte, 
o parte din ei trecand la islam, azi fiind nu- 
miti bosniaci). A fost primul domn muntean 
care a platit haraci la otomani. A fost captu- 
rat si ucis de Stibor, voievodul Transilvaniei. 

Basarab, Vlad al ll-lea Dracul 

(1390, probabil Targovi§te - 1447, Targovi§te) 
Domn al Tarii Romanesti (1436-1442, 
1443-1447). Fiu al lui Mircea eel Batran din 
dinastia Basarab. Cu el incepe ramura Basa- 
rabilor numita dinastia Draculestilor. A avut 
patru fii: Mircea II, Vlad IV Calugarul, Vlad 
Tepes si Radu eel Frumos. In tinerete a trait 
8 ani la Niirnberg. Si-a inceput cariera la Si- 
ghisoara, unde raspundea de libera trecere 
pe drumurile comerciale dintre Transilvania 
si Tara Romaneasca, vama fiind pusa de 
Biserica Catolica. S-a considerat vasal al 
imparatului Sigismund de Luxemburg al 
Sfantului Imperiu Roman si a fost cavaler al 
Ordinului Dragonului (din 1431), ca si mai 
tarziu Constantin Brancoveanu, ordin se- 
cret de lupta antiotomana (fondat in 1387). 
Deoarece dragonul semana cu un diavol, a 
fost poreclit Dracul. A participat, impreuna 
cu fiul sau, Mircea, la cruciada antiotomana 
de la Varna, condusa de Iancu de Hunedoa- 
ra, si el membru al Ordinului Dragonului. 
Batalia a fost pierduta, iar Mircea II (care 
domnise doar cateva luni in 1443) a fost 
ingropat de viu de boierii valahi, ortodocsi, 
la Targoviste, si i s-a taiat capul de catre ali- 
atii lui Vladislav al II-lea, pretendent la tron. 
V si Draculesti. 

Basarab, Vlad al Ill-lea ]epes 

(1431, Sighi§oara - decembrie 1476, Snagov) 
Domn al Tarii Romanesti (1448, 1456-1459, 
1476). Nepot al lui Mircea eel Batran, fiu al 
lui Vlad al II-lea Dracul si frate al lui Mircea 
al II-lea, Vlad al IV-lea Calugarul si Radu 
eel Frumos. Cavaler al Ordinului Drago- 
nului, ca si tatal sau. A fost ostatic la turci 
pana in 1448. A venit domn cu sprijinul lui 
Matei Corvin si 1-a ajutat sa vina pe tronul 



Moldovei pe varul sau, Stefan eel Mare 
(1457), la doar patru ani dupa ce cazuse 
Bizantul in mainile otomanilor. A incercat o 
reforma legislative care sa sporeasca puterea 
domnului in defavoarea boierilor, introdu- 
cand si pedeapsa capitala (trasul in teapa). 
A inceput mutarea capitalei de la Targoviste 
la Bucuresti, construind ceea ce numim azi 
Curtea Veche. In 1460 a atacat tinuturile 
de la sudul Dunarii si a trecut prin sabie si 
teapa 20 000 de turci. Ca urmare, Mahomed 
al II-lea a ocupat Targovistea (1462). Fratele 
domnului, Radu eel Frumos, a incheiat un 
tratat cu ungurii spre a tine el domnia, fostul 
domn fiind intemnitat in Transilvania. A iesit 
din inchisoare (1466) prin casatoria cu Ilona 
Szilagy (verisoara lui Matei Corvin), cu care 
a avut doi fii, unul ajungand domn: Mihnea 
Voda eel Rau. Ultima domnie a obtinut-o 
cu ajutorul lui Stefan eel Mare si Andrei Ba- 
thory I. A fost ucis de turci, iar capul trimis 
la Constantinopol lui Mahomed al II-lea, 
conservat in miere. Doamna lui s-a sinucis. 

Basarab, Vlad al IV-lea Calugarul 

(Tnainte de 1425 - 09.1495, Targoviste) 
Domn al Tarii Romanesti dupa moartea lui 
Vlad Tepes (1481, 1482-1495). Fiu nelegi- 
tim al lui Vlad Dracul, nepot al lui Mircea 
eel Batran si frate numai dupa tata cu Mircea 
al II-lea, Vlad Tepes si Radu eel Frumos. 
Sotia sa era Rada Maria Smaranda Palaiolog 
(origine bizantina). Ambii sai fii, Radu eel 
Mare si Vlad eel Tanar (Vladut), au domnit. 
A refacut manastirea de la Glavacioc, unde e 
inmormantat. 

Basarab, Vlaicu 

prenume la na§tere Vladislav 

(1325-1377) 

Domn al Tarii Romanesti (1364 - probabil 
1377). Nepot al lui Basarab I (loan Basarab, 
in fapt Ivanko Bazarad, fiul lui Tochomerius 
sau Tihomer, de la sud de Dunare, cuman la 
origine), intemeietor al dinastiei Basarab ilor 
si fiu al lui Nicolae Alexandru din casatoria 
cu Maria. Frate cu Radu I. Surorile sale dupa 
tata au fost casatorite una cu Stefan Uros I, 
cneazul Serbiei, iar cealalta cu Stracimir, 
cneazul Vidinului. A fost ortodox, spre 
deosebire de tatal si bunicul sau, care erau 
catolici. Sub domnia lui, Tara Romaneasca 
a ramas sub suzeranitatea regelui maghiar 
Ludovic I, care i-a cedat ducatele Amlasului, 
Severinului si Fagarasului, ramase continuu 
sub jurisdictia domnilor munteni pana la 
Basarab Laiota eel Batran (1476). Obligatia 
muntenilor era ca, astfel, sa apere granitele 
de est si sud-est ale Ungariei, in vreme ce 
ea avansa prin cuceriri si aliante catre vestul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 70 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Bacescu 




Vlaicu Basarab 



Ion §t. Basgan 



I. A. Bassarabescu 



Dumitru Batar 



Europei. Ulterior a incercat sa se alieze cu 
Stracimir spre a denunta suzeranitatea ma- 
ghiara. A batut moneda proprie (din argint): 
ducati (numiti astfel dupa model Venetian), 
cu subdiviziune banul (doi bani la un ducat). 
A ctitorit manastirile Vodita, Comana si Tis- 
mana. A mutat capitala de la Campulung la 
Curtea de Arges. 

Basgan, Ion §t. 

(24.06.1902, Foc§ani - 15.12.1980, Bucure§ti) 
Inginer termotehnician specializat in foraj 
petrolifer. A urmat cursurile Scolii de Ofiteri 
de Artilerie din Craiova (1925), si-a sustinut 
doctoratul la Viena cu teza „Die Arbeitswe- 
ise und Form des Rotary Meissels", 1934. 
A lucrat la Steaua Romana, iar dupa razboi 
la Ministerul Agriculturii si Comitetul de 
Stat al Apelor. A obtinut in 1934 brevetul 
romanesc, iar in 1937 brevetul american 
pentru forajul cu prajini grele si forajul so- 
nic (roto-percutant), brevet blocat de statul 
american in 1941, desi procedeul continua 
sa fie folosit pana astazi, atat in Romania, 
SUA, Rusia, cat si pretutindeni unde se fac 
foraje petrolifere. Procesul cu SUA dureaza 
din 1961 si, in perioada socialists, a fost dus 
inclusiv cu sprijinul statului roman. Lucrari: 
Rolul statului in industrializare, 1936; Tuburi 
grele pentru foraje la sondeuze, 1954; Alimenta- 
rea cu apa in mediul rural, 1958. 

Bassarabescu, l(oan) A. 

(30.12.1870, Giurgiu - 29.03.1952, Ploie§ti) 
Prozator. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti. Profesor de limba si literatura 
romana la Ploiesti. Inspector general al 
invatamantului primar (1912), prefect de 
Prahova (1918) si senator. A scris despre 
viata orasului de provincie. Maestru al genu- 
lui scurt: nuvela, schita - Not si vechi, 1909; 
Pe drezina, 1924; Un om in toatd firea, 1927; 
Domnul Dined, 1928. Membru corespondent 
al Academiei (1909), exclus in 1948, reinre- 
gistratin 1990. 



Bastan, Grigore 

(23.01.1922, Co§codeni, jud. Buzau - 
8.02.1983, Bucure§ti) 

General-maior de aviatie. A absolvit Scoala 
de Pilotaj, cea de Parasutism (1941), Scoala 
de Ofiteri de Aviatie (1948) si Facultatea de 
Arme Intrunite a Academiei Militare din 
Bucuresti (1967). A fost primul care a sarit, 
in 1971, de la 1 000 m inaltime, de pe un 
turboreactor. S-a ocupat de parasutismul 
sportiv, ca presedinte al Comisiei Centrale 
de Parasutism, aducandu-si contributia la 
raspandirea fara precedent a acestui sport 
de extrem curaj. A realizat diferite imbuna- 
tatiri in constructia de parasute: stabilizator, 
dispozitiv de largarea voaliurei, declansator 
mecanic de largarea stabilizatorului. Lui i se 
datoreaza si realizarea unui nou tip de para- 
suta. A fost comandant al Regimentului 246 
Aerodesant (1952-1964), loctiitor al sefului 
de Stat Major al Armatei II (1967-1968), 
comandant al Trupelor de Parasutisti si loc- 
tiitor pentru parasutisti al Comandantului 
Aviatiei Militare (1968-1982). 

Batar, Dumitru 

(1.04.1927, Bute§ti, jud. Balti, Basarabia) 
Chimist. A absolvit Universitatea Pedagogica 
la Chisinau si s-a specializat in chimie anor- 
ganica la Universitatea de Stat din Chisinau. 
Profesor la Institutul Pedagogic din Tiraspol, 
apoi la Institutul de Chimie al Academiei 
de Stiinte a Moldovei din Chisinau. Este 
fondator si conducator al Laboratorului de 
Chimie Bioanorganica (1975) si al Labora- 
torului Interdepartamental de Biotehnologie 
Veterinara (1980). Autor al cartii Anotimpul 
marturisirilor (2009). Laureat al Premiului de 
Stat al Republicii Moldova (1996). Membru 
al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Bacescu, Mihai 

(28.03.1908, Falticeni, jud. Suceava - 
6.08.1999, Bucure§ti) 

Biolog, oceanolog. A participat la expedi- 
tia de cercetare a faunei abisale din fosa 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 71 



^ 



31.10.2011 17:22:28 



Badalan 




Mihai Bacescu 



Eugen Badalan 



Eugen Badarau 




Peru-Chile, cu expeditia vasului Anton Braun 
(1965). A donat Muzeului Antipa moluste 
gasite vii, a caror origine ca specie e stabilita 
la o vechime de 250 de milioane de ani. A de- 
scris aceasta expeditie in volumul Chemarea 
apelor, 1972. In 1970 a participat la expeditia 
vasului Thalassa, pe coasta vestica a Africii. 
In urma expeditiei a scris lucrarea Acolo unde 
Sahara dispare in ocean, 1973. Ca director al 
Muzeului Antipa a organizat prima expeditie 
a acestui muzeu, in 1974, pentru studierea 
recifelor de corali din dreptul Tanzaniei. Cu 
acest prilej a descoperit o familie de crus- 
tacee pe care a numit-o Tanzanapseudidae. 
Membru al Academiei Romane (1990), a fost 
seful Sectiei de Oceanografie al Academiei. 
Membru al Comisiei Internationale pentru 
Explorarea Stiintifica in Mediterana, 1960; 
Membru al Academiei Liguria din Bologna, 
membru al Societatii Franceze de Zoologie. 

Badalan, Eugen 

(30.12.1951, Traian, jud. Braila) 
General de armata. A absolvit Scoala Mili- 
tara de Ofiteri Activi de Infanterie la Sibiu 
si apoi Academia de Inalte Studii Militare si 
Colegiul National de Aparare la Bucuresti. 
A fost comandant al Armatei II (1995-1997, 
Buzau), prim-loctiitor al sefului Statului 
Major alTrupelor'de Uscat (1997-1998); sef 
al Directiei Protectie si Siguranta Militara - 
fosta Directie a Contrainformatiilor Militare 
(1998-1999); loctiitor si adjunct al sefului 
Statului Major General' (1999-2000). Gene- 
ral de corp de armata si sef al Statului Major 
al Fortelor Terestre (2000-2004). Trecut in 
rezerva in 2006. Contributii la dezvoltarea 
doctrinei de lupta a trupelor de uscat. Lu- 
crari: Securitatea nationald si unele structuri 
militare romdnesti la cumpdna dintre milenii 
(2000); Trecatorile Carpatilor Orientali. Analizd 
geografico -militara (2001); Securitatea Romdniei. 
Actualitate si perspectivd (2002); Tratatde tacticd 
militara. Fortele Terestre, 2 vol. (2003). Dis- 
tins cu Diploma de excelenta a Academiei 
Oamenilor de Stiinta din Romania (2001); 



Medalia Meritul Militar clasa a Il-a (1978) si 
clasa I (1984); Ordinul Meritul Militar clasa 
a Ill-a (1989), clasa a Il-a (1993) si clasa I 
(1998); Ordinul National Serviciu Credin- 
cios in grad de Mare Cruce (2000). 

Badarau, Dan 

(6.12.1893, la§i - 2.07.1968, Bucure§ti) 
Filosof. Frate cu Eugen B. A studiat Stiintele 
Juridice, apoi Literele si Filosofia la Paris si 
Iasi. A fost profesor de logica la Universitatea 
din Iasi. Sef de sectie la Centrul de Logica 
al Academiei Romane (1949-1968). Ratio- 
nalist. Lucrari: Despre institutia bergsoniana 
(1925), Virtualitatile notiunilor (1927), Dimitrie 
Cantemir si Van Helmont (1961), Filosofia lui 
Cantemir (1964), Categoriile MAristotel (1965), 
Logos si Ethos (1968). Membru corespondent 
al Academiei Romane. 

Badarau, Eugen 

(19.09.1887, Folte§ti, Galafl - 
11.03.1975, Bucure§ti) 

Fizician. Frate cu Dan B. A urmat cursurile 
liceului din Ismail si in 1905 si-a dat baca- 
laureatul. In dorinta de a deveni inginer, a 
plecat in Austria si s-a inscris la Technische 
Hochschule din Graz. Dupa doi ani de 
studii politehnice (1905-1907), dorind sa 
perfectioneze partea teoretica, pleaca in 
Italia si se inscrie la Facultatea de Fizica de 
la Universitatea din Pisa, obtinand in 1911 
licenta in fizica. A ramas in continuare 
asistent al profesorului Batelli si a lucrat la 
teza de doctorat, „Constanta dielectrica a 
gazelor si amestecurilor gazoase", pe care 
a sustinut-o in 1912. Dupa doctorat a fost 
angajat imediat asistent la Institutul de 
Fizica Experimentala din Pisa, unde si-a 
continuat preocuparile efectuand experience 
cu diferite gaze, pe care le-a supus la pre- 
siuni pana la 350 atmosfere. In anul 1914 
a parasit definitiv Italia si a plecat in Rusia, 
unde i-a fost oferit un post de asistent la 
Institutul de Fizica din Petrograd, la catedra 
profesorului Chwolson. In 1917 a devenit 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 72 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Baie§u 



sef de sectie la Institutul de Optica de Stat 
si ulterior a obtinut docenta (1918) la Facul- 
tatea de Stiinte din Petrograd. In perioada 
1918-1921 a functionat ca profesor univer- 
sitar la Institutul Fototehnic Superior din 
Petrograd. Cercetarile sale in timpul sederii 
in Rusia s-au concentrat asupra problemelor 
de optica. In 1916 a prezentat o comunicare 
privind birefrigenta corpurilor izotrope in 
campurile magnetice. Participand la primul 
Congres de Stiinta de la Petrograd in 1918, 
sustine o comunicare avand ca subiect un 
nou tip^ de interferometru pe care 1-a pus la 
punct. In 1921 a revenit in Romania, unde a 
fost numit profesor agregat la Universitatea 
din Cernauti si director la Institutul de Fizica 
Experimental;! La Cernauti a facut o cariera 
stralucita, predand ca profesor la Catedra de 
fizica teoretica si experimentala, ajungand in 
1926 decan al Facultatii de Stiinte, functie 
pe care a detinut-o pana in 1928. A fost 
solicitat, in 1934, sa preia, la Universitatea 
din Bucuresti, Facultatea de Stiinte, Catedra 
de fizica corpusculara; ulterior a devenit 
seful Catedrei de acustica, optica si fizica 
moleculara (1935-1962). A fost primul care 
a scris capitole noi in cursurile sale pentru 
studenti privind fizica atomica si nucleara. 
Efectuand primele cercetari in domeniul 
descarcarilor electrice in gaze si in domeniul 
plasmei, a fost recunoscut ca fondator de 
scoala in domeniu. A publicat o serie de 
articole devenite clasice despre izvoarele de 
ioni pozitivi, emisia secundaria, din corpurile 
solide, caderea catodica, descarcari in gaze 
la presiuni joase, influenta sarcinii la pereti 
asupra tensiunii de aprindere si altele. Alte 
cercetari interesante ale sale se refera la 
obtinerea de parfumuri, descarcari electrice 
in amestecuri gazoase cu metan si brom, 
influenta ultrasunetelor asupra germina- 
tiei plantelor. In 1955, din initiativa lui s-a 
infiintat Comisia de Acustica a Academiei 
Romane. In cadrul acestei comisii a condus 
o serie de cercetari pentru combaterea po- 
luarii sonore si aplicarea ultrasunetelor in 
incercarile asupra materialelor de construc- 
ts. Intre 1949 si 1956, a condus Sectia de 
optica si spectrografie a Institutului de Fizi- 
ca Atomica de la Magurele, dupa care a fost 
transferat ca director la Institutul de Fizica 
al Academiei Romane. Dintre numeroasele 
lucrari si studii publicate retinem: Bazele 
acusticii moderne (1952); Introducere in acustica 
(1953); Gaze ionizate, 2 vol.: Procese fundamen- 
tale (1963); Descarcari electrice in gaze (1965), 
studiu aparut in 1969 si in Franta, la care se 
adauga o lunga lista de articole publicate in 
reviste de specialitate. A fost ales membru al 
Academiei Romane in 1948. 




Mihail Badicheanu 



Ion Baie§u 



Badicheanu, Mihail nume la na§tere 
Mihail Kristoforovici Badikov 

(15.10.1919, Chi§inau - 29.04.1988, Chi§inau) 
Actor. Origine greco-romana. A absolvit 
Academia de Arta Dramatica la Bucuresti - 
coleg cu Radu Beligan si elevul Luciei 
Sturdza Bulandra -, dar n-a apucat sa prac- 
tice meseria, fiind deportat in Siberia (1940). 
Intors la Chisinau in 1956, a jucat in filmele 
lui Emil Loteanu si Mihail Kalik. Roluri in: 
Poienele rosii, 1966; Gustul pdinii, 1966; A iubi, 
1968; Zece ierni pentru o vara, 1969; Viforul 
rosu, 1971; Ultimul haiduc, 1972; Casa pdrin- 
teascd, 1973; Podurile, 1973; Intre cer sipdmdnt, 
1975; Corbii prada n-o impart, 1988; Detinutul 
misterioSy 1989; Stradafelinarelorstinse, 1990. 

Badulescu, Victor 

(28.07.1892, Gae§ti, jud. Dambovita - 
decembrie sau ianuarie 1953 sau 1954, Sighet) 
Economist. A studiat la Scoala de Stiinte 
Politice din Paris, fiind licentiat in Econo- 
mie, si Dreptul, tot la Paris. Conferentiar la 
Catedra de economie politica si finante a 
Facultatii de Drept din Bucuresti. A infiintat 
Catedra de politica economica. Director al 
Bancii de Credit Roman. A participat, la Na- 
tiunile Unite, la negocierile financiare si co- 
merciale legate de plata datoriilor Romaniei 
de dupa al Doilea Razboi Mondial. Arestat 
si trimis la Sighet, unde a murit. Lucrari: 
Les Finances publiques en Roumanie (1922), 
Situatia financiard a editor ferate (1924), Pro- 
bleme monetare internationale (1944), Tratat de 
politica comerciald. Comert exterior si schimburi 
internationale (1945). Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1945), radiat 
(1948) si reinregistrat (1990). 

Baie§u, Ion nume la na§tere Ion Mihalache 

(2.01.1933, Baie§ti, com. Aldeni, jud. Buzau - 
21.09.1992, New Jersey, SUA) 
Prozator si dramaturg. A absolvit Scoala de 
Literatura si Facultatea de Filologie la Bu- 
curesti. A colaborat la Almanahul literar de 
la Cluj. A fost redactor la revista Albina, la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 73 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Baie§u 




74 



Scdnteia tineretului. A debutat cu volumul de 
schite umoristice si satirice Necazuri si bucu- 
rii, 1956. A publicat, in acelasi gen, volume 
precum: Noaptea cu dragoste, 1962; Oameni cu 
simtul umorului, 1964; Iubirea e un lucrufoarte 
mare (povestiri cu Tanta si Costel), 1967; Ierta- 
rea, 1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; dra- 
matizare dupa nuvela Acceleratul din volumul 
Sufereau impreund, 1966; Umor, 1970; La iarba 
albastrd, 1973; Chitimia, 1973, piesa de teatru, 
Premiul Uniunii Scriitorilor; Pompierul si ope- 
ra, 1976; Omul care ne trebuie, 1978, Premiul 
Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti; In cdu- 
tarea sensului pierdut, 1979, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Umorul la domiciliu, 1982; Boul si 
viteii, 1985, teatru; Balanta, 1985, ecranizata 
de Lucian Pintilie; Un activist al suferintei, 
vol.1, 1991; Tristetea vanzdtorului de stick goa- 
le, 1992. A scris scenarii de film: Mere rosii, 
1977, Premiul Asociatiei Cineastilor; Omul 
care ne trebuie, 1978. 

Baie§u, Nicolae 

(24.06.1934, Caracu§enii Vechi, jud. Hotin) 
Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorie 
si Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. Cercetator la Institutul de Filologie, 
Sectia folclor, al ASM, sef al Sectorului 
Folclor al Institutului de Filologie al Aca- 
demiei de Stiinte a Republicii Moldova (din 
1999). Lucrari: Poezia populard moldoveneasca 
a obiceiurilor de Anul Nou, 1972; Poezia obice- 
iurilor calendaristice, 1975; Folclor moldovenesc: 
Bibliografie (1924-1967), 1968; Folclorul ritu- 
alic si viata, 1981; Rolul educativ al folclorului 
copiilor (in rusa), 1980; Sarbatori domnesti, 
vol. I, 2004, vol. II, 2007; Traditii etnofolclo- 
rice ale sdrbdtorilor de iarna (2008). A facut si 
culegeri de folclor: Folclor din pdrtile codrilor, 
1973; Folclor din Bugeac, 1982; Folclor din nor- 
dul Moldovei, 1983; Folclor din stepa Bdltilor, 
1986; Folclor din Tara fagilor, 1993. Distins 
cu Premiul Dacia al Ministerului Culturii 
al Republicii Moldova, Premiul Academiei 
Romane, Medalia Meritul Civic, Premiul 
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
si Medalia Dimitrie Cantemir a Academiei 
de Stiinte a Moldovei (2009). 

Baile§teanu, Fanu§ 

(21.07.1947, Salcuta, jud. Dolj - 
30.04.2008, Bucure§ti) 

Critic si istorie literar. A absolvit Facultatea 
de Filologie la Universitatea din Bucuresti. 
A fost secretar de redactie la revista Manu- 
scriptum, apoi publicist comentator la revista 
Academica (1990-1991), redactor respon- 
sabil al Analelor Academiei Romane, sef al 
Biroului de presa al Academiei si, din 1994, 




Nicolae Baie§u 



director adjunct al Bibliotecii Academiei 
Romane. A excelat in comentarea fenome- 
nului literar contemporan: Abside, 1979; 
Refractii 1980; Eseuri, 1982; Personalitdti 
culturale romdnesti din strdindtate, 1999; Fetele 
rostirii, 2002. A colaborat la alcatuirea editiei 
de Opere Mihail Sadoveanu, 8 volume. 

Balan, Ion 

(10.06.1925, lablonka ori labuka, adica Marul, 
langa Var§et - 1.06.1976, Belgrad) 
Scriitor si animator cultural. A semnat si cu 
pseudonimul Ion Paduraru. A absolvit Scoa- 
la Normala la Varset, apoi Scoala Superioara 
de Pedagogie de la Zrenianin cu specializarea 
limba romana. A lucrat la Trustul Libertatea 
din Pancevo din 1948, fiind responsabil pen- 
tru revistele Bucuria copiilor si Lumina. A adus 
in paginile Libertatii, la rubrica sa culturala, 
numerosi debutanti din toata Iugoslavia. 
Lucrari: Cdntecul satului meu, versuri, 1947; 
Brazda-n primavard, versuri, 1952; Fldcdri in 
noapte, proza, 1953; Drumuri in nori, proza, 
1960; Contributii la trecutul cultural al romanilor 
din Voivodina, 2 vol., 1973, 1976; Opere alese, 
3 vol. {Versuri; Proza; Publicistica) , 1979, pos- 
tum, editat de Radu Flora. 

Balan, l(on) D(odu) 

(5.10.1929, Vaidei, jud. Hunedoara) 
Critic si istorie literar. Doctor in filologie, 
profesor la Facultatea de Litere a Universi- 
tatii din Bucuresti, rector al Universitatii (in 
1989), apoi profesor la Universitatea Spiru 
Haret. Ministru adjunct al Culturii, a reusit 
diversificarea editoriala. A debutat cu volu- 
mul Influence folclorice in poezia noastra actuala, 
1955. S-a ocupat de recuperarea unor valori 
literare: Octavian Goga, 1966; Cuvintele au 
cuvdntul, 1971, Premiul Academiei; Resurectia 
unui poet: Awn Cotrus, 1981; loan Slavici sau 
Roata de la Carul Mare, 1985; Repere critice, 
1988, Momente ale liricii romdnesti in secolul XX, 
2000. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor 
pentru eseul Copilaria unui Icar, 1 974. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 74 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Bala§a 




Sabin Bala§a 



Balan, Maria 

(1.04.1936, Dumitresti, jud. Ismail) 
Actrita. A absolvit Scoala de Teatru 
B. Sciukin din Moscova si a fost actrita la 
Teatrul Romen din Moscova. A revenit la 
Chisinau in 1970 si a jucat la teatrul radi- 
ofonic si la teatrul Luceafarul. In 1990 a 
fondat teatrul Studio MONO. A facut multe 
roluri in film, avandu-1 partener pe Mihail 
Badicheanu: Gustul pdinii, 1966; Nuntd la 
palat, 1968; Ultimul haiduc, 1972; Podurile, 
1973; Bdrbatii incaruntesc tineri, 1974; Durata 
zileiy 1974; Tranta, 1977; Agentul serviciului 
secret, 1978; Aveti o telegrama, 1983; Bucurii 
pdmdntene, 1986. 

Balan, Nicolae 

(27.04.1882, Blajenii de Sus, jud. Bistrita 
Nasaud - 6.08.1955, Sibiu) 
Mitropolit. A studiat Teologia la Cernauti si 
s-a specializat la Breslau in teologie protes- 
tanta si catolica. Profesor la Catedra de dog- 
matica, apologetica si morala a Institutului 
Teologic-Pedagogic din Sibiu. In 1 920 a fost 
ales mitropolit al Transilvaniei. A participat 
la Consiliul de Coroana din 29/30 august 
1940 si a fost impotriva Dictatului de la 
Viena. Lucrari: Chestiunea bisericeascd din 
Romania si autonomia bisericii noastre (1910), 
Evanghelia si democratia (1923), Monahismul 
ortodox. Sensul si misiunea lui in viitor (1930), 
Biserica si viata (1947). Membru de onoare al 
Academiei Romane (1920), radiat in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Balan, Pavel 

(17.07.1938, Hancesti, jud. Falesti, Basarabia) 
Director de imagine. A absolvit Institutul 
de Cinematografie S. A. Gherasimov de la 
Moscova, sectia operatorie de film. A lucrat 
la Studioul Moldova Film din 1965. A sem- 
nat imaginea pentru filmele: Fdntdna; Piatra, 
piatrd; De-ale toamnei; Se cautd un paznic; Arfi 
avut o altd soartd (Premiul Festivalului Unio- 
nal al Filmului, Leningrad, 1982 si Premiul 
Cocostarcul de Argint, Festivalul Filmului, 



Chisinau, 1982). A facut regie pentru filmele 
Petru Movild; Varlaam. Premiul National pen- 
tru Film, Chisinau, 1988. 

Balan, §tefan 

(1.01.1913, Braila - 26.03.1991, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Scoala Politehnica la Bu- 
curesti, in specialitatea mecanica. Profesor al 
Scolii Politehnice. A fost din 1958 ministru 
adjunct al Invatamantului si Culturii, iar 
din 23 martie 1963 ministru plin (pana in 
19 august 1969). Anterior ocupase functiile 
de presedinte al Comisiei de Stat pentru 
Standardizare, presedinte al Comitetului 
de Stat pentru Tehnica (1952-1955), pre- 
sedinte al Comitetului Executiv al Sfatului 
Popular Bucuresti, ministru al Constructi- 
ilor (1956-1958). Intre 1965 si 1969 a fost 
membru supleant al CC al PCR. Lucrari: 
Lexiconul Tehnic Roman (1949-1955) - coor- 
donator si coautor; Lexiconul Tehnic Roman 
(1957-1968) - coordonator si coautor; Gali- 
leo Galilei (1957); Mecanica teoretica (1959) - in 
colaborare cu Victor Valcovici, Radu Voinea 
s.a.; Cromoplasticitatea (1963) - in colabora- 
re; Incercarea constructiilor (1965); Din istoria 
mecanicii (1966) - in colaborare cu I. Ivanov; 
Complemente de mecanica teoretica (1975); Cal- 
culul structurilor in domeniul plastic. Momente 
independente (1976); Optimizdri (1979) - in 
colaborare cu V Petcu; Dictionar cronologic al 
stiinteisi tehnicii universale (1979) - coordona- 
tor si coautor. A fost laureat al Premiului de 
Stat pentru contributia sa la intocmirea Lexi- 
conului Tehnic Roman. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1963), presedinte al Sectiei 
de stiinte tehnice a Academiei (1984-1991). 

Bala§a, Sabin 

(17.06.1932, Dobriceni, jud. Olt - 
1.04.2008, Bucuresti) 

Pictor. A absolvit Institutul de Arta din Bu- 
curesti. Perfectionari la Sienna si Perugia. 
Adept al unei neorenasteri romanesti, a 
pictat fresca (holul Universitatii din Iasi) si 
uleiuri care cultiva integrarea personajelor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 75 



& 



31.10.2011 17:22:28 



Balaceanu 




76 



istorice (fondatorii: Decebal, Traian, Stefan 
eel Mare, pasoptistii, Eminescu) intr-o mo- 
dernitate cosmica. Premii si distinctii: Gold 
Medal, European Painting Competition, 
Pescara, 1965; Silver Pelican, International 
Animations Film Festival, Mamaia, Romania 
1966; Accademico d'ltalia con Medaglia 
d'Oro, Salsomaggiore, Italia 1980; Diploma 
Maestro di Pittara Honoris Causa, Seminario 
Internationale d'Arte Moderne e Contem- 
poranae, Salsomaggiore, 1982; Gold Medal 
of International Parlament of USA, 1982; 
Accademico delle Nazioni, Salsomaggiore, 
1983; Chavalier of the Arts, Accademia 
Bedriacense, Calvarone, Italia, 1985; Palma 
d'Oro d'Europa, Accademia Europa, 1986; 
Albert Einstein Bronze Medal, International 
Academy Foundation, USA, 1989. 

Balaceanu-Stolnici, Constantin 

(6.07.1923, Bucure§ti) 

Medic neurolog. Descendent al Balace- 
nilor, veche familie boiereasca din Tara 
Romaneasca. A urmat cursurile Facultatii de 
Medicina din Bucuresti, obtinand in 1948 
titlul de doctor in medicina si chirurgie, cu 
teza „Consideratii asupra complexului cere- 
belo-dento-olivar", realizata sub conducerea 
profesorului Ion T. Niculescu. A fost asistent 
la Catedra de neurologie (prof. N. Ionescu- 
Sisesti). In 1952 este exclus de la catedra si 
din Institutul Medico -Farmaceutic, pe moti- 
ve politice. A lucrat in domeniul neurociber- 
neticii. Lucrari;: Elemente de neurociberneticd 
(1967), Personalitatea umand - o interpretare 
ciberneticd (1972), Introducere in studiul Kabba- 
lei (1996). Dupa 1989, presedinte de onoare 
al Universitatii Ecologice din Bucuresti si 
profesor de neuropsihologie si anatomie 
a sistemului nervos la Medicina, profesor 
de istoria culturii si stiintei. Presedinte al 
Societatii Ateneul Roman. Profesor asociat 
la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne 
(Anglia), Universitatea Pontificala din Porto 
Alegre (Brazilia), Universidad Internacional 
Menendez Pelayo din Santander (Spania), 
Academia Medicala Catalana din Barcelona 
(Spania), Colegiul de Medicina din Paris 
(Franta). Ultimul presedinte al Societatii in- 
ternilor si fostilor interni, desfiintata abuziv 
in 1948. Membru al Adunarii Nationale si 
al Consiliului National al Bisericii Ortodoxe 
Romane. Presedinte al familiarilor Ordi- 
nului de Malta din Romania. Presedinte al 
Centrului International Antidrog si al Drep- 
turilor Omului, format din 14 organizatii 
europene. Membru de onoare al Academiei 
Romane. A primit Ordinul Steaua Romaniei 
in grad de Cavaler. 




C. Balaceanu-Stolnici 



George Balaita 



Balaita, George 

(17.04.1935, Bacau) 

Prozator. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Universitatii din Iasi si a fost redactor la 
revista Ateneu din Bacau, iar din 1979 se- 
cretar al Uniunii Scriitorilor, apoi director 
al Editurii Cartea Romaneasca (1980-1989) 
si redactor-sef al publicatiei Arc a Fundatiei 
Culturale Romane. A debutat in 1965 cu 
volumul de schite si povestiri Cdldtoria, 
proza de tip simbolic, formata prin sim- 
bioza dintre traditionalism si modernism. 
Dupa un volum de nuvele, Conversdnd despre 
Ionescu, 1967, a publicat romanele care i-au 
asigurat un loc de frunte printre prozatorii 
contemporani: Lumea in doudzile, 1975, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor, reeditat in 1993 
fara taieturile operate de cenzura, si Ucenicul 
neascultdtor, 1 977, Premiul Academiei, tradus 
in germana in 1982, Noptile unui provincial, 
1 983. A contribuit la traducerea in romanes- 
te a romanului Cevengur de Andrei Platonov. 
A editat volumul Antologia scriitorilor israelieni 
de limb a romdnd, 1998. 

Balanuta, Leopoldina 

(10.12.1934, Paule§ti, jud. Vrancea - 
15.10.1998, Bucure§ti) 

Actrita. Sotie a actorului Mitica Popescu. 
A absolvit in 1958 Institutul de de Arta 
Teatrala si Cinematografica (LATC) din 
Bucuresti. Actrita la Teatrul Mic. Una dintre 
cele mai importante actrite care a practicat 
spectacolul de poezie. Roluri in film: Nunta 
de piatrd (1972); Duhul aurului (1974); Din- 
colo de pod (1975); Bietul Ioanide (1979); Ion: 
Blestemul pdmdntului, blestemul iubirii (1979); 
Clipa (1979); Inghititorii de sdbii (1981); Nd- 
pasta (1982); Umbrele soarelui (1988); Balanta 
(1992); Ultima gara (1998). Premiul de exce- 
lenta al UNITER, 1997. 

Balcescu, Nicolae 

(29.06.1819, Bucure§ti - 

29.11.1852, Palermo, Italia) 

Istoric si scriitor. A studiat la Colegiul Sf. Sava, 

unde i-a avut colegi pe Gr. Alexandrescu, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 76 



& 



31.10.2011 17:22:29 



Banaru 




Leopoldina Balanuta 



Nicolae Balcescu 



Radu Baldescu 



D. Bolintineanu, Ion Ghica, iar ca profesor 
pe Eftimie Murgu. In 1840 a organizat, 
impreuna cu Ion Ghica si Christian Tell, 
societatea secreta Fratia, care a initiat mis- 
carea revolutionara de la 1840 a lui Mitita 
(Dimitrie) Filipescu. A tiparit, in Magazin is- 
toricpentru Dachia (scos de el in colaborare cu 
August Treboniu Laurian, in 1845), lucrarile 
Puterea armatd si arta militard la moldoveni in 
timpurile mdrirei lor si Despre starea sotiald a 
muncitorilor plugari in Principatele Romdne in 
deosebite timpuri. In 1846 a plecat la Paris, 
unde 1-a intalnit pe Mihail Kogalniceanu. 
A fost unul dintre promotorii revolutiei de 
la 1848, detinand functia de secretar al Gu- 
vernului Provizoriu alaturi de Cezar Bolliac. 
Dupa inabusirea revolutiei, desi bolnav de 
tuberculoza, a fost exilat fara dreptul de a 
se mai intoarce in tara. In 1850 a publicat 
La Question economique des Principautes Danu- 
biennes (Chestiunea economicd a Principatelor 
dundrene), folosita de Karl Marx (in versiunea 
lui Elias Regnault) in Capitalul. Lucrarea 
sa cea mai cunoscuta, care 1-a consacrat 
ca istoric si scriitor, este Romanii supt Mi- 
hai-Voievod Viteazul, 1849-1852, publicata 
postum de Al. I. Odobescu, 1878, important 
monument de limba romana literara si do- 
cumentare stiintinca. 

Baldescu, Radu 

(16.10.1888, Mihaile§tii de Sus, jud. Olt - 
2.12.1953, Tnchisoarea Jilava) 
General de divizie. A facut campania din 
1913 in Bulgaria, a absolvit Scoala de Razboi 
(Infanterie si Cavalerie). A comandat Divizia 
1 8 Infanterie a Armatei IV in asaltul asupra 
Odessei si a desfasurat actiuni in zona Marii 
de Azov. A luat parte la al doilea asediu al Se- 
vastopolului (1942). A primit Ordinul Mihai 
Viteazul clasa a Ill-a. In 1944 divizia a luptat 
contra sovieticilor in nordul Moldovei. Dupa 
aceasta actiune, generalul a fost destituit. 
A fost repus in drepturi in 1 945 si a coman- 
dat Corpul 5, apoi Corpul 6, pana in 1946. 
A fost trecut in rezerva in 1 947 si arestat in 
1948, impreuna cu fratii sai, ambii preoti. 



Balescu, Radu Constantin 

(18.07.1932, Bucure§ti - 1.06.2006, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizi- 
co-Chimice la Bruxelles si este profesor la 
Universitatea Libera din Bruxelles si Uni- 
versitatea Catolica din Louvain la Neuve. 
Discipol al prof. Prigogine, a adus contribu- 
tii la fizica statistica, fizica plasmei, fuziunea 
termonucleara controlata. Lucrari: Statistical 
Mechanics of Charged particles (1963), Equili- 
brium and nonequilibrium statistical mechanics, 
1975; Transport Processes in Plasma, 2 vol., 
1988. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1990). 

Balteanu, Dan 

(28.02.1943, Turnu Severin) 
Geograf. A absolvit Facultatea de Geografie a 
Universitatii din Bucuresti si s-a specializat la 
Institutul de Geografie din Cracovia (Polonia) 
si la Universitatea din Uppsala (Suedia). Cer- 
cetator si director al Institutului de Geografie 
din Bucuresti. A avut proiecte de cercetare 
si la universitatile Boulder, Colorado, Wa- 
shington Seattle si Leipzig. Profesor invitat 
in Israel, Japonia, Paris. S-a ocupat de eva- 
luarea reliefului subcarpatic in comparatie 
cu alte regiuni ale lumii, inclusiv Himalaya. 
Lucrari: Experimentul de teren in geomorfologie, 
1983, Premiul Academiei Romane; Invelisul 
de gheatd al Pdmdntului, 1982; Cercetdri geomor- 
fologice pentru lucrarile de imbundtdtiri funciare, 
1985. A colaborat la lucrarea Romania. Atlasul 
geografie, vol. 3, 1987. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1943). 

Banaru, Victor 

(24.09.1941, Grinauti-Raia, jud. Hotin - 
8.12.1997, Chi§inau) 

Semiolog, scriitor. A absolvit Facultatea de 
Limba Franceza si Germana la Institutul Pe- 
dagogic din Balti. A absolvit apoi Institutul 
Pedagogic din Moscova. Profesor de filo- 
logie la Facultatea de Limbi Straine a Uni- 
versitatii de Stat din Chisinau. Specializare 
la Institutul de Limbi Straine din Minsk, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 77 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Banarescu 




78 



Belarus. A lucrat in linia formalistilor rusi si 
a scolii franceze de semiotica. Contributii la 
studierea filosofiei limbajelor, a evidentierii 
comparative a romanitatii limbii romane 
si franceze. Presedinte al Asociatiei Profe- 
sorilor de Limba Franceza din Republica 
Moldova. A scris nuvele {Gust de matraguna, 
1998). A tradus din romana in franceza. 

Banarescu, Petre Mihai 

(15.09.1921, Craiova) 

Zoolog si biogeograf. A absolvit Facultatea 
de Stiinte la Timisoara, a fost cercetator la 
Institutul de Cercetari Piscicole (1953), apoi 
la Laboratorul de taxologie animala al Insti- 
tutului de Biologie al Academiei Romane. 
Lucrari: Les Poissons des environs de Timisoara, 
1 946; Principii siprobleme dezoogeografie, 1 970; 
Principiile si metodele zoologiei sistematice, 1973; 
Biogeografia. Fauna und Flora der Erde und ihre 
Geschichtliche Entwicklung, 1978. A colaborat 
la Monografia geografica a Romdniei si Tratatul 
de geografie al Romdniei. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1991). 

Bancila, Ion N. 

(2.02.1901, Braila - 28.03.2003, Bucure§ti) 
Geolog. A absolvit Facultatea de Geologie 
a Universitatii din Bucuresti si a devenit 
doctor in specialitate in 1936, iar docent in 
1969. A lucrat la Institutul de Geologie din 
Bucuresti. A adus contributii de referinta 
la cunoasterea vechimii si componentei 
Carpatilor Orientali si la realizarea unor 
mari constructii hidrotehnice in tara si in 
strainatate. Lucrari: Etude geologique desMonts 
Gaghimas-Ciuc, 1941; Paleogenul zonei mediane 
a flisului, 1952; Geologia Carpatilor Orientali, 
1958; Geologia inginereasca, 2 vol., coordona- 
tor, 1979, 1981; Geologia amenajdrilor hidroe- 
lectrice inflisul carp otic, 1989. Membru titular 
al Academiei Romane din 1991. 

Bancila, Octav 

(4.02.1872, Boto§ani - 3.04.1944, Bucure§ti) 
Pictor. Frate al Sofiei Nadejde (n. Bancila). In 
1887 s-a inscris la Scoala de Arte Frumoase 
din Iasi. Anii de studii la aceasta scoala, unde 
i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Barda- 
sare si CD. Stahi, i-au dat posibilitatea sa-si 
insuseasca o serioasa pregatire profesionala. 
Intre 1894 si 1898 si- a continuat studiile la 
Academia de Arte Frumoase din Miinchen. 
In Germania a avut ocazia sa lucreze in ate- 
lierele pictorilor Haschbe si Lenbach, reali- 
zand si expozitii personale cu lucrarile create 
in acea perioada. Apoi se duce in Italia, unde 
studiaza operele lasate de Renasterea italiana. 
S-a intors la Iasi, unde s-a dedicat infatisarii 
celor marunti, realizand lucrari ca Muncitorul 
(1911), Grevistul Intrunire (1914) r Pax (1915). 




Petre Mihai Banarescu 



De asemenea, a consacrat numeroase ta- 
blouri temei taranesti. Rascoalele din 1907 
i-au inspirat 15 lucrari, dintre care amintim: 
Inainte de 1907; 1907, Executia, Recunoasterea, 
Inmormdntarea, Dupd rascoale, Historia. In pe- 
rioada 1916-1937 a fost numit profesor la 
Scoala de Belle Arte din Iasi. In anul 1942 
a participat la expozitia colectiva a Salonului 
Moldovei, unde a primit Premiul National. 

Banciulescu, Gheorghe 

(28.12.1898, la§i - 12.04.1935, Cairo) 
Pilot. A luptat, la 19 ani, in Primul Razboi 
Mondial pe linia Namoloasa-Marasesti. In 
1 926 a devenit comandant de zbor al compa- 
niei franco-romane de transport. In tentativa 
de a stabili un record de viteza s-a prabusit 
si i-au fost amputate picioarele. A zburat din 
nou cu proteze in 1927 - primul din lume - 
si a fost decorat de presedintele Frantei cu 
Legiunea de Onoare in grad de Cavaler. 
A stabilit un nou record de zbor deasupra 
Africii si a murit rapus de boala. Aeroclubul 
din Ploiesti ii poarta numele. 

Banescu, Nicolae 

(16.12.1878, Calara§i - 11.09.1971, Bucure§ti) 
Istoric. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, s-a specializat la Miinchen in 
latina si bizantinologie (1910-1912). Profe- 
sor de istorie bizantina la Universitatea din 
Cluj, rector al universitatii, apoi profesor 
la Universitatea din Bucuresti (Catedra de 
studii bizantine). S-a ocupat cu precadere 
de Scythia Minor (Dobrogea). Lucrari: Cele 
mai vechi stiri bizantine asupra romdnilor de la 
Dundrea dejos, 1921; Bizantul si romanitatea la 
Dunarea dejos, 1938; UAncien etat bulgare et les 
Pays Roumaines, \9A7. Scos de la catedra in 
1948. Membru al Academiei Romane (1936), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Banica, Constantin 

(24.08.1942, Chi§inau - 25.12.1991, Sinaia) 
Matematician. A absolvit Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucu- 
resti. Cercetator stiintific la Institutul de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 78 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Baranescu 



Matematica al Academiei Romane, profesor 
invitat la Bayreuth, Gottingen, Miinchen, 
Nancy, Pisa, Strasbourg. Contributii in do- 
meniul geometriei complexe si al functiilor 
analitice de mai multe variabile complexe. 
Lucrari: Teoreme de dualitate pe varietati Stein 
si cosmologie cu suport compact; Metode algebrice 
in teoria globald a spatiilor complexe; Conceptul 
formal al unui spatiu analitic de-a lungul unui 
subspatiu cu teorema de comparatie. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1991. 

Banica (senior), §tefan 

(11.11.1933, Calara§i - 26.05.1995, Bucure§ti) 
Actor de teatru si film. Tigan ca etnie. Tata al 
lui Stefan B. Jr. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica la Bucuresti. 
Actor la Teatrul Bulandra. S-a remarcat 
si ca un bun cantaret. A realizat un cuplu 
comic celebru alaturi de Stela Popescu in 
spectacole de revista si divertisment la te- 
leviziune. A interpretat piese muzicale, din 
care amintim: Imi acordati un dans, Cum am 
ajuns sd te iubesc, Gioconda se marita, Hei, cosar, 
cosar si Astd seard mafac praf r care au ramas 
nemuritoare. Roluri in film: Dincolo de bariera 
(1965); Golgota (1966); Tunelul (1967); Impus- 
cdturi pe portativ (1967); Zile de vara (1968); 
Vin ciclistii (1968); Cantecele marii (1970); 
Proprietarii (1973); Pdcald (1974); Fair Play 
(1977); Septembrie (1978); Cianura si picatura 
deploaie (1978); Nea Marin miliardar (1978); 
Singur printre prieteni (1979); De ce trag clo- 
potele r Mitica? (1982); Harababura (1990); Cel 
mai iubit dintre pdmanteni (1993). 

Banica (junior), §tefan 

(18.10.1967, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film, moderator TV si 
cantaret. Fiu al lui Stefan B. senior. A ab- 
solvit Institutul de Arta Teatrala si Cinema- 
tografica la Bucuresti. Actor la Teatrul de 
Comedie. Filmografie: Eroii nu au vdrstd - 
serial TV, regia M. Constantinescu, 1984; 
Liceenii - regia Nicolae Corjos, 1986; Ex- 
temporal la dirigentie - regia Nicolae Corjos, 
1987; O calatorie de neuitat - serial TV, regia 
Geo Saizescu, 1988; Liceenii rock'n roll - regia 
Nicolae Corjos, 1990; Templul tdcerii - regia 
George Busecan, 1992; Triunghiul mortii - 
regia Sergiu Nicolaescu, 1998; Sexi harem 
Ada-Kaleh - regia Mircea Muresan, 1999; 
Proprietari de stele - regia Savel Stiopul, 1999; 
Baieti buni - serial TV, 2005; Masini (Cars) - 
regia John Lasseter, 2006. 

Banulescu Bodoni, Gavriil 

(1746, Bistrita, Transilvania - 

30.03.1821, Chi§inau) 

Mitropolit. Familie originara din Moldova. 

Si-a inceput studiile teologice la Budapesta 




§tefan Banica (senior) 



§tefan Banica (junior) 



si le-a terminat la Academia Teologica din 
Kiev. Specializare in Grecia (Hios, Patmos, 
Afon). S-a calugarit la Constantinopol sub 
numele Gavriil. A incercat sa armonizeze 
ortodoxia de tip slav cu aceea de tip grecesc. 
A tinut slujbe la Mitropolia Domneasca 
din Iasi in greaca si romana. Refugiat la 
Poltava in contextul conflictului ruso-turc. 
Ecaterina a Il-a il numeste episcop al Cetatii 
Albe si Benderului, mizand pe ajutorul lui 
in rezolvarea unor probleme politice. Apoi 
e numit mitropolit al Moldovei si Munte- 
niei, printr-un ucaz al imparatesei din 1792. 
Cand armatele rusesti pleaca, este fortat de 
Alexandru Moruzzi sa piece si el din scaun. 
Urmeaza cativa ani de sedere in Rusia, unde 
participa la intemeierea Odessei si sustine 
infiintarea cursurilor de medicina si muzica 
de la Academia Teologica. Se muta la Duba- 
sari, pentru patru ani, de unde este chemat 
de Alexandru I in 1808 ca membru al Sino- 
dului si exarh pentru Moldova si Muntenia. 
Dupa Pacea de la Bucuresti din 1812, cand 
Moldova dintre Prut si Nistru revine Rusiei, 
se retrage la Chisinau si incepe organizarea 
noii eparhii a Basarabiei. In 1913, cu aju- 
torul lui Petru Kunitchi, Ion Nestorovici, 
Isidor Gherbanovschi infiinteaza la Chi- 
sinau seminarul teologic. Preocuparea lui 
permanenta a fost tinerea unor cursuri la 
nivelul celor din Tarile Romane si din Im- 
periul Austriac. In acest sens inaugureaza in 
1814 tipografia eparhiala, care tiparea carti 
nu numai pentru Basarabia, ci si pentru 
Tarile Romane. 

Baranescu, George 

(13.05.1919, Odobe§ti, jud. Vrancea - 
2001, Chicago) 

Inginer. A absolvit Scoala Politehnica din 
Bucuresti in specialitatea electromecanica. 
A fost profesor la Politehnica din Bucu- 
resti, a fost sef al Catedrei de motoare cu 
ardere interna, a fost rector al Politehnicii 
(1968-1972), a plecat in SUA in 1979, la 
Illinois Institute of Technology din Chicago. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 79 



& 



31.10.2011 17:22:29 



Barbat 




80 




Gavriil Banulescu Bodon 



Aurel Barglazan 



S-a ocupat de conservarea energiei, pro- 
tectia mediului, folosirea combustibililor 
neconventionali. Lucrari: O noud perspectivd 
in termodinamicd; Validity of Inertia Principle; 
Un motor termic cu caracteristici unice. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963), 
exclus (1979), reinregistrat (1990). 

Barbat, Virgil luliu 

(24.04.1879, Rassa, judetul Braila - 
23.11.1931, Cluj) 

Sociolog. Si- a luat licenta in stiinte sociale 
la Genova. Titularul Catedrei de sociologie 
(din 1923) al Universitatii din Cluj. A scris 
Curs complet de sociologie generald, peste 3 000 
de pagini. 

Barbulescu, Constantin 

(20.12.1927, Turnu Severin) 
Economist. A absolvit Facultatea de Eco- 
nomic Generala din cadrul Institutului 
de Stiinte Economice si Planificare, apoi 
Facultatea de Mecanica a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti. Profesor la Catedra de 
economie industrials a ASE, al carei rector 
a si devenit (1990-1996). Contributii in do- 
meniul strategiilor economice de dezvoltare 
a industriei, de dezvoltare a bazei de materii 
prime si energie. Membru al Asociatiei 
Generale a Economistilor din Romania, al 
Consiliului Metodologic si Stiintific al 
Institutului Superior de Gestiune din Paris, 
Doctor Honoris Causa al ASE din Chisinau 
si al Universitatii din Craiova, membru 
corespondent al Academiei Romane (1993). 

Barbulescu, Hie 

(3.12.1873, Bucure§ti - 5.06.1945, la§i) 
Lingvist si filolog. A absolvit Literele si Filo- 
sofia la Bucuresti, s-a specializat la Zagreb, 
Praga, Leipzig, Viena, Berlin. Subdirector 
al Arhivelor Statului din Bucuresti, profe- 
sor la Universitatea din Bucuresti, unde a 
innintat Catedra de slavistica (1905), apoi 
profesor la Universitatea din Iasi. Lucrari: 
Studii privitoare la limba si istoria romanilor, 



1902; Vechile relatii ale principatelor Romane cu 
Croatia, 1903; Romdnii fata de sdrbi si bulgari, 
1905; Gramatica paleoslovenicd in legdturd cu 
limba si textele romanesti, 1919. Membru al 
Academiei Regale de Stiinte din Belgrad, al 
Societatii Eleno-Latine din Roma, membru 
corespondent al Academiei Romane, 1908. 

Barglazan, Aurel 

(27.03.1905, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu - 
1710.1960, Timi§oara) 

Inginer. In 1940 a obtinut titlul de doctor 
inginer la Scoala Politehnica din Timisoara 
cu lucrarea „Transformatorul hidraulic. 
Studiu teoretic si experimental" - prima 
teza de doctorat din Romania in domeniul 
hidraulic, care, datorita originalitatii ei, a 
conferit autorului brevet de inventator. Spe- 
cialized la Viena, Zurich, Berlin, Budapesta, 
Torino, Milano. A fost profesor (1942-1960) 
la Politehnica din Timisoara; sef al Catedrei 
de masini hidraulice (1948-1960), decan al 
Facultatilor de Electromecanica si Mecanica 
(1942-1960) de la Politehnica din Timisoa- 
ra. A condus Sectia de cavitatie de la Baza 
de Cercetari Stiintince din Timisoara a 
Academiei Romane. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 

Barnutiu, Simion 

(2.08.1808, Boc§a, jud. Salaj - 
28.05.1864, Hida sau Treznea, jud. Salaj) 
Jurist. A studiat Teologia la Blaj (1826- 
1829) si a intrat in conflict cu episcopul 
I. Lemeny. A fost suspendat din profesorat. 
A studiat la Academia de Drept din Sibiu, 
apoi la Pavia (Italia). A predat Dreptul 
la Academia din Iasi. A luat parte activa 
la revolutia de la 1848 si a contribuit la 
raspandirea ideilor europene, in special ra- 
tionaliste. A fost un antimonarhist convins 
si, ca om de cultura, a sustinut latinismul 
ca forma de rezistenta a romanilor din 
Imperiul Austro-Ungar. Lucrari: Raporturile 
romanilor cu ungurii si principiele libertdtei 
natiunali, Viena, 1852; Un document pentru 
limba romand din anul 1842, 1853. 

Basescu, Traian (Dumitru) 

(4.11.1951, Basarabi, Constanta) 
Presedinte al Romaniei. A absolvit Institutul 
de Marina Mircea eel Batran din Constanta, 
Sectia navigatie comerciala, in 1976. Capitan 
de cursa lunga al navelor Arges, Crisana si 
Biruinta. Sef al Agentiei NAVROM la Anvers 
(1987-1989). Director general al Inspectora- 
tului de Stat al Navigatiei Civile din Minis- 
terul Transporturilor (1989-1990), ministru 
al Transporturilor (1991-1992, 1996-2000), 
deputat (de Vaslui) in Parlamentul Romaniei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 80 



& 



31.10.2011 17:22:29 





Simion BarnutJu 



Traian Basescu 



Octavian Barlea 



(1992-1996), primar general al capitalei 
(2000-2004), presedinte al Partidului De- 
mocrat (2001-2004), presedinte al Romaniei 
(din 2004). 

Barca, Vasile 

(2.01.1884, Ignaresti, Basarabia - 
14.05.1949, Bucuresti) 

Om politic. A absolvit Dreptul la Universi- 
tatea din Petersburg. A profesat avocatura. 
Ales in Sfatul Tarii din partea Congresului 
judetean Soroca (1918), unde a fost vi- 
cepresedinte al Comisiei Constitutionale 
(19 mai - 27 noiembrie 1918), membru 
al Comisiei Juridice. A aderat la Partidul 
Liberal. Director general la Departamentul 
Interne, ad-interim la Domenii si Directo- 
ratul Justitiei intre 1920 si 1921, primar al 
municipiului Chisinau (1922-1923) si a 
doua oara (1924-1925), presedinte al Comi- 
siei de unificare, ministru subsecretar de stat 
la Ministerul de Interne (1936-1937); di- 
rector al cotidianului Basarabia. Deputat de 
Orhei in 10 legislaturi. Distins cu Ordinul 
Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter, 
Steaua Romaniei, Vulturul Romaniei, Regele 
Ferdinand in grad de Comandor. 

Barladeanu, Alexandru 

(25.01.1911, Comrat, Basarabia - 
13.11.1997, Bucuresti) 

Economist si om politic. A absolvit Dreptul 
la Iasi. Cercetator la Institutul de Cercetari 
Stiintifice din Chisinau (1940-1946), expert 
economic al Comisiei guvernamentale 
romane la tratativele de pace de la Paris. 
Profesor la ASE, Bucuresti (din 1944). In 
anul 1943 a devenit membru al Partidului 
Comunist. Secretar general pentru proble- 
mele comertului exterior in Ministerul Eco- 
nomiei Nationale (1947-1948), ministru al 
Comertului Exterior (1953-1957), vicepre- 
sedinte al guvernului roman pentru proble- 
me economice (1955, 1957-1965). Inlaturat 
din functii dupa accesul lui Nicolae Ceau- 
sescu la putere, a fost exclus si din partid in 



1980. In 1989 a fost unul dintre semnatarii 
scrisorii celor sase fosti lideri ai PCR catre 
Radio Europa Libera, care il criticau pe 
Nicolae Ceausescu. Pe 22 decembrie 1989, 
ca urmare a revolutiei, a devenit membru in 
Consiliul Frontului Salvarii Nationale, iar 
apoi in Biroul Executiv al Consiliului Pro- 
vizoriu de Uniune Nationala. A fost senator 
al Romaniei in legislatura 1990-1992, ales 
in municipiul Bucuresti pe listele FSN, fiind 

vreme presedintele Senatului. Membru al 
Academiei Romane (1955), vicepresedinte 
alei (1990-1994). 

Barlea, Ion 

(11.01.1883, Berbesti, jud. Maramures - 
12.05.1969, Bucuresti) 

Preot, folclorist, istoric si gazetar. Co- 
laborator la Gazeta Transilvania, Neamul 
Romanesc, Poporul Roman - Budapesta, Uni- 
rea - Blaj, Sezatoarea - Falticeni, Almanahul 
Preset Romane. Este autorul celei mai bogate 
culegeri folclorice din Maramures. Colabo- 
rator al lui Tiberiu Brediceanu, Bela Bartok, 
Arthur Gorovei. Culegeri de folclor: Balade, 
colinde si bocete din Maramures, 1924; Cdntece 
poporane din Maramures. Descdntece, vrdji, 
farmece si desfaceri, 1924 (ambele publicate 
cu sprijinul lui G.T. Kirileanu, contin peste 

1 200 de poezii populare, cele mai multe 
culese din Berbesti si Ieud). Presedinte al 
Ligii Culturale din Maramures (Sighet), 
membru corespondent al sectiilor de isto- 
rie si folclor ale ASTRA. 

Barlea, Octavian 

(5.05.1913, Mogos, jud. Alba - 
5.04.2005, Munchen) 

Teolog, istoric bisericesc, preot greco-cato- 
lic, una dintre personalitatile de frunte ale 
exilului cultural si religios romanesc. Frate 
cu Ovidiu B. A studiat Teologia la Roma, la 
Collegio Pio Romeno, apoi a fost profesor la 
Blaj. In timpul razboiului a ajutat numerosi 
refugiati sa fuga de hortisti si nazisti. Ajuns 
la Vatican, a sustinut cauza Transilvaniei 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 81 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Barlea 




82 





»-«& 



wA 




Andrei Barseanu 



Agatha Barsescu 



si a unitatii Romaniei. Devenit monsenior 
in 1952. Fondator al Societatii Academice 
Romane (SAR, 1957, fiind si presedinte 
al ei pana in 1969) si al Academiei Roma- 
no-Americane (presedinte 1975-1982). 
Principalele publicatii ale SAR-ului au fost: 
Acta Philosophica et Theologica, din 1958; 
Acta Philologica, din 1958; Acta Historica, 
din 1959; Acta Scientiarium Socialium, din 
1959 si, mai ales, Revista Scriitorilor Romdni, 
din 1962. Sef al Sectiei de limba romana la 
Radio Vatican (1968-1973). A fost vizitator 
apostolic pentru romanii ortodocsi din SUA 
(1973-1977), trimis apoi la Miinchen (din 
1978) ca reprezentant al Vaticanului si acolo 
a editat revista Perspective in romana. A fost 
serbat la Congresul ARA din 2003, la Targu 
Jiu, cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani. 
A scris lucrari precum Biserica romana unitd si 
ecumenismul corifeilor renasterii culturale, Miin- 
chen, 1983; Unirea romdnilor 1697-1701, 
Miinchen, 1990; Unirea religioasa la portile 
Moldovei si Tdrii Romdnesti in prima jumdtate 
a secolului al XlX-lea, Miinchen, 1986; Spre 
indltimi, Miinchen, 2000. 

Barlea, Ovidiu 

(13.08.1917, Barle§ti, com. Mogo§, jud. Alba - 
7.01.1990, Cluj) 

Folclorist. Frate cu Octavian B. A absolvit 
Literele si Filosofia la Bucuresti (1942) si a 
fost cercetator la Institutul de Folclor din 
Bucuresti. A debutat in 1941 cu volumul 
Procesul de creatie al baladei populare romane. 
A scris Istoria folcloristicii romdnesti, 1974, 
Premiul Academiei; Metoda de cercetare a 
folclorului, 1979; Poeticd folclorica, 1979; Fol- 
clorul romanesc, 2 vol., 1981-1983. Este de 
asemenea autorul capitolului despre folclor 
din The Encyclopaedia of Religions, 1987, coor- 
donata de Mircea Eliade. 

Barsanescu, §tefan 

(4.03.1895, Vipere§ti, jud. Buzau - 
7.11.1984, la§i) 

Pedagog si eseist. Si-a luat licenta in Drept 
si apoi in Filosofie la Universitatea din Iasi. 



Specializari la Berlin, Miinchen, Jena si in 
Danemarca. Profesor de istoria pedagogiei 
la Universitatea din Iasi. Lucrari: Pedagogia 
pentru scolile normale (1932); Didactica (1935); 
Unitatea pedagogiei contemporane ca stiinta 
(1936); Tehnologia didactica (1939); Pedagogia 
practicd (1946); Pedagogia agricola (1946); 
Istoria pedagogiei romdnesti (1941); Schola la- 
tina de la Cotnari (1957); Academia domneasca 
din Iasi 1714-1921 (1962); Pagini nescrise 
din istoria culturii romdnesti (1971); Educatia, 
invatamantul si gdndirea pedagogica din Ro- 
mania - dictionar cronologic (1978, in co- 
laborare cu Florela Barsanescu); Medalioane 
pentru pedagogia modelelor (1983). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963), 
membru al Asociatiilor Savantilor Celebri 
din Chicago (SUA).' 

Barseanu, Andrei 

(17.10.1858, Darstele, Bra§ov - 
17.08.1922, Bucure§ti) 

Etnograf. A studiat la universitatile din Vie- 
na si Miinchen. A fost profesor la Brasov si 
Sibiu. A colaborat cu Ciprian Porumbescu si 
Jan Urban Jarnik pentru culegerea sistema- 
tica a folclorului romanesc din Transilvania. 
A fost autor al culegerilor Cincizeci de colinde si 
Doine si strigaturi din Ardeal (impreuna cu Jan 
Urban Jarnik, filolog romanist ceh, pasionat 
de folclorul romanesc). Profesor la Brasov, 
1886-1911, unde desfasoara o bogata activi- 
tate didactica si pedagogica. Realizeaza ma- 
nuale pentru scoli si publica articole legate 
de organizarea invatamantului. Redactor la 
Scoala si familia. Colaboreaza la Albina Car- 
patilor, Convorbiri literare, Transilvania, Lucea- 
farul. Se muta la Sibiu si este ales presedinte 
al ASTRA (1911-1922). Vicepresedinte al 
Marelui Sfat National (1918), la 9 decembrie 
1918 rosteste cuvantul de bun venit la Sibiu 
catre membrii Consiliului Dirigent. El a scris 
versurile imnului Marii Uniri: „Pe-al nostru 
steag e scris Unire" (1916). Lucrari: Istoria 
scoalelor centrale romdnesti greco-catolice din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 82 



^ 



31.10.2011 17:22:29 



Bejan 







V- 





Adrian Bejan 



Dimitrie Bejan 



Mircea Bejan 



Brasov, 1912. Membru al Academiei Romane 
(1908) si vicepresedinte al ei (1922). 

Barsescu, Agatha 

(9.09.1857, Ramnicu Valcea - 22.11.1939, la§i) 
Actrita. A studiat la Sibiu, apoi a urmat Con- 
servatorul la Bucuresti si la Viena. A debutat 
pe scena teatrului Curtii Imperiale din Viena 
cu rolul Margareta din Faust. A jucat ca 
prima tragediana la Burgtheater din Viena, 
apoi pe scenele multor teatre din Europa 
si din America. Si-a valoriflcat insusirile de 
tragediana interpretandu-si rolurile cu patos 
romantic. Printre creatiile sale se numara 
rolurile titulare din Medeea si Sapho, ambele 
de F. Grillparzer, Antigona de Sofocle, Maria 
Stuart de Fr. Schiller, regina din Ruy Bias 
de Victor Hugo etc. Spre sfarsitul vietii s-a 
intors in tara (in 1925) si a fost profesoara la 
Conservatorul din Iasi. 

Bechet, Boris 

(7.02.1953, Vadu Leca, Republica Moldova) 
Actor si regizor. Evreu ca etnie. A absolvit 
Institutul de Arte din Chisinau. A jucat 
la Teatrul National Vasile Alecsandri din 
Balti, apoi la Teatrul Poetic (azi Alexie 
Mateevici) din Chisinau. Dupa 1989 a rea- 
lizat, cu studioul sau propriu (Media SDB), 
spectacole de teatru integrat impreuna cu 
Teatrul Odeon din Bucuresti. Roluri in 
film: Lanterna magicd; Sd-ti cdnte cucul in fata; 
Cursa; Corbii prada n-o impart, Troita s.a. Fil- 
mografie: Femeia si copilul - protectie si sprijin, 
2009. Membru al UNITEM. Artist emerit 
din Republica Moldova. 

Bedreag, Constantin 

(5.08.1883, Rusca, jud. Vaslui - 23.08.1965, la§i) 
Fizician. Si-a luat licenta in Stiinte la Univer- 
sitatea din Iasi, specialitatea electricitate, si a 
lucrat in laboratorul universitatii condus de 
Dragomir Hurmuzescu. Specializare la Paris 
(1911-1914). A devenit profesor de fizica 
teoretica al universitatii. Contributii in lega- 
tura cu principiul homologiei si sistematica 
elementelor chimice. In optica s-a ocupat de 



studiul spectrelor unor metale, clasiflcind 
o serie de linii spectrale ale cuprului si ale 
titanului. Lucrari: Bibliografia fizicii romane. 
Biografii, 1957. 

Bejan, Adrian 

(24.08.1948, Galati) 

Inginer. A absolvit Massachusetts Institute 
of Technology. Este profesor de inginerie 
mecanica la Universitatea Duke din Caroli- 
na de Nord. A emis teoria constructala care 
se refera la optimizarea unui sistem de racire 
a compartimentului electronic al compute- 
relor, ocazie cu care a descoperit ca forma 
curentilor interni seamana cu un arbore cu 
ramificatii complexe, din ce in ce mai fine. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte 
a Moldovei. 

Bejan, Dimitrie 

(26.10.1909, Harlau - 1994, Harlau) 
Preot. Absolvent al Institutului Teologic si al 
Facultatii de Istorie din Iasi. A fost in hagialac 
la Ierusalim. Hirotonisit in 1938, a luat parte 
la campania de unire a Basarabiei cu tara. In 
al Doilea Razboi Mondial, cazut prizonier 
la sovietici, a ajuns in lagarul de la Oranki 
(1942-1948). Intors in Romania, este arestat 
(1949-1956: Jilava, Aiud, Canal), dupa care 
are domiciliu fortat pe Baragan. Lucrari: 
Oranki. Amintiri din captivitate, 2008, postum; 
Hotarul cu cetdti, 1995; Bucuriile suferintei. Evo- 
cdri din trecut, Chisinau, 1995, postum. 

Bejan, Mircea 

(1.10.1944, Timi§oara) 

Inginer. A absolvit Institutul Politehnic, Fa- 
cultatea de Mecanica si a devenit profesor al 
facultatii. Contributii in domeniul rezisten- 
tei materialelor. Lucrari: Stiintd si inginerie, 
8 vol., 2002-2005; Sd construim in sigurantd, 
2004. Membru al Asociatiei Romane de 
Tensometrie, al Asociatiei Romane de Forja, 
al Societatii Romane de Mecanica Aplicata. 
A primit de mai multe ori Premiul de Exce- 
lenta al AGIR. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 83 



^ 



31.10.2011 17:22:30 



Bejenaru 




84 




Lidia Bejenaru 



Bela Karoly 



Bejenaru, Lidia 

(3.05.1953, Tiple§ti, BaltO 
Cantareata. Si- a facut studiile de specialitate 
la Soroca. Solista a orchestrei Ciocarlia din 
Edinet. Din 1973, solista a orchestrei Mu- 
gurel, iar din 1974, a orchestrei Lautarii a 
Filarmonicii din Chisinau. S-a remarcat prin 
interpretarea unor piese de rezistenta ale 
folclorului moldovenesc: Floarea-nfloreste o 
data; La casa cu grinzi bdtrdne; Haiflacai, la ho- 
rd-n sat; Departe-s, mama, departe. A sustinut 
turnee artistice in strainatate: in numeroase 
foste republici sovietice, in Bulgaria, Cehia, 
Slovacia, Germania, Polonia, Grecia, Norve- 
gia, Turcia, Italia, Belgia s. a. A evoluat de ne- 
numarate ori in Romania. Ordinul Meritul 
Civic al Republicii Moldova (1993). 

Beju, Gabriela Silvia 

(30.05.1947, Turnu Magurele) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arte 
Plastice la Bucuresti si s-a specializat in 
design la Koln si Paris. S-a stabilit la Paris 
in 1973. Sculpteaza mai ales in piatra. Pre- 
miul Tinerilor Sculptori al UAP, Bucuresti, 
1971; Premiul de Onoare Saar, RFG, 1974; 
Premiul Fundatiei Vocation, Franta, 1975. 
A participat la tab ere de creatie la Magura, 
Saint Wendel (RFG), Carrara (Italia), in Spa- 
nia, Bulgaria, SUA. Are lucrari in Romania, 
Franta, Germania, Austria, Italia, Spania, 
SUA, Serbia, Grecia. 

Bela Karoly 

(13.09.1942, Cluj) 

Antrenor sportiv (gimnastica). Etnie ma- 
ghiara. A absolvit Institutul de Cultura 
Fizica din Cluj. A lucrat la o scoala sportiva 
din Onesti, unde le-a antrenat pe Nadia Co- 
maneci si Teodora Ungureanu, campioane 
mondiale la gimnastica. In SUA, Houston, 
Texas, le-a antrenat pe Mary Lou Retton, 
Betty Okino, Kerri Strug, Kim Zmeskal, 
Kristie Phillips si Dominique Moceanu. 
Plecattn SUA tn 1981. 



Beldiman, Alexandru (Alecu) 

(1760, Hu§i - 1826, la§i) 
Poet si traducator. Provenea dintr-o mare 
familie boiereasca din Moldova, a fost el 
insusi vornic. Casatorit cu sora poetului 
Costache Conachi. Stia franceza si greaca. 
Preromantic. Lucrari: Tragodia sau mai bine 
a zice Jalnica Moldovii intamplare, ramasa in 
manuscris pana in 1861, text despre Ete- 
ria; Asupra lumei, Pentru om, Pentru dusmanul 
ominirei, poeme filosonce. A tradus din Me- 
tastasio, J.-Fr. Regnard, S. Gessner, Voltaire, 
adesea prin intermediar grec. Ilustreaza, 
prin demersul sau literar, orientarea culturii 
romane dinspre Grecia spre Europa. 

Belea, Constantin 

(6.03.1929, Slanic Prahova - 6.12.1985, Craiova) 
Inginer. A absolvit Academia Tehnica Mili- 
tara la Bucuresti. Specializare la Academia 
Militara Tehnica de Aviatie din Moscova 
(1957-1959), ca elev al lui G.I. Pospelov. 
Profesor la Universitatea din Craiova, fon- 
dator al Catedrei de automatica, prorector 
al universitatii. Considerat unul dintre 
creatorii automaticii neliniare in Romania. 
Contributii in domeniul calculului oscilati- 
ilor neliniare, al sistemelor optimale in timp 
minim. Lucrari: Oscilatii neliniare in sistemele 
automate, Moscova, 1962; Sisteme adaptive si 
optimale, 1971, in colaborare, „Premiul Aca- 
demiei Romane"; Automatica neliniard, 1983; 
Teoria sistemelor, 2 vol., 1985. 

Bele§, Aurel 

(8/20.04.1891, Bucure§ti - 
10.01.1976, Bucure§ti) 

Inginer constructor. A absolvit Scoala Na- 
tionala de Poduri si Sosele din Bucuresti. 
Profesor la Politehnica si la Institutul de 
Constructii din Bucuresti. A lucrat in ca- 
drul Directiei Consiliului Tehnic Superior. 
A proiectat si executat poduri de beton ar- 
mat peste Bistrita, Isalnita, Gilort, a realizat 
fundatiile Palatului Bursei din Galati, ale 
Agricolei Fonciera din Bucuresti, cosurile de 
la otelaria Hunedoara, fundatiile hidrocen- 
tralei Bicaz. Lucrari: Elemente de seismologie 
inginereascd, 1962; Mecanica teoreticd si apli- 
catd, 1942. Membru al Academiei Romane 
(1963), al Asociatiei Internationale de Ingi- 
nerie seismica. 

Beligan, Anamaria 

(15.11.1958, Bucure§ti) 

Scriitor si cineast. A absolvit Institutul 
de Arta Teatrala si Cinematografica din 
Bucuresti, 1981. Fiica a actorului Radu B. 
A emigrat in Australia in 1982, unde a ob- 
tinut masterul in lingvistica la Universitatea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 84 



& 



31.10.2011 17:22:30 



Beligan 




Constantin Belea Anamaria Beligan 



Monash, Melbourne, si premiul editurii 
Cambridge University Press. Lucreaza ca 
regizor si scenarist, preda la Australian Film, 
Television and Radio School (Sydney). In 
1988 inninteaza compania independent;! 
de productie de film Athanor. Scrierile sale 
au aparut in diverse publicatii australiene si 
romanesti: Arc, Orizont, Respiro, Ramuri, Vatra, 
Camilla, literatorul, Moftul Roman. A publicat 
in tara: Incd un minut cu Monica Vitti, 1998, 
proza scurta; Scrisori catre Monalisa, 1999, 
roman; Dragostea e un trabant, 2000, proza 
scurta; Mamabena. com, 2005. 

Beligan, Radu 

(14.12.1918, com. Galbeni, judetul Bacau) 
Actor de teatru, film, televiziune si radio. 
A studiat la Academia Regala de Muzica si 
Arta Dramatica, profesoara Lucia Sturdza 
Bulandra - studii neterminate. 1937-1938: 
studiaza Dreptul si Filosofia la Bucuresti. 
Membru PSD din 1947. Membru al Parti- 
dului Comunist Roman din 1962. Deputat 
in Marea Adunare Nationala. Director al 
Teatrului National Bucuresti: 1989-1990. 
Roluri la TNB: O scrisoare pierduta de I.L. Ca- 
ragiale, regia Sica Alexandrescu, 1948; 
O noapte furtunoasd de I.L. Caragiale, regia 
Sica Alexandrescu, 1 949; Iarba rea de Aurel 
Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1 949; Trei 
surori de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, 
1950; D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, 
regia Sica Alexandrescu, 1951; Momente 
de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, 
1952; Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol, 
regia Sica Alexandrescu, 1952; Ultima ora 
de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 
1953; Matei Millo de Mircea Stefanescu, 
regia Sica Alexandrescu, 1953; Mielul turbat 
de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 
1954; Platon Krecet de Alexandr Kornei- 
ciuk, regia Alexandru Finti, 1954; Apus de 
soare de Barbu Stefanescu Delavrancea, 
regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 
si 1973; O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, 
regia Sica Alexandrescu, 1956; Ziaristii de 



Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 
1956; In valea cucului de Mihai Beniuc, regia 
Sica Alexandrescu, 1959; Cui i-e fried de Vir- 
ginia Woolf? de Edward Albee, regia Michel 
Fagadau, 1 970; Jocul de-a vacanta de Mihail 
Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971; Sim- 
fonia patetica de Aurel Baranga, regia Aurel 
Baranga, 1973; Prizonierul din Manhattan de 
Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973; 
Danton de Camil Petrescu, regia Horea 
Popescu, 1974; Richard al Ill-lea de William 
Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976; 
Romulus eel Mare de Friedrich Diirrenmatt, 
regia Sanda Manu, 1977; Caligula de Albert 
Camus, regia Horea Popescu, 1980; Cotletele 
de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998; 
Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion 
Cojar, 1998; Numele trandafirului dupa 
Umberto Eco, regia Grigore Gonta, 1998; 
Take, Ianke si Caddr de Victor Ion Popa, 
regia Grigore Gonta, 2001; Egoistul de Jean 
Anouilh, regie proprie, 2004. Roluri in film: 
O noapte furtunoasa, 1943; Visul unei nopti de 
iarnd, 1946; Rdsuna valea, 1949; Bulevardul 
Fluiera Vdntu - scurtmetraj, 1950; Lantul 
slabiciunilor, 1952; O scrisoare pierduta, 1953; 
Afacerea Protar, 1955; Directorul nostru, 1960; 
Badaranii, 1960; Celebrul 702, 1962; lanterna 
cu amintiri, 1963; Pasi spre luna, 1964; Cas- 
telanii, 1966; Seful sectorului suflete, 1967 
Explozia, 1972; Intoarcerea lui Magellan, 1973 
Agentul straniu, 1974; Tata de duminicd, 1975 
Singuratatea florilor, 1976; Cuibul salamandre- 
lor,1976; Instanta amdnd pronuntarea, 1976; 
Premiera, 1976;' Bratele Afroditei, 1978; Aurel 
Vlaicu, 1977; Iancu Jianu, zapciul, 1980; Re- 
teaua „S", 1980; Iancu Jianu, haiducul, 1981; 
Intoarcere la dragostea dintai, 1981; Galax, omul 
papusa, 1983; Horea, 1984; Cui i-e fried de 
Virginia Woolf? - film TV, 1995; Trahir, 1993; 
Dupa-amiaza unui tortionar, 2001. Alte activi- 
tati: profesor la Institutul de Teatru si Film: 
1950-1965; director al Teatrului de Come- 
die: 1961-1969; presedinte activ (1971) si 
apoi presedinte de onoare pe viata (1977) al 
Institutului International de Teatru; autorul 
mesajului international pentru Ziua Mon- 
diala a Teatrului: 27 martie 1977; coprese- 
dinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor 
Internationale de Teatru si Muzica organi- 
zate de' UNESCO: 1971-1978; Membru al 
Cartelului International de Teatru, 1967; 
membru in Consiliul Superior al Teatrului 
Natiunilor, sub presedintia lui Pierre Moinet 
(director general in Ministerul Afacerilor 
Culturale al Frantei); membru al Academiei 
Le Muse din Florenta. Premii si distinctii: 
Ordinul Drapelul Iugoslav cu Steaua de aur 
si Colan; Artist Emerit, 1953; Artist al Popo- 
rului, 1962; Premiul Academiei Le Muse din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 85 



^ 



31.10.2011 17:22:30 



Belodedici 




Radu Beligan 



Miodrag Belodedici 



Octavian Belu 




86 



Florenta, 1980; decorat cu Ordinul Serviciu 
Credincios in rang de Mare Ofiter; Doctor 
Honoris Causa al Universitatii Nationale de 
Arta Teatrala si Cinematografica, 2003; Tro- 
feul Romania 2000, 2003; Marele Premiu 
acordat de Guvernul Romaniei, in cadrul 
Premiilor Nationale de Teatru, 2002; Ofiter 
al Ordinului National al Legiunii de Onoare, 
2002; Premiul Academiei Romane, 1997; 
Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 
1995-1996; Premiul Academiei Romane, 
1997. Cetatean de onoare al municipiilor 
Iasi si Bacau. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (2004). 

Belodedici, Miodrag 

(20.05.1964, Socol, Cara§ Severin) 
Fotbalist. Etnie sarba. A jucat la Steaua Bu- 
curesti (1983-1989) si Steaua Rosie Belgrad 
(1989-1992). Director al Centrelor de Juniori 
ale Federatiei Romane de Fotbal. A jucat in 
Cupa Campionilor Europeni si Cupa Inter- 
continental!. 

Belousov, Vitalie 

(2.05.1930, Balti, Republica Moldova) 
Inginer mecanic si inventator. A absolvit 
Facultatea de Mecanica a Institutului 
Politehnic din Iasi. Profesor si rector 
al Universitatii Tehnice din Iasi. Mana- 
ger al Institutului de Inventica din Iasi. 
Maestru Emerit al Sportului (ciclism). 
Este titularul a peste 123 de brevete de 
inventie in Romania, Franta, SUA, Italia, 
Germania Elvetia si Belgia. Detine 7 ordine 
europene si de stat si peste 70 de inventii 
medaliate cu aur, dintre care mentionam: 
frana centrifugala autoreglabila, procedeu 
de ascutire a burghielor elicoidale; frezele 
ROMASCON; aparat de zbor fara motor, 
freza frontala cu placute metalo-ceramice, 
turbina eoliana, masina de ascutit freze cu 
dantura curbilinie si cutitul armat cu racire 
interna. Lucrari: Teoria aschierii si proiectarea 
sculelor, Masini-unelte si prelucrdri prin aschiere; 
25 de lucrari de inventica, disciplina pe care 



a brevetat-o la Institutul Politehnic din Iasi. 
Premiul Perseverenta in Excelenta al BCR, 
2005. Presedinte al Societatii de Inventica 
din Romania, organizatoare a Saloanelor 
Nationale (anuale) de Inventica. Presedinte 
al Comisiei de Inventica a Academiei Ro- 
mane, membru al Academiei Oamenilor de 
Stiinta din Romania. 

Belu, Dumitru 

(21.11.1902, Greceanca, jud. Buzau - 
5.09.1980, Sibiu) 

Teolog. Profesor la Academia Teologica din 
Oradea, detasata la Caras Severin in timpul 
Diktatului de la Viena, devenind Facultate 
de Teologie. Unul dintre fondatorii teologiei 
dogmatice si simbolice in invatamantul de 
specialitate romanesc. Lucrari: Despre iubire, 
Pdcatul originar la Origen, Imparatia lui Dumne- 
zeu si Biserica; Sfintii parinti despre trup. Tragicul 
in cadrul teologiei morale, Maica Domnului in 
lumina imnelor liturgice (1941) si In legdturd cu 
valorile morale (1942). 

Belu, Octavian 

(17.02.1951, Ploie§ti) 

Antrenor de gimnastica. A absolvit Institutul 
de Cultura Fizica si Sport din Bucuresti. 
A antrenat echipa nationala a Romaniei 
in 1988-2005 si i-a adus peste o suta de 
medalii. Consilier prezidential pentru sport 
(2010). Mai multe campioane olimpice si 
mondiale au fost antrenate de el: Alexandra 
Marinescu, Sabina Cojocar, Lavinia Milo- 
sovici, Andreea Raducan, Simona Amanar. 
Catalina Ponor. 

Benador, Ury nume la na§tere 
Simon Moise Grinberg 

(1.05.1895, Mili§eutul de Sus, jud. Suceava - 
23.11.1971, Bucure§ti) 

Prozator. Autodidact. Secretar al Teatrului 
Evreiesc de Stat. A debutat in volum in 
1925, cu piese de teatru: 5 acte • Otrava • Sim- 
fonia rosie • 36 • Fara titlu • Larie omul, Premiul 
Asociatiei Criticilor Dramatici si Muzicali. 
A devenit consacrat cu romanul Ghetto 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 86 



^ 



31.10.2011 17:22:30 



Bengescu 



veac XX, 1 934, unde abordeaza problemele 
de constiinta ivite ca urmare a conditiilor 
vietii de ghetou. In continuare, toata proza 
sa va fi axata pe abordarea lumii evreiesti: 
Subiect banal, 1935; Hilda, 1936; Preludiu la 
Beethoven, 1940; Gablonz. Magazin universal, 
1961; Beethoven, omul, 1964. 

Benetato, Grigore Alexandru 

(18.11.1905, Chisinau - 9.06.1972, Bucuresti) 
Medic si fiziolog. A absolvit Medicina la 
Cluj. S-a specializat in chirurgie la Berlin 
si Heidelberg. Profesor la Catedra de fizi- 
ologie a Facultatii de Medicina din Cluj. 
Director al Institutului de Fiziologie din 
Bucuresti. Contributii in legatura cu capa- 
citatile functionale ale organelor interne, 
cu imunologia si endocrinologia. In ultimii 
sai ani a fost seful Catedrei de fiziologie de 
la IMF Bucuresti. A fost implicat si politic 
in primii ani de dupa formarea Republicii 
Populare Romane. A fost fondator al AR- 
LUS (Asociatia de Prietenie Romano-So- 
vietica). Lucrari: Elemente de fiziologie gene- 
raid, 2 vol., 1933-1934; Problema alimentatiei 
pentru individ si colectivitate, 1939; Sistemul 
nervos central si functiunea de apdrare, 1 944; 
Metodele bioradiotelemetrice in medicina, 1971. 
Membru al Societatii de Chimie Biologica 
din Paris, al Societatii Regale de Medicina 
din Londra. Membru titular al Academiei 
Romane (1955). 

Benga, Gheorghe 

(26.01.1944, Timisoara, Romania) 
Medic, membru al Academiei Romane, pro- 
fesor universitar si sef al Catedrei de biolo- 
gie celulara si moleculara din cadrul Uni- 
versitatii de Medicina si Farmacie din Cluj, 
sef al Laboratorului de genetica umana din 
cadrul Spitalului Clinic Judetean Cluj. In 
1986, impreuna cu Octavian Popescu si 
Victor I. Popa, a demonstrat existenta unei 
proteine-canal pentru apa in membrana 
celulara a globulelor rosii, pe care reuseste 
sa o detecteze cu ajutorul americanului 
Ross P. Holmes, de la Universitatea Illi- 
nois, eel ce furnizeaza substanta necesara 
pentru detectarea acesteia. Descoperirea 
a fost publicata in anul 1986 in revistele 
internationale de specialitate Biochemistry si 
European Journal of Cell Biology, impreuna cu 
descrierea modului in care aceasta proteina 
ar putea fi izolata si purificata, daca s-ar dis- 
pune de aparatura necesara. In anul 1988 
profesorul american Peter Agre descopera 
aceeasi proteina, pe care, dispunand de 
aparatura necesara, reuseste sa o izoleze 
si purifice. In studiul publicat in 1988 de 
Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe 



Benga este mentionata la bibliografie. Pre- 
miul Emil Racovita al Academiei Romane, 
pentru ciclul de lucrari Biologie moleculara a 
membranelor (1984), Premiul anual al Uni- 
unii Medicale Balcanice pentru cercetarile 
de biologie a membranelor (1987), Premiul 
Iuliu Moldovan si Diploma cu medalie 
jubiliara - 75 de ani de invatamant medical 
romanesc in Transilvania (1994), Premiul 
K. Miras al Asociatiei Balcanice de Labo- 
rator Clinic (2000), Premiul Opera Omnia 
pentru intreaga activitate de cercetare sti- 
intifica (2000). 

Bengescu-Dabija, Gheorghe 

(30.06.1844, Bucure§ti - 13.01.1916, Bucure§ti) 
Dramaturg. Nascut dintr-un tata moldovean 
si o mama austriaca, a facut studii militare 
in Franta, ajungand general al armatei ro- 
mane. Tatal Hortensiei Papadat-B. Membru 
al Junimii din 1868. A tradus din franceza 
librete de opera, fiind considerat unul dintre 
intemeietorii operetei romanesti. A scris 
librete pentru opereta: Scaiul bdrbatilor, 
1876; Olteanca, 1880, muzica fiind compusa 
de Eduard Caudella si G. Otremba. A scris 
numeroase piese de teatru: Radu III eel Fru- 
mos, 1873; Cucoana Nastasia Hodoronc, 1877; 
Pygmalion, 1886; Amilcar Barca generalisim 
al Cartaginei, 1894; Crimd sau virtute, 1901; 
Mustrare de cuget, 1913. 

Bengescu, Gheorghe 

(30.08./13.09.1848, Craiova - 
23.08.1921, Paris) 

Diplomat, istoric si publicist de limba roma- 
na si franceza. A semnat uneori cu George 
Bengescu sau Georges Bengesco. A cunos- 
cut bine lumea politica si literara a timpului 
sau. Se inrudea cu Titu Maiorescu si Iacob 
Negruzzi prin Zoe - sora Mariei Negruzzi - 
casatorita cu Achile Bengescu, fratele sau. 
De asemenea, era prieten apropiat cu Vasile 
Alecsandri. In 1899 publica la Bruxelles vo- 
lumul Cdteva suvenire ale carieri mele. Ion Ghica, 
V. Alecsandri Alexandru Lahovary (semnat 
George Bengescu). Din 1872 a desfasurat o 
intensa activitate diplomatica, functionand 
la mai multe legatii ale Romaniei in straina- 
tate, printre care a Belgiei, Olandei si Frantei 
(numit prim secretar al legatiei din Paris, 
odata cu venirea lui Vasile Alecsandri minis- 
tru plenipotentiar al Romaniei in Franta, in 
1885). A fost delegat (ministru plenipotenti- 
ar) al Romaniei pe langa Comisia Europeana 
a Dunarii. Este cunoscut in lumea literara 
francofona ca un specialist in Voltaire 
(studii, bibliografii, editii). A publicat studii 
sau carti pe diverse teme istorice sau poli- 
tice, intre care unele au ramas de referinta: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 87 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Beniuc 





If I 




Gheorghe Benga 



Bibliographie franco-roumaine du XIX siecle 
(1895); Essai d'une notice bibliographique sur la 
question d 'Orient. Orient europeen, 1821-1897 
(1897); Bibliographie franco-roumaine depuis le 
commencement du XIX e siecle jusqu'a nos jours 
(2 e edition augmentee d'une preface, d'un supple- 
ment, 1895-1906 et d'un index alphabetique.) 
(1907); Une famille de Boyards lettres roumains 
au XIX e siecle. Les Golesco (1921); Despre activa- 
tea literard a unor membri aifamiliei Golescu in 
cursul secolului al XlX-lea (1923). Membru al 
Academiei Romane (1921). 

Beniuc, Mihai 

(20.11.1907, Sebi§, jud. Arad - 
24.06.1988, Bucure§ti) 

Poet. A studiat psihologia animala la Cluj 
si in Germania. A fost profesor la Univer- 
sitatea din Bucuresti in aceasta specialitate. 
A ocupat functii de conducere in Uniunea 
Scriitorilor, inclusiv aceea de presedinte 
(1958-1966). A debutat in 1938 cu volumul 
de versuri Cdntece depierzanie. Stilul incordat, 
brutal, romantic al inceputului va capata 
valente revolutionare: Un om asteaptd rdsdri- 
tul, 1946; Steaguri, 1951; Partidul m-a-nvdtat, 
1954; Mdrul de langa drum, 1954, Premiul 
de Stat; Cdldtorii prin constelatii, 1957. Poezia 
prin excelenta oficiala, fllosovietica a anilor 
de mijloc a capatat spre sfarsitul vietii note 
de dezamagire si melancolie: Materia si visele, 
1961; Culorile toamnei, 1962; Colti de stancd, 
1965; Alte drumuri, 1967; Lumini crepusculare, 
1970; Un bdtrdn cdtre un tdndr cdrturar, 1973; 
Aurul regelui Midas, fabule, 1977; Ajunge 
rdscoald, 1978; 75 de poeme, 1982; lama mag- 
noliei, 1984; In voia vdntului, 1987. A scris si 
doua romane: Pe muche de cutit, vol. 1, 1959, 
si Explozie inabusita, 1971. A luat Marele 
Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru toata 
activitatea (1981). Membru al Academiei 
Romane (1955). 

Benjamin, J. J. 

(1818, Falticeni - 3.05.1864, Londra) 

Calator. Evreu ca etnie. A calatorit foarte 

mult in Orientul Mijlociu, notand cu atentie 



observatiile facute, pe care le-a publicat cu 
pseudonimul Benjamin Tudela (numele unui 
celebru calator evreu din secolul al XH-lea). 
Notele se refera la Egipt, Maroc, Algeria, 
Levant (Siria, Babilon, Constantinopol), 
dar si la Orientul mai indepartat: Kurdistan, 
Afganistan, Persia, India. A publicat note si 
despre Franta si SUA. A urmarit viata comu- 
nitatilor evreiesti din toate aceste zone, dar si 
specificul ansamblului cultural al locurilor. 
Lucrari: Cinq Annees en Orient, 1845-1851; 
Achtjahre inAsien undAfrika, 1858. 

Bentoiu, Pascal 

(22.04.1927, Bucure§ti) 

Compozitor si muzicolog. Sotia sa, Annie B., 
elvetianca, este traducatoare din literatura 
franceza si autoare de memorii literare. A ab- 
solvit Conservatorul la Bucuresti, cu Mihail 
Jora si Constantin Dumitrescu. Tatal sau, 
Aurelian B., ministru liberal al Justitiei, a fost 
arestat (1948-1962, decedat in inchisoare), 
ceea ce nu-i va usura cariera fiului. A fost 
liber-profesionist si a compus numeroase 
lucrari: trei opere: Hamlet opus 18, a. fost 
creat la Marsilia in 1 974, opt simfonii, patru 
concerte, sase cvartete de coarde, precum 
si sonate si sase cicluri de melodii, primind 
numeroase premii: Premiul de Stat (1964), 
Premiul international Italia al RAJ (1968), 
Premiul international Guido Valcarenghi 
din Roma (1970), Premiul Academiei Ro- 
mane (1974), Premii ale UCMR (1971, 1975, 
1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1987). Dupa 
1989 a fost presedinte al Uniunii Compozi- 
torilor din Romania. 

Berariu-leremievici, Artemie 

(8.09.1834, Satu Mare, jud. Suceava - 
15.09.1922, Cernauti) 

Publicist. A studiat filosofia clasica la 
Universitatea din Viena. Vorbea franceza, 
germana, italiana, sarba, ucraineana, rusa. 
A fost indrumator al vietii culturale din 
Bucovina. Profesor la Institutul Teologic 
din Cernauti. Fondator al Societatii pentru 
Cultura si Literatura Romana din Bucovina 
(1862). A lasat texte pentru indreptarea 
moravurilor si trezirea constiintei nationale: 
Recugetdrile politice ale unui muntean, 1870; 
Norocul unui satulmdrean, 1888; Din cdtdnia 
mea, 1892. 

Berbente, Corneliu 

(8.08.1938, Stavropoles, langa Moreni) 
Inginer de aviatie. A absolvit Politehnica din 
Bucuresti. Specializari la Stanford si Virginia 
State University. Profesor de aeronautica 
la Politehnica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul supersonic-hipersonic, calculul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 88 



& 



31.10.2011 17:22:31 



Berejan 



elicelor contrarotative, miscari compresibile 
potentiale cu aplicatii la aerodinamica vite- 
zelor mari, miscari in jurul corpurilor per- 
meabile, algoritmi generali pentru probleme 
nelineare. Lucrari: Miscarea in jurul botului co- 
nic al unuifuselaj in curent omogen cu aplicatii la 
avioanele supersonice si rachete (1977); Miscarea 
in jurul botului conic al unuifuselaj sau al unor 
corpuri similare (1978), in colaborare; Dinami- 
ca gazelor (1977), in colaborare; Aerodinamica, 
2 vol. (1979), in colaborare; Dinamica gazelor 
si aerotermochimie (1980), in colaborare; Dina- 
mica gazelor- 2 vol. (1985), in colaborare. 

Berceanu, §tefan 

(26.09.1914, Macesu de Jos, Dolj - 
9.11.1990, Bucuresti) 

Medic si dramaturg. A absolvit Medicina 
la Bucuresti. Specializare la Paris (cancero- 
logie). Sef al Clinicii de hematologie de la 
Spitalul Fundeni. Contributii in domeniul 
de fortiflcare imunitara in cancer, mai ales 
leucemie. Lucrari: Imunologie si imunopatolo- 
gie, 1968; Biologia si patologia imunitdtii, 1981; 
Tratat de boli de sdnge, 2 vol. Membru post- 
mortem al Academiei Romane (1991). 

Berciu, Dumitru 

(27.01.1907, Bobaita, jud. Mehedinti - 
1.07.1998, Bucuresti) 

Istoric si arheolog. A absolvit Facultatea de 
Istorie a Universitatii din Bucuresti. Speci- 
alizare la Institutul de Preistorie din Viena. 
Director al Institutului Roman din Albania. 
Profesor la Facultatea de Istorie, Catedra de 
istoria veche a Romaniei, de la Universitatea 
din Bucuresti. A condus sapaturile arheo- 
logice ale multor santiere din tara (Boian, 
Gumelnita, Hamangia, Ostrovul Simian) 
si s-a ocupat de intervalul neolitic, epoca 
geto-dacica. Lucrari: Arheologia preistoricd a 
Olteniei, 1939; Contributii la problemele Neo- 
liticului in Romania in lumina noilor cercetdri, 
1961; Cultura Hamangia, 1966; Aria traco-ge- 
ticd, 1969; Lumea celtilor, 1970. Membru al 
Institutului de Preistorie din Viena, al Insti- 
tutului Arheologic German, al Consiliului 
International de Studii Indo-Europene si 
Tracice, al Uniunii Internationale de Stiinte 
Pre- si Protoistorice. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1997). 

Bercovici, Israil 

(1921, Botosani - 1988, Bucuresti) 
Dramaturg. Muncitor pana dupa al Doilea 
Razboi Mondial. A absolvit Scoala de Lite- 
ratura din Bucuresti. A fost secretar literar, 
apoi director al Teatrului Evreiesc de Stat 
din Bucuresti. Si- a inceput cariera de scri- 
itor publicand proza in idis. A scris piese 




Pascal Bentoiu 



Silviu Berejan 



de teatru si despre istoria evreilor sefarzi. 
Lucrari: Revista revistelor, 1958; O seard de 
folclor evreiesc I An ovntfun idisn folklor, 1962; 
Un sirag de perle I A snirl perl, 1967; Baraseum 
'72,' 1972. 

Bercovici, Martin 

(24.08.1902, Barlad - 19.01.1971, Bucuresti) 
Inginer (retele si sisteme electrice). A absol- 
vit Politehnica la Bucuresti. A fost inginer la 
Societatea de Gaz si Electricitate. Profesor la 
Politehnica din Bucuresti din 1948, director 
al Institutului de Studii si Proiectari Energe- 
tice. A fost unul dintre pionierii planului de 
electriflcare a Romaniei (inclusiv amenajarea 
Dunarii si a Portilor de Fier). Contributii in 
domeniul cercetarilor electro energetice. Lu- 
crari: Masuri de protectie in instalatiile electrice 
dejoasa tensiune impotriva pericolului atingerilor 
indirecte, 1 933; Influenta retelei asupra puterii de 
rupere a intrerupatoarelor la deconectarea scurt- 
circuitelor trifazate (1967), Retele electrice, 2 vol., 
1974, 1981. Membru titular al Academiei 
Romane (1963). 

Berejan, Silviu 

(30.07.1927, Balabanesti, Basarabia - 
10.11.2007, Chisinau) 

Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologie 
a Universitatii de Stat din Moldova. Profe- 
sor la Institutul Pedagogic din Tiraspol, la 
Facultatea de Filologie a Universitatii din 
Chisinau, cercetator la Institutul de Istorie, 
Limba si Literatura al filialei Moldova a AS 
a URSS, director al Institutului de Limba 
si Literatura al ASM. Lucrari: Dictionar 
explicativ scolar, 1960, in colaborare; Lingvis- 
tica generala, 1985, in colaborare; Dictionar 
explicativ uzual al limbii romane, 1999, coor- 
donator; CeManmuHecKaH dKeueanewnHocmb 
neKcunecKux edumiu, (1973). Distins cu titlu- 
rile de laureat al Premiului de Stat, laureat 
al Premiului Prezidiului ASM, Eminent al 
Invatamantului Public, Premiul Academiei 
Romano-Americane. Distins cu Ordinul 
Republicii si Medalia ASM D. Cantemir. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 89 



& 



31.10.2011 17:22:31 



Berentan 




Erast Berentan 



Maria Berenyi Wilhelm Georg Berger 




90 



Berentan, Erast 

(26.01.1913, Vatra Dornei - 1991, Timi§oara) 
Pilot. A absolvit Scoala Politehnica la Timi- 
soara. A infiintat Clubul Aviatic Politehnica 
si a obtinut brevetul de pilot. A construit un 
planor cu care a zburat. A devenit parasutist 
din 1952. Din 1943 a activat ca inginer la 
IAR Brasov, apoi, din 1950, la URMV-3 si 
la ICA Ghimbav (din 1968), ca tehnolog-sef. 
A creat un motor in doi timpi pentru dotarea 
motoplanoarelor. 

Berenyi, Maria 

(15.04.1959, Micherechi, Bichi§, Ungaria) 
Cea mai prolifica poeta bilingva a comu- 
nitatii romanesti din Ungaria. Directoare 
a Institutului de Cercetari ale Romanilor 
din Ungaria. Din tematica foarte bogata a 
universului liric se remarca tenia predilecta 
a copiilor fara copilarie, „copiii strazii", 
„lacrimi ale secolului XX", aflati in „spita- 
lul secolului" trecut. Anii copilariei, „iarba 
copilariei" ii intretin nelinistea existentiala, 
exprimata metaforic in versurile din primele 
volume: Autodefinire si Fara pi. Alte lucrari: 
Aspecte national- cultur ale din istoricul roma- 
nilor din Ungaria (1785-1918), Budapesta, 
1990; Istoria Fundatiei Gojdu (1870-1952), 
Budapesta, 1995; Romdnii din Ungaria de azi 
in presa romdnd din Transilvania si Ungaria 
secolului al XlX-lea (1821-1918), documente, 
Gyula, 1 994; Cultur a romaneasca la Budapesta 
in secolul al XlX-lea, Gyula, 2000. 

Berger, Wilhelm Georg 

(4.12.1929, Rupea/Reps, jud. Bra§ov - 
8.03.1993, Bucure§ti) 

Compozitor, muzicolog, violonist si dirijor. 
German ca etnie. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti si a facut studii de vioara si vio- 
la cu Cecilia Nitulescu-Lupu, Anton Adrian 
Sarvas si Alexandru Radulescu. A fost mai 
multi ani violonist la Filarmonica de Stat 
din Bucuresti si membru al Cvartetului 
de coarde al Uniunii Compozitorilor din 
Romania. Lucrari: de muzicologie - Muzica 



simfonicd barocd clasicd, 1967; Cvartetul de 
coarde la Reger si Enescu, 1979; compozitii - 
1 1 simfonii, doua concerte pentru vioara si 
orchestra, sonate, lieduri. A primit Premiul 
G. Enescu si Premiul Ciprian Porumbescu 
ale Academiei Romane. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1991). 

Berindei, Dan 

(3.11.1923, Bucure§ti) 

Istoric. Este licentiat in istorie si filosofie al 
Universitatii din Bucuresti (1945), doctor in 
istorie (1969). A publicat peste 500 lucrari 
stiintifice, din care peste 50 de carti, in spe- 
cial referitor la istoria politica universale si 
romaneasca a secolelor XVIII-XX, precum 
si istoria culturii, printre care volumele 
Revolutia romdnd din 1821 (1991), Societatea 
romaneasca in vremea lui Carol I (1992), Di- 
plomatia romaneasca moderna (1995), Revolutia 
romdnd din 1848-1849. Consider atii si re- 
flectii (1997), Romdnii si Europa in perioadele 
premodernd si moderna (1997) s.a. Din 1990 
este membru in biroul Asociatiei Internati- 
onale de Istorie Contemporana a Europei. 
Din 1996 este membru titular strain al 
Academiei Poloneze de Stiinte si Litere si 
presedinte al Comitetului National al Isto- 
ricilor din Romania. Din 2004 este mem- 
bru al Consiliului Stiintific al Institutului 
Revolutiei Romane. Membru al Academiei 
Romane (din 1992) si presedinte al sectiei 
de istorie (din 2006).' 

Berindei, Hie 

(20.07.1946, Campeni, Muntii Apuseni) 
Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plas- 
tice la Bucuresti si a predat sculptura la un 
liceu din Craiova. S-a stabilit la Geneva, 
Elvetia, din 1982, unde s-a specializat la 
Scoala Superioara de Arte Vizuale. Este 
sculptor-gravor, influentat de arta populara 
romaneasca si zona folclorica a Apusenilor. 
Lucrari: ciclul Oameni, obiceiuri, locuri; ciclul 
Flori; ciclul Reactii la spatiul care limiteaza. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 90 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Bertola 



Berindei, Ion D. 

(1871, Bucuresti - 1928, Bucuresti) 
Arhitect si urbanist. A studiat arhitectura 
la Scoala de Belle Arte din Paris. In timpul 
studentiei a fost presedintele sectiunii fran- 
ceze a Ligii Culturale Romane. A construit 
in stil neogotic si baroc: Palatul Culturii 
din Iasi (1906-1925), Casa Enescu (Muzeul 
Muzicii) din Bucuresti, fiind unul dintre 
principalii arhitecti care au facut din Bucu- 
resti „micul Paris". 

Berlovan, Ion 

(12.03.1948, Seleus, Banatul Sarbesc) 
Profesor. A absolvit liceul roman la Varset 
si Facultatea de Filosofie-Limba romana 
la Universitatea din Belgrad. Profesor la 
liceul roman din Varset. A fondat si sustine 
cenaclul liceului, Tinere condee, caruia i-a 
publicat mai multe antologii de versuri si 
proza. A format, in cadrul sectiei de drama 
a liceului - Zilele de teatru - generatii de 
interpreti obtinand premii la festivalurile 
din Voivodina (1985, 1986, 1987, 1988, 
1989, 1990 si 1998). A infiintat in 2001 
ansamblul folcloric al liceului, participand 
la festivaluri la Belgrad si Callatis (unde a 
obtinut Premiul Steaua de Mare). A cules 
folclor romanesc din zona si 1-a publicat 
sub auspiciile Societatii de Limba Romana 
din Voivodina. Lucrari: manuale scolare - 
Limba si literatura romana pentru clasele I, II, 
III, IV; Teoria si practica traducerii; antologii 
ale cenaclului - Culori si curcubee, 1984; Al- 
fabetul cromatic, 1996; Imagini in violet, 1997; 
Culorile vdrstei, 2008; culegeri de folclor - 
Foaie verde, spic de^grdu; Foaie verde, lamditd; 
La izvorul dorului. In 2008, Studioul Europa 
Nova din Timisoara a realizat un DVD cu 
repertoriul ansamblului de folclor. 

Bernard, Noel 

nume la na§tere Noel Bernard Bercovici 

(25.02.1925, Sighetul Marmatiei - 
23.12.1981, Munchen) 

Jurnalist. Evreu dupa tata, german dupa 
mama. A emigrat in 1940 in Palestina, 
apoi in Marea Britanie. A studiat Literele 
la Universitatea din Ierusalim si la Londra. 
Colaborator al postului de radio BBC, sectia 
romana. Director (vreme de doua decenii) 
al sectiei romane a postului de radio Eu- 
ropa Libera (la mai putin de 30 de ani), a 
pregatit caderea comunismului in Romania 
din punct de vedere mediatic. Lucrari: Aid e 
Europa Libera, 1982, publicat post-mortem. 

Bernea, Horia 

(14.09.1938, Bucuresti - 4.12.2000, Paris) 
Pictor. Fiu al etnologului Ernest B., legionar, 
arestat in 1944. A studiat Matematica si 




Fizica la Universitatea din Bucuresti, apoi 
Scoala Tehnica de Arhitectura. A fost mem- 
bru al Comisiei Monumentelor Istorice. 
Liber-profesionist in perioada socialists, 
director al Muzeului Taranului Roman dupa 
1990. A avut expozitii personale ori de grup 
la Birmingham, Covent Garden (Marea Bri- 
tanie), Roma. Premiul pentru Pictura al UAP 
(1970); Premiul Stahly la Bienala Tineretului 
de la Paris (1971); Premiul Ion Andreescu al 
Academiei Romane (1978); Marele Premiu 
al UAP (1983); Premiul Fundatiei Culturale 
Romane; Premiul Grupului pentru Dialog 
Social (2000); Ordinul National Pentru Me- 
rit in grad de Mare Cruce acordat de catre 
Presedintia Romaniei (2000). 

Bersuker, Isaac B 

(12.02.1928, Chisinau) 

Chimist. A absolvit Chimia la Universitatea 
de Stat din Chisinau. Specializat in chimie 
cuantica la Moscova. A lucrat la Institutul de 
Chimie al ASM. In 1999 a plecat la Institutul 
de Chimie Aplicata al Universitatii Texas, 
SUA. Contributii in domeniul metodelor de 
identificare a rolului electronilor in compu- 
sii chimici in farmacologie. A stabilit relatii 
de colaborare intre institutul din Chisinau 
si eel din Texas. Lucrari: The John-Teller 
Effect; Limitations of density functional theory 
in application to degenerate states, 1997; An 
electron- conformational method of identification 
of pharmacophore and anti-pharmacophore shiel- 
ding: Application to rice blast activity, 1999, in 
colaborare; Improved Electron-Conformational 
Method of Pharmacophore Identification and 
Bioactivity Prediction. Application to Angiotensin 
Converting Enzyme Inhibitors, 2000, in cola- 
borare. Membru al Academiei de Stiinte a 
Moldovei(1991). 

Bertola, Clody 

(12.08.1913, Bucuresti - 28.12.2007, Bucuresti) 
Actrita. A absolvit cursurile Conservatorului 
de Arta Dramatica. A fost actrita a Teatru- 
lui Bulandra, dar a jucat si la Teatrul de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 91 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Berza 




Clody Bertola 



Vladimir Be§le 




92 



Comedie, Teatrul National din Bucuresti si 
Teatrul Mic. Roluri: teatru - Anna Karenina; 
Apus de soare; Batrdnul; Cadavrul viu; Ciulean- 
dra; Fatafdrd zestre; Invierea; Masina infernald; 
Mica suitd a asteptarii; Moartea unui comis- 
voiajor; Pddurea spdnzuratilor; Sfdrsit de veac 
in Bucuresti; Un cuib de nobili; film - Ciulinii 
Baraganului, 1957; Facerea lumii, 1971; Felix si 
Otilia, 1971; Ciprian Forumbescu, 1972; Frofe- 
tul, aurul si ardelenii, 1978. Artista Emerita. 

Berza, Mihai 

(23.08.1907, Tecuci - 5.10.1978, Bucure§ti) 
Istoric. A absolvit Literele si Filosofia la Iasi 
si s-a perfectionat la Scoala Romana din 
Roma si la Ecole Pratique des Hautes Etudes 
din Paris. Profesor la Catedra de metodolo- 
gie si istoriografie, genealogie si heraldica de 
la Scoala de Arhivistica din Bucuresti, apoi 
profesor de istorie universale la Facultatea 
de Istorie a Universitatii din Bucuresti. 
Director al Institutului de Studii Sud-Est 
Europene (1964-1978). Lucrari: Cultura 
moldoveneascd in timpul lui Stefan eel Mare 
(1964), Nicolas Iorga et les traditions du Sud-Est 
europeen dans le domaine de la culture (1971), 
Activitatea istoriograficd a lui Dimitrie Cantemir 
(1974). Membru corespondent al Academiei 
Romane(1963). 

Berzan, Vladimir 

(28.01.1948, Dorotkaia, rn. Dubasari, 
Republica Moldova) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Energetica 
a Institutului Politehnic din Chisinau. A fost 
seful Laboratorului de diagnoza echipamen- 
tului energetic la Institutul de Energetica al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. Contribu- 
te la dezvoltarea cercetarilor in domeniul 
diagnozei echipamentului electro energetic, 
inclusiv la remodelarea proceselor dinami- 
ce in circuitele electrice neomogene si cu 
pierderi. Are 4 brevete de inventie care se 
aplica in Rusia, Moldova si Ucraina. Distins 
cu diploma si insigna de Inventator al URSS. 



Besoiu, Ion 

(11.03.1931, Sibiu) 

Actor de teatru si film. A absolvit Academia 
de Teatru si Muzica din Sibiu. A debutat 
in 1950, dar consacrarea a venit abia dupa 
turnarea filmului Toate panzele sus r in regia 
lui Mircea Muresan, in care a avut parteneri 
mari actori ca Ilarion Ciobanu si Jean Con- 
stantin. Timp de 16 ani a jucat pe scena Tea- 
trului Radu Stanca din Sibiu, dupa care s-a 
mutat la Bucuresti, unde a jucat la Teatrul 
Lucia Sturdza Bulandra si a fost, ulterior, 
timp de 12 ani, directorul acestui teatru. Cele 
mai cunoscute roluri ale sale sunt in Procesul 
luiHoria (1967); Unchiul Vanea (1983); Hamlet 
(1985); Mizantropul (1989); Antigona (1993); 
Trei surori (1995); Caligula (1996); Oblomov 
(2003). Cateva dintre filmele in care a jucat 
sunt: Furtuna; Neamul Soimdrestilor; Haiducii; 
Rdscoala; Mihai Viteazul; Ciprian Forumbescu; 
Pdcald; Ion: Blestemul pamdntului blestemul iu~ 
birii; Ultima noapte de dragoste; Lumini si umbre. 
In 2002, a primit Premiul de excelenta al 
Cinematografiei Romane. In 2001 a fost de- 
clarat cetatean de onoare al orasului Sibiu. 
Este presedinte executiv al Fundatiei. Sibiu - 
Hermannstadt, asociatie care ii ajuta pe 
tinerii talentati si ofera premii etnografilor. 

Be§leaga, Vladimir 

(25.07.1931, Malaie§ti, RASSM) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau. Redactor- 
sef adjunct al revistei Nistru. Lucrari: Zbdn- 
tuild (1956) si alte povestiri pentru copii; 
La fdntana Leahului, proza, 1963, Zbor front, 
roman, 1966; Acasa, roman, 1976; Ignat si 
Ana, roman, 1 979; Durere, roman, 1 979; Via- 
ta si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa 
cale a cunoasterii de sine, roman, 1988; Nepotul, 
roman, 1998; Jurnal, 2002; Dialoguri liter are 
(2006); Cruci rasturnate de regim. Manastirea 
Raciula, 1959 (2006), Destine transnistrene 
(2010) s.a. Membru si secretar al Comite- 
tului de Conducere al Uniunii Scriitorilor 
din Moldova. A fost deputat in Parlamentul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 92 



^ 



31.10.2011 17:22:31 



Bianu 



Republicii Moldova (1990-1994). Scriitor al 
Poporului din Moldova, laureat al Ordinului 
Republicii (1996). 

Beza, Marcu 

(30.05.1882, Vlahoclisura, Macedonia - 
30.05.1949, Bucure§ti) 

Prozator si istoric literar. Aroman. A studiat 
la Bucuresti Literele si Filosofia, apoi la 
Londra si Oxford. A fost consul general al 
Romaniei la Londra si profesor de limba 
romana la Universitatea din Londra (1910- 
1930). A facut cercetari de paleografie in 
Orientul Apropiat. A scris romane despre 
drama istorica a aromanilor: Pe drumuri, 
1914; Galea destinului, 1938; Necunoscuta, 
1939. Intemeietor al Centrului Roman al 
PEN-Clubului. S-a ocupat de valentele 
ortodoxiei: Urme romdnesti in Rasaritul Orto- 
dox r 1935; Heritage of Byzantium (Mostenirea 
Bizantului), 1947. A scris eseuri de cultura: 
Paper on the Romanian People and Literature 
(Scriere despre poporul si literatura romana), 
1920, Paganism in Romanian Folklore (Paga- 
nism in folclorul romdnesc), 1928. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1923), 
exclus (1948) si repus in drepturi (1990). 

Bezdechi, §tefan 

(24.04.1888, Ploie§ti - 25.03.1958, Cluj) 
Filolog. A absolvit Literele la Bucuresti si 
s-a specializat la Berlin si Roma. A fost unul 
dintre cei mai remarcabili elenisti romani, 
profesor la Universitatea din Cluj. Specializat 
in epoca latina, elina si bizantina. Lucrari: 
Aristofan si contemporanii sai, 1922: Gdnduri 
si chipuri din Grecia veche, 1927. A tradus din 
Homer, Hesiod, Platon, Euripide, Aristofan, 
Marc Aureliu, Lucian, Xenofon, Aristotel, 
Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus. 
Pentru traducerea Tristelor lui Ovidiu a ob- 
tinut Premiul Academiei Romane, 1930. S-a 
ocupat si de literatura romana veche: Nicolaus 
Olahus, primul umanist de origine romana, 1939. 
A colaborat la Colectia de documente privind is- 
toria Romaniei, seria C: Transilvania. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1945), 
exclus (1948) si repus in drepturi in 1990. 

Bezviconi, Gheorghe 

(14.04.1910, Jitomir, azi Tn Ucraina - 
30.06.1966, Bucure§ti) 

Istoric literar, heraldist, slavist. La Bucuresti 
a audiat cursurile de istorie ale lui Nicolae 
Iorga, in 1938 fiind colaborator al Insti- 
tutului pentru Studiul Istoriei Universale. 
Unul dintre membrii fondatori ai Societatii 
Scriitorilor si Publicistilor Basarabeni (1940). 
A fost membru al Asociatiei Slavistilor din 
Romania, colaborator extern al Institutului 








§tefan Bezdechi 



de Istorie Nicolae Iorga si al Institutului de 
Studii Romano-Sovietice al Academiei Ro- 
mane. Persecutat in Romania, a fost nevoit 
sa lucreze ca paznic la cimitirul Bellu, fapt 
care s-a soldat cu scrierea a doua lucrari do- 
cumentare de netagaduita valoare: Cimitirul 
Bellu din Bucuresti (1941) si Necropola Capitalei 
(1972). Alte lucrari: Armenii in Basarabia. 
Manuk-bei (1934), Cdrturari basarabeni (1940), 
Din alte vremi (1940), Boierimea Moldovei din- 
tre Prut si Nistru (vol. 1-1940, vol. 2-1943), 
Costache Stamati. Familia si contemporanii sai 
(1942), Profiluri de ieri si de azi (1943), Cdldtori 
rusi in Moldova si Muntenia (1947), Puskin in 
exil (in colaborare, 1947), Contributii la istoria 
relatiilor romdno-ruse (1948). Este si autor al 
unui roman scris in ruseste: Ultimul om de 
prisos (1953-1956). A fost distins cu Medalia 
de Aur a Institutului de Istorie si Heraldica 
al Frantei (1935), Crucea Ligii Republicane 
Franceze a Binelui Public, clasa a Ill-a, Meda- 
lia de Onoare Vermeil a Societatii Academice 
de Litere si Arte a Frantei (1936), Premiul 
Hanu' Ancutei (1938), Premiul Nasturel al 
Academiei Romane (1948). Post-mortem a 
fost ales membru al Academiei Internationa- 
le Di Pontzen din Napoli (1974). 

Bianu, Ion 

(1.10.1856, Faget, jud. Alba - 
3.02.1935, Bucure§ti) 

Editor de texte vechi, fondator al scolii ro- 
manesti de bibliografie si biblioteconomie, 
profesor universitar de istoria literaturii 
romane (1902-1928), director al Bibliotecii 
Academiei. A editat Predice f acute la praznice 
mari de Antim Ivireanul, 1886; Psaltirea in 
versuri a lui Dosoftei, 1887; Psaltirea Scheiand, 
1889. Ca bibliograf, a organizat Biblioteca 
Academiei si a publicat Bibliografia romd- 
neasca veche, 4 vol. 1903-1944, din care vol. 
1-2 in colaborare cu Nerva Hodos si vol. 
3-4 in colaborare cu Dan Simonescu, pre- 
cum si Catalogul manuscriselor romdnesti, in 
colaborare cu Remus Caracas si Gh. Nico- 
laiasa, 4 vol., astfel: vol. 1-3,' 1907-1931; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 93 



& 



31.10.2011 17:22:32 



Bibescu 






*> !^* 








™ 








U* 


r 




k^& 








i,v : -jj 






j?v ^ 


tfj 


/ 







George V. Bibescu 



Gheorghe Bibescu 




Martha Bibescu 




94 



vol. 4, 1967, continuat de Gabriel Strempel, 
Fl. Moisil, L. Stoianovici. Ca istoric literar s-a 
remarcat prin numeroase studii despre lite- 
ratura romana veche. Director al Bibliotecii 
Academiei Romane (1884-1935), membru 
(1902) si presedinte al Academiei Romane 
(1929-1932), vicepresedinte (1932-1935). 

Bibescu, George Valentin 

(3.04.1880, Bucuresti - 2.07.1941, Bucuresti) 
Pilot. Nepot al lui Gheorghe B. si fi al lui 
George B., care a luptat in Mexic, in Corpul 
Expeditionar Francez. In 1905 a construit 
un balon, numit Romania, cu care a facut 
exercitii de zbor la Paris. A invatat pilotaj la 
scoala lui Louis Bleriot de la Pau si a obtinut 
permisul international nr. 20. Fondator si 
comandant al Scolii de pilotaj de la Cotro- 
ceni. Cofondator al Federatiei Aeronautice 
Internationale si al Automobil Clubului 
Roman (1901). Masina lui a fost a IV-a in- 
registrata in Romania si a calatorit, cu sotia 
sa, Martha B., in automobil pana in Persia 
(Ispahan), traversand Rusia si Caucazul. 
Presedinte al Comitetului Olimpic Roman, 
vicepresedinte si presedinte al Federatiei 
Aeronautice Internationale. 

Bibescu, Gheorghe 

(1804, Craiova - 1874, Paris) 
Domn al Tarii Romanesti din 1846, abdicat 
la 1848 de teama revolutiei. Frate cu Barbu 
Stirbei. A studiat Dreptul la Paris. Casatorit 
cu Zoe Mavrocordat. Intors in tara in 1842, 
a fost reprezentant al Doljului in Adunarea 
Publica Extraordinara (parlamentul) condus 
de Pavel Kisseleff in timpul Regulamentului 
Organic, raspunzand de Justitie si Externe. 
Dupa abdicare a plecat la Paris. 

Bibescu, Martha 

nume la na§tere Martha Lucia Lahovary 

(28.01.1889, Bucuresti - 29.11.1973, Paris) 
Prozatoare. Fiica a diplomatului Ion La- 
hovary, grec de origine, se inrudea dupa 
mama cu familia Mavrocordat (purceasa 



din Mavrocordat dragomanul, adica trans- 
latorul Portii Otomane la finele veacului al 
XVII-lea, tot grec), iar sotul, George Valentin 
B., presedinte fondator al Aeroclubului Ro- 
man, era nepotul domnitorului Gheorghe B. 
Prietena cu regina Maria a Romaniei, a fost 
proprietara palatului Mogosoaia, caruia i-a 
redat stralucirea de pe vremea ctitoriei lui 
Constantin Brancoveanu. A calatorit foarte 
mult, fara a studia in vederea unei profesii. 
A debutat la Paris, cu volumul Les huit Para- 
dis (Cele opt raiuri), 1908, Premiul Academiei 
Franceze. I-a cunoscut pe Marcel Proust, 
Anatole France, Paul Valery, Jean Cocteau, 
Rainer Maria Rilke, Paul Claudel s.a., care 
frecventau salonul ei. A cunoscut mari per- 
sonalitati politice ale epocii. S-a consacrat cu 
volumul Isvor, le pays des Sautes (Izvor, tinutul 
salciilor), 2 vol., 1923. Nu si-a uitat niciodata 
tara natala: Une victime royale: Ferdinand de 
Roumanie (O victimd regald: Ferdinand al Roma- 
niei), 1927; Pages de Bukovine et de Transylvanie 
(Pagini despre Bucovina si Transilvania) , 1930. 
Post-mortem i-a aparut la Bucuresti Jurnal 
politic (ianuarie 1939 - ianuarie 1941), 1979. 

Bibicu, Ion 

(4.12.1944, com. Unirea, fosta Osmanu, jud. Braila) 
Inginer electronist. A absolvit Facultatea de 
Electronica si Telecomunicatii a Institutu- 
lui Politehnic din Bucuresti. Cercetator la 
Institutul de Fizica Atomica. Contributii in 
domeniul fizicii experimentale. A inventat 
un prototip de analizor pentru determina- 
rea caseriteitei, a realizat un polarimetru 
Mossbauer. Membru al Societatii Romane 
de Fizica, membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania, membru al Academiei 
de Stiinte din New York. 

Bidian, Augustin Alexandru 
a semnat §/'Alexandru Bidian, 
Nicolae Alexandru Hortopan 

(28.06.1930, Sibiu) 

Teolog si scriitor. In 1 954 ia diploma de licen- 

ta in Teologie, apoi doctoratul in Teologie. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 94 



& 



31.10.2011 17:22:32 



Bie§u 



O piesa de teatru scrisa in acest timp, Tezeu 
sau destinul puterii, apare dupa rasturnarea 
lui Ceausescu, in 1993. Publica diverse 
articole de specialitate in revistele teologice 
din Bucuresti si Sibiu. Un timp activeaza 
ca lector de limba germana la Institutul de 
Teologie din Bucuresti. In toamna lui 1975 
fuge in Germania si se inscrie la Facultatea 
de Filosofie a Universitatii Guttenberg din 
Main. Din 1977 detine postul de lector de 
limba romana la aceeasi universitate. la parte 
la formarea primei organizatii politice in exil 
pentru eliberarea tarii, Consiliul National 
Roman (CNR), infiintat la Paris in 1968, 
unde detine functia de presedinte al sectiei 
Europa Centrala si de Nord, iar ulterior este 
ales membru in Grupul de Conducere. Initi- 
aza si conduce prima publicatie a CNR-ului 
intr-o limba straina, Blick in die Zukunft, 
trimisa personalitatilor politice si bisericesti 
de limba germana. In prezent tine cursuri de 
filosofie si de yoga si scrie in diverse publi- 
catii din tara si din strainatate. Alte lucrari: 
Tropfen aus einer sonnenlosen Welt-Gedichte, 
(Picuri dintr-o lumefdrd soare - Versuri), 1984; 
Das Negative und die Philosophie - Eine geschi- 
chtlich-fundamentale Untersuchung angelehnt an 
die griechische Philosophie, an Hegel und Heide- 
gger (Negativul si filosofia - O cercetare istorica 
fundamental pe baza filosofiei grecesti a lui 
Hegel si Heidegger), 1984; Yoga fur Anfdnger. 
Gesundheit fur Korper und Seek (Yoga pentru 
incepatori. Sdndtdte pentru corp si suflet), 2 vol., 
1986 si 1988. 

Bie§u, Maria 

(3.08.1935, Volintiri, jud. Cetatea Alba, Basarabia) 
Cantareata de opera (soprana lirico-dra- 
matica) si lied, profesoara. Studiaza la 
Conservatorul de Stat G. Musicescu din 
Chisinau (1956-1961) cu Susana Zarifian 
(1956-1960) si Polina Botezat (1960-1961, 
canto), Nachmann Leib (armonie), Ghe- 
orghe Bors (teorie-solfegiu), Aleksandr 
Abramovici si Aleksandra Beilina (istoria 
muzicii), Boris Miliutin si Timofei Gurtovoi 
(miscare scenica). In studentie devine lau- 
reata a Festivalului Mondial al Tineretului 
si Studentilor (Moscova, 1957). Evolueaza 
ca solista in orchestra de muzica populara 
Fluieras (1958-1960). Din 1961 e solista 
la Teatrul de Opera si Balet, debutand in 
rolul titular din opera Tosca de G. Puccini 
(1962). In 1965-1967 isi perfectioneaza ma- 
iestria interpretativa la Teatrul La Scala din 
Milano (Italia) sub conducerea celebrului 
pedagog Enrico Piazza. Tot in acest rastimp 
devine laureata a Concursului International 
P.I. Ceaikovski de la Moscova (premiul al 
Ill-lea). In 1967 obtine premiul I si titlul Cea 




Augustin Al. Bidian 



Maria Bie§u 



mai buna Cio-Cio-San din lume pentru cea 
mai reusita interpretare a acestui rol la Con- 
cursul International consacrat memoriei 
solistei Miura Tamaki (Tokio). A intreprins 
numeroase turnee artistice in Italia, Japonia, 
Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, 
Bulgaria, SUA, Romania, Brazilia, Franta, 
Finlanda, Cuba, Australia, Belgia, Spania, 
Rusia si celelalte republici ale fostei URSS. 
Participa la ciclul de concerte „Voci subli- 
me de la Berlin", la festivalurile muzicale 
Stelele Moscovei, Noptile albe, Primavara 
kieveana, Toamna bielorusa, Zorii Crimeii, 
Martisor etc. Opera italiana romantica din 
secolul al XlX-lea predomina in reperto- 
riul cantaretei. Lista rolurilor interpretate 
cuprinde peste 30 de titluri: Serghei Lazo 
de D. Ghersfeld; Balada eroicd de A. Starcea, 
Alexandru Ldpusneanu de Gh. Mustea. S-a 
produs in filmele Vocea mea e pentru tine 
(Telefilm-Chisinau, 1971); Canta Maria Biesu 
(Telefilm-Chisinau, 1975); Cu dragoste cdtre 
voi (Telefilm-Chisinau, 1979); Cio-Cio-San 
(Moldova-film, 1981); Tosca (Telefilm-Chi- 
sinau, 1982); O, Marie!... (Ecran, Moscova, 
1984). Membra a mai multor jurii ale unor 
concursuri (Glinka, Ceaikovski) si festivaluri 
internationale de canto (Tokio, Barcelona, 
Budapesta). Presedinta a Uniunii Muzici- 
enilor din Republica Moldova (din 1987). 
Vicepresedinta a Uniunii Internationale a 
Muzicienilor (Moscova); fondatoare a Festi- 
valului International al vedetelor de opera si 
balet „Va invita Maria Biesu", care are loc 
anual la Chisinau (ed. I-a,'l9-28.IX.1990). 
Numele ei il poarta Scoala de Arte din Stefan 
Voda (1997). Artista Emerita din Republica 
Moldova (1964). Artista a Poporului din Re- 
publica Moldova (1967) si din URSS (1970). 
Laureata a Premiului de Stat al Moldovei 
(1968) si al URSS (1974). Ordinul Republicii 
(1993). Ordinul National Steaua Romaniei 
in grad de Comandor. Decorata cu Medalia 
de Aur a Fundatiei Irina Arhipova din Rusia. 
Membru de onoare al Academiei de Stiinte a 
Republicii Moldova (1999). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 95 



^ 



31.10.2011 17:22:32 




96 




Nicolae Biletchi 



Francisc Binder 



Biji, Mircea Dragos 

(10.01.1913, Vii§oara, Cluj - 
3.03.1992, Bucure§ti) 

Statistician. A absolvit Filosofia la Cluj si 
din 1940 a lucrat la Bucuresti la Institutul 
Central de Statistics. Din 1948 este profe- 
sor al Institutului si al Facultatii de Drept, 
apoi al ASE. Director general la Directia 
Generala de Statistica (1962-1965). Lu- 
crari: Metoda colectivd de cercetare statistica 
(1957); Ce este statistica (1964), Probleme ale 
statisticii economice desprinse din actiunea de 
perfectionare a sistemului informational (1973). 
Membru corespondent al Academiei Ro- 
mane(1965). 

Biletchi, Nicolae 

(12.03.1937, Opri§eni, reg. Cernauti, 
Bucovina de Nord) 

Critic si istoric literar. A absolvit Universi- 
tatea de Stat din Cernauti. Specializare la 
Institutul de Literatura Universale M. Gorki 
din Moscova. Elev al lui Iuri Kojevnikov. 
A lucrat la Institutul de Limb a si Literatu- 
ra (din 1991 Institutul de Istorie si Teorie 
Literara al ASM, din 1998 Institutul de 
Literatura si Folclor, in prezent Institutul de 
Filologie). Profesor la Facultatea de Istorie 
si Filologie a Universitatii de Stat si la Uni- 
versitatea Pedagogica de Stat din Chisinau. 
Lucrari: Elementele epic si Uric in dramaturgia 
sovieticd moldoveneasca, 1972; Consemndri cri- 
tice, 1976; Consider dri si reconsider dri liter are, 
1983; Romanul si contemporaneitatea, 1984; 
Analize si sinteze critice (2007). Laureat al Pre- 
miului Prezidiului ASM. Distins cu Medalia 
Meritul Civic. 

Binder, Francisc 

prenume la na§tere Franz 
(1824, Sebe§ Alba - 1875, Ploie§ti) 
Farmacist si calator. German ca etnie (sas). 
Farmacist prin traditie familiala, a plecat in 
1849, dupa tulburarile generate de revo- 
lutie, din Ploiesti, unde locuia, in cautarea 
fratelui sau vitreg, Samuel Mauksch, aflat 



in serviciul militar egiptean. A urmat ruta 
Constantinopol-Bagdad-Alep-Cairo, dar 
nu si-a gasit fratele si s-a alaturat misiunii 
austriece catolice din Cairo, gratie careia a 
acoperit de mai multe ori ruta spre Khar- 
tum (capitala Sudanului) si a ajuns pana 
la 3 grade nord de ecuator, calatorind pe 
Nilul Alb. A cunoscut numeroase triburi 
bastinase, printre care si azande, mombuti, 
pigmei. A constituit o bogata colectie etno- 
grafica si istorica, pe care, la intoarcere, a 
donat-o muzeului din Sebes Alba si celui 
din Sibiu (inclusiv un sarcofag). A lasat 
descrieri ale unor specii de animale si de 
plante, ca si ale obiceiurilor locuitorilor 
intalniti, care fac din ele una dintre cele 
mai importante surse pentru stabilirea 
antecedentelor vietii in Africa. 

Birdas, Emilian 

nume la na§tere loan Birdas 
(23.11.1921, Rohia, jud. Maramure§ - 
5.04.1996, Caransebe§) 

Episcop de Alba Iulia. A intrat de tanar ca 
frate la manastirea Rohia (1935), fiind tuns 
in monahism tot acolo, sub numele Emi- 
lian si hirotonisit ierodiacon si ieromonah 
(1941). Si-a inceput studiile la Seminarul 
Monahal de la manastirea Cernica in anul 
1936, dar le-a intrerupt din cauza ocupatiei 
Transilvaniei de Nord. A slujit o perioada 
ca administrator parohial in unele parohii 
din jurul Rohiei si in jurul manastirii Sf. 
Hie din Toplita (1942-1944). Si-a reluat 
apoi studiile la seminariile Sf. Nicolae din 
Ramnicu Valcea si Nifon Mitropolitul 
din Bucuresti (1944-1948) si la Institu- 
tul Teologic Universitar din Bucuresti 
(1948-1952). Dupa absolvirea facultatii este 
numit preot slujitor la Catedrala Patriarhala 
din Bucuresti (1953-1957), apoi devine 
vicar administrativ la episcopia Romanului 
si Husilor (1957-1963). In 1958 a fost hi- 
rotonisit arhimandrit. Ulterior devine pre- 
ot-paroh al Catedralei Reintregirii din Alba 
Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu 
exista o episcopie. La 11 iunie 1973 a fost 
ales episcop-vicar al arhiepiscopiei Sibiu- 
lui, cu titlul Rasinareanul, fiind hirotonisit 
arhiereu in 1973. In 1975 a fost infiintata 
Episcopia Ortodoxa de Alba Iulia, fiind ales 
la 14 decembrie 1975 episcop al noii struc- 
turi bisericesti. A contribuit la reconstruirea 
din temelii a unui numar de 72 de biserici 
ortodoxe si la repararea altor sute de laca- 
suri de cult. In 1990 a fost obligat sa demisi- 
oneze din scaunul de episcop de Alba Iulia. 
In 1994 a fost ales episcop al reinfiintatei 
eparhii a Caransebesului. A publicat studii 
de teologie si istorie, dintre care amintim: 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 96 



& 



31.10.2011 17:22:32 



Blajevici 



Originea istoriei a voturilor monahale (1954); 
Stavropighia in Dreptul bisericesc (1955); Alba 
Iulia, or as bimilenar (Sibiu, 1975); Satul Rohia 
si Manastirea Sf. Ana (Cluj, 1980); Manas- 
tirea Ramet, vatra de spiritualitate ortodoxd 
(Alba Iulia, 1981); Pagini din istoria scaunului 
vladicesc ortodox roman din Alba Iulia (1982); 
Satul si Manastirea Rohia din Tar a Ldpusului 
(Bucuresti, 1994). A reeditat Noul Testament 
de la Bdlgrad din 1648 (1988) si Bucoavna de la 
Alba Iulia din 1699 (1989). Ca omagiu pen- 
tru intreaga activitate, a fost ales membru de 
onoare al Academiei Romane in 1992. 

Birlic 

V. Vasiliu-Birlic, Grigore 

Bitzan, Ion 

(23.08.1924, Limanu, jud. Constanta - 
15.09.1997, Bucuresti) 

Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plastice 
la Bucuresti, unde a devenit profesor la 
Institut. A expus in Romania, Italia, Brazilia, 
Franta, Germania, Scotia, Olanda, SUA, Ir- 
landa, Japonia, Iugoslavia, Norvegia, Spania, 
Ungaria, Polonia. A reprezentat Romania 
la Bienalele de la Venetia din 1964 si 1997. 
Pretuit de Mihail Bahtin, semiotician, pentru 
modernitatea demersului sau plastic. Distins 
cu Premiul pentru Pictura Monumentala al 
UAP (1965), Ordinul National pentru Cul- 
tura, clasa a Il-a, 1968; Premiul Criticii de 
Artaal UAP, 1977. 

Blaga, losif 

(1864, Lancram, jud. Alba - 2.06.1937, Brasov) 
Estetician. A facut Teologia la Sibiu si 
Literele la Budapesta. A fost profesor, apoi 
director la liceul Andrei Saguna din Brasov. 
A calatorit in Suedia, Norvegia, Franta. 
A fost membru al Consiliului National al 
Unitatii Romanilor, care a pregatit Unirea de 
la 1918. A fost vicepresedinte al Senatului 
Romaniei (1928-1931). Lucrari: Teoria dra- 
mei, 1899; Din estetica tragicului, 1900. Este 
primul estetician care se ocupa, in Romania, 
de literatura dramatica. 

Blaga, Lucian 

(9.05.1895, Lancram, jud. Alba - 6.05.1961, Cluj) 
Scriitor. Nepot al lui losif B. A absolvit Facul- 
tatea deTeologie din Cluj (1917) si s-ainscris 
la Facultatea de Filosofie a Universitatii din 
Viena, unde si-a luat si doctoratul (1920). 
A fost atasat de presa la Varsovia, Praga, 
Berna (1926-1932), consilier de legatie la 
Viena si Berna, ministru plenipotentiar la 
Lisabona, profesor la Universitatea din Cluj. 
A fost membru al ASTRA. Membru fondator 
al Gdndirii. A editat la Sibiu revista Saeculum, 
1943-1944. A scris versuri, filosofie, teatru, 




Emilian Birda§ 



Lucian Blaga 



eseuri, studii. Dupa razboi a fost bibliotecar 
la Biblioteca Universitatii din Cluj, apoi cer- 
cetator la Institutul de Filosofie al Academiei, 
Filiala Cluj. A colaborat la Gazeta Transilva- 
niei Convorbiri liter are s.a. Cele mai cunos- 
cute lucrari de filosofie: Trilogia cunoasterii, 
1944; Trilogia valorilor, 1946; Trilogia julturii, 
1946; poezie: Poemele luminii, 1919; In marea 
trecere, 1924; Lauda somnului, 1929, Premiul 
Societatii Scriitorilor Romani, Premiul Aca- 
demiei Romane; La cumpana apelor, 1933; La 
curtile dorului, 1939; Nebdnuitele trepte, 1943; 
Foezii, 1962; teatru: Zamolxe, 1921, Premiul 
Universitatii din Cluj; Daria, 1925; Mesterul 
Manole, 1927; Cruciada copiilor, 1930; Avram 
Iancu r 1934; Area lui Noe r 1944; eseuri: Pietre 
pentru templul meu, 1921, Premiul Academi- 
ei; Hronicul si cantecul varstelor, 1965; studii: 
Gandirea romaneascd in Transilvania in secolul 
al XVIII-lea, 1966; Experimentul si spiritul 
matematic, postum, 1969. Filosofia sa este ori- 
ginala, imbinand pantheismul si ortodoxia. 
Un fragment de roman, Luntrea lui Charon, a 
aparut postum, in 1989. Romanul a fost edi- 
tat in intregime in 1990. Initial expresioniste, 
scrierile lui evolueaza spre o formula proprie, 
expresie a unei estetici si filosofii originale, 
exacerbata de setea de transcendent, imbi- 
bata de mitologia romaneasca. A tradus in 
romaneste Faust de Goethe, din Lessing si 
Holderlin. Membru al Academiei Romane 
(1936), exclus (1948) si reinregistrat (1990). 

Blajevici, Predrag 

(5.01.1974, Podgorat, Valea Timocului, Serbia) 
Medic. A absolvit Liceul Sanitar la Zajecar si 
Facultatea de Medicina la Universitatea din 
Craiova. Este fondatorul asociatiei romanesti 
Ariadnae Fillum, presedinte al Partidului De- 
mocrat al Rumanilor din Serbia, presedinte al 
Comitetului de conducere al Federatiei Ru- 
manilor din Serbia si prim-vicepresedinte al 
Consiliului National al Minoritatii Nationale 
Rumane din Serbia. Din 2008 este presedinte 
al Consiliului Adunarii comunei romanesti 
Bor de pe Valea Timocului. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 97 



^ 



31.10.2011 17:22:32 



Blajevici 




98 



Blajevici, Teoctist 

(23.02.1807, Ipotesti, Suceava - 
27.09/9.07.1879) 

Carturar si preot. Absolvent al Institutului 
Teologic din Cernauti, preot la Storojinet si 
Prisacareni, egumen la manastirea Drago- 
mirna, mitropolit al Bucovinei si Dalmatiei. 
S-a ocupat de gramatica limbii romane, in 
tentativa de unificare a graiurilor intr-o 
limba romana literara: Theoretisch-praktische 
Grammatik der Daco-Romanischen Sprache 
(Gramatica practico-teoretica a limbii daco-roma- 
ne), Lemberg-Cernauti, 1844. 

Blandiana, Ana 

nume la na§tere Otilia Valeria Coman 

(25.03.1942, Timisoara) 

Poeta. A absolvit Facultatea de Filologie la 
Cluj (1967) r a fost redactor la Amfiteatru si 
Viata studenteasca (Bucuresti), dupa ce avu- 
sese interdictie de publicare (1959-1963) ca 
fiica de „dusman al poporului" (tatal, preot, 
a fost detinut politic). In 1968 a fost invita- 
ta, impreuna cu sotul, scriitorul Romulus 
Rusan, de Guvernul Cehoslovaciei, sa scrie 
despre „primavara de la Praga". A avut o 
bursa de studii la Iowa City (1973-1974). 
Premiul Herder, 1982. II desemneaza bursier 
pe Emil Hurezeanu. A debutat cu volumul 
Persoana intaia plural (1964). Poezia este an- 
timetaforica, situatia dilematica se refera la 
normele etico-sociale in raport cu aspiratia 
spre puritate a fiintei interioare: Cdlcaiul 
vulnerabil, 1966; A treia taind, 1969, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Calitatea de martor, 1970, 
Premiul Academiei; Poezii, 1974; Cea mai 
frumoasa dintre lumile posibile, 1978; Intdmplari 
din grddina mea, 1980, Premiul Uniunii Scrii- 
torilor pentru literatura pentru copii; Proiecte 
de trecut, 1982, Premiul Asociatiei Scriitorilor, 
Bucuresti; Coridoare de nisip, 1984; Stea de 
pradd, 1985; Intdmplari depe strada mea, 1988; 
Arhitectura valurilor, 1990; Sertarul cu aplauze, 
1992; Soarele de apoi, 2000; Coridoare de oglinzi, 
2003. A scris versuri pentru copii, unde Mo- 
tanul Arpagic este identificat cu dictatorul 
Nicolae Ceausescu: Poeme fara Arpagic, pentru 
cititorul eel mai mic, 1991; Imitatie de cosmar, 
proza, 1 995; In dimineata de dupa mo arte, 1996. 
Premiul National pentru Poezie „Mihai Emi- 
nescu" (1997). Initiatoare a Aliantei Civice 
(1990), presedinta a PEN-Clubului Roman si 
a altor organizatii civice (Fundatia Academia 
Civica, 1994; editoare a Bibliotecii Sighet, 
despre lagarele comuniste). Membru al Aca- 
demiei Europene de Poezie (1998), membru 
fondator al Academiei Mondiale de Poezie, 
Verona, 2001, de sub egida UNESCO. 



Blank, Aristide 

(1.01.1883, Bucure§ti - 1.01.1960, Paris) 
Bancher. Evreu sefard. Nepot al lui Mau- 
riciu B. Membru al Partidului National 
Liberal. A absolvit Dreptul si Stiintele Eco- 
nomice la Berlin. A preluat afecerile tatalui 
sau in 1914. Prieten cu I. Gh. Duca, a fost 
trimis la Londra impreuna cu Danielopolu, 
pentru a obtine un credit spre a cumpara 
armament. In 1916 a deschis o filiala la Iasi. 
In 1923 banca avea 25 de sucursale (Paris, 
Istanbul, Viena, New York). In calitate de 
consilier al lui Nicolae Titulescu, a finantat 
infiintarea Companiei Franco-Romane de 
Aviatie (1920), a Companiei Aviatiei Civile 
Romane. Fondator, in 1923, al Editurii 
Cultura Nationala, pe care a si finantat-o, 
oferindu-i conducerea lui Vasile Parvan. 
A fost economistul casei regale din 1930. 
A preluat de la Constantin Mille, in 1937, 
trustul Adevarul. Pe fondul marii crize din 
anii 1930, banca a intrat in incapacitate de 
plata (in 1931), iar M. Manoilescu, adept al 
lui Mussolini, a ajutat falimentul ei, surve- 
nitin 1932. 

Blank, Mauriciu 

(1828, Pitesti - 1929, Bucuresti) 
Bancher. Evreu sefard, familie venita in 
veacul al XVIII-lea din Spania, cu numele 
Durrera el Blanco. A studiat la Viena Co- 
mertul si Finantele. Revenit in 1863, a fost 
angajat de Jacob Marmorosh, firma de cre- 
dit agreata de Banca Imperiala Otomana din 
Constantinopol. Din 1869 devine copropri- 
etar al firmei de credit, iar din 1874 devine 
Banca Marmorosh-Blank. Anghel Saligny 
construieste un sediu nou. Aceasta banca 
a finantat guvernul roman in timpul raz- 
boiului de independenta si apoi a finantat 
construirea cailor ferate Buzau-Marasesti 
1879-1881; Dorohoi-Iasi 1894; Ramnicu 
Valcea-Caineni 1895, strap ungerea tunelu- 
lui de la Barbosi (1882), canalizarea orasului 
Bucuresti, precum si modernizarea portului 
Constanta. A pus bazele mai multor soci- 
etati: Societatea Romana pentru Comertul 
si Industria Petrolului (1903), impreuna cu 
Dimitrie A. Sturdza si G.G. Assan; Socie- 
tatea Columbia (1905); Creditul Petrolifer 
(1906), impreuna cu Disconto Gesellschaft. 
In decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C. 
Bratianu i-a cerut parerea in legatura cu 
trimiterea tezaurului romanesc la Moscova. 
Batranul bancher 1-a sfatuit sa nu-1 trimita 
sub nici o forma in Rusia, sustinand ca e 
mai sigur sa fie trimis in Anglia. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 98 



^ 



31.10.2011 17:22:33 



Boc 




Ana Blandiana 



Claudiu Bleont 



Bleont, Claudiu 

(27.08.1959, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti. A lucrat la 
Teatrul din Petrosani si la Teatrul National 
din Bucuresti. A participat la numeroase 
festivaluri in Anglia, Brazilia, Italia, Portuga- 
lia r Grecia. Roluri in teatru: A doudsprezecea 
noapte de Shakespeare; Torquato Tasso de Go- 
ethe; Zbor deasupra unui cuib de cuci dupa Dale 
Wasserman; Livada de visini de A.P. Cehov; 
Pdsdrile de Aristofan; Numele trandafirului 
dupa Umberto Eco; Ultima ord de Mihail 
Sebastian; O scrisoare pierdutd de I.L. Caragi- 
ale; roluri in film: Sd mori rdnit din dragoste 
de viata, regia Mircea Veroiu, 1984; Pas in 
doi, regia Dan Pita, Premiul pentru eel mai 
bun actor, Costinesti 1985; O vara de neuitat, 
dupa Bijuterii de familie de Petru Dumitriu, 
regia Lucian Pintilie, 1995, Cannes - selectia 
oficiala. Premiul Fipresci, New Delhi. 

Bobescu, Lola 

(9.08.1921, Craiova - 
4.09.2003, Sart les Spa, Belgia) 
Muziciana. Si- a inceput cariera ca un copil 
minune, dand primul recital la 6 ani, im- 
preuna cu tatal sau. A primit primul premiu 
international in 1934 la Conservatorul din 
Paris. A fondat in 1958 Orchestra de Camera 
a Waloniei. A fost profesoara la Conserva- 
torul din Bruxelles si a format generatii de 
violonisti ca membra a juriului Concursului 
Regina Elisabeta (Belgia) in intervalul 1971- 
1999. A inregistrat in interpretare proprie 
sonate de Beethoven, Faure, Brahms, Franck 
si Debussy, ca si opere din repertoriul baroc. 

Bob, loan 

(1739, Iclod, Cluj - 2.10.1830, Blaj) 
Carturar si cleric. A studiat la Seminarul 
Catolic din Cluj. Episcop greco-catolic de 
Blaj (din 1784), a luptat pentru emanciparea 
sociala si nationala a romanilor din Tran- 
silvania, fiind unul dintre autorii textului 
Supplex Libellus Valachorum (1792), adresat 



imparatului Leopold al II-lea al Austro-Un- 
gariei, document fundamental in lupta pen- 
tru drepturi nationale a transilvanenilor. 
A scris Dictionarul rumanesc, lateinesc si ungu- 
resc, 1822-1833, primul dictionar etimologic, 
avand 11 000 de cuvinte. De asemenea, 
a editat Biblia de la Blaj, 1784, considerata 
pana astazi monument de cultura de catre 
greco-catolicii din Romania. 

Bobutac, Valeriu 

(13.03.1945, Hincauti, Edinet, Republica Moldova) 
Om politic. A absolvit Institutul de Econo- 
mie si Comert la Lwov, azi Ucraina. A lucrat 
in cooperatia de consum, a fost ministru 
al Comertului (1985), viceprim-ministru 
si ministru al Economiei (1994-1996). 
Director al Institutului de Cercetari in do- 
meniul pietii si marketingului si presedinte 
al companiei Renasterea. Ambasador in 
Rusia si prin cumul in Finlanda si Kazah- 
stan (1997-2001) si in Ungaria, prin cu- 
mul in Republica Ceha, Slovacia, Croatia, 
Slovenia, Bosnia si Hertegovina, Sfantul 
Scaun si Comisia Dunarii (din 2005). A fost 
guvernator al BERD (Banca Europeana 
pentru Reconstructie si Dezvoltare) si vi- 
ceguvernator al Bancii Mondiale din partea 
Republicii Moldova. 

Boc, Emil 

(6.09.1966, Rachitele, jud. Cluj) 
Prim-ministru al Romaniei. A absol- 
vit facultatile de Istorie si de Drept ale 
Universitatii din Cluj. Specializari la univer- 
sitatile din Nottingham (Anglia), Pittsburgh, 
Michigan si Virginia (SUA), Bruxelles (Bel- 
gia). Conferentiar la Facultatea de Stiinte 
Politice, Administrative si ale Comunicarii 
si Facultatea de Drept de la Universitatea 
din Cluj. Avocat in Baroul Cluj. Membru 
al Partidului Democrat-Liberal. Deputat 
(2000-2004), presedinte al partidului (din 
2003), primar al Clujului (din 2004), prim- 
ministru (2008-2009, demis de Parlament 
prin motiune de cenzura; din decembrie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 99 



^ 



31.10.2011 17:22:33 



Bodea 




Valeriu Bobutac 



Emil Bodnara§ 




100 



2009 reinvestit de presedintele Romaniei, 
activ si in prezent). Lucrari: Separatia pu- 
terilor in stat, 2000; Institutii politice siproceduri 
constitutionale in Romania, 2007. 

Bodea, Cornel 

(28.08.1903, Viena - 8.12.1985, Cluj-Napoca) 
Inginer chimist. A absolvit liceul la Cernauti 
si Chitnia la Institutul Politehnic din Berlin. 
S-a specializat la Paris, la College de France. 
A fost profesor la Institutul Agronomic si 
apoi la Institutul de Chimie al Academiei, 
filiala Cluj. Coordonator al Tratatului de 
biochimie vegetala, 1964. Lucrari: O noua me- 
toda pentru dozarea formolului (1930), Obtinerea 
zaharului din cocenii deporumb (1932), Actiunea 
tetracetatului de plumb asupra retrohidrocarotinei 
(1961), Progrese in cunoasterea mecanismului 
biochimie al vederii (1973). Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1963). 

Bodea, Cornelia 

(9.04.1916, Dud, Arad) 

Istoric. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, specialitatea istorie universale, si 
Scoala Superioara de Arhivistica si Paleogra- 
fie. Cercetator la Institutul de Istorie Nicolae 
Iorga din Bucuresti (din 1949). Profesor 
invitat in Ohio, Boston. Lucrari: Documente 
privind Unirea Principatelor (1963), Bibliografia 
istoriea a Romaniei sec. XIX, 2 vol. (1 972, 1 974), 
Lupta pentru unitatea nationala 1834-1848 
(1967), Premiul Academiei Romane. Mem- 
bru al Academiei Romane (1992). 

Bodiul, l(van) l(vanovici) 

(21.12/3.01.1918, Alexandrovka, reg. Nikolaev, 
azi Ucraina) 

Om politic. Ucrainean ca etnie. A absolvit 
Colegiul Agrotehnic la Voznesensk, reg. 
Nikolaev, Ucraina. A lucrat in regiunea 
Odessa ca agronom. A absolvit Academia de 
Medicina Veterinara a RKKA (Armata Rosie 
a Muncitorilor si Taranilor) la Moscova. 
A fost sef al serviciilor veterinare in diverse 



regimente si divizii ale Armatei Rosii. Reve- 
nit in Moldova in 1946, a fost prim-adjunct 
al comisarului poporului pentru agricultura 
din Sovietul de Ministri, controlor al Con- 
siliului pentru treburile colhozurilor de pe 
langa Guvernul URSS pentru RSS Mol- 
doveneasca, prim-secretar al Comitetului 
raional Chisinau al PCM si director al Casei 
Republicane a Agronomilor. Dupa absolvi- 
rea Scolii Superioare de Partid la Moscova 
(1959), a fost prim-secretar al CC al PCM, 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri 
al URSS si membru in Comitetul Central 
al PCUS, membru in Comitetul Central al 
PCUS. Prieten cu Leonid Brejnev. Distins 
cu Ordinul Lenin, Ordinul Razboiul pentru 
Apararea Patriei, Ordinul Insigna de onoare 
a Moldovei si de mai multe ori Ordinul 
Steaua Rosie. 

Bodnara§ Emil 

nume la na§tere Bodnariuk 
(10.02.1904, laslovat, com. Mili§euti, 
jud. Suceava - 24.01.1976, Bucure§ti) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Universita- 
tea din Iasi, Scoala Militara la Timisoara, ca 
sef de promotie (1927) si Scoala de Artilerie 
din Bucuresti ca sef de promotie (1930). 
In 1932 a dezertat din armata si a fugit in 
URSS. S-a intors ilegal in tara in 1935 pen- 
tru a indeplini sarcini trasate de GPU (ser- 
viciul de spionaj sovietic), dar a fost arestat 
si condamnat la 5 ani munca silnica, facuti 
la Brasov, Doftana si Caransebes. Membru 
PCR din 1940. A fost alaturi de Gheorghe 
Gheorghiu-Dej inca de la inceput. A or- 
ganizat formatii paramilitare clandestine. 
A participat, alaturi de Lucretiu Patrasca- 
nu, la lovitura de stat organizata de regele 
Mihai pentru inlaturarea lui Antonescu 
si a facut parte din grupul operativ care a 
organizat insurectia armata de la 23 august 
1944. A fost secretar general al presedintiei 
Consiliului de Ministri pentru supraveghe- 
rea Serviciilor Secrete (1945-1947), a fost 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 100 



& 



31.10.2011 17:22:33 



Bogdan 



membru al Comitetului Central si Biroului 
Politic al PCR din 1945, ministru al Apararii 
cu gradul de general-colonel (1947-1955), 
ministrul Transporturilor si Telecomunica- 
tiilor (1957-1959), vicepresedinte al Con- 
siliului de Ministri (1955-1965) si prim- 
vicepresedinte al Consiliului de Ministri al 
RPR (1955-1957; 1965-1967), fiind general 
cu patru stele. A avut un rol important in 
propulsarea lui Nicolae Ceausescu. Comu- 
na Miliseuti s-a numit Bodnaras intre anii 
1976 si 1996. 

Bodnarescu, Samson 

(27.06.1840, Voinel, jud. Suceava - 
3.03.1902, Pomarla, jud. Boto§ani) 
Poet. A studiat la Universitatea din Iasi, unde 
a fost remarcat de Titu Maiorescu. Acesta 1-a 
trimis la Viena la studii (1868-1870). Si-a 
luat doctoratul in filosofie la Giessen, Ger- 
mania. A fost bibliotecar la Biblioteca Cen- 
trala din Iasi, director al liceului Vasile Lupu 
din Iasi. A facut parte din societatea Junimea. 
A scris meditatii filosonce, epigrame, elegii: 
Din Scrierile lui Samson Bodnarescu, 1884 si 
tragedii: Lapusneanu Vodd, 1878-1879. A fost 
influentat de romantismul german si este 
considerat precursorul lui Eminescu, desi 
au fost aproape contemporani. 

Bodogae, Teodor 

(10.03.1911, Cetatea de Balta, jud. Alba - 
22.11.1994, Sibiu) 

Teolog. A studiat la Academia Teologica din 
Sibiu si la Facultatea de Teologie din Cer- 
nauti. Specialized la Atena, Belgrad, Berlin 
si Tubingen. Profesor la Academia Teologica 
si Institutul Teologie din Sibiu. Lucrari: 
Ajutoarele romdnesti de la mdndstirile din Sfdntul 
MunteAthos, 1940; Din istoria Bisericii Ortodo- 
xe de acum 300 de ani. Sinodiu de la Iasi, 1943; 
Un capitol din relatiile romdno-ruse: Mitropolitul 
Petru Movila, 1946; Cdteva documente in legatu- 
ra cu framantdrile sociale ale romdnilor ardeleni 
in vara anului 1848, 1956; Dimitrie Cantemir- 
Loca obscura, traducere si comentarii, 1973; 
Origen. Scrieri alese, I. Din lucrarile exegetice la 
Vechiul Testament, Bucuresti, 1981. 

Bogdan I 

V Musat, Bogdan I 

Bogdan, Alexandru 

(19.05.1941, Bucure§ti) 

Medic veterinar. Ainceput Facultatea de Zo- 
otehnie din cadrul Institutului Agronomic 
Bucuresti si a continuat, absovind-o, Facul- 
tatea de Medicina Veterinara, apoi Economie 
Agrara la Facultatea de Stiinte Economice 




Alexandru Bogdan 



din Cluj. Specializare la Hanovra. Profesor 
la Facultatea de Medicina Veterinara, apoi de 
Zootehnie din Cluj. Director al Centrului de 
Biotehnologii din Cluj, director al Centrului 
National de Reproductie si Selectie a Ani- 
malelor (din 1993). Contributii in domeniul 
selectiei genetice. A elaborat conceptele de 
zootehnie nucleara si medicina veterinara 
nucleara. Presedinte al Asociatiei Roma- 
ne pentru Embriotransfer, presedinte de 
onoare al Asociatiei Nationale a Medicilor 
Veterinari Specialisti in Zootehnie, membru 
al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Ro- 
mania, membru corespondent al Academiei 
Romane(1991). 

Bogdan-Duica, Gh(eorghe) 

(2.01.1866, Bra§ov - 20/21.09.1934, Bra§ov) 
Critic si istoric literar. Studii universitare la 
Budapesta si Jena. Profesor de istoria litera- 
turii romane moderne la Universitatea din 
Cluj. Intensa activitate publicistica in spri- 
jinul idealului unitatii nationale. Principalul 
exponent roman al istoriei literare de orien- 
tare pozitivista, din pacate lipsit de intuitie 
valorica: Petru Maior, 1893; Istoria Tdrdnismu- 
lui, vol. I: Viata si opera intaiului taranist roman. 
Ion lonescu de la Brad, 1921; Istoria literaturii 
romane moderne. Intdii poeti munteni, 1923; 
Viata si ideile lui Simion Bdrnutiu, 1 924; Viata 
si opera lui Gheorghe Lazar, 1924; loan Barac, 
1933; Eftimie Murgu, 1937, postum. Membru 
al Academiei Romane (1921). 

Bogdan, loan 

(25.07.1864, Scheii Bra§ovului - 
1.06.1919, Bucure§ti) 

Istoric si filolog. Elev al lui A.D. Xenopol, 
Aron Densusianu, specializat in Germania, 
Italia, Austria, Rusia (Petersburg, Moscova), 
Polonia. Slavist si polonist de reputatie 
europeana. Profesor la Universitatea din 
Bucuresti. A contribuit la elaborarea pri- 
mului regulament unic de functionare in 
invatamantul superior romanesc, a condus 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 101 



^ 



31.10.2011 17:22:33 



Bogdan 




102 



revista Convorbiri literare (1902-1906), a 
fost presedinte al Comisiei Istorice a Ro- 
maniei, membru al Societatii de Istorie si 
Antichitati din Moscova (1890), membru al 
Academiei Romane (1903) si vicepresedinte 
al ei (1910-1919). S-a ocupat de perioada 
medievala a culturii romane, publicand edi- 
tii fundamentale, cu traduceri si comentarii: 
Vechile cronici moldovenesti pdna la Ureche, 
1891; Cronici inedite atingdtoare la istoria ro- 
manilor, 1895; Cronica lui Constantin Manas- 
ses. Traducere mediobulgara f acuta pe la 1350, 
1922 s.a. loan Bogdan a gasit aceste glose, 
in anul 1890, intr-un manuscris prezentat 
cu ocazia unei expozitii de la Moscova. 
Manuscrisul reproduce o versiune slavona 
a Sintagmei lui Matei Vlastaris. Ca margina- 
lii, pe paginile manuscrisului sunt scrise 
662 de glose in limba romana si vreo 70 in 
limba slavona. Ele au primit denumirea de 
„glosele Bogdan". 

Bogdan, Petru 

(29.01.1873, Cozme§ti, la§i - 28.03.1944, la§i) 
Chimist. A studiat la Liceul National din Iasi 
(absolvit in 1891), apoi la Facultatea de Stiin- 
te la Universitatea din Iasi, pe care o absolva 
in 1893. Dupa sustinerea, in Germania, a 
tezei de doctorat, a predat un timp in invata- 
mantul secundar la Liceul Internat si Liceul 
National, precum si la Scoala Normala Vasile 
Lupu din Iasi. Incepand din 1906 si-a des- 
fasurat activitatea la Universitatea din Iasi, 
fiind eel care a inflintat si condus, din 1913, 
prima Catedra de chimie-fizica din tara. 
Printre numerosii sai student! si discipoli 
s-au numarat Horia Hulubei si Radu Cer- 
natescu. Litre 1926 si 1940 a fost, alternativ, 
rector si prorector al universitatii iesene. 
Intre 1941 si 1944 a fost directorul Funda- 
tiei Regale Ferdinand I. Ca o recunoastere 
a activitatii sale stiintiflce, Universitatea din 
Nancy (Franta) i-a acordat titlul de Doctor 
Honoris Causa. A fost un membru respectat 
al Partidului National Taranesc. Cercetari in 
domeniul disociatiei electrolitice, al constitu- 
tiei moleculare a lichidelor: Teoria electrolitica 
a materiei, 1906; Repejunea sunetului la corpurile 
lichide, 1913; Introducer e in studiul chimieiftzice, 
2 vol., 1921, 1924; Teoria cinetica si Curs de 
chimie ftzica, 4 vol., 1924. Membru titular al 
Academiei Romane (1926). 

Bogo§, Dimitrie 

(14.06.1889, Groze§ti, jud. Lapu§na - 
14.05.1946, Bucure§ti) 

Om politic, primar al Chisinaului. A absolvit 
Seminarul Teologic la Chisinau si Facul- 
tatea de Drept la Varsovia, Polonia. Dupa 



absolvirea Scolii de Ofiteri a fost pe frontul 
Primului Razboi Mondial in Polonia si in 
tarile baltice. A aderat la Partidul National 
Moldovenesc in 1917, fiind insarcinat sa 
organizeze armata nationala. A fost primul 
ei sef de Stat Major si a pregatit unirea cu 
armata romana. A fost prefect al judetului 
Lapusna intre 1918 si 1920, director pentru 
Basarabia la Ministerul de Interne pe timpul 
guvernarii maresalului Averescu, el insusi 
basarabean (1921), si ministru al Basarabiei 
in scurta guvernare a lui Take Ionescu, 1922, 
primar al orasului Chisinau, 1931-1934 si 
deputat in trei legislaturi in Parlamentul Ro- 
maniei. In eel de-al Doilea Razboi Mondial 
a participat la eliberarea Basarabiei si a Tran- 
silvaniei de Nord. Si-a publicat amintirile in 
volumul La Raspantie, 1924. A fost distins 
cu ordinele Sfanta Ana si Sfantul Stanislav, 
pentru vitejie in armata tarista, ordinul 
Regele Ferdinand clasa I, Steaua Romaniei 
in grad de comandor, Coroana Romaniei in 
grad de comandor si Vulturul Romaniei in 
grad de ofiter. 

Bogrea, Vasile 

(26.09/8.10.1881, Tarnauca, jud. Dorohoi, 
azi parte din el Tn Ucraina - 8.09.1926, Viena) 
Lingvist si filolog. A urmat Facultatea de 
Litere si Facultatea de Drept din Iasi (1902- 
1906). A audiat cursuri de fllologie clasica 
la Berlin (1910-1913). Profesor de greaca si 
latina la liceul din Piatra Neamt (1906-1910). 
Profesor la Liceul Internat din Iasi (1913- 
1919). Profesor la Catedra de limbi clasice a 
Facultatii de Litere si Filosone a Universitatii 
din Cluj (incepand din 1920). Impreuna cu 
Sextil Puscariu a pus bazele Muzeului Limbii 
Romane (1919) si ale Societatii Etnografice 
din Cluj (1923), devenind unul dintre cola- 
boratorii activi ai acestora. A scris aproape 
300 de studii si articole referitoare la istoria 
limbii, lexicologie, etimologie, toponimie 
si antroponimie: Pagini istorice si filologice. 
Cdteva consideratii asupra toponimiei romanesti, 
1922; Romdnii in civilizatia vecinilor, 1925; Din 
onomastica folcloristica. Sfintii medici in graiul si 
folclorul romdnesc, 1926. Umanist de o vasta 
eruditie, a avut o pregatire temeinica si o 
vocatie certa pentru filologia clasica. A fost, 
de asemenea, poet si traducator. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1920. 

Bogza, Geo 

(6.02.1908, Ploie§ti - 14.09.1993, Bucure§ti) 
S editor. Frate cu Radu Tudoran (Nicolae 
Bogza). A absolvit Scoala de Marina la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 102 



^ 



31.10.2011 17:22:33 




Petru Bogdan 



Vasile Bogrea 



Geo Bogza 



lulia Boiarschi 



Constanta (1925). A fost redactor-sef al 
revistei de avangarda Urmuz. A debutat cu 
Jurnal de sex, 1 92 9, ilustrat de Ligia Macovei. 
Dupa Poemul invectiva, 1933, suporta rigori 
judiciare din pricina limbajului trust. Dupa 
anii de inceput s-a departat de avangarda, 
continuand sa ramana ancorat in social, fie 
ca a scris versuri: loana Maria, 1937; Cantec 
de revoltd, de dragoste si moarte, 1945; Orion, 
1978 sau reportaje. Maestru al reportajului 
literar: Lumea petrolului, 1934; Tabacdrii, 
1935; Tara de piatrd, 1935; Tragedia popo- 
rului base, 1939, publicat dupa experienta 
traita la Paris si in razboiul civil din Spania, 
1935; Cartea Oltului, 1945; Oameni si cdrbuni 
in Valea Jiului, 1947; Tablou geografic, 1954; 
Meridiane sovietice, 1956, Premiul de Stat. In 
1978 a obtinut Marele Premiu al Uniunii 
Scriitorilor pentru intreaga activitate litera- 
ra. Membru al Academiei Romane (1955), 
membru al Consiliului National pentru 
Apararea Pacii (1955). 

Boiagi (Boiadji), Mihail G., nume la na§tere 
MixaqA Mnoiax^n<;, in albaneza Bojaxhi 
(1780, Budapesta - 1845, Budapesta) 
Filolog. Aroman ca etnie. Maica Tereza a fost 
o descendenta a familiei Boiagi (Bojaxhi). 
Lucrari: Aromunisch oder Mazedowalachisch 
Sprachlehre (Gramatica romdna sau macedoro- 
mdna, semnata Michael G. Bojadschi, prima 
despre acest dialect), Viena, 1913; Orbispictis 
(Lumea inchipuitd). 

Boiarschi, lulia 

(1928 - 15.01.1996, Chi§inau) 
Fizician. Sotie a lui Sviatoslav Moscalenco. 
A absolvit Facultatea de Fizica la Univer- 
sitatea de Stat din Chisinau (prima femeie 
din Republica Moldova) si s-a specializat in 
cristalografie. Eleva a lui I. Perlin. Profesor al 
Facultatii de Fizica, apoi cercetator la Insti- 
tutul de Fizica Aplicata al ASM. Contributii 
la cercetarea si modelarea curgerii plastice a 
materialelor la penetrare. Lucrari: Legitdtile 



deformdrii cristalelor in starea de tensiune neo- 
mogend. Membru al Academiei de Stiinte a 
Moldovei. 

Boiu, Zaharia 

(1.03.1834, Sighi§oara - 24.10/6.11.1903, Sibiu) 
Poet si publicist. A absolvit Seminarul 
Teologic din Sibiu si a studiat pedagogia 
la Leipzig. Profesor de pedagogie la In- 
stitutul Diecezan din Sibiu, consilier al 
arhiepiscopiei. Membru si prim-secretar 
al ASTRA. Lucrari: Abtidariu pentru scoalele 
poporale romane; Manuducere pentru intrebuin- 
tarea abtidariului, 1861; Carte de cetire pentru 
scoalele poporale romane, 1865-1867; Sunete si 
resunete, 1862; Frunze de laur, 1904, postum. 
Membru corespondent al Societatii Acade- 
mice Romane (1877). 

Bojanca, Damaschin T. 

(18.11.1802, Garli§te, Cara§-Severin - 
17.08.1869, Dumbraveni, Suceava) 
Istoric si publicist. A studiat la Varset, in 
Banatul Sarbesc, apoi la Timisoara, Sze- 
ghedin, Oradea, Pesta (Ungaria). A lucrat, 
impreuna cu Moise Nicoara, pentru co- 
munitatea romaneasca din Ungaria. A fost 
chemat in Moldova de Gh. Asachi, ca rector 
al Seminarului de la Socola, Iasi. Aflat in 
descendenta Scolii Ardelene, 1-a editat pe 
Petru Maior - Istoria pentru inceputul romanilor 
in Dachia, 1834 -, dupa ce scrisese el insusi 
in latina o lucrare in apararea romanitatii 
poporului si culturii romane: Animadversio 
in dissertationem Hallensem sub titulo: Erweiss 
dass die Walachen nicht romischer Abkunft sind, 
1827, lucrarea cu care polemizeaza fiind a 
lui Sava Tokoli, care sustinea originea slava 
a poporului roman. A publicat la Biblioteca 
romaneasca a lui Zaharia Carcalechi lucrari 
despre primele tentative de unire culturala 
si politica ale romanilor: Viata lui Dimitrie 
Cantemir r domnului Moldovei si printip in im- 
pardtia ruseasca, 1829; Vestitele fapte si perirea 
lui Mihai Viteazul, principelui Tdrii Romdnesti, 
1830. A fost printre primii care a publicat o 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 103 



& 



31.10.2011 17:22:33 



Bolboceanu 




104 




cronologie a evenimentelor istoriei univer- 
sale, ca si una a civilizatiei romane, urmarind 
insertia spatiului romanesc, integrarea lui 
in ansamblul lumii din trecut si din vremea 
sa: Istoria lumii pe scurt de la zidirea ei pdnd in 
anu' acesta, 1829; Anticile romanilor acum intdia 
oard romdneste scrise, 1832-1833. Apropiat de 
Gheorghe Asachi prin idealurile iluministe, a 
fost si unul dintre sustinatorii invatamantu- 
lui generalizat in Moldova. 

Bolboceanu, Ion 

(22.03.1931, Chi§inau) 

Director de imagine. A absolvit Institutul 
de Cinematografie din Moscova, sectia 
operatorie de film. A lucrat la Moldova Film 
din Chisinau. A facut imaginea pentru filme 
artistice: Poenile rosii cu Vlad Ciurea (Premiul 
special pentru imagine la Festivalul Repu- 
blican, 1967), Casa lui Dionis, 1980 si filme 
documentare: Si iar e toamnd, 1963; Frescd in 
alb, 1 967; Alexandru Pldmddeald, 1 969; Nu doar 
prinforta armelor, 1970; Aria, 1971; Ion Crean- 
gd, 1973; Moldoveneasca, 1973; Sdrbdtoarea ti- 
neretii, 1973; Cupana si cu arma, 1974; Legenda 
vitei de vie, 1981; In stepele verzi ale Bugeacului, 
1 982; Asa-i viata omului, 1 983; Meditatii despre 
pdine, 1984; Crama republicii, 1984; Nicolae 
Sulac, 1986; Mihail Grecu. Dincob de culoare, 
1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Cdteva 
interviuri dupd tragedie, 1989; Limb a noastrd. 
31 august 1990 (in colaborare cu P. Balan, 
Vlad Ciurea), 1990. Maestru al Artei, 1992. 

Boldea, Ion 

(7.01.1945, Lugoj) 

Inginer electrotehnist. A absolvit Politehnica 
din Timisoara. Specializare la University of 
Kentucky, SUA. Profesor la Politehnica din 
Timisoara. Contributii in domeniul masini- 
lor electrice liniare cu propulsie prin susten- 
tatie magnetica. Profesor invitat in Oregon, 
Glasgow, Manchester. Are 18 inventii in 
Romania si SUA. Copresedinte al Federatiei 
Internationale OPTIM. Membru al Acade- 
miei de Stiinte Tehnice din Romania. 



Boldur, Alexandru 

(9.03.1886, Chi§inau - 18.10.1982, Bucure§ti) 
Istoric, jurist. A absolvit Seminarul Teo- 
logic din Chisinau (1906) si Facultatea de 
Drept a Universitatii din Sankt-Petersburg 
(1910). A fost asistent la Facultatea de Drept 
si functionar la Camera de Control din 
Petersburg, profesor la Universitatea din 
Crimeea si la cea din Moscova, din 1922 
consilier juridic al Comisariatului Poporului 
pentru Comertul Exterior, ulterior confe- 
rentiar la Catedra de istorie a romanilor a 
Facultatii de Teologie din Chisinau. In 1943 
devine director al Institutului de Istorie A.D. 
Xenopol din Iasi (panain 1946). Dintre cele 
peste o suta de monogram, studii si tratate 
istorice publicate, mentionam: Bessarabie 
et les relations russo-roumaines (Paris, 1927), 
Istoria Basarabiei. Istoria relatiilor politice ru- 
so-romdne (1928), Autonomia Basarabiei sub 
stapanirea ruseascd intre 1812-1928 (1929), 
Statutul international al Basarabiei (1938), 
Contributii la studiul istoriei romanilor. Istoria 
Basarabiei vol. al Ill-lea (1812-1918) (1940), 
Muzica in Basarabia (1940), Stefan eel Mare, 
voievod al Moldovei. 1457-1504 (Madrid, 
1970), Plevna (Istanbul, 1979). 

Bolintineanu, Dimitrie 

(1819 sau 1825, Bolintinul din Vale, jud. Ilfov - 
20.08.1872, Bucure§ti) 

Poet. Aroman la origini. A studiat la liceul 
Sf. Sava, nind coleg cu Ion Ghica, Gr. Ale- 
xandrescu, N. Balcescu. A fost trimis cu 
bursa Asociatiei Literare la Paris, unde a 
studiat la College de France cu Jules Mi- 
chelet, Edgar Quinet, Adam Mieckiewicz, 
Saint-Marc Girardin. Dupa revolutia de la 
1848, pentru care se intoarce in tara, il aflam 
in exil la Paris, unde semneaza, alaturi de 
alti emigranti romani, Protestatii ale roma- 
nilor din Valahia, adresate guvernelor Frantei 
Angliei Austriei si Prusiei. I se permite sa se 
intoarca in tara in 1857, dupa ce calatorise la 
Constantinopol si prin Asia Mica si locuise 
o vreme pe insula Samos, unde Ion Ghica 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 104 



& 



31.10.2011 17:22:33 



Bolyai 




Mircea Bologa 



Bolyai Farkas 



Bolyai Janos 



era bei. Unionist, a fost ministru in timpul 
domniei lui All. Cuza si redactor al ziarului 
Ddmbovita (1858). A scris poezie lirica de 
orientare romantica, sententioasa, muzicala, 
celebrand libertatea si patriotismul. A culti- 
vat meditatia, balada, poemul epic byronian: 
Conrad, 1867, satira politica, legenda istorica: 
Legende sau basme nationale in versuri, 1858, 
evocarea exotica de tip hugolian si senzu- 
ala: Florile Bosforului, 1866. A scris romane 
de moravuri: Manoil, 1855, insemnari de 
calatorie, drame si monografii istorice. I-a 
aparut in Franta culegerea de versuri Brises 
d'Orient, 1866, pentru care Th. de Banville 
1-a considerat parnasian. 

Bolliac, Cezar 

(25.03.1813, Bucure§ti - 25.02.1881, Bucure§ti) 
Poet si publicist. Participant activ la revolutia 
din 1848. A fost, alaturi de Nicolae Balcescu, 
secretar al Guvernului Provizoriu. Dupa 
revolutie a fugit la Brasov, apoi la Atena si 
Paris, unde a ramas pana in 1857. A militat 
pentru Unire si a sprijinit reformele lui 
A1.I. Cuza. A fost director al Arhivelor Sta- 
tului (1864) si deputat (ales in 1869). A facut 
cercetari arheologice, fiind ales membru 
onoriflc al Societe Francaise de Numisma- 
tique et d'Archeologie. A redactat Buciumul 
(1857) si alte publicatii. A scris versuri 
social-umanitare, filosonce si erotice, in stil 
patetic romantic: Din poeziile lui Cezar Bolliac, 
1843; Colectiune de poezii vechi si noui, 1857, 
proza influentata de J. -J. Rousseau, Byron, 
Ossian. A mai scris cronici dramatice si 
muzicale. A studiat poezia populara si a fost 
un precursor al criticii literare, fiind interesat 
mai ales de chestiunea limbii literare. 

Bolocan, Gheorghe 

(6.05.1925, Tamna, jud. Mehedinti) 
Slavist. Licentiat al Facultatii de Filologie a 
Universitatii din Sverdlovsk, Rusia, specia- 
lizare filologica la Universitatea Lomonosov 
din Moscova. Membru fondator al Asociatiei 
Slavistilor din Romania. A condus echipa 



Institutului de Lingvistica din Bucuresti care 
a alcatuit Arhiva fonogramica a graiurilor 
slave din Romania. Lucrari: Dictionar bulgar- 
roman, 1972; Dictionar frazeologic rus-roman, 
2 vol., 1959-1960; Dictionar romdn-rus, 2001. 

Bologa, lacob 

(1817, Marpod, jud. Sibiu - 1888, Sibiu) 
Avocat. A absolvit Dreptul la Budapesta. 
Figura marcanta a vietii politice si culturale 
a romanilor din Transilvania. Notar al Adu- 
narii din 3/15 mai 1848 de pe Campia Li- 
bertatii, consilier la Curtea de Apel, consilier 
gubernial si la cancelaria aulica de la Viena, 
deputat, presedinte al ASTRA. Fondator al 
Bancii Albina, Sibiu, prima banca romaneas- 
ca din Transilvania. 

Bologa, Mircea 

(n. 31.05.1935, Parcova, jud. Edinet, Basarabia) 
Inginer. A absolvit Institutul Politehnic din 
Chisinau si s-a specializat in termofizica si 
termotehnica. Elev al lui Sergiu Radautanu. 
Director al Institutului de Fizica Aplicata al 
ASM. Director al Centrului de Probleme 
Electrofizice. Contributii in domeniul elec- 
trochimiei, electro staticii si tehnologiilor 
electrice. Om Emerit in Stiinta al Moldovei. 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Bolyai Farkas 

(9.02.1775, Bolya, azi Buia, langa Sibiu - 
20.11.1856, Targu Mure§) 
Matematician. Tata al lui B. Janos. A studiat 
la Cluj, Jena, Gottingen. Prieten cu mate- 
maticianul german Carl Friedrich Gauss. 
A pus bazele geometriei euclidiene si a stu- 
diat convergent^ seriilor. Lucrare: Tentamen 
iuventutem studiosam in elementa matheosos 
introducendi. 

Bolyai Janos 

(1802 Cluj-Napoca - 1860, Targu Mure§) 
Matematician. Fiu al lui B. Farkas. A studiat 
inginerie la Viena. Unul dintre creatorii 
geometriei neeuclidiene, alaturi de Loba- 
cevski si Riemann. Cercetand independent 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 105 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Bomches 




106 



postulatului al V-lea al geometriei lui Euclid 
(axioma paralelelor), a demonstrat ca poate 
fi inlocuit cu enuntul „Printr-un punct exte- 
rior unei drepte se pot duce doua paralele la 
acea dreapta". Acest nou postulat este com- 
patibil cu celelalte postulate: Appendix, 1832. 
Universitatea din Cluj poarta si numele lui. 

Bomches, Friedrich von 

(27.12.1926, Bra§ov) 

Pictor. Elev al lui Mattis Teutsch si Hans 
Elder la Brasov. Cazut prizonier de razboi la 
Stalingrad in al Doilea Razboi Mondial. Intre 
1940 si 1978 a avut 14 expozitii personale in 
Romania si alte 24 in RFG, Franta, Belgia, 
Austria, Polonia, Bulgaria, URSS, Suedia, 
Norvegia, SUA. Marcat de expresionismul 
german. A facut parte din conducerea filialei 
Brasov a Uniunii Artistilor Plastici din Ro- 
mania. Stabilit in RFG in 1978. Distins cu 
Ordinul Meritul Cultural (1964). 

Bona, Constantin Atanasie 

(5.06.1934, Lugoj, jud. Timi§) 
Imunolog. A studiat Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat la Paris. A lucrat la Institutul 
Cantacuzino din Bucuresti, apoi in Franta, 
la CNRS, Paris. In 1977 s-a stabilit in SUA, 
devenind profesor la Mount Sinai School of 
Medicine din New York. Contributii in imu- 
nologie (nivel celular si molecular). Lucrari: 
Biologia arsurilor, 1967; Immune Networks, 
1983; Applications of Antidiotypic Antibodies, 
1988; The Molecular Aspects of Autoimmunity , 
1990. Membru al Societatii Franceze de 
Imunologie, al Societatii Regale de Medicina 
din Londra, al Asociatiei Americane de Imu- 
nologie. Membru de onoare al Academiei 
Romane, 1992. 

Borcea, loan 

(13.01.1879, Buhoci,jud. Bacau - 
30.07.1936, Agigea) 

Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte din 
Iasi, s-a perfectionat la Sorbona, unde si- a 
sustinut doctoratul. A fost profesor de zo- 
ologie la Universitatea din Iasi. Ministru al 
Cultelor si Instructiunii publice, ministru ad 
interim al Industriei si Comertului. Director 
al Muzeului de Istorie Naturala din Iasi. 
Alaturi de Gr. Antipa a fost intemeietor al 
hidrobiologiei romanesti. Este fondatorul 
Statiunii Zoologice Marine de la Agigea 
(1926). Lucrari: Fauna Mdrii Negre pe litoralul 
Dobrogei, 1 928; Observations sur lespoissons mi- 
grateurs dans les eaux roumaines de la Mer Noire, 
1929. Doctor Honoris Causa a Universitatii 
din Montpellier. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1919). 




Friedrich von Bomches 



Teodor Bordeianu 



Bordeianu, Teodor 

(16.02.1902, Mar§enita, azi Ucraina - 
19.03.1969, Bucure§ti) 

Inginer agronom si pomicultor. A urmat 
Scoala Superioara de Agricultura de la 
Herastrau si s-a specializat in pomicultura, 
legumicultura si industrializarea fructelor la 
Berlin. A fost profesor la Facultatea de Agri- 
cultura din Bucuresti (1941-1958). Director 
fondator al Institutului de Cercetari pentru 
Pomicultura din Romania. A contribuit la 
infiintarea statiunilor experimentale de la 
Bistrita, Voinesti-Arges si Cluj. Lucrari: 
Pomologia RSR,' 8 vol.,' 1963-1968; Mdrul, 
1954; Cultura pomilor si arbustilor fructiferi, 
1955; Pomicultura speciala, Premiul Acade- 
miei, 1961. Membru titular al Academiei 
Romane (1963). 

Bornemisa, Sebastian 

(1890, Burjuc, jud. Hunedoara - 
16.07.1953, Sighet) 

Om politic. A absolvit Literele si Filosofia 
la Universitatea din Budapesta. S-a stabilit 
la Orastie, unde a fondat almanahul Scrii- 
torii de la noi si revista Cosdnzeana, ambele 
spre a pregati spiritele pentru Marea Unire, 
moment cand s-a mutat la Cluj. A fost de- 
putat al Partidului National si al Partidului 
Poporului. Primar al Clujului (1938-1940). 
Presedinte al Sindicatului Presei Romane 
din Transilvania si Banat. Lucrari: Cele 
mai frumoase cdntece populare din Ardeal si 
Banat, 1926; Duhul eel rdu (roman), 1927; 
Sufletu-mi de odinioara, 1929; Cum s-ar putea 
infaptui o Romanie noua si fericita, 1932; De 
ce nu poate fi plugarul roman comunist, 1933. 
A murit in inchisoare. 

Borza, Alexandru 

(21.05.1887, Alba lulia - 3.09.1971, Cluj) 
Botanist, calugar greco-catolic si protopop 
onorar al Clujului. Dupa terminarea Se- 
minarului Teologic Greco-Catolic din Blaj 
si a Facultatii de Stiinte din Budapesta, a 
functionat un timp ca profesor la Liceul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 106 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Bostan 




Alexandru Borza Constantin Bosianu 



Elisabeta Bostan 



de Baieti din Blaj, dupa care a fost numit 
profesor de botanica la Facultatea de Sti- 
inte a Universitatii din Cluj. Impreuna cu 
un grup de profesori, fizicieni si alti oameni 
de stiinta a ajutat la pornirea miscarii de 
cercetasi din Romania si la dezvoltarea 
organizatiei Cercetasii Romaniei. In 1923 
a pus bazele gradinii botanice din Cluj, 
care in prezent ii poarta numele. Tot la 
initiativa sa a fost infiintat Parcul National 
Retezat. A fost, in perioada interbelica, 
presedintele Asociatiei Generale a Roma- 
nilor Uniti (AGRU) din eparhia de Cluj- 
Gherla, arestat din acest motiv in 1948, 
dupa instaurarea regimului comunist in 
Romania si desfiintarea Bisericii Romane 
Unite cu Roma (Greco-Catolica) de catre 
autoritatile comuniste. In 1990 a fost ales 
membru post-mortem al Academiei Roma- 
ne. Lucrari: Flora si vegetatia vdii Sebesului 
(1959); Nicolae Boscaiu - Introducere in studiul 
covorului vegetal (1965); Dictionar etnobotanic 
(1968); Amintirile turistice ale unui naturalist 
calator pe trei continente (1987). Membru 
post-mortem al Academiei Romane, 1990. 

Boruzescu, Radu 

(16.01.1944, Roman) 

Scenograf. Casatorit cu Miruna B., realizator 
de costume. Absolvent al Facultatii de Arte 
Decorative si Scenografie la Institutul de 
Arte Plastice din Bucuresti. Plecat la Paris 
in 1973. A realizat scenografia (iar sotia sa 
costumele) pentru spectacole ale Operei 
din Bucuresti, Paris, Nancy, Besancon, New 
York, Vancouver, Cardiff, Bonn, Florenta, 
Amsterdam. Au lucrat cu Mircea Verniu, 
Dan Pita, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, An- 
drei Serban, Petrica Ionescu. 

Bosianu, Constantin 

(10.02.1815, Bucure§ti - 21.03.1882, Bucure§ti) 
Jurist si om politic. A studiat Dreptul la 
Paris. Profesor de drept roman la Univer- 
sitatea din Bucuresti. Unionist, secretar 
al adunarilor ad-hoc, fondator al ziarului 



Romania. Director in Ministerul de Justitie, 
ministru de Interne si al Lucrarilor Publice 
si Agriculturii, presedinte al Consiliului de 
Ministri (1865). Lucrari: Etude de legislation 
douaniere, 1892; La statistique du commerce 
exterieur du point de vue de son importance 
international , 1894. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1879). 

Bostan, Elisabeta 

(1.03.1931, Buhu§i) 

Regizor de film. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. 
Filme: regie - Pustiul -1961; Veronica - 1 973; 
Veronica se intoarce - 1973; Mama, Premiul 
special al juriului la Festivalul International 
al Filmului de la Moscova, Cupa de argint 
la Festivalul Filmului pentru Copii de la 
Giffoni Valle Pianna - 1977; Saltimbancii, 
Medalia de aur la Festivalul International al 
Filmului de la Giffoni Valle Pianna - 1981; 
Un saltimbanc la Polul Nord - 1 982; Promisiuni, 
Premiul de regie ACIN, 1986; Unde esti, copi- 
larie? - 1987; Zambet de soare - 1987; Desene 
pe asfalt - 1988; Campioana, Marele Premiu 
la Festivalul International al Filmului de la 
Cairo - 1989; Telefonul - 1991; scenografie: 
Hora - 1959; Nunta in Tar a Oasului, Premiul 
pentru eel mai bun film folcloric la Sapta- 
mana internationala a filmului de folclor si 
turism de la Bruxelles - 1960; Ndicasipestele, 
Marele premiu Pelagro d v oro la Festivalul 
International al Filmului pentru Copii si 
Marele Premiu al juriului la Festivalul In- 
ternational al Filmului pentru Copii de la 
Gijon, Spania, Medalia de aur la Festivalul 
International al Filmului de la Teheran, 
Mentiune speciala la Cannes, Premiul pen- 
tru eel mai bun film pentru copii la Festiva- 
lul Filmului de la Mamaia, Premiul pentru 
eel mai bun film la Festivalul International 
din La Plata, Argentina - 1963; Pupdza din 
tei - 1965; Amintiri din copildrie - 1965; Naicd 
si barza, Premiul pentru regie la Festivalul 
International al Filmului National de la Mar 
del Plata - 1966; Naicd pleacd la Bucuresti, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 107 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Bostan 




108 



Delfinul de Aur la Festivalul International 
al Filmului de la Teheran - 1976; Ndicd si 
veverita - 1967; Tineretefdrd bdtrdnete - 1969 
(in colaborare cu Vasilica Istrate). 

Bostan, Grigore Constantin 

(4.05.1940, Budinet, jud. Storojinet, 
reg. Cernauti - 25.11.2004, Cernauti) 
Poet si istoric literar. A absolvit Filologia la 
Universitatea din Cernauti si s-a specializat 
la Universitatea Lomonosov din Moscova. 
Profesor de romana la Universitatea din 
Cernauti. Scrie o poezie discursiva: Cdntece 
de drum, 1982; Revenire, 1990; Vitrina mane- 
chinelor, 1992; Cetatea de sus, 1994; Dincolo de 
vdrstd, 1996; Poem bucovinean, 1998 si studii 
care definesc spatiul cultural al romanilor 
bucovineni: Corelatie tipologicd si contacte fol- 
clorice, 1985; Literatura romdnd din Bucovina, 
1996; Poezia populard romdneascd in spatiul 
carpato-nistrean, 1998, Iasi. Membru al Aca- 
demiei Scolii Superioare din Ucraina (1993), 
membru de onoare al Academiei Romane 
(1991), membru al Danubian Academic 
Society of America (1993). 

Bostan, Ion 

(15.12.1914, Cernauti - 29.05.1992, Bucure§ti) 
Regizor. S-a specializat la Moscova cu 
regizorii Lev Kulesov, Vsevolod Pudovkin, 
Aleksandr Dovjenko, Mark Donskoi - 1950. 
Specializat in documentare de stiinta de arta. 
Lucrari: Sub aripa vulturului (Premiul Festiva- 
lului de la Mamaia, 1964); Marea Sarmaticd, 
Marea Neagrd (premiu, Teheran, 1968); His- 
toid, Heracleea si lebedele (premiu, Novi Sad, 
1969); Stdrcul, pasdre-reptild (premiu, Rio de 
Janeiro, 1970); Pddurea scufundatd (Premiul 
ACIN, 1972); Pddurea scufundatd (premiu, Te- 
heran, 1973); Pescdrusi cu aripi curate (Premiul 
ACIN, 1973); Robinson de bund voie (Premiul 
ACIN, 1975), Vin berzele (Premiul ACIN, 
1976), Preludiu (Premiul ACIN, 1983); Frea- 
mdt de aripi (Premiul ACIN, 1983); Cdnd se 
adund pdsdrile (Premiul ACIN, 1987); Penajul 
colorat (Premiul ACIN, 1987)^ Glasuri in desi- 
suri (Premiul ACIN, 1988); In pragul cosmo- 
sului (1989); Pdsdri ocrotite (1989); Soarele azi 
(1989); ciclul Splendoarea frescelor sfinte (Tara 
de Sus, 1990-1991; Voronet, 1990-1991; Hu- 
mor, 1990-1991; Arbore, 1990-1991; Moldovita, 
1990-1991; Sucevita, 1990-1991; La rdscrucede 
ceruri, 1992). Premiu pentru intreaga activitate 
(ACIN, 1979). 

Bostan, Ion 

(31.07.1949, Chi§inau) 

Inginer mecanic. A studiat la Institutul Poli- 
tehnic din Chisinau. Specialized la Saratov, 
Moscova, la Universitatea Tehnica de Stat 





*iM 



Ion Bostan (regizor) 



Ion Bostan (inginer) 



N. Bauman, in Cehoslovacia (1983), Marea 
Britanie, SUA, Germania. A fost inginer 
la intreprinderea Moldovahidromasina, 
Chisinau, profesor si rector al Universitatii 
Tehnice a Moldovei. Lucrari: 3ax\enneHue 
dnn npeu,eccuoHHux nepeban, 1987; Organe de 
masini, 1999, 2000, in colaborare; Bazelepro- 
iectdrii masinilor. Indrumar de proiectare (in co- 
laborare), 2000. Inventator Emerit al Repu- 
blicii Moldova, laureat al Premiului de Stat 
al RSSM, decorat cu Ordinul Republicii. 
Medalia de Aur Henri Coanda, Bucuresti 
(1994), Ordinul Merite de l'lnvention, ran- 
gul Chevalier, 1997; rangul Officier, 1998, 
rangul Comandor, 1999, Belgia; Medalia de 
Aur a Organizatiei Mondiale de Proprietate 
Intelectuala (OMPI), Geneva (1998); mem- 
bru de onoare al Societatii Ordinul Sf. An- 
drei, Marea Britanie (1998); Ordinul pentru 
stiinta Meritul European, Belgia (1999). 
Membru al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(1994). Membru de onoare al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania (2000). Doctor 
Honoris Causa al Politehnicii din Bucuresti, 
al universitatilor din Iasi, Bacau, Ploiesti 
(Petrol si Gaze). Presedinte al Asociatiei 
Inginerilor din Moldova, presedinte al Con- 
siliului Rectorilor din Republica Moldova. 

Boscaiu, Nicolae 

(23.07.1925, Caransebe§ - 22.10.2008, Cluj) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Stiinte a 
Universitatii din Cluj. Cercetator la Centrul 
de Cercetari Biologice al Academiei Romane, 
Filiala Cluj, presedinte al Subcomisiei Mo- 
numentelor Naturii din Cluj. Lucrari: Flora 
si vegetatia Muntilor Tarcu, Godeanu si Cernei, 
1971, Premiul Academiei; Biogeografie in per- 
spectivd geneticd si istoricd, 1973, in colaborare; 
a coordonat Recherches ecologiques dans le pare 
National de Retezat, 1984. Membru titular al 
Academiei Romane (1991). 

Botez, Alice prenume la na§tere Alisa 
(22.09.1914, Slatina - 27.10.1985, Bucure§ti) 
Prozatoare. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti. A debutat cu romanul lama 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 108 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Botezatu 




Alice Botez Demostene Botez 



Fimbul, 1968 si a publicat apoi proza de fac- 
tum poetica: Dioptrele sau Dialog la zidul cau- 
cazian, 1975; Emisfera de dor, 1979, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, Insula alba, 1984. 

Botez, Alvaro Mircea 

(12.06.1944, Lisabona) 

Sculptor si ceramist. Fiu al Ceciliei Storck 
Botez. A absolvit Institutul de Arte Plastice la 
Bucuresti ca elev al lui Mac Constantinescu. 
A predat sculptura la Scoala Populara de 
Arte Plastice din Bucuresti. A realizat sculp- 
tura monumentala si vitralii. S-a stabilit la 
Paris in 1980. Lucrari monumentale: Ame- 
nintarea, Cazul singular, Peisaj in lumina lunii, 
Peisaj sentimental Camp in noapte, Echilibru, 
Cinci panouri decorative. 

Botez, Demostene 

(2.07.1893, Hulub, jud. Boto§ani - 
17.03.1973, Bucure§ti) 

Poet si prozator. A absolvit Facultatea de 
Drept la Iasi (1915). A debutat cu placheta 
de versuri Muntii, 1918, Premiul Academiei, 
prefatata de Garabet Ibraileanu. A fost avo- 
cat la Iasi si Bucuresti. Presedinte al Uniunii 
Scriitorilor (1964-1965). A evoluat de la 
poezia de tip simbolist la aceea sociala: Floa- 
rea pamdntului, 1920, Premiul Academiei; 
Floarea soarelui, 1953, Premiul de Stat; In fata 
timpului, 1967. A scris proza: Oameni de lut, 
1948; memorialistica: Lumea cea mica, 1945; 
impresii de calatorie: Curcubeu peste Dundre, 
1956; a scris si literatura pentru copii si a 
tradus din Flaubert, Radiguet, Duhamel, 
Brecht, Gorki, Aristofan, poezia chineza 
clasica s.a. Membru corespondent al Aca- 
demiei (1963). 

Botez, Emil 

(10.03.1914, Bucure§ti - 19.05.1978, Bucure§ti) 
Inginer mecanic. Prof es or la Politehnica din 
Bucuresti. Contributii in domeniul construc- 
tiilor de masini (cinematica masinilor-unelte, 
tehnologia programarii numerice si angre- 
najele masinilor-unelte). Lucrari: Angrenaje 



(1953); Actiunea hidraulica a masinilor-unelte 
(1955); Capete divizoare (1959); Cinematica ma- 
sinilor-unelte (1961); Bazele generarii suprafetelor 
pe masini-unelte (1966); Masini unelte - 3 vol. 
(1969, 1972, 1973); Tehnobgia programarii nu- 
merice a masinilor-unelte (1973); Masini-unelte, 
2 vol. Teoria. Proiectarea (1976, 1977). 

Botez, Ion Gheorghe 

(5.03.1892, Chi§careni, jud. Ia§i - 
23.01.1953, colonia Capul Midia) 
Morfolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
Naturale la Iasi (elev al lui Paul Bujor) si a 
fost profesor (morfologie animala) la Uni- 
versitatea din Iasi. Membru al Partidului 
Taranesc Roman. Exclus din invatamant 
in 1 948 si arestat ca membru al unui partid 
istoric, a murit la Canal. Lucrari: Etude mor- 
phologique et morphogenique du squelette du bras 
et de Vavant-bras chez les primates, 1926; Date 
paleolitice pentru stratigrafia loessului in nordul 
Basarabiei, 1930; Recherches de Paleontologie 
Humaine au Nord de la Bessarabie, 1933; Curs 
de paleontologie umand, litografiat, 1933; Report 
on the Paleolithic in Romania, lucrare prezen- 
tata la Congresul International de Preistorie 
de la Washington, 1935; Curs de antropologie 
generala, litografiat, 1936. 

Botez Storck, Cecilia 

V. Storck Botez, Cecilia 

Botezat, Eugen C. 

(3/15.03.1871, Tereblecea, azi Tn Republica 
Moldova - 23.12.1964, Bucure§ti) 
Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte la 
Cernauti. A lucrat la Universitatile din Praga 
si din Cernauti, fiind si rectorul celei din 
urma. Contributii in domeniul organelor 
de simt. A descoperit organele gustative la 
pasari. Lucrari: Despre bour si zimbru, 1913; 
Originea si evolutia filogeneticd a pdrului la 
mamifere, 1914; Vanato area, factor de culturd si 
civilizatiune, 1942. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1913), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Botezatu, Gheorghe 
(Georges de Bothezat) 

(1883, la§i - 2.02.1940, New England, SUA) 
Matematician si inventator. A absolvit Fa- 
cultatea de Stiinte la Universitatea din Iasi 
si Matematica la Petrograd, perioada in care 
a cunoscut preocuparile pentru aviatie din 
Rusia, unde se formau, in acelasi timp cu 
el, B. N. Iuriev, inventatorul de mai tarziu 
al unui helicopter cu doua rotoare, 1909, si 
Igor Sikorski (n. 1889, Kiev), inventatorul 
primului helicopter din lume (1913, SUA). 
A obtinut doctoratul la Sorbona, cu lucrarea 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 109 



^ 



31.10.2011 17:22:34 



Botezatu 




no 




Eugen C. Botezat 



Grigore Botezatu 



„Etude de la stabilite de l'aeroplane", 1911, 
semnata cu numele pe care-1 va folosi de 
acum inainte, Georges de Bothezat, prima 
lucrare din lume cu acest profil. S-a intors 
profesor la Iasi in 1918, dar in 1919 a emi- 
grat in SUA, unde a incheiat contract cu 
Universitatea Dayton, Ohio, ca director al 
Laboratorului de aerodinamica si profesor. 
In 1921 a semnat un contract cu US Army 
pentru a construi eel mai mare helicopter 
din lume. Acesta avea patru motoare de ri- 
dicare, fiecare cu sase palete. Cantarea 1 678 
de kilograme, iar diametrul paletelor era de 
8,1 metri si a zburat in 1923, dar n-a fost 
produs in serie pentru ca n-a atins inaltimea 
scontata. A ramas in istoria Armatei SUA 
drept „Caracatita Zburatoare nr. 1". Mo- 
torul avea 180 cai putere si patru rotoare. 
Acel tip de helicopter a participat insa in al 
Doilea Razboi Mondial, in dotarea armatei 
americane. In 1930 a construit singur un 
helicopter coaxial pentru o singura persoana 
(aparat de zbor individual). Ca matematician 
s-a ocupat de calculul parametrilor de zbor 
de la Pamant la Luna si aceea a fost baza 
de pornire pentru definirea parametrilor 
navetelor spatiale Apollo, ca si pentru cer- 
cetarile lui Hermann Oberth. In Romania, 
Elie Carafoli a plecat de la cercetarile sale. 
Lucrari: The General Theory of Blade Screws, 
1925; Back to Newton!, 1836. 

Botezatu, Grigore 

(14.01.1929, Baraboi, jud. Baltf, Basarabia) 
Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorie si 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau 
(1954). Cercetator stiintific la Institutul de 
Istorie, Limba si Literatura al Academiei de 
Stiinte din Republica Moldova, azi Institu- 
tul de Filologie. Doctor in filologie (1966). 
Membru al Uniunii Scriitorilor din Mol- 
dova si Romania. A cules folclor in Repu- 
blica Moldova, in localitatile romanesti din 
regiunile Kirovograd, Nikolaev si Odessa, 
din nordul Caucazului, Bucovina de Nord 
s.a. Lucrari: Povesti norodnice moldovenesti 



(1955), Povesti (1956), Basme si snoave (1958), 
Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana - sora Soarelui 
(1967), Folclor haiducesc din Moldova (1967), 
Folclor moldovenesc. Studii si materiale (1968, 
in colaborare), Auzit-am din batrdni. Legende 
moldovenesti (1981), Fat-Frumos si Soarele 
(1982), Plugul de aur. Parabole si povesti nu- 
velistice (1985, selectie si comentarii), La 
izvoare. Povesti cantece bdtranesti (1989), Dot 
feti-logofeti cu pdrul de aur (1989), Creatia 
populard. Curs teoretic de folclor romdnesc din 
Basarabia, Transnistria si Bucovina (in colabo- 
rare), editia critica Stefanuca P.V., Folclor si 
traditii popular e y 2 vol. (1991), Apa tineretilor, 
povesti (2004), distinsa cu premiul Uniunii 
Scriitorilor din Republica Moldova. In 2009 
a finalizat studiul monografic Petre Stefanuca. 
A participat la elaborarea si editarea setului 
de 1 6 volume Creatia populard moldoveneascd 
(1975-1983). Lucrari ale sale au aparut si in 
Romania, Slovacia, Japonia, Ucraina, Esto- 
nia, Rusia, Ungaria si Bulgaria. 

Botezatu, Radu 

(8.01.1921, la§i - 11.01.1988, Bucure§ti) 
Geofizician. A absolvit Mine si Metalurgie la 
Politehnica din Timisoara, unde si- a obtinut 
doctoratul si docenta. Director fondator al 
Institutului de Geofizica Aplicata, director 
al Intreprinderii Geologice de Prospectiuni, 
ministru adjunct la Mine, Petrol si Geologie. 
Profesor la Facultatea de Geologie si Geo- 
grafie a Universitatii din Bucuresti. Lucrari: 
Prospectiuni geofzice, 1 964; Asupra semnificatiei 
geologice a unor mdsuri statistice in analiza da- 
telor gravimetrice (1968); Metodele geofzice ale 
aledtuirii geologice a Romdniei (1982). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1974), 
membru corespondent al Uniunii Internati- 
onale de Geodezie si Geofizica. 

Botgros, Nicolae 

(25.01.1953, Badicu Vechi, rn. Cahul, 
Republica Moldova) 

Dirijor. Conduce orchestra de muzica po- 
pulara Lautarii din Chisinau. Albume: Lau- 
tareasca lui Tregubencu; In drum spre casd; De 
trei ori injurul mesei; Sdrba la picior: Omagiu lui 
Ion Dragoi; Omagiu lui Constantin Mirea; Ilea- 
na neichii, Ileana; Sdrba lui mos Vasile Zamfir; 
Hora in doua parti si cazaciocul; Melodie de dor; 
Sdrba lui Dumitru Botgros; Melodie de dragoste; 
Coragheasca din Bacdu; Hora martisorului; Cio- 
cdrlia. A concertat in toate orasele mari din 
Romania, a participat la festivaluri de muzica 
populara ale tuturor romanilor si repertoriul 
sau atesta unitatea spiritului romanesc. Ce- 
tatean de onoare al orasului Barlad. Declarat 
de Jurnalul national eel mai bun dirijor de 
muzica populara din tot arealul romanesc 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 110 



& 



31.10.2011 17:22:35 



Botnaru 




Nicolae Botgros 



Nicolae Botnariuc 



Eugenia Botnaru 



Tudor Botnaru 



(2002). Distins cu Ordinul Serviciul Credin- 
cios in grad de comandor (2004). 

Botnar, Octav 

(21.10.1913, Cernauti - 
11.07.1998, Villars, Elvetia) 
Om de afaceri si filantrop. Atras de tanar 
de ideile comuniste, a stat la inchisoare 
(1932-1936), dupa care a reusit sa piece in 
Franta, unde a luptat in rezistenta in al Doi- 
lea Razboi Mondial. A revenit in Romania 
in 1 946 si a ajutat la rezolvarea problemelor 
legate de foamete. A lucrat in Ministerial 
Afacerilor Externe pana in I960, cand a fost 
arestat ca dusman al regimului si trimis la 
Jilava, apoi Aiud si Canal. A fost amnistiat in 
1964 si expulzat. A plecat in Germania, unde 
a lucrat la o fabrica de masini, si de acolo 
in Marea Britanie, unde a ajuns in 1966. In 
1971 a infiintat compania Moorcrest, ca de- 
tinator unic pentru 20 de ani al drepturilor 
asupra liniei de productie Datsun (devenita 
Nissan din 1980), care a ajuns sa detina 5% 
din piata engleza. A sustinut Partidul Con- 
servator si pe John Major cu peste 250 000 
de lire. In 1991 a avut probleme cu plata 
impozitelor si a plecat in Elvetia, de unde 
n-a putut fi extradat. Fundatia sotiei sale, 
Camelia Botnar Foundation, din Sussex, 
Marea Britanie, sprijina tinerii cu dizabilitati, 
precum si activitatile culturale. 

Botnariuc, Nicolae 

(15.03.1915, Rascani, Baltf) 
Zoolog si biolog. A urmat Facultatea de 
Stiinte din Bucuresti si a fost profesor la 
Facultatea de Biologie a Universitatii din 
Bucuresti. Contributii in domeniul sistema- 
ticii biologice. Autor a peste 150 de lucrari: 
Din istoria biologiei generate, 1961; Principii de 
biologie generald, 1967. A condus colectivul 
de elaborare a lucrarii Fauna Romaniei si 
prima expeditie romaneasca transafricana 
(1970-1971). Presedinte al Comisiei pentru 
Ocrotirea Monumentelor Naturii. Este 
membru al Academiei Romane (1990). 



Botnaru, Eugenia 

(3.01.1936, Nadusita, Basarabia) 
Actrita. A absolvit Conservatorul de Stat 
din Chisinau. A lucrat la Teatrul Dramatic 
A.S. Puskin si la Teatrul Etnofolcloric Ion 
Creanga din Chisinau. A jucat in numeroase 
filme: Singur in fata dragostei, 1969; Povarnisul, 
1 970; Durata zilei, 1 974; Bdrbatii incdruntesc de 
tineri, 1 974; Bdrbatul de alaturi, 1 977; Trdnta, 
Y)ll', Cdldtorie de nunta, 1982; Luceafarul, 
1986; Polobocul, 1991. A absolvit Institutul de 
Arte la Chisinau si Institutul de Cinemato- 
grafie Ghermanov (VGIK), sectia actorie, la 
Moscova. Actrita la Studioul Moldova Film. 
Roluri in: Priveghiul marginasului, 1969; Ulti- 
mulfort, 1971; Baieti de doba, 1972; Toate pro- 
bele contra lui, 1 974; Emisarul Serviciului Secret, 
1979; Greseala lui Tony Wendis, 1981, 2 epi- 
soade; De intoarcere uitati, 1985; Un autobuz 
inploaie, 1986, 2 episoade; O singurd zi, 1997. 
Maestru in Arta al Republicii Moldova. 

Botnaru, Tudor 

(27.12.1935, Lipiceni, Basarabia) 
General. A absolvit Facultatea de Filologie 
din cadrul Universitatii de Stat a Moldovei. 
Angajat al Securitatii din Moldova din 1963. 
A lucrat la Ambasada URSS din Romania si 
Franta. Presedinte al Comitetului de Stat al 
Securitatii Moldovei din 1990, in care calita- 
te a transportat la Tiraspol Arhiva Securitatii 
din Moldova. A fost demis dupa dizolvarea 
URSS (1991). Apoi a indeplinit functia de 
sef al Centrului de instruire al Ministerului 
Securitatii Nationale din Republica Mol- 
dova. Din 1994 a fost prim-viceministru 
al Afacerilor Externe. In 1994-1997 a fost 
ambasador al Republicii Moldova in Regatul 
Belgiei si, prin cumul, in Regatul Unit al 
Marii Britanii si Regatul Olandei, precum si 
sef al misiunii diplomatice a Republicii Mol- 
dova la Consiliul Europei (din 1995). A fost 
rechemat din functie in 1 997 spre a fi numit 
ministru al Securitatii Nationale. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 111 



^ 



31.10.2011 17:22:35 



Botta 




112 




Botta, Dan 

(26.09.1907, Adjud - 13.01.1958, Bucuresti) 
Poet si eseist. Frate cu Emil B. Licentiat in 
Litere (greaca, latina) si Drept, absolvent al 
Institutului de Educatie Fizica, Bucuresti. 
Din 1932, impreuna cu Mircea Eliade, Petru 
Comarnescu, Mac Constantinescu, participa 
la simpozioanele grupului Criterion. A par- 
ticipat la elaborarea Manifestului Crinului 
Alb. A contribuit la elaborarea Enciclopediei 
romdne publicata sub directia lui Dimitrie 
Gusti. Ca poet are afinitati cu Valery si Ion 
Barbu: Eulalii, 1931, iar ca eseist se raportea- 
za la mitologia greaca, protoistorie si folclor: 
Limite, 1936; Charmion sau Despre muzicd, 
1941; Limite si alte eseuri, 1996, postum. 

Botta, Emil 

(15.09.1911, Adjud - 24.07.1977, Bucuresti) 
Poet, prozator si actor. Este frate al eseistu- 
lui Dan B. La 15 ani fuge de acasa pentru 
a deveni actor. Urmeaza Conservatorul de 
Arta Dramatica din Bucuresti in perioada 
1929-1932. Devine actor alTeatrului Na- 
tional din Bucuresti, unde joaca roluri de 
exceptie: Werther, Iago, Macbeth, Unchiul 
Vania, Ion din Ndpasta etc. A jucat in nu- 
meroase filme: Se aprind fdcliile, 1939; Viata 
nu iartd, 1958; Eruptia, 1958; Cdnd primdvara 
efierbinte, 1961; S-afurat o bombd (regia Ion 
Popescu Gopo), 1961; Past spre lund (regia 
Gopo) si Pddurea spdnzuratilor (regia Liviu 
Ciulei),'l964; Rdscoala, 1965; De-asfi... Ha- 
rap alb, 1965; Sah la rege, 1965; Dacii, 1966; 
Faust XX, 1966; Subteranul, 1967; Columna, 
1968; Mastodontul, 197 5; Premier a, 1976. Ca 
poet a debutat cu poemul „Strofa ultima" 
in revista lui Tudor Arghezi Bilete depapagal 
din 1929. A facut parte din grupul intitulat 
Corabia cu ratati, din care s-au desprins 
Emil Cioran si Eugen Ionescu. A fost poe- 
tul preferat al generatiei Criterion. Lucrari: 
Intunecatul April, 1937 (scris in urma unei 
colaborari la revista Vremea); Pe-o gurd de 
rai, 1943; Poezii, 1966; Versuri (cu un ciclu 
inedit, Vineri), 1971; Poeme, \91^t; Un dor 



fdrd satiu, 1976; Trdntorul, 1938 (editia II, 
1967).' Premiul Fundatiilor Regale (1937), 
Premiul Mihai Eminescu al Academiei 
Romane(1967). 

Botzan, Marcu 

(30.03.1913, Craiova) 

Inginer agronom. A absolvit la Bucuresti 
Academia de Inalte Studii Agronomice si Fa- 
cultatea de Constructii. S-a ocupat de irigatii 
la Institutul de Cercetari Agronomice, Insti- 
tutul de Cercetari Hidrotehnice, Institutul 
de Cercetari si Imbunatatiri Funciare si Pe- 
dologie, al carui director a devenit. Lucrari: 
Probleme de irigatii si desecdri ale Cdmpiei Bd- 
rdganului, 1959; Bilantul apei in solurile irigate, 
1972; Valorificarea hidroameliorativd a luncii 
Dundrii romdnesti si a deltei, 1 991 ; Mediu si vie- 
tuire in spatiul carpato-danubiano-pontic, 1996. 
Membru al Academiei Romane (1993). 

Botu, Pavel 

(17.07.1933, Ceama§ir, jud. Ismail Tn Bugeac, 
azi Ucraina - 17.02.1987, Chisinau) 
Scriitor si om politic. A absolvit Scoala Pe- 
dagogica din Ismail si Facultatea de Filologie 
a Institutului Pedagogic din Chisinau (azi 
Universitatea Pedagogica de Stat). A fost 
profesor la scoala medie din Cojusna, apoi 
redactor, sef de sectie, redactor-sef adjunct 
la ziarul Moldova socialistd (actualmente Mol- 
dova suverana). In 1965 a fost ales presedinte 
(din 1971 - prim-secretar al comitetului de 
conducere) al Uniunii Scriitorilor din Mol- 
dova. A fost presedinte al Sovietului Suprem 
al RSS Moldovenesti, deputat in Sovietul 
Suprem al URSS. Lucrari: Credintd (1963), 
Continente (1966), Panoplie (1968), Casd in Bu- 
geac (1973), Ornic (1978), Cercurile trunchiului 
(publicistica, 1979), Legdmdnt (1981), Verb la 
netrecut (1985)... S-a sinucis. 

Boureanu, Radu 

(9.03.1906, Bucuresti - 4.09.1997, Bucuresti) 
Poet, actor, pictor. A absolvit Academia de 
Muzica si Arta Dramatica, fiind actor la 
Teatrul National (1929-1931; 1945-1947). 
A infiintat, impreuna cu Zaharia Stancu, 
revista Azi. A fost redactor-sef la Viata 
Romaneascd (1967-1974). Ca pictor a fost 
premiat la Saloanele din 1942 si 1947. Po- 
ezia se resimte de pe urma picturii: Zbor alb, 
1933 - debut, Premiul Societatii Scriitorilor; 
Premiul Academiei Romane; Golful sangelui, 
1936, Premiul Societatii Scriitorilor; Cai 
de apocalips, 1939; Sdngele popoarelor, 1942, 
Premiul Societatii Scriitorilor; Cdntec Cetdtii 
lui Bucur, 1959. A scris si teatru: Lupii, 1952, 
Premiul de Stat; Satul fdrd dragoste, 1955, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. Apoi lirica sa 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 112 



^ 



31.10.2011 17:22:35 



Brancovici 




Radu Boureanu 



Dumitru Braghi§ 



devine una a meditatiilor grave: Planeta ne- 
bunilor, 1979; Frumusetile oarbe, 1982; Oceanul 
intrebdrilor, 1985; Albastra umbra a tristetii, 
1986; Duke uragan, 1989. In 1970 a primit 
Premiul Bienalei Internationale de Poezie 
de la Knokke la Zoutte, Belgia. A tradus 
din Pablo Neruda, A. N. Ostrovski, Tolstoi, 
Verhaeren s.a. 

Brad, Ion 

(8.11.1929, Panade, jud. Alba) 
Poet si prozator. A absolvit Facultatea de Fi- 
lologie la Cluj, fiind apoi redactor la diverse 
publicatii din Cluj si Bucuresti. A fost am- 
basador al Romaniei in Grecia (1973-1982), 
dar a avut si alte misiuni diplomatice, in 
diverse tari, in perioada 1955-1989. Scrie 
lirica sociala cu rezonante neoclasice. A de- 
butat in stil proletcultist: Cincisutistul, 1952, 
regasindu-si apoi ritmul interior: Cu timpul 
meu, 1 958, Premiul Academiei; Ma uit in ochii 
copiilor, 1962; Orga de mesteceni, 1970, Pre- 
miul Uniunii Scriitorilor; Transilvane cetdti 
fdrd somn, 1977, Premiul Asociatiei Scriito- 
rilor din Bucuresti; Icoana nevdzutd, 1996; Al 
doilea suflet, 2000. Proza este inspirata din 
lumea satului transilvan, ca si de locurile 
prin care a trecut: Descoperirea familiei, 1964; 
Lumea catarilor, 1980; Proces in recurs, 1988; 
Dialog epistolar: Mircea Zaciu - Ion Brad, 2003; 
In umbra zeilor, 2003. A scris si teatru: Audi- 
enta la consul, 1977; Arheologia dragostei, 1986; 
amintiri: Ambasador la Atena - 1973-1982, 
2001-2002. A tradus din maghiara si greaca, 
mai ales versuri. Dupa 1989 si- a intemeiat o 
editura proprie, care insa n-a rezistat decat 
putina vreme. Premii: 1951 - Premiul Al- 
manahului Literar pentru amplul poem epic 
Cincisutistul, 1953. Diploma pentru poezie 
a Festivalului International al Tineretului, 
1959; Premiul Academiei Romane pentru 
volumul de versuri Cu timpul meu, 1972; 
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul 
Cele patru anotimpuri, 1999; Premiul de poe- 
zie Transilvania al Festivalului International 
LucianBlaga, 1999. 



Braghi§, Dumitru 

(28.12.1957, Gratie§ti, Chi§inau, 
Republica Moldova) 

Om politic. A absolvit Facultatea de Ener- 
getica la Institutul Politehnic Serghei Lazo 
din Chisinau. A fost inginer la Uzina de 
Tractoare din Chisinau. Instructor al Comi- 
tetului Central al Partidului Comunist din 
Moldova (1987-1988), director general al 
Departamentului Relatii Economice Exter- 
ne al Ministerului Economiei din Moldova, 
viceprim-ministru al Economiei si Refor- 
melor (1997), prim-ministru al Moldovei 
(1999-2001). In 2006 membru supleant in 
delegatia Moldovei la Adunarea Parlamenta- 
ra a Consiliului Europei. 

Braia, Mia 

(1911, Craiova - 1999, Bucure§ti) 
Cantareata. Sora a Ioanei Radu. A absolvit 
liceul eparhial la Chisinau si Conservatorul 
la Bucuresti. A cantat romante si cantece 
de petrecere, mai ales cu orchestra lui Ionel 
Budisteanu. Melodii: „Vioara"; „Cel din 
urma tango"; „De ti-am gresit"; „Truba- 
durul"; „Nu-mi pare rau"; „Pentru tine am 
plans"; „Ciobanas cu 300 de oi" (impreuna 
cu Ioana Radu); „Cand felinarele se-aprind"; 
„Doamne, domni si domnisoare"; „De ce nu 
vii?"; „Dorul meu a-nebunit". A emigrat in 
Germania si apoi in SUA, New York (1983). 
A luat parte la manifestarile ROMFEST ale 
lui Grigore Caraza si Zaharia-Zahu Pana. 
S-a repatriat in 1993. 

Brancovici, Despina Milita 

(~ 1490, Serbia - 1554, Sibiu) 
Sotie a domnului Tarii Romanesti Neagoe 
Basarab (1512-1521), primul boier oltean, 
un Craiovescu, intitulat Basarab (o dinastie 
originar cumana, inceputa cu Tihomir Ba- 
sarab). Fiica a despotului sarb Iovan Bran- 
covici (1465-1502) si a Elenei Stefan Iacsici 
(un Iacsici avea sa-1 ucida la Sibiu pe Mihnea 
Voda eel Rau fiindca voia sa treaca Tara 
Romaneasca la catolicism spre a o elibera de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 113 



& 



31.10.2011 17:22:35 



Brancovici 




114 



influentele sarbesti). Sora ei, Elena - Ecateri- 
na, a fost sotia lui Petru Rares, domnul Mol- 
dovei, alta r Maria, a fost casatorita cu nobilul 
Ferdinand Frangispani, alta, Magdalena 
(sora numai dupa mama), era sotia cnea- 
zului polon Jan Wiesznowiecki. Imparatii 
Comneni, Cantacuzinii, Asanestii, despotii 
sarbi, erau stramosii ei. O vara de-a ei era 
sotia lui Vasili III, mare cneaz al Moscovei. 
Dupa moartea lui Neagoe Basarab s-a refu- 
giat la Sibiu cu fetele sale, Stana si Ruxandra. 
De la Sibiu, Stana s-a dus in Moldova, unde 
s-a casatorit cu Stefanita Voda, domnul 
Moldovei (1517-1527), iar Ruxandra s-a 
casatorit cu Radu de la Afumati, domnul 
Tarii Romanesti (1522-1529) cu intreru- 
peri); dupa moartea lui Radu de la Afumati, 
s-a recasatorit cu Radu Paisie, domnul Tarii 
Romanesti (1535-1545). Despina Milita 
a trait la Sibiu si dupa ce se calugarise sub 
numele de Platonida. Osemintele i-au fost 
duse la Curtea de Arges, in timpul domniei 
lui Patrascu eel Bun, flul lui Radu Paisie, de 
catre mitropolitul Anania, si astrucate in 
ctitoria ridicata de Neagoe Basarab, in 1517, 
la Curtea de Arges. 

Brancovici, Gheorghe 

(1645, Ineu - 19.12.1711, Eger) 
Translator. La origine familie de despoti sar- 
bi. Era frate al mitropolitului Sava B., trans- 
latorul principelui Mihai Apafl pe langa 
Poarta Otomana. A petrecut 10 ani la curtea 
lui Serban Cantacuzino. A avut contacte 
culturale cu stolnicul Constantin Cantacu- 
zino, cu Radu Nasturel si cu domnul Con- 
stantin Brancoveanu. In 1689, la intrarea 
trupelor austriece in Serbia, s-a proclamat 
guvernator al sarbilor si bulgarilor, nind 
arestat de austrieci. Este eel mai de seama 
cronicar de limba romana din Transilvania. 
A scris Hronica slovenilor, iliricului, Misii cei de 
sus si cei de jos Misii, 1687, in romana, care 
accentueaza lupta comuna antiotomana a 
crestinilor (sarbi si romani). 

Brancovici, Sava 

(1620 - aprilie 1683, Sibiu) 
Mitropolit ortodox de Alba Iulia, numit in 
1656 (calugarit si hirotonisit la Targoviste). 
Frate cu Gheorghe B. Pastorirea a fost tul- 
burata de razboaie si schimbari de principi. 
Inlaturat din scaun, abia in 1662 este intarit 
din nou. Calatoreste in 1668 la Moscova, de 
unde primeste daruri in bani, carti si obiecte 
de cult. In 1670 calatoreste in Tara Roma- 
neasca, primind daruri din partea domnului 
Antonie Voda, a ierarhilor, a unor dregatori. 
In 1675 convoaca un Sobor la Alba Iulia 




Sava Brancovici 



Valeriu Brani§te 



pentru intarirea vietii religioase. In vara lui 
1680 a fost inlaturat din scaun, persecutat 
si intemnitat la Iernut si Vint. A fost urma- 
rita averea mitropoliei la porunca lui Apafl. 
Oamenii lui au sechestrat lucrurile (printre 
care: trei traiste cu carti romanesti, 14 saci 
cu carti, tipografla cu toate instrumentele si 
cu literele romanesti, scrisori, scrieri si carti 
romanesti, maghiare si latine, 66 la numar si 
un ziar legat in piele). Cartile sechestrate au 
disparut ulterior. La interventia domnului 
Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino, a fost 
eliberat, dar n-a mai putut ocupa scaunul. In 
21 octombrie 1955, la hotararea Sf. Sinod, 
s-a trecut la canonizarea solemna in Cate- 
drala Reintregirii din Alba Iulia a mitropoli- 
tilor Iorest si Sava. Pomenirea lor se face in 
fiecare an la 24 aprilie, conform calendarului 
ortodox. 

Brani§te, Valeriu 

(10.01.1869, Cincul Mare, jud. Bra§ov - 
1.01.1928, Lugoj, jud. Timi§) 
Publicist si om politic. A absolvit gimnaziul 
la Sibiu si Filosofla la Budapesta. A fost pro- 
fesor la Gimnaziul Roman Superior Ortodox 
din Brasov. Sustinator al memorandistilor. 
A plecat in Bucovina si a pus bazele gaze- 
tei Patria. A contribuit la organizarea Marii 
Adunari Nationale de la Alba Iulia (1918) 
care consflntea unirea Transilvaniei cu tara. 
Dupa unire a fost sef al resortului Culte si 
Instructiuni Publice din Consiliul Dirigent 
al Transilvaniei. A militat pentru crearea 
unei universitati romanesti la Cluj. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1919). 

Bratosin, Dinu Danut 

(22.04.1938, Ureche§ti, jud. Vrancea) 
Inginer constructor. A absolvit Faculta- 
tea de Constructii Civile si Industriale a 
Institutului de Constructii din Bucuresti 
(1971). Cercetator la Institutul de Mecanica 
Solidelor si la Centrul de Fizica Pamantului 
si Seismologie. Contributii in mecanica so- 
lidelor, mecanica si dinamica pamanturilor. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 114 



& 



31.10.2011 17:22:36 



Brauner 




Gheorghe Bratu 



Victor Brauner 



Lucrari: Model vdsco elastic neliniar pentru 
comportarea dinamicd a pdmanturilor, 1995, 
Premiul Academiei Romane; Aspecte neliniare 
in mecanica pdmanturilor, 1996. Secretar stiin- 
tific al sectiei de stiinte tehnice a Academiei 
Romane (1990). Membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Bratu, Emilian 

(8.08.1904, Bucuresti - 30.03.1991, Bucuresti) 
Inginer chimist. A absolvit Chimia Indus- 
triala la Politehnica din Bucuresti si s-a spe- 
cializat in electrochimie la Viena, Karlsruhe 
si Berlin. Profesor la Institutul Politehnic 
din Bucuresti. Unul dintre fondatorii scolii 
de inginerie chimica din Romania. Contri- 
butii in domeniul epurarii apei, al distilarii 
azerotrope, in procesele de absorbtie si 
fluidizare. Lucrari: Ghid de laborator pentru 
lucrarile practice de tehnologie chimica, 1942; 
Operatii unitare de inginerie chimica, 2 vol., 
1960-1961; Operatii si utilaje in industria 
chimica, 1960-1961. Membru titular al Aca- 
demiei Romane (1974). 

Bratu, Gheorghe 

(1881, Bucuresti - 1941, Cluj) 
Matematician si astronom. A studiat Ma- 
tematica la Paris (cu o bursa Adamachi) si 
a fost stagiar al Observatorului Astronomic 
din Paris. A fost asistent la Observatorul 
Astronomic din Iasi, conferentiar la Facul- 
tatea de Matematica a Universitatii din Iasi 
si profesor la Facultatea de Matematica din 
Cluj (1919-1941), decan al ei (1938-1940). 
Fondatorul Observatorului Astronomic din 
Cluj (1920), pe care 1-a si condus. A colabo- 
rat la alcatuirea hartii fotografice a Cerului 
secolului XX, zona 20°. Membru al Societe 
Mathematique de France, Societe Astro- 
no mique de France, Societa Astronomica 
Italiana, Circolo Matematico di Palermo, al 
Academiei de Stiinte din Romania si al Co- 
mitetului National de Astronomie. Decorat 
cu Legiunea de Onoare a Frantei in grad 
de Cavaler. 



Bratu, Polidor Paul 

(1.04.1948, Ciocesti, jud. Arges) 
Inginer mecanic. A absolvit Facultatea de 
Masini si Utilaje de Constructii, Facultatea 
de Fizica si Facultatea de Utilaj Tehnologie 
a Universitatii de Constructii din Bucuresti. 
Profesor la Universiatea din Galati, director 
la Institutul de Cercetari pentru Echipamen- 
te si Tehnologii de Mecanizarea Constructi- 
ilor. Contributii in domeniul metodelor de 
calcul si proiectare ale masinilor cu actiune 
vibranta. Are 9 brevete de inventii. Membru 
fondator al Societatii Romane de Acustica, 
membru al Societatii Americane de Ingineria 
Sistemelor de Incalzire, Racire si Conditio- 
nare a Aerului, membru al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania. 

Brauner, Harry 

(24.02.1908, Piatra Neamt - 
11.03.1988, Bucure§ti) 

Folclorist si muzicolog. Frate cu Rudolf 
si Victor B. Discipol al lui Dimitrie Gusti. 
Profesor universitar. Banuit a fl implicat 
in grupul lui Lucretiu Patrascanu, a facut 
inchisoare (1954-1964). A descoperit si a 
facut publice numeroase manifestari folclo- 
rice, printre care cu totul remarcabila a fost 
aceea a ansamblului de la Fundu' Moldovei, 
Bucovina, care exista si astazi. Si-a sintetizat 
ideile despre folclorul romanesc in volumul 
S-auzim iarba cum creste, 1979. A mai lasat 
un volum de amintiri: Chibrituri si mdmdligd. 
Despre el se vorbeste in romanul Cel mai 
iubit dintre pdmanteni al lui Marin Preda si in 
Jurnalul lui Mircea Eliade. 

Brauner, Victor 

(1903, Piatra Neamt - 12.03.1966, Paris) 
Pictor. Frate al folcloristului Harry B. si al 
medicului Rudolf B. Frecventeaza Scoala de 
Arte Frumoase din Bucuresti (1919-1921) si 
scoala particulara de pictura a lui H. Igiro- 
sanu. Viziteaza orasele Falticeni si Balcic si 
incepe sa picteze peisaje „cezanniene". Apoi, 
dupa propria-i marturisire, trece prin toate 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 115 



^ 



31.10.2011 17:22:36 



Braescu 




116 



fazele dadaiste, abstractioniste, expresioniste. 
In 1924 are loc prima expozitie personala, 
la Bucuresti, la Galeriile Mozart. In aceasta 
perioada il intalneste pe poetul Ilarie Vo- 
ronca, impreuna cu care va inflinta revista 
75HP, unde publica manifestul Pictopoezia si 
un articol, „Supra-rationalismur\ Picteaza 
si expune Cristos la Cabaret (in maniera pic- 
torului Georg Grosz) si Fata din fabrica (in 
maniera lui Holder). Participa la expozitia 
,,Contimporanul" (noiembrie 1924). A dese- 
nat costume pentru baletele Floriei Capsali. 
In 1925 face primul voiaj la Paris, de unde 
se intoarce in tara, la Bucuresti, in 1927. In 
1930 se instaleaza la Paris, unde il intalneste 
pe Brancusi, care-1 initiaza in arta fotografica. 
Tot in aceasta perioada se imprieteneste cu 
poetul roman Benjamin Fondane si il intal- 
neste pe Yves Tanguy, care-1 va introduce in 
cercul suprarealistilor. Locuieste in acelasi 
imobil cu Giacometti si Tanguy. In 1935 
revine la Bucuresti. Intra in Partidul Comu- 
nist Roman pentru scurta vreme si fara o 
inregimentare expresa. La 7 aprilie 1935 are 
loc vernisajul unei expozitii personale, in sala 
Mozart. Se intoarce in Franta in 1938. 

Braescu, Smaranda 

(21.05.1897, Hante§ti, Buciumeni, jud. Covurlui, 
azi Galati - 2.02.1948, Cluj) 
Parasutista. A absolvit Belle Arte la Bucu- 
resti. In 1928 a facut primul salt cu parasuta. 
In 1931 a castigat titlul european la parasu- 
tism (salt de'la 6 000 m). In 1932 a stabilit 
primul record de traversare a Mediteranei 
(6 ore si 10 minute) intre Roma si Tripoli, 
cu avionul sau, bimotorul Milles Hawk. 
In 1932 a devenit campioana mondiala la 
parasutism, cu o parasuta de constructie ro- 
maneasca, parcurgand distanta de cadere de 
la 7 400 m in 25 de minute. A fost instructor 
de parasutism militar. In timpul razboiului 
a fost activa ca pilot in celebra Escadrila 
Alba de avioane sanitare, pe frontul de est 
si apoi pe frontul de vest, in Transilvania, 
Ungaria si Cehoslovacia. Semnatara, alaturi 
de alte 1 1 personalitati (intre care: generalul 
Aldea, prof. univ. dr. Grigore T Popa) r a unui 
memoriu prin care se condamna falsiflcarea 
alegerilor din noiembrie 1946 r document 
inaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt 
delegatului american, care 1-a predat celui 
sovietic. A fost condamnata de comunisti la 
inchisoare in contumacie, neflind gasita. 

Braileanu, Traian 

(14.09.1882, Balca, Radauti - 1947, Aiud) 
Filosof si sociolog. A absolvit Universitatea, 
sectia nlosofie, la Cernauti. Specializare 
in Filosofle si Drept la Viena. Profesor de 



filosofie si sociologie la Universitatea din 
Cernauti. A condus revista Insemnari soci- 
ologice din Cernauti. A aderat la miscarea 
legionara de la primii ei pasi r membru 
al Senatului Legionar in 1929. Ministru 
legionar al Educatiei Nationale, Culturii si 
Artelor (1940-1941). Pozitivist in filosone, 
adept al lui Kant. Lucrari: Die Grundlegung 
zu einer Wissenschaft der Ethik, 1919; Despre 
conditiunile cunostintei si constiintei, 1912; Etica, 
1919; Introducere in sociologie , 1923; Metafizica 
Moravurilor, 1929. A tradus din Kant: Critica 
ratiunii pure si Critica puterii dejudecata. Ares- 
tat in 1938, odata cu Dragos Protopopescu 
(aflat tot la Cernauti), a murit la Aiud. 

Brailoiu, Constantin 

(13.08.1893, Bucure§ti - 20.12.1958, Geneva) 
Etnomuzicolog. A facut studii muzicale la 
Bucuresti, Viena, Lausanne, Paris. A fost 
profesor de istoria muzicii si folclor la Con- 
servatorul din Bucuresti. Profesor si rector al 
Academiei de Muzica Religioasa din Bucu- 
resti. Fondator si conducator al Arhivelor In- 
ternationale de Muzica Populara din Geneva 
si al Arhivei de Folclor a Societatii Compozi- 
torilor Romani (1928-1943). A cules folclor 
muzical romanesc si a publicat culegeri de 
folclor: Vie musicale d'un village: recherches sur 
le repertoire de Dragus (Roumanie) 1929-1932; 
Colinde si cdntece de stea, 1 931 ; Cdntece bdtranesti 
din Oltenia, Muntenia, Moldova si Bucovina, 
1932; Bocete din Oas r 1932; Poeziile soldatului 
Tomut din rdzboiul 1914-1918, 1944; Sur une 
ballade roumaine: La Mioritza, 1946. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1946), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Bratescu, Constantin 

(30.09.1882, Ca§le, azi Mineri, jud. Tulcea - 
23.10.1945, Bucure§ti) 

Geograf. A absolvit Literele si Filosofla la 
Bucuresti, apoi a studiat geografla la Leipzig 
si Berlin. Profesor si decan al Facultatii de 
Stiinte din Cernauti (1924-1938), apoi' pro- 
fesor la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. 
A elaborat o teorie originala pentru deter- 
minarea varstei teraselor si a oscilatiilor de 
nivel ale apelor Marii Negre in cuaternar. El 
a inaugurat in Romania directia de cercetare 
morfoclimaterica. Lucrari: Formele de relief din 
Muscel, 1911; Lacul Mangalia r 1915; Contribu- 
tiuni la studiul deltei dunarene, 1921; Pdmdntul 
Dobrogei, 1928. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1919). 

Bratescu-Voinesti, 
loan Al(exandru) 

(1.01.1868, Targovi§te - 14.12.1946, Bucure§ti) 
Prozator. A absolvit Facultatea de Drept la 
Bucuresti. A fost judecator la Bucuresti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 116 



& 



31.10.2011 17:22:36 



Bratianu 




Smaranda Braescu loan Al. Bratescu-Voine§ti Constantin (Dinu) Bratianu 



Gheorghe I. Bratianu 



Ploiesti, Pitesti, Craiova, Targoviste. A fost 
metnbru al Academiei (1918) si viceprese- 
dinte al ei, secretar general al Camerei De- 
putatilor (1940). A debutat sub patronajul 
lui Titu Maiorescu. A creat cea mai completa 
galerie de personaje inadaptabile, victime ale 
excesului de moralitate: Nuvele si schite, 1903; 
In lumea dreptatii, 1907; Intuneric si lumind, 
1912; Ratacire, 1923; Huliganism, 1938; Ger- 
manofobie?, 1942. In 1945 a castigat Premiul 
National pentru Proza. 

Bratianu, Constantin 

(12.12.1946, Calara§i) 

Inginer energetic. A absolvit Facultatea de 
Energetica la Politehnica din Bucuresti, s-a 
specializat la Atlanta, Georgia, SUA. Profe- 
sor la Politehnica din Bucuresti, Facultatea 
de Inginerie Mecanica. Contributii in do- 
meniul transferului de caldura si de mas a, 
procese bifazice apa-aburi. Lucrari: Mode- 
larea numericd cu elemente finite, 1986; Metode 
cu elemente finite in dinamica fluidelor, 1983. 
Membru fondator al Societatii Romanesti de 
Termotehnica, membru al European Nucle- 
ar Society, membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Bratianu, Constantin (Bebe) 

(1887, Bucure§ti - 1956, Bucure§ti) 
Om politic. Fiu al generalului Constantin 
LB. si var al lui Ion C. B. Secretar general 
al PNL (1938-1947), a reorganizat partidul 
dupa 1944. Ministru de Finante (1933) si al 
Productiei de Razboi in Guvernul Sanatescu 
(1944). Arestat in 1950, a murit curand dupa 
iesirea din inchisoare. 

Bratianu, Constantin (Dinu) 

(13.01.1866, Florica, jud. Arge§ - 
5/6.05.1950, Sighet) 

Om politic. Al treilea fiu al lui Constantin 
LB. si frate cu Ionel si Vintila B. A studiat in- 
ginerie la Scoala Politehnica din Bucuresti si 
la Institutul de Mine din Paris. Parlamentar 
liberal (1910-1938), presedinte al Partidului 



National Liberal (din 1934). Domiciliu fortat 
dupa 1945, pana in 1950, cand a fost arestat. 

Bratianu, Constantin I. 

(17.09.1844, Bucure§ti - 6.01.1910, Bucure§ti) 
General de brigada, geodez si topograf. Fiu al 
lui Ion C. B. si frate cu Ionel I. C. B. si Vintila 
I. C. B. Tata al lui Dinu B. A absolvit Scoala 
de Ofiteri din Bucuresti si s-a specializat la 
Observatorul din Paris si Serviciul Cadastral 
al Frantei. A fost detasat pe langa statul major 
al Serviciului Geografic al armatei franceze 
in Algeria (1868-1870), Serviciul Geografic 
al armatei belgiene si la Institutul Geografic 
al armatei din Viena. A fost director al Insti- 
tutului Geografic al Armatei (1885), subsef 
al Statului Major General. In timpul razbo- 
iului de independenta a organizat Serviciul 
de Reproduceri Cartografice si a comandat 
Sectia Topografica de pe langa Marele Stat 
Major al Armatei. Contributii in domeniul 
topografiei si geodeziei. Lucrari: Notite asu- 
pra chartelor actuate ale Romdniei urmate de un 
proiect pentru alcatuirea chartei generate a regatu- 
lui, 1888; Insemnatatea chartei Romdniei pentru 
economia noastra nationala, 1901; Insemnatatea 
chartei tarii pentru apararea nationala, 1902; In- 
semnatatea chartei tarii pentru istoria patriei si a 
neamului, 1 905; Insemnatatea chartei tarii pentru 
stabilirea regimului cadastral in Romania, 1910. 
Impreuna cu Gr. Tocilescu si George loan 
Lahovary a realizat Marele Dictionar Geografic 
Roman, sub auspiciile Societatii Romane de 
Geografie, al carei fondator a fost. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1899). 

Bratianu, Gheorghe (George) I. 

(3.02.1898, Ruginoasa, jud. Ia§i - 
24.04.1953, Sighet) 

Istoric si om politic. Fiu al lui Ion I.C. B. si 
nepot al lui Ion C. B. Dupa absolvirea Li- 
ceului National din Iasi (1916), se inroleaza 
voluntar in armata pentru a participa la 
razboiul de reintregire a tarii. In 1917 se in- 
scrie la Facultatea de Drept din Iasi, pe care 
a absolvit-o in 1920. Fiind atras de istorie, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 117 



^ 



31.10.2011 17:22:36 



Bratianu 




118 



abandoneaza cariera juridica si se inscrie la 
Universitatea Sorbona din Paris, unde frec- 
venteaza cursurile unor istorici prestigiosi, 
ca Ferdinand Lot si Charles Diehl. Obtine 
doctoratul in filosofie la Cernauti in 1 923 si 
la Sorbona in 1929. In 1924 devine profesor 
la Catedra de istorie universale a Universi- 
tatii din Iasi, iar din 1 940 a Universitatii din 
Bucuresti. Intre 1940 si 1947 indeplineste 
functia de director al Institutului de Istorie 
Nicolae Iorga din Bucuresti. In anii 1930 
a fost seful unei factiuni a Partidului Na- 
tional-Liberal, georgistii, care s-au aliat cu 
Garda de Fier. In 1938 a revenit in PNL-ul 
condus de Dinu Bratianu. In 1947, in ca- 
drul represiunilor dezlantuite de autoritatile 
comuniste, este inlaturat de la catedra uni- 
versitara si de la conducerea Institutului de 
Istorie, in septembrie i se fixeaza domiciliu 
fortat si i se interzic contactele externe. 
In noaptea de 5/6 mai 1950 este arestat si 
intemnitat la inchisoarea din Sighet, unde 
s-a sinucis. A sustinut cu tenacitate si ri- 
goare stiintifica teza continuitatii poporului 
roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. 
Lucrarile sale asupra prezentei romanesti in 
Basarabia sunt reprezentative pentru statura 
istoricului si constiinta omului politic. I s-a 
propus sa se dezica de tezele despre Basa- 
rabia, dar a refuzat. Lucrari: Recherches sur le 
commerce genois dans la Mer Noire au XIU' eme 
siecle (1929); O enigma si un miracol istorie: 
poporul roman (1940); Traditia istoricd despre 
intemeierea statelor romanesti (1945); Sfatul 
domnesc si adunarea stdrilor in Principatele romd- 
ne (postum); Marea Neagrd. De la origini pand 
la cucerirea otomand (postum). In 1942 este 
ales membru titular al Academiei Romane, 
calitate retrasa in 1948. Repus in drepturi in 
1990. 

Bratianu, Ion C. 

(2.06.1821, Pite§ti - 
4.05.1891, Florica, jud. Arge§) 
Inginer si om politic. Tata al lui Constan- 
ts (Dinu) I. B., Vintila B. si Ionel I.C. B. 
A intrat in armata munteana in 1838 si a 
absolvit la Paris Scoala Politehnica, audiind 
si cursurile de istorie ale lui Jules Michelet 
si Edgar Quinet. Inters in Muntenia, a 
luat parte, impreuna cu prietenul sau CA. 
Rosetti si alti politicieni proeminenti, la 
revolutia romana din 1848, fiind prefect al 
politiei in Guvernul Provizoriu al acelui an. 
Dupa restaurarea ruseasca si otomana s-a 
mutat in exil, refugiindu-se la Paris, dorind 
sa influenteze opinia publica franceza in 
favoarea unirii propuse si autonomiei prin- 
cipatelor dunarene. In timpul domniei lui 




Ion C. Bratianu 



Ion I.C. Bratianu 



Alexandru loan Cuza (1859-1866) a fost un 
lider liberal proeminent. A asistat in 1866 la 
demiterea lui Cuza si la alegerea printului 
Carol I al Romaniei, sub domnia caruia a 
avut mai multe mandate ministeriale. A fost 
arestat pentru complicitate la revolutia din 
1870, dar eliberat la scurt timp. In 1876, 
ajutat de C. A. Rosetti, a format un cabi- 
net liberal care a ramas la putere pana in 
1888, fiind ministru in timpul Razboiului 
Ruso-Turc din 1877, al Congresului de la 
Berlin, al formarii Regatului Roman, revi- 
zuirii Constitutiei si altor reforme. A fost si 
scriitor. Pamfletele sale politice in franceza: 
Memoir e sur V empire d'Autriche dans la question 
d'Orient (1855); Memoire sur la situation de la 
Moldavie depuis le Traite de Paris (1857) si La 
Question religieuse en Roumanie (1866) au fost 
bine primite la Paris. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1885). 

Bratianu, Ion I.C. sau Ionel Bratianu 

(20.08.1864 Florica, jud. Arge§ - 
24.11.1927, Bucure§ti) 

Om politic. A fost fiul liderului liberal Ion 
C.B. si frate al lui Constantin I.C.B. si al lui 
Vintila I.C.B. Tata al istoricului Gheorghe B. 
Dupa ce isi sustine bacalaureatul la Colegiul 
Sf. Sava din Bucuresti (1882) efectueaza, 
ca voluntar, un stagiu militar de sase luni, 
obtinand gradul de sublocotenent in ca- 
drul Regimentului 2 Artilerie. In paralel 
frecventeaza cursurile Scolii de Poduri si 
Sosele. In vara anului 1883 pleaca la Paris 
pentru completarea studiilor: cursant al 
clasei de matematici speciale A la Scoala 
Preparatorie Saint-Barbe (1883-1884), au- 
ditor extern al cursurilor Scolii Politehnice 
(1884-1886), student la Scoala de Poduri 
si Sosele (1886-1889). Obtine, in 1889, di- 
ploma de inginer. Incearca in zadar, de doua 
ori, sa obtina licenta la Sorbona. Revenit 
in tara in 1889, este concentrat la cazarma 
Malmaison, unde este inaintat la gradul de 
locotenent. In octombrie 1889 se angajeaza 
inginer specialist in constructia de cai ferate 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 118 



& 



31.10.2011 17:22:36 



Brancoveanu 



la CFR, in subordinea lui Anghel Saligny. 
Devine tnetnbru al Partidului National Li- 
beral inca din 1895. Ministru al Lucrarilor 
Publice la 33 de ani. In acelasi an candideaza 
la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. 
Sustine acceptareain partid (februarie 1889) 
a fostilor lideri (Tradarea Generosilor) ai 
Partidului Social Democrat al Muncitorilor 
din Romania (C. Stere, VG. Mortun, dr. 
I.G. Radovici, I. Nadejde). La Congresul 
PNL din ianuarie 1909 este ales presedinte 
al partidului, functie politica pe care o va 
pastra pana la sfarsitul vietii. La 2 octombrie 
1913 Comitetul Executiv al PNL accepta 
propunerea sa privind reforma agrara (ex- 
proprierea partiala a marii proprietati) si 
electorala (colegiu electoral unic). Aceste 
propuneri ale liderului liberal sunt sustinute 
si de o importanta parte a oamenilor de stat 
ai vremii: regele Carol I, conservatorii demo- 
crat (care sustin insa niste modificari - doua 
colegii electorale si expropriere prin cumpa- 
rare) si chiar conservatorii. A fost ministru 
al Lucrarilor Publice: 31 martie 1897-30 
martie 1899, 14 februarie 1901-18 iulie 
1902; ministru al Afacerilor Straine ad-in- 
terim: 9 ianuarie 1902-12 decembrie 1904; 
27 decembrie 1908-4 martie 1909, interval 
in care Partidul Liberal condus de el a fost 
chemat la guvernare in preajma razboiului 
balcanic, cand regele a trebuit sa accepte cele 
doua conditii: vot universal si exproprierea 
latifundiilor, 8-11 decembrie 1916-26 ianu- 
arie 1918; 29 noiembrie 1918-12 septembrie 
1919; 22 ianuarie-6 iulie 1927; ministru de 
Interne: 12 martie 1907-5 decembrie 1909, 
6 februarie-28 decembrie 1910; ad-interim: 
4 martie-1 noiembrie 1910, 30 octombrie 
1923-27 martie 1926; ministru de Razboi: 
4 ianuarie 1914-15 august 1916; 19 ianua- 
rie-25 martie 1922; Presedinte al Consiliului 
de Ministri: 27 decembrie 1908-28 decem- 
brie 1910; 4 ianuarie 1914-26 ianuarie 1918; 
29 noiembrie 1918-12 septembrie 1919; 
19 ianuarie 1922-27 martie 1926; 22 iu- 
nie-24 noiembrie 1927; deputat in 1895; 
senator in 1911. Lucrari: Notre commerce de 
cereales, 1899; Chestia tramvaielor comunale, 
1911; Manifest-program, 2 volume, 1911; 
Romania si Peninsula Balcanicd, 1913; Situatia 
internationala a Romdniei. Expunere fdcutd 
la Adunarea Deputatilor (16-17 decembrie 
1919), 1919; Din amintirile altora si ale mele, 
1922; Activitatea corpurilor legiuitoare si a Gu- 
vernului de la 1 ianuarie 1922 pana la 27 martie 
1916, 1926; Discursurile lui Ion I.C. Bratianu, 
4 vol., 1933 (postum); Cuvintele unui mare ro- 
mdn 1914-1927 la. Pe 7 iunie 1923 este ales 
membru de onoare al Academiei Romane. 




Vintila I.C. Bratianu 



Constantin Brancoveanu 



Bratianu, Vintila I.C. 

(16.09.1867, Bucuresti - 22.12.1930, Bucuresti) 
Prim-ministru al Romaniei in perioa- 
da 1927-1928. A fost al treilea flu al lui 
Ion C.B., fratii sai fiind Ionel B. si Dinu B. 
In 1886 a inceput studiile in Franta. Intors 
in tara cu diploma de inginer, a participat 
la lucrarile podului de peste Dunare de 
la Cernavoda. Apoi a condus lucrarile de 
constructie a podurilor de pe Siret, Arges 
si Vadeni, dupa care, in 1897, a fost numit 
director al Regiei Monopolurilor Statului. 
A mai ocupat urmatoarele functii: secretar 
general in Ministerul Finantelor, primar al 
capitalei (1907-1911), ministru de Razboi 
in timpul Primului Pazboi Mondial, minis- 
tru de Finante (1922, 1926), prim-ministru 
(1927-1928),' seful Partidului National 
Liberal (1927-1930), director al Banci'i Ro- 
manesti, membru al Consiliului Centralei 
Bancilor Populare si al Cooperativelor Sa- 
testi, cenzor si director la Banca Nationala. 
Lucrari: Pacea de robire, 1919; Refacerea tarii si 
consolidarea financiara, 1924; Politica de stat a 
petrolului in urma noii constitutii si a legii mine- 
lor, 1927; Din economia nationala, 1937; Vintila 
Bratianu. Scrieri si cuvantdri, 1940. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1928). 

Brancoveanu, Constantin 

(1654, Brancoveni, Romanati - 
15.08.1714, Constantinopol, capul Tnmormantat 
pe o insula Tn Marea Marmara, trupul a fost 
aruncattn Mediterana) 

Domn al Tarii Romanesti (1688-1714), 
declarat sfant din 1956 (cu ziua mortii, 
15 august). Dupa tata, Brancoveanu era pe 
jumatate Cantacuzin, provenit deci dintr-o 
familie domnitoare bizantina, care a dat 
in Tara Romaneasca pe domnii Serban 
Cantacuzino (unchi) si Stefan Cantacuzino 
(nepot), iar jumatate roman, din familia cro- 
nicarului Radu Greceanu. Ramas in istoria 
culturii romane gratie perioadei de mare 
inflorire culturala care a dus la constituirea 
stilului numit pana astazi brancovenesc, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 119 



^ 



31.10.2011 17:22:36 



Brancoveanu 




120 



manifestat in special in arhitectura, dar, 
prin extensie, considerat „stilul romanesc" 
al culturii, conceputa ca fenomen al rezis- 
tentei bizantine in fata islamizarii aduse de 
otomani. Acest lucru a insemnat folosirea 
culturii populare ca substanta a locului, 
alaturi de modelele culte ale Bizantului si 
ale Renasterii italiene (considerata de Canta- 
cuzini ca incepand sub impulsul emigratiei 
venite din Bizant in Italia, in zona Veneto- 
Friuli) dupa caderea acestuia. A fost pentru 
teritoriul romanesc o sinteza inedita si care 
a dat marca de maxima profunzime a spi- 
ritualitatii romanesti, a apartenentei sale la 
lumea cultivata a Europei. Este interesant de 
observat ca politica interna a Cantacuzinilor 
a fost una de pastrare a valorilor Bizantului 
prin fortificarea culturala a romanilor pentru 
a rezista in fata islamizarii otomane. Dupa 
Biblia romaneasca a lui Serban Cantacuzino, 
tiparita la 1688 (al carei coordonator fusese 
Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu studii 
la Padova, unde traiau inca urmasii Bizan- 
tului), acesta fiind amenintat de otomani cu 
schimbarea, a lasat locul lui Brancoveanu. 
La 1700 a fost distins de Petru I al Rusiei 
cu Crucea Sf. Andrei si de imparatul Sf. Im- 
periu Germanic cu Ordinul Dragonului. 
A fost ucis de otomani impreuna cu toti fiii 
sai, urmat la doi ani de stolnicul Constantin 
Cantacuzino si de sfetnicul sau, Vacarescu 
(bunicul lui Ienachita). 

Brancoveanu (Brancovan) de Noailles, 
Anna Elisabeth 

Vezi Noailles, Anna de 

Brancus, Grigore 

(20.03.1929, Pe§ti§ani, jud. Gorj) 
Lingvist. Licentiat al Facultatii de Filologie 
din Bucuresti (1953). Profesor la Catedra de 
limba romana a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: B. P. Hasdeu (1972); Cercetdri asupra 
fondului traco-dac al limbii romdne (1995); 
Limba romana. Modele de analiza gramaticala 
(1996); Gramatica limbii romdne. Morfologia, 
in colaborare (1998); Concordance lingvistice 
romano-albaneze (1999); Introducere in istoria 
limbii romdne (2002); Istoria cuvintelor. Unitate 
de limba si cultura romaneasca (2004). A editat, 
cu sotia sa, Etymologicum Magnum Romaniae, 
vol. I-III (1972-1976), de Bogdan Petriceicu 
Hasdeu. Membru corespondent al Acade- 
miei Romane (din 2006). 

Brancusi, Constantin 

(19.02.1876, Hobita, jud. Gorj - 

16.03.1957, Paris) 

Sculptor. Dupa ce urmeaza Scoala de Arte 

si Meserii la Craiova (1894-1898), vine la 



Bucuresti, unde absolva Scoala de Belle- 
Arte in' 1902. Timp de doi ani, intre 1900 
si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie 
Gerota, realizeaza Ecorseu, un studiu pentru 
reprezentarea corpului omenesc, lucrare ca- 
reia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia 
detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa 
fie folosit in scolile romanesti de medicina, 
dupa ce se vor face cateva copii, iar Marcel 
Duchamp va include fotografia Ecorseului in 
expozitia pe care o va organiza la sfarsitul 
anului 1933 la Galeria Brummer din New 
York. In 1903 primeste prima comanda a 
unui monument public, bustul generalului 
medic Carol Davila, care va fi instalat la 
Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta 
singurul monument public al lui Brancusi 
din capitala. Pleaca in 1904 la studii la 
Miinchen, dar dupa sase luni o porneste 
pe jos prin Bavaria, Elvetia pana la Langres 
(Franta), de unde ia trenul pana la Paris. In 
1905 reuseste la concursul de admitere la 
prestigioasa Ecole Nationale Superieure 
des Beaux- Arts, unde lucreaza in atelierul 
lui Antonin Mercie pana in 1906, cand, 
atingand limita de varsta, paraseste scoala. 
Refuza sa lucreze ca practician in atelierul 
lui Auguste Rodin, dupa ce locuise in casa 
acestuia. Expune pentru prima data la So- 
ciete Nationale des Beaux- Arts si la Salon 
d'Automne din Paris in 1906. Creeaza in 
1907 prima versiune a Sarutului, tema pe 
care o va relua sub diferite forme pana in 
1940, culminand cu Poarta Sarutului, parte a 
ansamblului monumental din Targu-Jiu. In 
1907 inchiriaza un atelier in Rue de Mont- 
parnasse si intra in contact cu avangarda 
artistica pariziana, imprietenindu-se cu Gu- 
illaume Apollinaire, Fernand Leger, Amedeo 
Modigliani, Marcel Duchamp. Va incepe 
lucrul la Rugaciunea, o comanda pentru un 
monument funerar ce va fi expusa in cimi- 
tirul Dumbrava de la Buzau. In 1909 revine 
pentru scurt timp in Romania si participa 
la Expozitia oficiala de pictura, sculptura 
si arhitectura. Juriul Expozitiei, prezidat de 
Spiru Haret, acorda premiul II ex aequo 
lui Brancusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, 
Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta 
Anastase Simu ii cumpara sculptura Som- 
nul, iar bustul in ghips al pictorului Nicolae 
Darascu este achizitionat de Ministerul 
Instructiunii Publice. Pana in 1914 participa 
cu regularitate la expozitii colective din Pa- 
ris si Bucuresti, inaugurand ciclurile Pasari 
Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany. 
In 1914 deschide prima expozitie in Sta- 
tele Unite ale Americii la Photo Secession 
Gallery din New York City, care provoaca 
o enorma senzatie. Colectionarul american 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 120 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Breazu 



John Quinn fi cumpara tnai tnulte sculpturi, 
asigurandu-i o existenta materiala prielnica 
creatiei artistice. In acelasi an ministrul de 
Interne al Romaniei respinge proiectul mo- 
numentului lui Spiru Haret comandat cu 
un an inainte. Brancusi va pastra lucrarea 
in atelier si o va intitula Fdntdna lui Narcis. 
In 1915 incepe sa execute primele lucrari 
in lemn: Cariatide, Fiul risipitor etc. In 1920 
participa la Festivalul Dada, unde semneaza 
manifestul intitulat „Contre Cubisme, con- 
tre Dadaisme". In revista Little Review din 
New York apare in 1921 primul studiu de 
amploare cu 24 de reproduceri din opera lui 
Brancusi, semnat de poetul american Ezra 
Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze 
ulterior un celebru portret al acestuia. Parti- 
cipa la o miscare de protest contra lui Andre 
Breton si in apararea lui Tristan Tzara. La 
30 noiembrie 1924 expune la prima expozi- 
tie internationala a gruparii Contimporanul 
din Bucuresti. Doi ani mai tarziu, la Wilden- 
stein Galleries, New York, se deschide cea 
de-a doua expozitie personala a sa. Pana in 
1940, activitatea creatoare se desfasoara in 
toata amploarea ei. Operele sale de seama 
din ciclul Pasdrea in vazduh, ciclul Ovoidului, 
precum si sculpturile in lemn dateaza din 
aceasta perioada. In acelasi timp, participa 
la cele mai importante expozitii colective 
de sculptura din Statele Unite ale Americii, 
Franta, Elvetia, Olanda, Anglia. In atelierul 
sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, 
si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o 
atmosfera romaneasca. Muzeul National de 
Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) 
are un numar important de lucrari ale lui 
Brancusi, lasate prin testament mostenire 
Romaniei, care le-a refuzat, dar acceptate 
cu bucurie de Franta, impreuna cu tot ce 
se afla in atelierul sau. Totusi, in decembrie 
1956, la Muzeul de Arta din Bucuresti s-a 
deschis prima expozitie personala Brancusi 
din Europa. Abia in 1964 Brancusi a fost 
„redescoperit" in Romania ca un geniu 
national si, in consecinta, ansamblul mo- 
numental de la Targu-Jiu, Coloana fdrd 
sfarsit, Masa tdcerii si Poarta sarutului, a putut 
fi pus in valoare. Membru post-mortem al 
Academiei Romane (1990). 

Brandza, Dimitrie 

prenume la na§tere Demetrius 
(10/22.10.1846, Bivolu, azi Vii§oara, 
jud. Boto§ani - 3.08.1895, Slanic Moldova) 
Medic, naturalist si botanist. A fondat gra- 
dina botanica din Bucuresti, care astazi ii 
poarta numele. A fost profesor la Universita- 
tea din Iasi si la cea din Bucuresti. A infiintat 
Catedra de botanica si Institutul de Botanica 




Constantin Brancu§i 



Dimitrie Brandza 



din Bucuresti. A publicat numeroase studii 
de botanica, zoologie, parazitologie, anato- 
mie, medicina etc. Este autorul primei lu- 
crari romanesti critice de sinteza: Prodromul 
florei romanesti (1879-1883), care cuprinde 
numeroase specii de plante vasculare, si al 
primului studiu de inventariere publicat in 
limba romana, Flora descriptivd a Dobrogei 
(1891). Membru al Academiei Romane 
(1879) si vicepresedinte al ei (1892-1895). 

Branzeu, Pius 

(1911, Vulcan, Hunedoara - 1.07.2002, Timi§oara) 
Medic. A absolvit Medicina, sectia chirurgie, 
la Strasbourg, unde a si lucrat ca medic de 
spital. A revenit in 1945 la Institutul de Me- 
dicina din Timisoara, unde si-a facut cariera 
pana in 1981. A publicat numeroase lucrari 
de specialitate si manuale: Contributions a 
V etude anatomo-clinique des arterites obliter antes 
chroniques des membres (teza de doctorat); 
Manual de chirurgie, 2 vol., 1969; Simtul clinic 
si arta diagnosticului, 1973; Marile performante 
in chirurgie, 1998. A devenit membru al So- 
cietatii Internationale de Chirurgie din 1945, 
membru al Societatii Europene de Chirur- 
gie Cardiovasculara din 1950, membru al 
Societatii Franceze de Flebologie din 1960, 
membru al Societatii Germane de Angiolo- 
gie din 1967, membru al Colegiului Francez 
de Patologie Vasculara din 1967, membru 
al Societatii Internationale de Chirurgie 
Digestiva din 1971. Presedinte de onoare 
al Asociatiei Stiintelor Medicale, Timisoara, 
1990; presedinte de onoare al Societatii de 
Chirurgie, Timisoara, 1990; presedinte de 
onoare fondator al Societatii de Flebologie, 
1995. Membru titular al Academiei de Stiinte 
Medicale si membru al prezidiului din 1969, 
membru al Academiei Romane din 1991. 

Breazu, Ion 

(4.04.1901, Mihalt, jud. Alba - 11.05.1959, Cluj) 
Istoric literar si comparatist. Profesor la Fa- 
cultatea de Filologie a Universitatii din Cluj. 
Secretar al ASTRA, a condus pana in 1945 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 121 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Breban 




122 




Ai*. 




Nicolae Breban Coriolan Brediceanu 



revista acesteia, Transilvania. A scris lucrari 
de referinta in domeniul literaturii compa- 
rate: Jules Michelet si romanii, 1935. A editat 
Bibliografia publicatiilor , 1 93 1-1 935 . 

Breban, Nicolae 

(1.02.1934, Baia Mare) 

Prozator. Greco-catolic. A fost strungar 
si sofer profesionist. A debutat in 1965 cu 
romanul Francisca, Premiul Academiei. In 
perioada 1970-1973 a fost redactor-sef 
al Romdniei literare. In prezent conduce 
Contemporanul • Ideea europeana. Constructia 
romanelor este solida, cu inclinatii spre 
naturalism, fara a avea un stil ingrijit: In 
absenta stdpdnilor, 1966; Animate bolnave, 
1968 r Premiul Uniunii Scriitorilor; Ingerul 
de ghips, 1973; Bunavestire, 1977, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Don Juan, 1981; Drumul 
la zid, 1 984; Panda si seductie, 1991; Amfitrion, 
1994, Premiul Uniunii Scriitorilor; Riscul in 
cultura, 1997; Ziua si noaptea, 1998. Perioada 
de expatriere in Franta, de dinainte de 1989, 
e descrisa in Elegii pariziene, 1992. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1997. 

Brediceanu, Caius 

(25.04.1879, Lugoj - 1953, Lugoj) 
Politician si diplomat. Fiu al lui Coriolan 
B., frate cu Tiberiu B. si tata al lui Mihai B. 
Sotia lui Lucian Blaga, Cornelia, era sora 
lor. Studiile le-a inceput la Lugoj, apoi la 
gimnaziul german din Sebes, liceul german 
din Sibiu, iar ultimele doua clase le-a termi- 
nat la Bucuresti si Iasi. In 1896 s-a inscris 
la Facultatea de Medicina din Viena, dar a 
abandonat-o rapid in favoarea Facultatii de 
Drept a Universitatii din Viena, de unde a 
obtinut doctoratul in Drept si Stiinte Politi- 
ce. In paralel a urmat si cursurile de filosone 
la Universitatea din Paris. S-a intors in Banat 
si a debutat in cariera politica. S-a inscris 
mai intai in miscarea nationala, sprijinind 
candidatura tatalui sau. A participat la Ma- 
rea Adunare Nationala de la Alba Iulia, unde 
a fost desemnat notar al istoricei sedinte din 



Sala Unirii. A fost ales membru in Marele 
Sfat National Roman. In 1919 a fost numit 
subsecretar de stat la Ministerul de Externe 
si a fost ales delegat al Romaniei la Conferin- 
ta de Pace de la Paris, reprezentand interese- 
le Banatului. In 1921 a intrat in guvernul lui 
Take Ionescu, primul ministru banatean din 
Romania Mare, cu functia de ministru de 
stat pentru Ardeal si Banat. De aici a intrat 
mai departe in corpul diplomatic, fiind nu- 
mit ministru plenipotentiar (ambasador) la 
Rio de Janeiro, pe relatia cu Argentina, Brazi- 
lia si Chile. In 1927 a fost numit ambasador 
la Vatican. Intre 1930-1931 a fost ministru 
plenipotentiar in Austria. In tara a fost ales 
deputat in'l919 si intre 1926-1927. A fost 
membru al Partidului National Taranesc. 

Brediceanu, Coriolan 

(23.12.1849, Lugoj - 25.01.1909, Lugoj) 
Avocat si om politic. Familie la origini din 
Oltenia. A avut trei copii: Tiberiu, muzician 
si folclorist, Caius, politician si diplomat, si 
Cornelia, sotia lui Lucian Blaga. A urmat 
Dreptul la Budapesta si a luat diploma de 
avocat in 1874. Odata terminate studiile, 
se intoarce la Lugoj, unde se stabileste de- 
finitv pana la sfarsitul vietii. Aici deschide 
un cabinet de avocatura si in scurt timp 
se remarca pentru modul in care ia partea 
taranimii in procese pe care cei mai multi 
avocati refuzau sa le preia. In 1896 a luat 
partea taranilor din Mehadia sau a minerilor 
din Ciclova Montana in procese intentate de 
autoritatile maghiare. A luat apararea si unor 
intelectuali, scriitori si ziaristi persecutati 
de autoritatile maghiare. A fost membru 
in Consiliul judetean din Caras-Severin, 
membru al Comitetului Central al Partidu- 
lui National Roman (PNR) (1881-1892), 
deputat in Dieta Ungariei ca ales de Oravita. 
A facut parte din diferite organizatii culturale 
romane si a luat apararea in procese politice 
intentate mai multor ziare si oameni politici 
romani din Ungaria si Transilvania. L-a spri- 
jinit pe Traian Vuia inca din tinerete pentru 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 122 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Brezeanu 




Mihai Brediceanu 



Marcel Bresla§u 



Grigore Brezeanu 



inventarea primului aeroplan romanesc. In 
1894, la Cluj r se alatura unui grup de 30 de 
avocati care iau apararea memorandistilor 
din Comitetului Central al Partidului Natio- 
nal Roman. Un an mai tarziu, la Timisoara, ia 
apararea lui Valeriu Braniste, important car- 
turar al vremii si redactor al ziarului Drepta- 
tea. Acestuia ii erau intentate nu mai putin 
de 74 de procese, pentru tot atatea articole in 
care ataca guvernul de la Budapesta. Braniste 
a fost condamnat la doi ani de inchisoare, dar 
avocatul sau a platit cautiunea de 5 000 de 
florini pentru eliberarea acestuia. Este ales 
in 1906 reprezentant al romanilor in Dieta 
maghiara, in doua circumscriptii. 

Brediceanu, Mihai (Tiberiu Marius) 

(14.06.1920, Bra§ov - 4.03.2005, Bucure§ti) 
Compozitor, dirijor si muzicolog. Fiu al 
compozitorului Tiberiu B. A studiat pianul 
la Conservatorul din Brasov si teoria mu- 
zicala, dirijorat si compozitie la Academia 
de Muzica din Bucuresti cu Mihail Jora, 
Martian Negrea, Florica Musicescu, Silvia 
Serbescu si Ionel Perlea. A mai absolvit 
cursuri de Drept si Matematica la Bucuresti. 
Din 1959 pana in 1966 a fost director gene- 
ral al Operei Nationale din Bucuresti. Din 
1969 pana in 1971 a fost director muzical 
al orchestrei Syracuse din New York, iar 
pana in 1 975 a fost profesor al Universitatii 
Syracuse. Intre 1978 si 1980 a fost director 
general al Operei din Istanbul si intre 1982 
si 1990 director general al Orchestrei simfo- 
nice George Enescu. Din 1991 a fost numit 
din nou director general al Operei Nationale 
din Bucuresti. Pe langa nenumarate piese 
muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai 
compus o simfonie, patru dansuri simfoni- 
ce, o suita pentru orchestra de camera, piese 
pentru cor, muzica de camera si cantece. 

Brediceanu, Tiberiu 

(2.04.1877, Lugoj - 19.12.1968, Bucure§ti) 
Compozitor si folclorist. Frate al lui Caius 
B., fiu al lui Coriolan B. si tatal lui Mihai 



B. A studiat muzica la liceul din Blaj, a luat 
licenta in Drept la Cluj. A participat la infiin- 
tarea Teatrului National, a Conservatorului 
si Operei Romane din Cluj (al carei director 
a fost). In politica a fost membru al Parti- 
dului National-Taranesc si deputat intre 
1919-1920. A fost si presedinte al Conserva- 
torului ASTRA din Brasov, director al Bancii 
Albina, sucursala Brasov. Folclorist pasionat, 
a cules peste 2 000 de melodii populare, in 
special banatene si maramuresene. Compo- 
zitii muzicale: Aurora, vols pentru pian, 1900; 
Horn pentru plan, 1902; Transilvania, Banatul, 
Crisana si Maramuresul in port, joe si eantee, 
devenita apoi Romania in port, joe si eantare, 
1905; La sezatoare, scene lirice, 1908; Seara 
Mare, scene lirice, 1924; La seceris (icoana 
de la tard intr-un act), 1936; Melodii populare 
romdnesti din Maramures, Melodii populare 
romdnesti din Banat, Poemul coregrafic, Doine 
si cantece romdnesti pe teme poporale, Muzica si 
compozitorii romdni ai Transilvaniei. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1937), 
exclus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Bresla§u, Marcel, 

nume la na§tere Marcel Bresliska 

(19.11.1903, Bucure§ti - 20.09.1966, Bucure§ti) 
Poet. Ceh ca etnie. A studiat Dreptul si a 
practicat avocatura. A avut functii de con- 
ducere in Uniunea Scriitorilor si a condus 
revista Secolul 20. A fost profesor la Institutul 
de Arta Teatrala si Cinematografica din 
Bucuresti. A compus un oratoriu profan: 
Cdntarea cdntdrilor, 1934. Ca poet a cultivat 
fabula, aforismul: Alte niste fabule, 1962, 
Premiul de Stat. A scris si eseuri: Dialectica 
poeziei sau cantece despre cdntec, 1957, Premiul 
de Stat, ca si literatura pentru copii. 

Brezeanu, Grigore 

(1892, Bucure§ti - 1919, Cluj) 
Regizor. Fiu al lui Iancu B. A absolvit 
Conservatorul de Arta Dramatica la Bu- 
curesti. A regizat filmele Amor fatal (1911); 
Independent Romanei (1912, cu Aristide 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 123 



& 



31.10.2011 17:22:37 



Brezeanu 




124 



Demetriade); Insir'te mdrgdrite (1911, in 
colaborare cu Aristide Demetriade); Marina 
de rdzboi romdnd (1913); Industria petrolului 
(1913); Industria lemnului (1913); Valea Oltu- 
lui la Cdlimdnesti (1913). 

Brezeanu, lancu 

nume la na§tere Ion Brezeanu 

(1.08.1869, Mic§une§tii Mari, jud. Ilfov - 
1940, Bucure§ti) 

Actor. Tata al lui Grigore B. Promoter al 
realismului in arta teatrului comic din 
epoca sa. Jocul lui imbina stralucit comicul 
cu nuantele tragice. A interpretat personaje 
cornice din opera lui I.L. Caragiale (Ipin- 
gescu din O noapte furtunoasd si cetateanul 
turmentat din O scrisoare pierdutd) . A realizat 
importante creatii in roluri de compozitie: 
Ion din Ndpasta de Caragiale, Ciubar din 
Despot-Vodd de Vasile Alecsandri, Harpagon 
din Avarul de Moliere si bufonul din Regele 
Lear de Shakespeare. 

Brezeanu, Maria 

(19.03.1924, Ra§nov, jud. Bra§ov - 
19.04.2005, Bucure§ti) 

Chimista. A absolvit Facultatea de Chimie a 
Universitatii din Bucuresti si a fost profesor 
al facultatii. S-a afirmat in studiul chimiei 
combinatiilor complexe in general si, in 
special, in chimia combinatiilor complexe 
polinucleare. A publicat peste 180 de lucrari, 
13 carti si un tratat. Membru al Academiei 
Romane (1993). 

Brezianu, Andrei 

(14.11.1934, Bucure§ti) 

Eseist. Fiu al lui Barbu B. A absolvit Limbile 
clasice la Universitatea din Bucuresti (1 954) 
si Teologia la Alba Iulia si Iasi (1959). Re- 
dactor la Secolul 20. A debutat cu volumul 
de eseuri Odiseu in Atlantic, 1977, Premiul 
Uniunii Scriitorilor. A publicat romane: 
Iesirea la tdrmuri, 1978; Castelul romanului, 
1981. In 1985 a plecat la Cambridge, Chur- 
cill College, apoi s-a stabilit in SUA, unde 
a predat literatura comparata la Catholic 
University din Washington DC. Din 1986 
este redactor- sef la postul de radio Vocea 
Americii. Colaboreaza la revistele romanesti 
ale diasporei, Meridian si Agora. 

Brezianu, Barbu (Basile) 

(18.03.1909, Bucure§ti - 14.01.2008, Bucure§ti) 
Critic de arta. Tata al lui Andrei B. Licentiat 
in Drept al Universitatii din Bucuresti. Ma- 
gistrat la Tribunalul Ilfov, apoi cercetator la 
Institutul de Istoria Artei din Bucuresti. Lu- 
crari: Scoala moralului sau Hristoitia mesterului 
Anton Pann (eseu); Nod ars (poezie), 1930; 
Zdvor fermecat (poezie), 1947; Jaf in dragoste 



(proza), 1995; Desferecare (poezie), 1998. 
A fost eel mai fervent sustinator al artei lui 
Constantin Brancusi in Romania, intr-o 
perioada cand acesta era voit ignorat. 

Brindeu, Liviu 

(11.04.1934, Zalau, jud. Salaj) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Matema- 
tica-Fizica a Politehnicii din Timisoara. 
Profesor si decan al Facultatii de Mecanica 
Agricola la Politehnica din Timisoara. 
Contributii in domeniul acusticii, vibroper- 
cutiilor. Lucrari: Mecanica analiticd. Vibratii 
mecanice, 1993; Dinamica structurilor mecanice, 
1994. Membru in Comisia de Acustica a 
Academiei Romane, in Societatea Romana 
de Acustica, in European Acoustics Asso- 
ciation. Membru al Academiei de Stiinte 
Tehnice din Romania. 

Br!ndu§, Nicolae 

(16.04.1935, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul din 
Bucuresti ca elev al Floricai Musicescu 
si al lui Martian Negrea. Specializare la 
Darmstadt si Aix-en-Provence. Experimen- 
tator si adept al muzicii noi. Lucrari: ciclul 
Phtora (1968-1971, alcatuit din: Durate, 
Match, Cantus Firmus, Ideofonie si Solilocviu), 
Logodna dupa Mihai Eminescu; La tigdnci 
dupa Mircea Eliade; Infrarealism; Kitsch N; 
Prolegomene I si //; Bizarmonia. Presedinte al 
sectiunii nationale a Societatii Internationa- 
le a Muzicienilor si Compozitorilor. 

Bronshtein, Strul 

(1913, §tefane§ti, Basarabia - 
1943, Ta§kent, azi Uzbekistan) 
Poet de limb a idis. A primit educatie religi- 
oasa evreiasca. A venit la Bucuresti in 1927 
si a publicat versuri in idis: Moldove, mayn 
heym (Moldova, patria mea); Kh'ob geefnt 
breyt di toy em (Am deschis larg geamurile); 
Shpitol-Lider (Poeme din spital). S-a intors 
in Basarabia dupa anexarea ei la URSS si a 
fost atins de un srapnel, in lupta, murind la 
spitalul evacuat in Taskent. 

Bro§teanu, Petru 

(5.06.1838, Seleus, jud. Arad - 
7.01.1920, Brasov) 

Publicist. A fost ofiter la Brasov. A tradus in 
germana autori romani: Bolintineanu, Ion 
Creanga, Petre Ispirescu, iar din germana in 
romana Istoria impdratului Traian si a contim- 
puranilor sdi, 1897. A lasat si lucrari proprii, 
aparute in Transilvania si Gazeta de Transilva- 
nia: Spicuiri din autori strdini asupra romanilor, 
1890; Rhaeto-romanii originea si elementele 
limbii lor, 1892. Membru corespondent al 
Academiei Romane, 1889. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 124 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Brumarescu 




Barbu Brezianu 



Samuel von Bruckenthal 



Ion Emil Bruckner 



Brote, Eugen 

(29.11.1850, Ra§inari, jud. Sibiu - 
5.12.1912, Sibiu) 

Agronom si politician. A studiat la gimnaziul 
evanghelic din Sibiu, fiind elevul lui Nicolae 
Cristea si Daniil Popovici Barcianu. Cumnat 
cu Atanasie Marian Marienescu. A fost unul 
dintre corifeii ASTRA si a publicat mult la 
revista Tribuna din Sibiu. A infiintat la Sibiu 
o tipografie in care a publicat Memorandu- 
mul privind situatia romanilor din Transilva- 
nia si Ungaria, a fost unul din conducatorii 
delegatiei celor 300 de romani transilvaneni 
care depusese acest Memorandum in 28 mai 
1892, la Viena, pentru a-1 prezenta impara- 
tului Francisc Iosif I. O strada din Bucuresti 
si una din Sibiu ii poarta numele. 

Brucan, Silviu 

nume la na§tere Saul Bruckner 

(18.01.1916, Bucure§ti - 14.09.2006, Bucure§ti) 
Politician. Evreu ca etnie. Autodidact. In 
1944, secretar general de redactie al Scdnteii, 
unde publica articole care cer condamnarea 
lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Bratianu, Cor- 
neliu Coposu, Radu Gyr si Pamfil Seicaru. 
Ambasador al Romaniei in SUA (1955) si 
la ONU (1959-1962). In 1989 a fost unul 
dintre semnatarii „scrisorii celor sase", 
citita la Europa Libera, care a avut rol de 
semnal pentru declansarea miscarii ce a pus 
capat regimului Ceausescu. Dupa 1989 a 
fost sustinator al lui Petre Roman. Lucrari: 
Indreptar-dictionar de politologie (1993); Stdlpii 
noii puteri in Romania (1996); De la capitalism 
la socialism si retur (1998); Social Change in 
Russia and Eastern Europe (1998); Romania 
in derivd (2000); Profetii despre trecut si despre 
viitor (2004). 

Bruckenthal, Samuel von nume la na§tere 
Brekner, dupa innobilare Brukenthal 
(1721, Nochrich, Valea Hartibaciului, jud. Sibiu - 
1803, Sibiu) 

Nobil german din Transilvania. A studiat 
Dreptul, Filosofia, Stiintele Politice si Admi- 



nistrative la Halle si Jena, fara a le termina. 
A obtinut la Viena functia de cancelar pro- 
vincial si a lucrat la cancelaria administratiei 
din Sibiu. A fost un mare colectionar de 
arta. In 1762 imparateasa Maria Tereza 1-a 
inaltat la rangul nobiliar de baron. In 1779 
a construit la Sibiu palatul care-i poarta 
numele, unde a locuit si a adapostit colectia 
de arta pe care urmasul sau a deschis-o 
vizitelor publicului larg in 1817. Astazi se 
numeste Muzeul Brukenthal. 

Bruckner, Ion Emil 

(2.04.1912, Bucure§ti - 8.04.1980, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti si 
s-a specializat in bacteriologie la Manches- 
ter. Profesor de clinica medicala la Institutul 
de Medicina si Farmacie din Bucuresti, 
director al Institutului de Medicina Interna 
Dr. N.Gh. Lupu din Bucuresti. Contributii 
in domeniul imunitatii, al serurilor. A iden- 
tificat si clasificat formele hepatitei cronice, 
s-a ocupat de infectiile urinare. Lucrari: 
Caracterul tesuturilor hematopoetice, 1948; Pro- 
blema nefropatiei endemice, 1967; Diagnosticul 
precoce electrocardiografic al cordului pulmonar 
cronic, 1973; Medicina interna. Bolile aparatului 
respirator, 1977. Membru al Academiei Ro- 
mane, 1974, membru al Societatii Internati- 
onale de Medicina Interna s.a. 

Brumarescu, Dumitru (Tache) 

(1872, Valenii de Munte - 1937, Bucure§ti) 
Pionier al aviatiei. A brevetat in 1909 la 
Bucuresti si in 1910 la Paris un avion cu 
decolare verticala cu trei elice. A realizat si 
un salvator de submarine, o barca din metal 
cu pereti inalti, complet acoperita, fixata pe 
puntea superioara a submarinului, care per- 
mitea salvarea echipajului in cazul in care 
un submarin esua (brevetata in Franta, in 
septembrie 1911). Alte inventii sunt repre- 
zentate de realizarea cuplajului automat la 
vagoanele de cale ferata, o sanie-automobil 
si o masina de taiat stuful. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 125 



^ 



31.10.2011 17:22:37 



Brunea-Fox 




Victor Bucataru 



Epaminonda Bucevschi 



Tamara Buciuceanu 




126 



Brunea-Fox F., nume la na§tere Filip Brauner 

(18.01.1898, Roman - 12.06.1977, Bucure§ti) 
Reporter, gazetar. Frate cu Harry (muzico- 
log, folclorist) si Victor (pictor avangardist) 
Brauner. Autodidact. Militant de stanga prin 
publicistica sa: Orasul mdcelului, 1 944; Porturi 
dundrene, 1957; Hdrcapiratului, 1965; Reporta- 
jele mele, 1927- 1938, 1979, postum. 

Bucataru, Victor 

(25.12.1948, Moara de Piatra, Republica Moldova) 
Regizor de film. A absolvit Institutul de Arte 
la Chisinau si Institutul de Cinematografie 
(VGIK), sectia regie, la Moscova. A lucrat la 
Studioul Telefilm Chisinau. Presedinte al 
Uniunii Cineastilor din Moldova. Din 1992 
a infiintat studioul propriu, SINM. Este au- 
torul reportajelor de televiziune despre raz- 
boiul din Transnistria. A realizat numeroase 
documentare: Melodiile lui E. Doga, 1975; Zi~ 
naidajulea, 1976; Cdntd V. Copacinschi, 1976; 
Cdntecele dragostei, V)ll\ Valeri Mironov , 1977; 
Lacul copildrei mele, 1978; Bund ziua, Nistrule, 
1978; Mihail Munteanu, 1980; Orizonturile 
prieteniei, 1980; Avem 50 de ani, 1980; Mono- 
logul: Olga Ciolacu, 1 981 ; Dreptul la zbor, 1 986; 
Peste bara neobisnuitului, 1987; Nourasii mei, 
1988; Durerea apelor, 1989; La izvoare, 1990; 
Presedintele, 1991; Ecologia unui neam, SINM, 
1992; Grigore Vieru, SINM si TVR-Bucuresti, 
1995. Maestru al Artei. 

Bucevschi, Epaminonda 

(1843, lacobeni, jud. Suceava - 
13.02.1891, Cernauti) 

Pictor. Familie originara din Galitia. Incepe 
liceul la Cernauti si il termina la Blaj. la 
lectii de pictura la Viena cu Carol Arendt, 
apoi studiaza pictura religioasa la Academia 
de Belle Arte din Viena. Prieten cu Mihai 
Eminescu in perioada vieneza. A excelat 
in portrete: Horia, Closca si Crisan, Tudor 
Vladimirescu, Avram Iancu executate in 
perspectiva aniversarii lui Stefan eel Mare 
la Putna (1871). Zugraveste, impreuna 
cu Arendt, bisericile din Vicovul de Jos si 



Suceveni, iconostasul de la Berhomet, pe 
Prut, dar executa si portrete cum ar fi eel al 
arhimandritului Blajovici. Este comparabil 
cu Lecca si Tattarescu prin actiunea sa mo- 
dernizatoare. Din 1876 calatoreste la Miin- 
chen, in Franta si Italia. Din 1881 il cunoaste 
pe Ciprian Porumbescu si devin prieteni. 

Buciuceanu, Tamara 

sau Tamara Buciuceanu-Botez 

(10.10.1929, Tighina) 

Actrita de teatru si film. Intre 1948 si 1951 
frecventeaza Institutul de Teatru Vasile 
Alecsandri din Iasi, insa in anul al IV-lea 
de studii se transfera la Bucuresti, la Insti- 
tutul de Arta Teatrala si Cinematografica, 
la clasa profesorului Ion Baltateanu (asis- 
tenta Sorana Coroama). Absolva in 1952. 
A fost angajata a Teatrului de Comedie, a 
Teatrului de Opereta (8 ani si jumatate), 
a Teatrului Bulandra (pana la pensionare). 
A colaborat cu Teatrul National de Tele- 
viziune, cu Teatrul Radiofonic, cu Teatrul 
Odeon, cu Teatrul Constantin Tanase 
(3 ani), cu Teatrul National din Bucuresti si 
Iasi. In prezent lucreaza la Teatrul National 
din Bucuresti. Roluri: Titanic vals (1964); 
Anecdota (1972), film TV; Scorpia (1973), 
film TV; Vegetarian (1973); La spatiul locativ 
(1975), film TV; Doctor fara voie (1976), film 
TV; Mama (1976); Ion: Blestemul pamdn- 
tului, blestemul iubirii (1979); Cdntec pentru 
fiul meu (1980); Alo r aterizeazd strabunica! 
(1981), De ce trag clopotele, Mitica? (1981); 
Grabeste-te meet (1981); Inghititorul de sdbii 
(1981); Santaj (1981); Bocet vesel (1983); 
Declaratie de dragoste (1985); Primavara bo- 
bocilor (1985); Cuibul de viespi (1986); Punct 
si de la capdt (1987); Extemporal la dirigentie 
(1987); Liceenii (1987); Liceenii Rock'n'Roll 
(1992); Liceenii in alertd (1993); Paradisul in 
direct (1997); Sexy Harem Ada-Kaleh (2001); 
Chirita in provincie (2002), film TV; Agentia 
matrimoniald (2005), serial TV; Cuscrele 
(2005), serial TV Premiul pentru intreaga 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 126 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Budeanu 



cariera la Festivalul TIFF, editia 2008. Este 
societar de onoare al Teatrului National 
din Bucuresti din 2004, precum si al Tea- 
trului National de Opereta. 

Bucov, Emilian 

(8.08.1909, Chilia Noua, jud. Ismail, Basarabia - 
17.10.1984, Chisinau) 

Scriitor. A semnat si cu pseudonimele Radu 
Bacov, Radu Emilian, Radu Bucov Emilian. 
A absolvit liceul B.-R Hasdeu din Chisinau 
(1930) si Facultatea de Litere si Filosofie la 
Bucuresti (1936), ca elev al lui Tudor Vianu. 
A fost cantaret de cor, muncitor la o fabrica 
de mobila, activist UTC in Romania. A pu- 
blicat versuri si articole militante in reviste 
de stanga: Bluze albastre, Societatea de mdine, 
Santier, Cuvdntul liber. In anii razboiului a 
fost la Moscova si a lucrat la postul de ra- 
dio care transmitea pentru ostasii proveniti 
din Basarabia. Dupa razboi se stabileste la 
Chisinau. Lucrari: Clocotul muncii (1932), 
Discursul soarelui (1937), China (1938), Tara 
mea (1947), De la Volga pdn'la Don (1948), 
Cresc etajele (1952, ulterior reeditat sub titlul 
Magistrala), Vietnamul meu (1962), Povestiri, 
nuvele, momente lirice (1963), Orasul Rant 
(1966), Ultimulzdplaz (1967). Premiul de Stat 
al RSS Moldovenesti si titlul de Scriitor al 
Poporului(1982). 

Bucur, Sebastian Barbu 

(6.02.1930, Talea, jud. Prahova) 
Muzicolog. A absolvit seminarul teologic la 
manastirea Neamt si Institutul Teologic 
la Bucuresti. A absolvit apoi Conservatorul 
la Bucuresti si s-a specializat in muzica 
bizantina la Atena. Profesor la Academia de 
Muzica din Bucuresti. S-a ocupat mai ales 
de muzica psaltica. Este dirijorul formatiei 
de muzica bizantina Psalmodia din Bucu- 
resti (din 1989). Lucrari: Documente muzicale 
romdnesti la Muntele Athos, 1988; Cultura 
muzicald de traditie bizantina pe teritoriul Ro- 
mdniei in secolul XVIII si inceputul secolului XIX 
si aportul original al culturii autohtone, 1990; 
Lexicon pentru cursurile de Paleografie muzicald 
bizantina, muzica psaltica, tipic liturgica, imno- 
grafie r 1992; Cdntarile Sfintei Liturghii si alte 
cdntari bisericesti, 1993. 

Bucuta, Emanoil 

nume la na§tere Emanoil Popescu 

(27.06.1887, Bolintin-Deal, jud. Ilfov - 
7.10.1946, Bucuresti) 

Scriitor. Studiaza Literele (germanistica) la 
Bucuresti, apoi la Berlin. A fost director la 
Ministerul Muncii, la Fundatia Culturala 
(1925) si la Casa Scoalelor, redactor-sef la 




Sebastian Barbu Bucur 



Emanoil Bucuta 



Graiul romanesc (1927-1929). In 1941 a de- 
venit membru corespondent al Academiei. 
A scris proza: Legatura rosie, 1925; Fuga lui 
Sefki, 1927; Maica Domnului de la mare, 1930; 
Copra neagra, 1938; reportaje cu iz etnogra- 
fic: Pietre de vad, 4 vol., 1937-1944; si studii: 
Romdnii dintre Vidin si Timoc, 1923. Ca poet 
a exprimat emotii ale vietii de familie: Florile 
inimii, 1920. 

Budai-Deleanu, Ion 

(6.01.1760, Cigmau, jud. Hunedoara - 
24.08.1820, Lwow, Polonia) 
Scriitor, istoric si filolog iluminist. A absol- 
vit seminarul teologic la Blaj, apoi Filosofia 
si Teologia la Viena (1777-1787), fiind si 
sacristan al bisericii colegiului catolic Santa 
Barbara. Si-a luat doctoratul la Erlau. A fost 
profesor la Blaj (unde a intrat in conflict 
cu episcopul loan Bob, exilandu-se), apoi 
consilier chesaro-craiesc la Curtea de Apel 
din Lwow. A fost prieten cu reprezentanti 
ai Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe 
Sincai, Samuil Vulcan). A scris lucrari ling- 
vistice: Temeiurile gramaticii romanesti, 1812, 
ramasa in manuscris; Teoria ortografiei roma- 
nesti cu slove latinesti; lexicografice: Lexicon 
romdn-nemtesc si nemtesc-romdn; istorice: De 
originibus populorum Transilvaniae (Despre ori- 
ginile natiilor Transilvaniei) , to ate tiparite pos- 
tum. Ca scriitor, lucrarile sale reprezentative 
sunt Tiganiada, 1812, publicata in 1876, 
epopee eroi-comica despre tigani, si poemul 
picaresc Trei viteji, ramas nepublicat. Scriind 
in afara granitelor tarii, intr-o vreme cand 
diaspora nu era implicata in facerea culturii 
romane, autorul a fost receptat tarziu si a 
ramas fara urmasi culturali. Chiar alte ten- 
tative de a relua genul epopeii nu pleaca de 
la el, ci de la modelul antic grecesc. 

Budeanu, Constantin 

(16/28.02.1886, Buzau - 27.02.1959, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Scoala Nationala de 
Poduri si Sosele din Bucuresti si Scoala Su- 
perioara de Electricitate din Paris. Profesor 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 127 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Budi§teanu 




128 




Constantin Budeanu 



Constantin Budi§teanu 



la Politehnica din Bucuresti. Contributii in 
domeniul energeticii si metrologiei. Lucrari: 
Reostate lichide pentru incercarea generatoarelor 
electrice, 1912; Mdsuri electrice, 1928; Aspecte 
actuate ale problemei tractiunii electrice in legd- 
turd cu adoptarea electrificdrii Romaniei, 1931; 
Problema electrificdrii cdilor ferate in Romania, 
1937; Bazele electrotehnicii, 2 vol., 1958-1959. 
Membru titular al Academiei Romane 1955), 
membru in consiliul de conducere al Socie- 
tatii Electricienilor Francezi, presedinte al 
Comitetului International pentru Studiul 
Fenomenelor Reactive si Deformante. 

Budi§teanu, Alexandru 

(10.07.1836, Ramnicu Valcea - 1919, Bucure§ti) 
General. Frate cu Constantin B. A absolvit 
Scoala de Ofiteri din Bucuresti. A luptat la 
Plevna, comandand Regimentul 2 Infan- 
terie de linie. Ajunge comandant al Regi- 
mentului 4 Dorobanti Arges; director de 
serviciu si director general in Ministerul de 
Razboi; sef de stat major al Corpului 2 Ar- 
mata; comandant al Pietei Bucuresti. A fost 
prefect al judetului Arges si ales de doua 
ori secretar al Colegiului 1 Arges. Are mai 
multe scrieri tiparite in Bucuresti intre anii 
1875 si 1910: Cartea soldatului de infanterie; 
Petrolul; Observatii la legea minelor; Cestiunea 
puturilor arteziene din Romania. Colectiile 
sale de ceasornice, pendule vechi, medalii 
romanesti, inele si alte obiecte vechi s-au 
bucurat de mare interes din partea specia- 
listilor, fiind printre cele mai valoroase, rari- 
tati in domeniu. O parte din pendule (20 de 
piese), precum si ceasurile mici, peste 200, 
au fost donate, in 1909, Muzeului National 
de Antichitati. 

Budi§teanu, Constantin 

(4.11.1838, Bucure§ti - 7.11.1911, Bucure§ti) 
General. Frate cu Alexandru B. A absolvit 
Scoala de Ofiteri din Bucuresti. A luptat la 
Plevna, comandand Regimentul 6 Infanterie 
de linie si a fost grav ranit la Gorni Dubnik. 
A fost numit, la 26 februarie 1878, in 



comitetul consultativ permanent de pe langa 
Ministerul de Razboi. Intre 1895 si 1896 este 
ministru de Razboi in guvernul liberal aflat 
sub presedintia lui A.D. Sturdza. 

Buga, Ion 

(16.12.1935, Hasna§enii Mari, Basarabia) 
Istoric, profesor universitar, om politic. Stu- 
dii secundare in satul natal, medii speciale 
la Scoala Pedagogica din Balti-Soroca, su- 
perioare la Facultatea de Istorie si Filologie 
a Universitatii de Stat din Chisinau (1961). 
Specializare in istoria contemporana la 
Universitatea de Stat din Leningrad (Sankt 
Petersburg). Titluri stiintifice si didactice: 
doctor (1967) si doctor habilitat in istorie 
(1981), docent (1971), profesor (1984). 
Stagii de perfectionare si documentare la 
universitatile si arhivele din Moscova, Sankt 
Petersburg, Iasi si Bucuresti. Profesor uni- 
versitar la Institutul Pedagogic de Stat din 
Tiraspol, Institutul Politehnic din Chisinau, 
Institutul Pedagogic de Stat din Chisinau, 
Universitatea de Stat din Chisinau. Decan 
al Facultatii de Istorie si Pedagogie a In- 
stitutului Pedagogic de Stat din Chisinau 
(1982-1985), sef al Catedrei de istoria roma- 
nilor la Universitatea de Stat din Moldova 
(1995-1999). Deputat si vicepresedinte de 
comisie a Parlamentului Republicii Mol- 
dova (1990-1994). Cofondator si membru 
al Sfatului Frontului Popular din Moldova. 
Presedinte al Partidului National Roman din 
Republica Moldova. Cofondator si secretar 
general al miscarii civice Forul Democrat al 
Romanilor din Republica Moldova. Cerce- 
tari orientate spre studierea istoriei contem- 
porane a romanilor, cu precadere a istoriei 
Basarabiei, in special a problemelor agrare 
si nationale. Autor a peste 150 de lucrari, 
inclusiv: O limbd maternd - un alfabet (1988), 
Pdmant strdmosesc (1989), Dezrobirea tdranilor 
(1993), Bdstinasii Republicii Moldova '(1995), 
Calvarul foametei din Basarabia in anii 1946- 
1947 (1997), Lupta pentru „lstoria Romanilor" 
continua (1997), Primdvara Marii Uniri (1999), 
O carte despre constiinta nationald a romanilor 
moldoveni (1999), O viatd sacrificatd Unirii. 400 
de ani de la asasinarea luiMihai Viteazul (2001), 
Anexarea Basarabiei in 1940 de catre URSS 
(coautor, 2002), Cimitirele militare romanesti 
din Republica Moldova (2005), Cultura Cucuteni 
pe mosia Hasnaseni (2008), Basarabia romdna la 
cumpdna de milenii. Antologie (201 1), s.a. 

Bugariu, Coriolan (Cori) 

(1924, Ecica, plasa Zrenjanin, Banatul Sarbesc - 
17.04.2003, Var§et) 

Muzician. A absolvit liceul si Scoala Nor- 
mala la Varset, Conservatorul la Timisoara. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 128 



& 



31.10.2011 17:22:38 




Ion Buga 



Coriolan Bugariu 



Tudor Bugnariu 



Aristide Buhoiu 



A indrumat corurile si fanfarele de la sate 
ca salariat al Asociatiei Societatilor Cultu- 
rale din Voivodina. A fost profesor la Liceul 
Mixt Roman unde a instruit si corul scolar. 
Paralel, a fost instructor al corului Zarko 
Zrenjanin din Varset. Din anul 1952 a fost 
profesor la Scoala Normala din Varset, unde 
a infiintat un cor cu care a obtinut rezultate 
remarcabile interpretand melodii romanesti 
culese din Voivodina. A obtinut numeroase 
succese la Prizren, Valjevo, Svetozarevo Qa- 
godina), Subotica, Negotin si Krusevac. In 
anul 1955 a pus in scena opereta Crai nou de 
Ciprian Porumbescu. A contribuit la scrie- 
rea monografiei Scolii Normale romanesti 
din Varset. 

Bugnariu, Tudor 

(30.06.1909, Budapesta - 25.06.1988, Bucure§ti) 
Sociolog si publicist. Ginere al lui Lucian 
Blaga. Filosof, comunist din ilegalitate, pri- 
eten cu D.D. Rosea (tot filosof, traducatorul 
lui Hegel in franceza, si el profesor la ace- 
easi universitate). Este absolvent al Faculta- 
tii de Litere si Filosofie din Cluj si asistent 
suplinitor la Catedra de limba si literatura 
romana veche (1932-1933). Datorita acti- 
vitatii sale de stanga (redactor al publicatiei 
Alte zdri, membru in Comitetul Antifascist 
al tineretului din Cluj etc.) este scos din 
invatamant. In 1940 a fost internat in la- 
garele de la Caracal si Someseni, iar dupa 
23 august 1944 devine primar al Clujului. 
In 1 948 revine in invatamantul universitar, 
la inceput asistent fara plata la Catedra de 
sociologie, apoi profesor, succesiv decan, 
prorector si adjunct al ministrului Invata- 
mantului (1956). Pentru scurta vreme, in 
1948, a fost consilier cultural la Belgrad. 
Din 1957 trece la Catedra de filosofie a 
Universitatii din Bucuresti. A publicat 
indeosebi studii de marxism, materialism 
dialectic si istoric. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1955). 



Buhoiu, Aristide 

(4.04.1938, Lugoj - 17.09.2006, Bucure§ti) 
Realizator de televiziune. A absolvit Fa- 
cultatea de Filologie a Universitatii din 
Cluj. A lucrat la Radio Timisoara, Cluj si 
Bucuresti, iar din 1965 la redactia sporti- 
va a Televiziunii Romane. Plecat in SUA, 
a fondat saptamanalul Universul, pe care 
ulterior 1-a condus fiul sau (1985-2002). 
A revenit in tara in 1995 si a lucrat la 
Tele7 ABC si Televiziunea Romana. A con- 
dus publicatia Cronica romana. Emisiuni: 
Duminica Sportiva, Studioul A, Zig-Zag, 
360 de grade, Post Meridian, Trubaduri de al- 
tadata, Tele-Sport, Drumuri europene - Marele 
Premiu ACIN, Drumuri printre amintiri, Cutia 
Pandorei. Distins cu Ordinul Meritul Cultu- 
ral in grad de Ofiter, 2004. 

Buicliu, Grigore Mithridate 

(15.12.1840, la§i - 13.12.1912, Bucure§ti) 
Traducator. Etnie armeana. A studiat la Co- 
legiul Armean din Paris, a terminat Dreptul 
la Iasi. Biblioteca sa, cu lucrari rare despre 
istoria migratiei armenilor, a fost lasata prin 
testament Academiei Romane. Junimist. 
A tradus cronica armeana in versuri a lui 
Minas Tokattki - Cant de jdlire asupra arme- 
nilor din Tara Vlahilor, 1895. A scris Camenita 
sau Cronica armenilor din Polonia si Moldova, 
1906, primul studiu de pe teritoriul roma- 
nesc de acest fel, care recunoaste migratia 
locuitorilor din spatiul Armeniei de azi in 
zona carpatica inca din perioada neolitica 
(migratia indo-europeana). 

Bujor, Paul 

(20.07.1862, Bere§ti, Galati - 
17.05.1952, Bucure§ti) 

Zoolog. A absolvit Facultatea de Stiinte 
(Sectia stiinte naturale) la Universitatea din 
Bucuresti si s-a perfectionat la Paris si Ge- 
neva. Profesor la Catedra de fiziologie si zoo- 
logie animala a Universitatii din Bucuresti. 
A intemeiat Revista stiintificd V Adamachi din 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 129 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Bulandra 




Paul Bujor 



Tony Bulandra 



lleana Dorina Bulic 



§tefan Bulicanu 




130 



Iasi. A lucrat la statiunile marine Roscov, 
Banyuls-sur-Mer, Villefranche, Napoli si la 
Muzeul Gr. Antipa din Bucuresti. Contri- 
butii in domeniul embriologiei, unul din 
creatorii scolii romane de hidrobiologie. 
Lucrari: Contribution a V etude de la faune des 
lacs sales de Roumanie, 1900; Protozoires et 
plantes inferieures non-mentionnees encore dans 
le lac Tekirghiol, 1912. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1948). 

Bulandra, Lucia Sturdza 

V. Sturdza Bulandra, Lucia 

Bulandra Tony 

(1881, Bucure§ti - 1943, Bucure§ti) 
Actor. Elev al lui Constantin I. Nottara. 
Si- a facut apoi studiile in Franta cu Mou- 
net-Sully. A jucat adesea alaturi de sotia sa, 
Lucia Sturdza-Bulandra. Roluri in: Cidul lui 
Corneille, Hotii de Schiller, Hamlet de Sha- 
kespeare, Azilul de noapte de Gorki, precum si 
roluri din repertoriul asa-zisului „teatru de 
salon" al vremii: Amor fatal (1911), Dragoste 
la mdndstire (1914), Trenul fantoma (1933). 
Teatrul Tony Bulandra a fost inaugurat la 
Targoviste in 2002, cand se sarbatoreau 150 
de ani de la nasterea lui I.L. Caragiale. 

Bulic, Adam 

(29.09.1908, Uzdin, Banatul Sarbesc - 
3.10.1986, Novi Sad) 

Ziarist. Licentiat al Academiei Comerciale 
din Cluj. A lucrat la ziarul romanesc Nadej- 
dea (1935-1944) din Varset, apoi la Editura 
Libertatea din Novi Sad. Provine probabil din 
familia unuia dintre primii memorialisti arde- 
leni, Teodor Bulic din Beius, Transilvania. 

Bulic, lleana Dorina 

(22.06.1942, Var§et) 

Filolog si traducator. Fiica a lui Adam B. 
A absolvit Liceul Roman la Varset, iar Fa- 
cultatea de Filologie, Sectia limba si litera- 
tura romana, la Universitatea din Belgrad, ca 
studenta a primei generatii de profesori de 
limba romana care au terminat in Iugoslavia 



postbelica, avandu-1 profesor pe Radu Flora. 
Specializare la Timisoara. A fost redactor 
pentru publicatiile in limba romana la filiala 
din Novi Sad a Institutului pentru Editarea 
Manualelor din Belgrad. A fost consilier 
pentru relatii internationale al Secretarului 
pentru invatamant, stiinta si cultura al PSA 
Voivodina, iar din 1983 si pana in 1990 
este director adjunct la Institutul de Sta- 
tistica al Provinciei Voivodina. A pregatit 
rubrici si conferinte pentru emisiunile in 
limba romana la Radio Novi Sad. Este au- 
toarea cartii Profesorul Stie-Tot r un deosebit 
de util indreptar de limba romana. Membra 
activa a Societatii de Limba Romana din 
Voivodina de la infiintare. A fost secretar al 
SLR, precum si redactor-sef si responsabil 
al Editurii Societatii de Limba Romana din 
Voivodina. 

Bulicanu, §tefan 

(14.06.1929, Boldure§ti, Basarabia) 
Regizor. A absolvit Institutul de Arte la Chi- 
sinau si Institutul de Cinematografie (VGIK), 
sectia regie, la Moscova, ca elev al lui Serghei 
Gherasimov si Tamara Makarova. A lucrat la 
Studioul Moldova Film. Filmografie: Ploaia, 
1978; Meditatii lirice, (VGIK, 1979); Toamna 
ciwpercilor, (VGIK, 1981); Sarmele de telegraf, 
1981; Asa-i viata omului, 1983; Draga Tudore, 
1992; Azi e miercuri saujoi (regia, scenariul), 
studioul Tranzit, 1992; Ultimul rol r 2001. 
CET-2, 2003; Vd salut, dragii mei! r 2004. Ma- 
estru in Arta al Republicii Moldova. 

Bulucea, Constantin 

(1940, Bucure§ti) 

Inginer. A absolvit Politehnica din Bucu- 
resti. A lucrat la Institutul de Cercetari 
pentru Componente Electronice. A fost 
autorul primului proiect romanesc de tran- 
zistor planar din siliciu, 1965-1969, si apoi, 
pe baza rezultatelor obtinute, a dezvoltat 
o scoala de proiectare si o tehnologie de 
fabricatie pentru tranzistoare din siliciu, 
circuite integrate liniare si circuite integrate 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 130 



& 



31.10.2011 17:22:38 



Bunea 




Constantin Bulucea 



Bunea Augustin 



digitale MOS/LSI. A fondat Conferinta 
Anuala de Semiconductori (CAS), una 
dintre cele mai prestigioase conferinte sti- 
intiflce nationale, devenita apoi conferinta 
international;! IEEE, care continua si azi. 
A plecat in SUA, Santa Clara, California, 
in anii 1980 si lucreaza la National Semi- 
conductor Corporation. Din 2003 este 
consilier pentru nanotehnologii la Advan- 
ced Devices and Technologies Thrust of 
the Semiconductor Research Corporation. 
A efectuat lucrari de pionierat in domeniul 
de mare importanta al fenomenelor de 
purtatori fierbinti, simularea dispozitivelor 
si a proceselor lor de fabricatie, a adus 
contributii la arhitectura si tehnologia dis- 
pozitivelor semiconductoare submicronice 
si a elaborat, in colaborare cu Adrian Rusu, 
o teorie a tranzistorului cu inductie statica. 
Lucrari: Electronica functionald la apropierea de 
limitele miniaturizdrii electronice prezise de legea 
lui Moore; Fabrication of semiconductor structure 
in which complementary field-effect transistors 
each have hypoabrupt body dopant distribution 
below at least one source/drain zone, 2005. 
Membru de onoare al Academiei Romane, 
2001. Membru IEEE. 

Bumbac, Ion 

(31.01.1843, Costana, jud. Suceava - 
25.05.1902, Cernauti) 

Scriitor. Frate cu Vasile B. A fost elev al lui 
Aron Pumnul la Cernauti si coleg de came- 
ra, ca elev, cu Mihai Eminescu. A studiat la 
Viena, unde a fost prieten si cu loan Slavici. 
Antijunimist. Director al gimnaziului din 
Cernauti. A infiintat Societatea Filarmonica 
Armonia, 1881 si Societatea Culturala Con- 
cordia, 1885, ambele menite sa apere si sa 
promoveze valorile spirituale ale romanilor 
din Bucovina. A avut o tentativa de a scrie 
o epopee nationala, din care s-au publicat 
doua canturi: Florinta, 1880. S-a ocupat de 
chestiunea Bucovinei, a statutului provinciei 
si a optiunilor culturale posibile in contextul 



dat: Privire istoricd asupra trecutului politic- social 
si national al „ducatului Bucovinei", 1886. 

Bumbac, Vasile 

(7.02.1837, Costana, jud. Suceava - 
27.02.1918, Suceava) 

Scriitor. Frate al lui Ion B., a fost de ase- 
menea elevul lui Aron Pumnul, prieten cu 
Mihai Eminescu si loan Slavici. A publicat 
in toate provinciile romanesti, ca si in zona 
diasporei din Ungaria si Austria, in toate 
genurile literare si, fara a fl un scriitor de 
prim-plan, a indus ideea ca spiritul roma- 
nesc este acelasi, oriunde sunt cititori si 
scriitori de limba romana. Prin acest mod 
de comunicare culturala a pregatit procesul 
unirii politice. Lucrari: Descdlecarea lui Dra- 
gos in Moldova, incercare de epopee, ramasa in 
manuscris; O privire scurtd criticd asupra poe- 
ziilor domnului Vulcan, 1866; Schite de escursi- 
uni, 1888-1889. A tradus din Metamorfozele 
luiOvidiu, 1906. 

Bunea Augustin 

(4.08.1857, Vad, comitatul Fagaras - 
30.11.1909, Blaj, comitatul Alba de Jos) 
Istoric si teolog greco-catolic. Familie ori- 
ginara din Marginimea Sibiului. Studiile 
gimnaziale le face la gimnaziul romanesc 
din Brasov (1870-1877), apoi, incepand 
din primavara anului 1877, la gimnaziul 
din Blaj. In toamna aceluiasi an (1877) 
este trimis de catre mitropolitul blajean 
loan Vancea, la colegiul urban De Propa- 
ganda Fide din Roma (1877-1882), unde 
a obtinut doctoratul (1882). Inca inainte 
de terminarea studiilor superioare, este 
hirotonisit preot la Roma, in 1881, in bise- 
rica greceasca Sf. Atanasie. A fost angajat al 
serviciului cancelariei mitropolitane din Blaj 
(1882-1886), profesor la Academia Teologi- 
ca de acolo (1886-1888), ocupand Catedra 
de teologie dogmatica; a fost secretar mitro- 
politan (1888-1895), canonic mitropolitan 
(din 1895), avand si alte demnitati in cadrul 
mitropoliei Blajului. A fost cofondator al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 131 



^ 



31.10.2011 17:22:38 



Bunea 




132 



saptamanalului bisericesc-politic Unirea, 
aparut la Blaj, in 1900, avandu-i alaturi 
pe Vasile Hossu, dr. Alexandria Grama, dr. 
Victor Smighelschi si dr. Izidor Marcu. 
A publicat o multime de lucrari privitoare 
la istoria Transilvaniei r si mai cu seama de 
istorie bisericeasca, pe baza unor izvoare 
inedite. A fost prieten apropiat cu savantul 
istorie Nicolae Iorga si cu Andrei Barseanu, 
cunoscut mai ales prin culegerea de folclor 
din Ardeal, facuta impreuna cu cehul Jan 
Urban Jarnik. A fost membru al sectiei 
istorice a ASTRA, Sibiu. Membru titular al 
Academiei Romane (1909). 

Bunea, Victor 

(27.05.1903, Berlin - 3.04.1995, Bucuresti) 
Inginer. A absolvit Scoala Politehnica la 
Bucuresti. Profesor la Universitatea din Bu- 
curesti. A lucrat in industria masinilor elec- 
trice din Romania, a fost titular al unui mare 
numar de brevete valorificate in industria 
electronica: procedeu si aparat pentru detec- 
tarea scurtcircuitelor intre spire si verificarea 
numarului de spire la bobinele masinilor si 
transformatoarelor electrice; generator de 
frecventa medie; metoda pentru autocorec- 
tarea efectelor de saturatie la acceleratoa- 
rele de particule. Lucrari: Solutionarea prin 
diferente finite a ecuatiilor lui Maxwell in mediu 
feromagnetic si in medii conductoare anizotrope; 
Generatorul sincron mergdnd singur; Masini elec- 
trice cu interfier neuniform; Nouveau procede pour 
la construction des machines electriques de petite 
et moyenne puissance. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 

Bungetianu, Constantin 

(1879, jud. Braila - 1948, Paris) 
Economist. Doctor in stiinte economice si 
politice la Sorbona. Profesor la ASE, in spe- 
cialitatea studii practice asupra intreprinderi- 
lor si asupra transporturilor. A plecat din tara 
in anii razboiului. Lucrari: Les bois et forets 
en Roumanie sous le rapport forestier, industriel 
et commercial, 1912; Din industriile derivate ale 
lemnului: fabricarea pastei mecanice, a celulozei si 
a hdrtiei in Romania, 1930, in colaborare; Lup- 
ta de concurentd intre Galea Feratd si tractiunea 
mecanicd pe sosele, 1933, in colaborare; Trade 
and Industrial Organization, Working System 
and Results, 1937; Santierul naval T. Severin. 
Amenajare si rehabilitate, 1 937, in colaborare. 

Burada, Maria 

(15.04.1812, lasi - 11.02.1886, lasi) 
Traducatoare. Sotie a lui Teodor B. si mama 
a lui Teodor T. B. Familie aromana la origini. 
Nascuta intr-o familie de boieri, a studiat 
greaca, franceza, rusa, germana. A fost prima 



femeie din Moldova care a tradus piese de 
teatru, mai ales din J. Bouchardy. 

Burada, Teodor 

(28.08.1800, Odobesti - 14.04.1866, lasi) 
Memorialist. Familie de aromani. Tata al lui 
Teodor T.B. A calatorit la Viena si la Venetia. 
Organizator al invatamantului muzical in 
Moldova, a lasat note de calatorie meticu- 
loase si sentimentale despre Europa acelor 
vremuri: Amintiri de cdldtoriile vornicului Teodor 
Burada in tara si in strdindtate in anul 1826, 
publicate postum, in 1908. 

Burada, Teodor T. 

(3.10.1839, lasi - 17.02.1923, lasi) 
Folclorist si etnograf. Aroman ca etnie. Fiu al 
lui Teodor si al Mariei B. A urmat Academia 
Mihaileana si Facultatea de Drept la lasi. 
Si-a continuat studiile la Paris, frecventand si 
Conservatorul de Muzica (absolvit in 1865). 
A urmat apoi, tot la Paris, Scoala de Poduri si 
Sosele. Profesor de vioara la Scoala de Muzi- 
ca din lasi, apoi la Conservatorul de Muzica 
din lasi. Membru al societatii Junimea. A si 
concertat ca violonist, atat in tara, cat si in 
strainatate. Lucrari: Despre intrebuintarea mu- 
sicei in unele obiceiuri vechi ale poporului roman, 
1876; Originea violinei si perfectionarea ei, 1876; 
Datinile poporului roman la inmormdntari, 1882; 
Datinile la nunti ale poporului roman din Ma- 
cedonia, 1883; Cercetari asupra musicei ostasesti 
la romdni 1891; Corurile bisericesti de musica 
vocala armonicd in Moldova, 1914. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1887). 

Burebista 

(Tnceputul sec. I T.H. - 44 T.H.) 
Capetenie geto-dacica (82-44 i.Hr.). Primul 
care a reusit o uniune tribala a tuturor 
triburilor dacice, confruntate cu venirea tri- 
burilor celtice pe teritoriul lor si cu cresterea 
amenintarii romane. A facut aceasta pe cale 
pasnica, folosind puterea de convingere a 
magului sau, Deceneu - la daci conducerea 
tribului era duala: laica si religioasa - si pe 
calea armelor. A infrant (60-59 i.H.) tribu- 
rile celtice ale boiilor, tauriscilor, anartilor si 
scordiscilor, impingandu-le spre vest. Caesar 
planuia sa-i atace pe daci si concentrase o 
armata pe tarmul Marii Adriatice. A fost ucis 
in acelasi an ca si Burebista, care a uneltit 
pentru uciderea dictatorului roman, dar 
dublul asasinat n-a intarziat decat cu o ju- 
matate de veac venirea romanilor in Dacia. 

Burghelea, Dan 

(1942, Ramnicu Valcea) 

Matematician (geometru). A absolvit Ma- 

tematica la Universitatea din Bucuresti, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 132 



^ 



31.10.2011 17:22:39 



Burghiu 




TeodorT. Burada 



Dan Burghelea Theodor Burghele 



lacob Burghiu 



unde a obtinut doctoratul si docenta 
(1972). Cercetator la Institutul de Mate- 
matica al Academiei (desfiintat in 1975). 
Profesor la Ohio State University din 
1979. Profesor invitat la universitatile din 
Geneva, Bonn, Chicago, Paris, Zurich s.a. 
Lucrari: The concordance-homotopy groups of 
geometric automorphism groups, 1971; Some 
rational computations of the Waldhausen alge- 
braic K- theory, 1979; The cyclic homology of 
the group rings, 1985; Removing Metric ano- 
malies from Ray Singer torsion, 1999. Premiul 
Academiei Romane, 1967. 

Burghele, Theodor 

(12.02.1905, la§i - 3.06.1977, Bucure§ti) 
Medic. A urmat studii la Facultatea de 
Medicina din Iasi (1922-1928), apoi s-a 
specializat la Clinica de urologie din Viena 
(1930-1931). Si- a inceput activitatea profe- 
sionala la clinica chirurgicala si urologica a 
prof. dr. Nicolae Hortolomei, al carui elev a 
fost. In anul 1946, cand s-a infiintat o cli- 
nica de chirurgie a cailor urinare la spitalul 
Panduri, a fost numit profesor universitar 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti si 
a preluat conducerea unitatii. Ca urmare a 
demersurilor sale s-a creat in anul 1965 la 
acel spital o policlinica de urologie si nefro- 
logie, unde se faceau investigatii complexe 
asupra bolnavilor trimisi din intreaga tara, 
in vederea efectuarii de interventii opera- 
torii sau a tratamentelor ambulatorii. Intre 
1957-1972 a fost rector al Institutului de 
Medicina si Farmacie din Bucuresti. Sef de 
scoala chirurgicala si remarcabil chirurg, a 
abordat o variata gama de probleme, atat in 
cercetare, cat si in diferitele studii publi- 
cate: problemele cailor urinare superioare, 
tumorile renale, socul chirurgical, anestezie 
si reanimare moderna, chirurgie experi- 
mental;!. In perioada 1972-1975 a detinut 
functia de ministru al Sanatatii, devenind 
si medic personal al lui Nicolae Ceauses- 
cu. Lucrari: Vitaminele in chirurgie (1944); 
Rinichiul de soc (1962) - in colaborare cu W. 



Rugendorf; Urgentele in urologie (1967) - in 
colaborare cu D. Bocancea, P. Simici si V. 
Neagu; The neurogenic bladder in spinal cord 
injuries (1970); Erreures, fautes et risques en 
urologie (1971); Viata si opera Acad. N. Hor- 
tolomei (1972); Tulburdri vezicale in trauma- 
tismele medulare - in colaborare cu V. Ichim; 
Tuberculoza uro-genitald - impreuna cu C. 
Blaga. De asemenea, a fost redactor al 
Tratatului de patologie chirurgicala (1975). 
In 1969 a obtinut titlul de Om de Stiinta 
Emerit. A fost membru activ sau de onoare 
a mai multor societati si foruri medicale 
din tara sau internationale: Societatea Ro- 
mana de Chirurgie, Academia Franceza de 
Medicina, Asociatia Franceza de Urologie, 
Societatea Internationala de Chirurgie, 
membru asociat al Academiei de Chirurgie 
din Paris s.a. A facut parte din colegiul de 
redactie al revistelor: Chirurgia, Urologia 
internationalis, European Urology, yponoeux u 
HecfjponozuH, dKcnepuMeHmanbHan Xupypeun 
u AHecme3uono2un, Excepta medica (Surgy), 
International Urology and Nephro. A fost ales 
membru (1963) al Academiei Romane. De 
asemenea, intre anii 1976-1977 a fost pre- 
sedinte al Academiei Romane. 

Burghiu, lacob 

(3.07.1941, Zaicani, Basarabia - 
29.06.2003, Chi§inau) 

Regizor de teatru si film, scriitor. A absol- 
vit Matematica la Institutul din Balti, apoi 
Institutul de Cinematografie (VGIK), sectia 
regie, la Moscova, clasa Igor Talankin. A fost 
regizor la Teatrul Dramatic din Balti, apoi 
la Teatrul Luceafarul din Chisinau. Vice- 
ministru al Culturii dupa 1989, consilier 
prezidential pe probleme de cultura si culte. 
Filmografie: O singura zi (scenariu, regie), 
Telefilm-Chisinau, 1965; Paralela 47 (regie), 
1966; Colinda, 1968; Povarnisul, 1970; Casd 
pentru Serafim, 1973; Balada lemnului, Moldo- 
va-film, 1975; Patria nu-i va uita, 1975; Nu 
crede tipdtului pasarii de noapte, 1976; Surorile, 
1978; Mama, 1978; Codrii (scenariu), 1978; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 133 



& 



31.10.2011 17:22:39 



Burileanu 




Alexandru Burlacu 



Cornel Burtica 



Mariana Buruiana 




134 



Fiifericitd, Mia! 1983; Vladlovitd, 1985. Scrie 
poezie si proza. Membru al Uniunii Cineas- 
tilor. Membru si vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova. Maestru in Arta al 
Republicii Moldova. 

Burileanu, §tefan 

(10.01.1857, Burila Mica, jud. Mehedinti - 
1951, Cluj) 

Inginer militar, general de brigada de artilerie. 
Liceul si Scoala Politehnica le-a absolvit la 
Paris, iar Scoala de Geniu la Fontainebleau. 
Profesor de mecanica la Universitatea din 
Cluj si profesor de metalurgie la Scoala de 
Aplicatie a Ofiterilor de Artilerie. A inventat si 
construit mitraliera antiaeriana cu foe rapid, 
afetul pentru tunurile de 150 mm. Lucrari: 
Curs de balisticd exterioard, 1899; Teoria generald 
a calculului probabilitdtilor, 1910; Studiul tunului 
de asediu, 1915; Metalurgia fontei, fierului si ote- 
lului, 1926; Curs de mecanica, 1942. 

Burlacu, Alexandru 

(8.06.1954, Chitai, rn. Chilia, Ucraina) 
Critic si istoric literar. A absolvit Scoala Pe- 
dagogica din Cahul (1973) si Facultatea de 
Litere a Universitatii Pedagogice de Stat din 
Chisinau (1977). Profesor universitar (2002). 
Cercetator stiintific principal la Institutul de 
Filologie al Academiei de Stiinte a Moldovei 
(din 2006) si profesor la Universitatea Ion 
Creanga (din 1995 - sef al Catedrei de litera- 
tura romana si comparata). Lucrari: Scriitori 
de la „Viata Basarabiei" (1990, in colaborare), 
Critica in labirint (1997), Miscarea liter ard din 
Basarabia anilor '30. Atitudini si polemici (1999), 
Proza basarabeand: fascinatia modelelor (1999), 
Poezia basarabeand si antinomiile ei (2001), 
Literatura romana din Basarabia. Anii '20-' 30 
(2002), Tentatia sincronizdrii (Timisoara, 
2002), Texistente. Drama zborului frdnt (2007), 
Texistente. Scara lui Osiris (2008), Vladimir Be- 
sleagd. Po(i)etica romanului (2009). Membru al 
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
si din Romania. Premii ale Uniunii Scriitori- 
lor din Republica Moldova (1997, 2007). 



Burnaia, Irina 

numele la na§tere Irina Cioc 
(1909, Ciurari, Ro§iorii de Vede - 1990, Elvetia) 
Pilot. Prima femeie pilot din Romania. 
A urmat Dreptul la Bucuresti si a profesat in 
baroul din Bucuresti. A obtinut in 1 933 bre- 
vet de pilot gradul I si II la Scoala de Pilotaj 
de la Baneasa. Primul avion pilotat a fost un 
IAR 22 fabricat la Brasov. Prima femeie care 
a survolat Carpatii. In 1935 a zburat cu acest 
avion 1 6 000 km, pana la lacul Victoria, din 
inima Africii. In acelasi an a obtinut certi- 
ficarea ca pilot acrobat. In 1939 a fost sin- 
gurul reprezentant al Romaniei la reuniunea 
aviatica internationala de la Rimini, Italia. In 
acelasi an a realizat raidul Bucuresti - Varso- 
via - Berlin - Amsterdam - Londra. A con- 
dus in al Doilea Razboi Mondial o escadrila 
sanitara formata din 12 avioane, care a lucrat 
in regiunea Odessa. A fost decorata cu Or- 
dinul Virtutea Aeronautica pentru Pace si 
Virtutea Aeronautica. 

Burtica, Cornel 

(3.09.1931, Zegujani, jud. Dolj) 
Om politic. A absolvit Institutul Politehnic 
(Electromecanica) la Timisoara si a intrat 
in organizatia studenteasca de partid. A fost 
presedinte al Uniunii Asociatiilor Studen- 
testi, ambasador in Italia, Maroc si Malta, 
ministru al Comertului Exterior, dat afara 
in 1981 si trimis inginer la Uzina 1 Mai din 
Ploiesti (1982-1990). In 1994 a deschis o 
filiala a firmei Elektra (italiana) in Romania, 
iar in 2001 s-a asociat cu firma italiana 
Ascot, de producere de grupuri electrogene 
si vanzare de aparatura pentru industrie, 
comert si transporturi. 

Buruiana, Mariana 

(11.07.1955, Arad) 

Actrita, traducatoare si scriitoare. Urmeaza 
studiile teatrale la IATC Bucuresti - sectia 
actorie. Joaca pe scena Teatrului Tineretu- 
lui din Piatra Neamt, apoi se transfera prin 
concurs la Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 134 



& 



31.10.2011 17:22:39 



Bu§nita 



din Bucuresti, in anul 1981. In 1995 demi- 
sioneaza de la Teatrul Bulandra pentru a 
putea colabora la piesa Danaidele de Eschil 
(regia Silviu Purcarete), pusa in scena la 
Teatrul din Craiova. Actualmente preda la 
Universitatea Spiru Haret din Bucuresti. 
Este una dintre semnatarele Apelului pentru 
condamnarea comunismului. Roluri: Patima 
(1975); Tret surori, 1978; Romeo si Julieta, 
1978; Este vinovatd Corina?, 1978; Avram 
Iancu, 1978; Suntem si ramdnem, 1979; Cui- 
bul, 1979; Cei trei muschetari, 1979; Cum se 
numeau cei patru Beatles?, 1980; Program 
Special LB, 1980; Poezia muzicii tinere, 1981; 
Lumini si umbre, 1981; Surorile, 1982; Tartu- 
ffe, 1982; Kabala bigotilor, 1982; Amintiri, 
1982; Melodii la Costinesti Tapinarii, 1982 
Sfdrsitul noptii 1982; Gustul parvenirii, 1983 
Sd mori rdnit din dragoste de viatd, 1983; Za- 
charius, 1983; Liniste, ne privim in ochi, 1983 
Passacaglia, 1984; Hamlet, 1985; Ciuta, 1985 
Figurantii, 1987; Hanul dintre dealuri, 1987 
Uriasii muntilor, 1987; Drumet in calea lupilor, 
1988; Privind injur cu ochi far a lumind, 1989 
Visul unei nopti de vara, 1991; Mefisto, 1991 
Victor sau copiii la putere, 1994; Domnisoara 
Christina, 1994; Danaidele, 1995; Oc/m care 
nwse y&/..., 1996. 

Busuioc, Aureliu 

(26.10.1928, Cobalca, azi Codreanca, Basarabia) 
Scriitor. Provine dintr-o familie de intelec- 
tuali, refugiata peste Prut in 1940. A facut 
liceul la Timisoara. A absolvit Institutul 
Pedagogic de Stat din Chisinau. Redactor- 
sef al ziarului Tinerimea Moldovei. Secretar al 
comitetului de conducere al Uniunii Scri- 
itorilor din Moldova. Lucrari: versuri - La 
padure, 1955; Prafuri amare (1955); Piatra de 
incercare (1958); In alb si negru (1977); Im- 
bldnzirea masinii de scris, 1988; Plimbatorul de 
purici, 1992; Concert, 1993 (Premiul National 
al Republicii Moldova); romane - Singur in 
fata dragostei 1966; Unchiul din Paris (1973); 
Latrdnd la lund, (1997); Pactizand cu diavolul, 
(2000); Spune-mi Jioni! (2002); Hronicul 
Gainarilor, (2006); scenarii de film - Cdld- 
torie in april (1962); Moldova noastrd (1957); 
Strugurii care aduc fericirea (1973); Vreau sd 
cant (1979). Maestru Emerit al Artei (1984). 
Premiul pentru Opera Omnia al Uniunii 
Scriitorilor din Moldova. 

Busuioceanu, Alexandru 

(10.01.1896, Slatina - 
23.03.1961, Madrid, Spania) 
Eseist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Universitatea din Bucuresti. A condus re- 
vista Lumina noua, alaturi de Tudor Vianu si 




£1 



Aureliu Busuioc 



Alexandru Busuioceanu 



Mihai Ralea. Unul dintre fondatorii Gandirii. 
A studiat estetica si istoria artelor la Viena 
si Roma, si-a luat doctoratul la Bucuresti 
(1 925). A fost membru fondator al Asociatiei 
Ziaristilor Profesionisti (1920), secretar al 
PEN Clubului Roman, profesor universitar 
la Academia de Arte Frumoase din Bucu- 
resti, functionar la Ministerul Propagandei 
(1940-1942), a condus Institutul de Cultura 
din Madrid (1942-1945). Din 1945 s-a 
stabilit in Spania, unde a predat romana la 
universitate. A debutat cu eseuri: Figuri si 
carpi, 1922. A scris in romaneste si spaniola: 
Ethos, 1941; Poemas poeticos, 1948; Don Juan 
Valeray Lucia Paladi, 1952; Proporcion de vivir 
(Arta de a trai), 1954, Premiul Juan Valera; 
Utopia getica, 1954. 

Bu§ila, C. D. 

(1877, Targu Ocna - 1949, Aiud) 
Inginer electrotehnician. Socru al dirijoru- 
lui George Georgescu. Sef de promotie la 
Scoala Nationala de Poduri si Sosele din 
Bucuresti. Perfectionare la Liege. Profesor la 
Politehnica din Bucuresti. A avut preocupari 
in legatura cu potentialul energetic si elec- 
trificarea cailor ferate. A construit centralele 
electrice de la Ploiesti, Pitesti, Piatra Neamt, 
Constanta si a contribuit la edificarea portu- 
lui Constanta cu partea electrica. A infiintat 
Institutul Roman de Energie (1926). Gratie 
acestui institut inginerii romani au devenit 
cofondatori ai Comisiei Mondiale a Energiei 
si Comisiei Marilor Retele Electrice. A facut 
parte din Guvernul Antonescu (ministru al 
Lucrarilor Publice si Comunicatiilor). Ares- 
tat in 1 946, a murit in inchisoare. 

Bu§nita, Teodor 

(11/24.08.1900, Chi§inau - 

22.08.1977, Bucure§ti) 

Hidrobiolog, ihtiolog si histolog. A absolvit 

Facultatea de Stiinte Naturale si Academia 

Agricola din Cluj. A lucrat la Catedra de 

zoologie a Universitatii din Cluj, apoi la 

Laboratorul de morfologie animala al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 135 



^ 



31.10.2011 17:22:39 



Bu§ulenga 




136 




Universitatii din Bucuresti. Director ad- 
junct la Institutul de Biologie al Academiei 
Romane. Contributii in domeniul anatomiei 
si histologiei pestilor. A creat specii de crap 
pentru crescatorii. Lucrari: Bogatia piscicold; 
Atlasul pestilor din apele RPR; Limnologia sec- 
torului romdnesc al Dundrii; Monografia zonei 
Portilor de Pier. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1955). 

Bu§ulenga 

V. Dumitrescu-Busulenga, Zoe 

Butnaru, Leo 

(5.01.1949, Negureni, Republica Moldova) 
Poet si prozator. A absolvit Facultatea de Fi- 
lologie, Sectia jurnalism, la Universitatea de 
Stat din Chisinau. Volume: Aripd in lumina, 
1976; Sdmbdtd spre duminicd, 1983; Formula 
de politete, 1985; Papucei cu felinare, 1989; 
Rdspuns si raspundere, interviuri, 1989; Soimul 
de aur, 1991; Puntea de acces, 1993; Carantina 
masinii de scris, 1997; Gladiatorul de destine, 
1998; Identificare de adresa, 1999; Metafore 
romdnesti din Basarabia r 2000; Cu ce seamana 
norii?, 2003; Copil la rusi (2008), Ruleta romd- 
neasca (2010) s.a. Distins cu Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Moldova; Premiul National 
al Republicii Moldova; Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Romania. Membru al Uni- 
unii Scriitorilor din Romania, membru al 
PEN-Clubului International. 

Butnaru, Val 

(17.04.1955, Chi§inau) 

Dramaturge publicist. A absolvit Facultatea 
de Ziaristica a Universitatii de Stat din 
Chisinau (1980) si Institutul Unional de 
Arta Cinematografica (VGIK) din Moscova, 
Sectia regie. A lucrat ca redactor la diverse 
publicatii si la postul de radio Europa Libe- 
ra. Specializare la Europa Libera Mimchen 
(1993) si in SUA (1994). Afost director artis- 
tic al Teatrului Eugene Ionesco din Chisinau 
(1991-1994), fondator si director al Grupu- 
lui de Presa Flux (1995), fondator si director 



al publicatiei Jurnal de Chisinau (1999). Autor 
de piese si de scenarii dramatice: Procedeul de 
jiu-jutsu (Teatrul Luceafarul din Chisinau, 
1986), Halta viscolelor (dupa romanul cu 
acelasi titlu al lui Cinghiz Aitmatov, Teatrul 
Poetic, Chisinau, 1986), La Venetia e cu totul 
altfel (Teatrul Luceafarul, 1989 si la Teatrul 
National Mihai Eminescu din Botosani, 
1990), Iosifsi amanta sa (Teatrul Eugene Io- 
nesco, 1993), Tin minte ca va ninge si vomfife- 
riciti (Teatrul National Vasile Alecsandri din 
Balti, 1993), Simfonie in mi bemol major (1992) 
si Fratele nostru, Iuda (dupa Leonid Andreev, 
TV Chisinau), Maine sau poate poimdine 
(Radio Chisinau, 1994), Saxofonul cu frunze 
rosii (Teatrul Luceafarul, 1998), Avant de 
mourir (Teatrul Fara Nume, 2006). Volume: 
Saxofonul cu frunze rosii (1998), Cum Ecleziastul 
discuta cu Proverb ele (1999), Apusul de so are se 
amdna (2003). Premiul I al Ministerului Cul- 
turii din Republica Moldova pentru cea mai 
buna piesa a anului (1989, 2000). Premiul 
I.L. Caragiale al Academiei Romane (1993). 

Butureanu, Vasile C. 

(25.12.1858, Dorohoi - 1.01.1941, la§i) 
Mineralog si petrograf. A studiat Stiinte Fizice 
la Iasi si Paris. Profesor la Universitatea din 
Iasi. A fost unul din intemeietorii scolii de 
mineralogie si petrografie romaneasca. Este 
descoperitorul unui mineral nou, ponit (car- 
bonat de mangan si fier), numit in memoria 
lui Petru Poni, pe care 1-a introdus in literatu- 
ra mondiala de specialitate. A studiat Carpatii 
Orientali si, cu deosebire, Calimanii. Lucrari: 
Minerale, rod utile, ape minerale din Romania 
(1908); cursuri de cristalografie, mineralogie 
si petrografie. Membru de onoare al Acade- 
miei Oamenilor de Stiinta din Romania. 

Buzdugan, Gheorghe 

(10.02.1867, Foc§ani - 7.10.1929, Bucure§ti) 
Om politic si jurist. A studiat Dreptul la 
Bucuresti. Intre 5 august 1924 si 5 iunie 
1927 a fost presedintele Curtii de Casatie, 
pozitie din care a demisionat pentru a in- 
deplini functia de regent. A fost membru al 
regentei instituite in urma renuntarii la tron 
a principelui Carol, impreuna cu Nicolae de 
Hohenzollern si patriarhul Miron Cristea. 

Buzdugan, Gheorghe 

(11.12.1916, Cuciulata, jud. Bra§ov) 
Inginer (specialist in sisteme tehnologi- 
ce). A absolvit Politehnica din Bucuresti 
(Electromecanica). A lucrat la ASTRA 
vagoane (1940-1946), apoi a fost profesor 
la Institutul Politehnic din Bucuresti. Fost 
membru supleant al CC al PCR. Contri- 
butii in domeniul rezistentei materialelor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 136 



& 



31.10.2011 17:22:39 



Buzoianu 




Gh. Buzdugan, inginer 



si vibratii. Lucrari: Rezistenta materialelor. 
Indrumar, 50 vol.; Mecanicd teoretica, 13 vol.; 
Teoria vibratiilor, 4 vol.; Manualul inginerului 
mecanic, 4 vol. Este presedinte de onoare al 
Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. 
Membru al Academiei Romane din 1990. 

Buzdugan, Ion 

(9.03.1887, Branzenii Vechi, Basarabia - 
27.01.1967, Bucure§ti) 

Poet si om politic. A absolvit Agronomia la 
Gorki, Rusia, Dreptul la Universitatea Libera 
din Moscova si Seminarul Pedagogic la Ka- 
menita. Secretar al Sfatului Tarii, a redactat 
actul Unirii cu Romania si s-a opus oricarui 
fel de alianta cu Rusia. A proclamat Unirea la 
27 martie 1918, cu mana dreapta pe Biblia lui 
Serban Cantacuzino. Lucrari: Miresme din ste- 
pd (1922), Tara mea (1928), Pdstori de timpuri 
(1937), Metanii de luceferi (1942), Cdntece din 
Basarabia (vol. I, 1921; vol. II, 1928). Ramane 
unul dintre cei mai important! talmacitori ai 
lui Puskin si Esenin si eel dintai traducator 
in romana al poetilor simbolisti rusi Valeri 
Briusov, CD. Balmont, Al. Blok. 

Buzea, Ion 

(14.08.1934, Cluj) 

Tenor. A absolvit Facultatea de Geologie la 
Cluj si Conservatorul la Bucuresti, ca elev al 
lui Petre Stefanescu Goanga. Specializare la 
Roma. Solist la Opera din Cluj, apoi la Bucu- 
resti. A plecat in Austria si a cantat, vreme de 
un deceniu, la Wiener Staatsoper, Volksoper 
si Theater an der Wien. A concertat in Fran- 
ta, Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda, 
Belgia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, 
Suedia s.a. Roluri in: Trubadurul, Rigoletto, 
Traviata, Porta destinului, Bal mascat, Aida, Don 
Carlos, Ernani, Macbeth, Turandot, Tosca, Boe- 
ma, Cavalleria Rusticana, Paiate, Povestirile lui 
Hoffmann, Carmen, Samson si Dalila, Werther, 
Fra Diavolo s.a. In prezent locuieste in Elvetia 
si preda lectii de canto. A fost distins cu pre- 
miul I la Concursul George Enescu, 1964; 
Ordinul National Steaua Romaniei in grad 
de Cavaler, 2003. 



Buzescu, Aura 

(1894, Caransebe§ - 1992, Bucure§ti) 
Actrita. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
la Bucuresti, ca eleva a Luciei Sturdza Bu- 
landra. Profesor la IATC, actrita a Teatrului 
National din Bucuresti. Mircea Albulescu si 
Victor Rebengiuc au fost elevii ei, iar Sorana 
Coroama Stanca i-a fost asistenta. Roluri: 
Ifigenia de Euripide; Iarba rea de Aurel Baran- 
ga; Hamlet de Shakespeare; Azilul de noapte de 
M. Gorki; Mesterul Manole de Lucian Blaga, 
Vizita batrdnei doamne de Diirenmatt. A lucrat 
foarte mult pentru teatrul radiofonic. Vila sa 
din Busteni este casa memoriala, iar o strada 
din Bucuresti ii poarta numele. Artista a 
Poporului din RPR. Premiul de Stat. 

Buzoianu, Catalina 

(13.04.1938, Braila) 

Regizoare. A absolvit Institutul de Arta Tea- 
trala din Bucuresti. A lucrat la Piatra Neamt 
si Iasi pana in 1973. Litre 1979 si 1985 este 
prim-regizor permanent la Teatrul Mic din 
Bucuresti. Din 1985 este regizor permanent 
la Teatrul Bulandra din Bucuresti. Regie: 
Pescarusul de Cehov, 1970; Bolnavul inchipuit 
de Moliere, 1970; Peer Gynt de Ibsen, 1972; 
Carnaval la Iasi de Vasile Alecsandri, 1972; 
Tinerete fard bdtrdnete, 1975; Hedda Gabler de 
Ibsen, 1975; Interviu de Ecaterina Oproiu, 
1975; Efectul razelor gamma asupra anemonelor 
de Paul Zindell, 1 978; Sa-i imbracdmpe ceigoi, 
1979; Maestrul si Margareta, 1980; Dibuk de 
Anski, 1994; Fuga de Mihail Bulgakov, 1995; 
Pelicanul de August Strindberg, 1 995; Patul lui 
Procust dupa Camil Petrescu, 1995; Turandot 
de Carlo Gozzi, 1999; Odiseea 2001, proiect 
de integrare europeana a artistilor, cu pleca- 
re din portul Constanta, opriri in porturile 
Mediteranei si sosire in portul Marsilia, sce- 
nariu propriu, Teatrul Bulandra, Bucuresti, 
coproductie cu Teatrul Tourski, Marsilia, 
2001. Premii: Premiul Academiei Romane, 
1973; Premiu la Festivalul de Teatru Con- 
temporan, Brasov, 1978; Premii ATM 1979, 
1980, 1985, 1986; Premii UNITERin 1991 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 137 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Byck 




Catalina Buzoianu 



Augustin Buzura 



si 1995; Premiul Theatre vivant - Radio 
France International, pentru spectacolul 
Teatru descompus, 1993; Marele Premiu al 
Festivalului National de Teatru, 1994, 1996, 
1997; Marele Premiu al Festivalului Interna- 
tional de Dramaturgie Romaneasca pentru 
spectacolul Fatal lui Frocust, Timisoara, 1 995; 
Premiul Salvo Randone pentru intreaga ca- 
riera, in special pentru montarea operei lui 
Pirandello (Sciacca - Italia, 1995); Premiul 
UNITER pentru intreaga activitate, 2001. 

Buzura, Augustin 

(n. 22.09.1938, Berinta, jud. Maramure§) 
Prozator. A studiat Medicina la Cluj, fara s-o 
finalizeze. Redactor si apoi secretar general 
de redactie la revista Tribuna din Cluj. Dupa 



1989, presedinte al Fundatiei Culturale 
Romane (1990-2004), devenita Institutul 
Cultural Roman. Scrie romane de analiza 
a dilemelor morale: Caput Bunei Sperante, 
1963; Absentii, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1970; Fetele tacerii, Premiul Uniunii Scriitori- 
lor, 1 974; Orgolii, Premiul Academiei, 1 977; 
Vocile noptii, Premiul Uniunii Scriitorilor, 
1980; Refugii - Zidul mortii, partea I, 1984; 
Drumul cenusii - Zidul mortii, partea a II- a, 
1988; Recviem pentru nebuni si bestii, 1999; 
Raport asupra singurdtdtii (2009). Membru al 
Academiei Romane (din 1992). 

Byck, Jacques 

(19.10.1897, Bucure§ti - 10.10.1964, Bucure§ti) 
Filolog. A studiat Literele la Bucuresti, 
unde i-au fost profesori Ovid Densusianu, 
Ion Bianu, I. A. Candrea. S-a specializat la 
Paris. A lucrat la Institutul de Lingvistica 
din Bucuresti, a fost director al Bibliotecii 
Academiei Romane. S-a ocupat de toate 
dialectele limbii romane, de la nordul si 
de la sudul Dunarii. Lucrari: Folosirea afec- 
tiva a pronumelui personal in limba romdna, 
1937; Studii de sintaxa si stilisticd romaneasca, 
1939; Gramatica limbii romane (impreuna cu 
Al. Rosetti), 1943; redactor responsabil al 
Indreptarului de punctuatie, 1956; Formarea 
limbii noastre liter are, 1956. A primit Premiul 
de Stat in 1954. 



ENCICLOPEDIA IDENTITAJII R0MANE§TI. P E RS N A L ITAJ I 



dictAK.indd 138 



^ 



31.10.2011 17:22:40 



c 



Cabadaief, Dimitrie 

(?.12 1877, Vasilica, Bulgaria - 
4.09.1934, Sibiu) 

Pictor. Stramosii au fost romani. Studii 
la Scoala de Arte Frumoase din Sofia si 
Academia de Belle Arte din Venetia, 1900- 
1903. Cunoaste zece limbi straine, din care 
sase foarte bine. In urma unor activitati 
politice se stabileste la Craiova ca profesor 
de desen la Institutul Ecaterina Urziceanu. 
Participa la expozitiile Societatii Artistice 
Theodor Aman, 1905, 1906. In 1911 se 
casatoreste si se muta la Sibiu. Este anga- 
jat profesor de desen la Scoala Normala 
si apoi la seminarul teologic. Pictura sa 
evolueaza in anii sibieni catre un plain- 
airism cu tenta pointilista. Desfasoara ac- 
tivitate expozitionala la Saloanele Oficiale 
si ale Tinerimii Artistice. Deschide expozitii 
personale la Cluj, Brasov, Bucuresti, Craiova 
si Sibiu. Picteaza o vreme la Baia Mare. Sub 
influenta mitropolitului Nicolae Balan si la 
cererea sa realizeaza cateva fresce. Indrageste 
genul si picteaza peste 20 de biserici, majori- 
tatea in Transilvania. 

Cacuci, Dan Gabriel 

(6.05.1948, Cluj) 

Fizician american de origine romana. A in- 
ceput Institutul Politehnic din Bucuresti si a 
parasit tara ca student, ajungand la Colum- 
bia University, unde a absolvit fizica aplicata 
si ingineria nucleara. Si- a luat doctoratul la 
aceeasi universitate, unde a si devenit con- 
ductor de proiect (1977). Profesor asociat 
la Universitatea Tennessee (1983-1988) in 
specialitatile fizica reactorului, termohidrau- 
lica si dinamica reactorului, metode com- 
puterizate pentru o scara larga de sisteme 
neliniare. In perioada 1988-1993 activeaza 
in calitate de profesor asociat la universita- 
tile din California, Santa Barbara, si Ilinois, 
Urbana-Campaign. In perioada 1995-2000 
este profesor invitat la Universitatea din 
Michigan. Din 2000 pana in prezent ocupa 
posturi foarte importante in diverse centre 
stiintifice internationale, cum ar fi: consi- 
lier stiintific superior pe langa directorul 



Directiei de energie nucleara (si membru al 
directoratului), membru la Comisariatul de 
Energie Atomica, Franta, profesor adjunct 
la Universitatea din California, Berkeley; 
reprezentant permanent al Republicii Fe- 
derate a Germaniei la Comitetul de Stiinte 
Nucleare al Agentiei de Energie Nucleara; 
director al Scolii Internationale de Vara 
Frederic Joliot-Otto Hahn in fizica reacto- 
rului, organizata de Comisariatul de Energie 
Atomica (Franta) si Centrul de Cercetari 
Karlsruhe, Germania. Din octombrie 2002 
devine director al Institutului de Securitate 
Nucleara al Centrului de Cercetari Stiintifice 
din Karlsruhe, Germania. A initiat si sustinut 
proiecte de extindere a retelei informatio- 
nale din Romania, a asigurat consultanta 
programului de dezvoltare a sistemului de 
energie nucleara din Romania, a promovat 
extinderea colaborarii cu diverse universitati 
din Germania, SUA, Franta in domeniul cer- 
cetarii si invatamantului. Lucrari: Benchmar- 
king the propagator method for nonlinear systems: 
A Burgers -Korteweg-de Vries equation , 1990; On 
the thermodynamic efficiency of energy conversion 
during the expansion of a mixture of hot particles, 
steam and liquid water Energy, 1997; Dimensi- 
onally adaptive dynamic switching and adjoint 
sensitivity analysis: new features of the RELAP5/ 
PANBOX/COBRA code system for reactor sa- 
fety transients, 2000; Balance of Liquid-phase 
Turbulence Kinetic Energy Equation for Bubble- 
train Flow, 2004; Numerische Untersuchung der 
Stromung von Taylor- Blasen in einem kleinen 
Kanal mit quadratischem Querschnitt, 2005; 
Simulations numeriques d'ecoulements dipha- 
siques gaz-liquide par la methode de volume fini 
dans des geometries confines, 2005. Laureat al 
Premiului Ernest Orlando Lawrence (1998). 
Doctor Honoris Causa al Universitatii Teh- 
nice din Cluj (2003). Membru de onoare al 
Academiei Romane (1996). 

Cajal, Nicolae 

(1.10.1919, Bucure§ti - 7.03.2004, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti. 
Din 1966 profesor si sef al Catedrei de 
virusologie la IMF Bucuresti. Director al 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 139 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Calboreanu 








vbr^«> 





Dan Gabriel Cacuci 



Nicolae Cajal George Calboreanu Gh. Calciu Dumitreasa 



Institutului de Virusologie al Academiei 
Romane (din 1967). A fost intre 1994-2004 
presedintele Federatiei Comunitatilor Evre- 
iesti din Romania. Discipol al acad. Stefan 
S. Nicolau, intemeietorul scolii romanesti 
de virusologie. Contributiile sale au fost 
publicate in peste 400 de lucrari stiintifice. 
In legislatura 1990-1992, senator pentru 
municipiul Bucuresti din partea FSN. 
Lucrari: Consider atiuni asupra simptoma- 
tologiei si prognosticului trichinelozei, 1946; 
Lumea virusurilor, 1962; Relatii intre virusuri 
si tumori, 1971; Enterovirusuri nepoliomielitice. 
Implicatii in patologie si in poluarea mediului 
ambiant, 1983. A fost ales in 1963 membru 
corespondent si in 1990 membru titular al 
Academiei Romane. Vicepresedinte al Aca- 
demiei Romane (1990-1994), presedinte al 
Sectiei de stiinte medicale si presedinte al 
Fundatiei M.H. Elias. Spitalul Caritas din 
Bucuresti i-a purtat numele. 

Calboreanu, George 

(5.01.1896, Turni§or, jud. Sibiu - 
12.07.1986, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film. A venit la Bucuresti 
dupa Marea Unire si a fost actor la Teatrul 
National. Cel mai cunoscut rol in teatru 
a fost Stefan eel Mare din Apus de soare de 
B.St. Delavrancea. Roluri in filme: Brigada lui 
Ionut (1954), Bdddranii (1960), Setea (1960), 
Omul de langd tine (1961), Lupeni 29 (1962), 
Lumina de iulie (1963), Strdinul (1964), Calea 
Victoriei sau cheia visurilor (1965), Neamul 
Soimarestilor (1965), Sopdrla (1966), Legenda 
(1968)/ Fratii (1970), Serata (1971), Fratii 
Jderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976). 
Artist al Poporului. O strada din Bucuresti 
ii poarta numele. 

Calciu Dumitreasa, Gheorghe 

(23.11.1925, Mahmudia, jud. Tulcea - 
21.11.2006, New York) 

Preot si militant politic. A absolvit Facul- 
tatea de Filologie si Institutul Teologic la 
Bucuresti. Profesor la seminarul teologic 



ortodox din Bucuresti. A fost arestat in 
1948 pentru simpatii legionare. Gratiat in 
1964. A protestat public in 1977, odata cu 
daramarea Bisericii Enei din Bucuresti 
(dupa cutremur n-a mai fost refacuta). 
Arestat in 1978. Cu el s-au solidarizat Mir- 
cea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, 
Monica Lovinescu, Paul Goma. Expulzat in 
1985, a slujit la biserica ortodoxa din orasul 
Alexandria, statul Virginia, Washington DC. 
A infiintat ROMFEST, care unea in mani- 
fested ale spiritului romanesc emigranti din 
SUA si Europa. Lucrari: Sapte cuvinte cdtre 
tineri (1996); Christ is calling you. A course 
in catacomb pastorship (1997); Rugdciune si 
lumina mistica. Eseuri si meditatii religioase 
(1998); Rdzboiul intru cuvant. Cuvintele cdtre 
tineri si alte marturii (2001); Homo americanus. 
O radiografie ortodoxa (2002). 

Calimah, Andrew 

(1925, Bucure§ti) 

Istoric al civilizatiilor. Apartine familiei Cal- 
limachi. Ajuns in SUA cu parintii in 1966, 
a studiat cu Chogyam Trungpa, un profesor 
budist, unde a fost coleg cu Allen Ginsberg 
si, de asemenea, a studiat samanismul Ma- 
zatec. S-a ocupat de descifrarea sensurilor 
ascunse ale miturilor Greciei antice, mai ales 
legate de sex si de iubirea intre cei de acelasi 
sex: Lovers' Legends: The Gay Greek Myth, 
2002 (Legendele iubirii. Miturile necenzurate ale 
Greciei, 2008); Lovers' Legends Unbound, 2004. 

Calinciuc, loan 

(1812, Mili§auti, jud. Suceava - 
24.02.1875, Cernauti) 

Teolog. A absolvit Institutul Teologic la 
Cernauti si s-a specializat la Facultatea de 
Teologie a Universitatii din Viena. Profesor 
la Institutul Teologic din Cernauti. Vice- 
presedinte al Societatii pentru Cultura si 
Literatura Romana in Bucovina. A lasat, in 
manuscris, Dogmatica. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 140 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Candiano-Popescu 



Calinic de la Cernica 

nume la na§tere Constantin Antonescu 

(7.10.1787, Bucure§ti - 11.04.1878, Cernica) 
Ascet si reformator al vietii monahale 
ortodoxe. S-a calugarit la manastirea 
Cernica in 1808. Hirotonisit diacon la Ba- 
tiste, Bucuresti (1813), a fost in pelerinaj la 
Athos (1817). Din 1818 staret la Cernica, 
arhimandrit din 1820. A edificat manastirea 
Pasarea, aflata sub jurisdictia Cernicai. Din 
1850, episcop de Ramnicu Valcea, unde a 
ridicat o noua catedrala episcopala pictata 
de Gh. Tattarescu. A fost deputat in Diva- 
nul Ad Hoc (1857) care a pregatit unirea 
Tarii Romanesti cu Moldova. Canonizat ca 
sfant ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane la 
23 octombrie 1955. 

Callimachi, Scarlat 

(20.09.1896, Boto§ani - 2.06.1975, Bucure§ti) 
Publicist. Bunicul sau fusese voievodul 
Scarlat Callimah, care a domnit in Moldova 
si in Tara Romaneasca si se tragea din ma- 
zilul basarabean Vasile Calmasul. Numele 
familiei a fost grecizat, sub forma Callimaki, 
de loan Teodor Calmasul, care a domnit in 
Moldova intre anii 1758 si 1761. Seinrudea, 
prin bunic, cu Alexandru Papadopol-C. In 
ciuda descendentei nobile, a fost unul din- 
tre militantii Partidului Comunist Roman. 
Fondator al gazetei Clopotul (1924-1925) 
din Botosani, al Muzeului Romano-Rus 
(1948-1956, documentele au ajuns, in par- 
te, la Muzeul Literaturii Romane), unde a 
reusit sa aduca documente foarte rare din 
arhivele ruse referitoare la spatiul romanesc 
(fotocopii ale manuscriselor lui Dimitrie 
Cantemir, ale arhivelor Moldovei duse 
de Dosoftei la polonezi si recuperate de 
Rusia). Prieten cu N.D. Cocea si Lucretiu 
Patrascanu. Din 1944 presedinte al Uniunii 
Ziaristilor din Romania. 

Calmanovici, Emil 

(03.1896, Piatra Neamt - 12.03.1956, Aiud) 
Inginer si militant comunist. Evreu ca etnie. 
Si- a facut studiile economice la Miinchen 
si a fost surprins de extinderea nazismului 
pe cand isi facea doctoratul la Universitatea 
Humboldt din Berlin. S-a intors in tara si a 
preluat fabricile parintilor sai. In perioada 
1930-1940 a sustinut financiar Partidul 
Comunist Roman (a devenit membru in 
1937). Considerat ca fiind din aripa Lucretiu 
Patrascanu, a fost arestat in 1951, condam- 
nat pe viata si trimis la Aiud din ordinul lui 
Alexandru Draghici, unde a murit in urma 
unei greve a foamei. Reabilitat in 1968 de 
Nicolae Ceausescu. 




Calinic de la Cernica 



Eusebiu Camilar 



Camilar, Eusebiu 

(7.10.1910, Ude§ti, jud. Suceava - 
27.08.1965, Bucure§ti) 

Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactor la 
diverse publicatii culturale. Desi a debutat 
ca poet cu Chemarea cumpenelor, 1937, s-a 
impus ca prozator al fantasticului pe teme 
taranesti: Avizuha, 1945; Valea hotilor, 1948; 
Negura, 1949; Temelia, 1951, Premiul de Stat. 
A tradus O mie si una de nopti, Kaliddssa, din 
Eschil, Aristofan, Ovidiu, Puskin, Gogol, 
Gorki. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1955). 

Cancicov, Mircea C. 

(24.08.1884, Bacau - 1959, Ramnicu Sarat) 
Economist si om politic. Sot al Georgetei 
C. A absolvit Dreptul la Bucuresti (1905). 
Deputat liberal in Parlamentul Romaniei, 
ministru de Finante si al Economiei Natio- 
nale in perioada interbelica, fapt ce-i permite 
sa sustina multiple actiuni de modernizare 
a orasului Bacau, intre acestea fiind parcul 
Cancicov din centrul orasului. Desemnat, 
alaturi de Istrate Micescu, Armand Cali- 
nescu, Constantin Argetoianu, Gheorghe 
Tatarescu, sa elaboreze o noua Consti- 
tutie. Subsecretar de stat la Agricultura si 
Domenii, ministru de Finante, ministru al 
Economiei, ministru ad interim la Justitie si 
la Comert Exterior. Arestat in 1 944, a murit 
la penitenciar. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1937), exclus in 1948, repus 
in drepturi in 1990. 

Candiano-Popescu, Alexandru 

(27.01.1841, Lipia, jud. Buzau - 
25.06.1901, Bucure§ti) 

Avocat, ziarist, general al armatei romane. 
A absolvit Scoala Militara de Ofiteri din 
Bucuresti (1857) la artilerie, parcurgand 
ierarhia militara pana la gradul de general 
de brigada (1894). A participat la detronarea 
lui Cuza, la 11 februarie 1866. Fondator al 
ziarelor Perseverenta si Democratia (1867), 
initiator al miscarii republicane antidinastice 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 141 



^ 



31.10.2011 17:22:40 



Candrea 




cunoscuta sub numele Republica de la Plo- 
iesti (1870), contra lui Carol I. La 24 mai 
1875, impreuna cu Ion C. Bratianu, Mihail 
Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Ver- 
nescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru 
Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, 
Gheorghe Chitu, C.G. Pesacov si N.C. Fur- 
culescu, si- a pus semnatura pe un program 
politic care atesta fondarea Partidului Nati- 
onal Liberal. A participat la Razboiul de In- 
dependent;!, fiind decorat cu cele mai inalte 
ordine si medalii: Steaua Romaniei in grad 
de ofiter, Virtutea Militara de Aur, Trecerea 
Dunarii, Crucea Aparatorilor Independentei 
si Crucea Sf. Gheorghe. Prefect al Politiei 
Bucurestiului(1879). 

Candrea, l(on) A(urel) 

(7.11.1872, Bucure§ti - 15.09.1950, Paris) 
Lingvist. A absolvit Literele si Filologia la 
Bucuresti, s-a specializat la Paris, la Sorbona 
si Ecole Pratique des Hautes Etudes (i-au 
fost profesori Gaston Paris, Jules Gilieron). 
A fost profesor la Facultatea de Litere si Fi- 
losofie a Universitatii din Bucuresti. Fonda- 
tor al Societatii Filologice (1905), impreuna 
cu Ovid Densusianu. S-a ocupat de folclor: 
Povesti din diferite locuri locuite de romdni, 
1909; Poezii populate din diferite locuri locuite 
de romdni r 1910; Iarba fiarelor, 1928; Folclorul 
medical romdn comparat, 1944. A tiparit, cu 
Ovid Densusianu si Th. Sperantia, culegerea 
de texte populare Graiul nostru, 2 vol., 1906- 
1908. Autor, impreuna cu Gh. Adamescu, 
al Dictionarului enciclopedic ilustrat, aparut in 
1931 la editura Cartea Romaneasca, lucrare 
de referinta in lexicografia romaneasca. 

Candu, Angela 

(17.05.1969, Vasieni, Republica Moldova) 
Pictorita. A absolvit Universitatea Peda- 
gogica de Stat Ion Creanga, Facultatea 
de Pictura si Grafica la Chisinau. Cadru 
didactic la Universitatea de Stat de Arte din 
Chisinau. A avut expozitii personale si de 
grup la saloanele din Republica Moldova 
si Romania. Lucrari: Arhaic, Rit continuu, 
Lumina lunii. Premiul pentru originalitate al 
UAP din Moldova, Premiul pentru Pictura 
la Saloanele Moldovei, Romania. Membru 
de onoare al Asociatiei Tinerilor Plasticieni 
OBERLICHT din Moldova. 

Cantacuzino 

Dinastie romaneasca de origine bizantina. 
Familie greceasca. Un Cantacuzin s-a batut 
cu pecenegii la 1094. Un altul este menti- 
onat ca luptator in asediul Antiohiei contra 
turcilor selgiucizi, in prima cruciada (1098) 
declansata de papa Urban al II-lea pentru a 
prelua controlul crestin asupra Ierusalimului 



(Sfantul Mormant). Casatoriile se faceau 
de obicei intre familiile Duca, Paleolog si 
Cantacuzino. Originea dinastiei este loan al 
Vl-lea (pe numele de botez Manuel) Canta- 
cuzinul (Kantakuzenos, n. 1292, Moreea - 
m. 1383, Pelopones), imparat al Bizantului 
(1347-1354), fiul lui Mihai din Smirna, azi 
Izmir (numit guvernator al Moreii de im- 
parateasa Teodora Paleolog). loan al Vl-lea 
a uzurpat tronul lui loan al V-lea Paleolo- 
gul (aliat cu genovezii si celtii din colonia 
Galata), cu sprijin otoman, sarb si bulgar, 
si s-a incoronat imparat la Didymotheicus 
in Tracia, nind considerat si acela care i-a 
adus pe otomani in Europa. Si 1-a asociat la 
domnie pe fiul sau, Matei, a carui mama era 
din familia Asanestilor (1341-1344), care a 
domnit apoi si singur (1355-1357). Fiica lui, 
Teodora, sora lui Matei, a fost casatorita cu 
sultanul Orkhan si a condus dupa moartea 
acestuia. In 1354 a revenit dinastia Paleolog 
si loan s-a retras la o manastire in Pelopo- 
nes sub numele Iosif Christodulos. Acolo a 
inventat o doctrina de aparare a ortodoxiei 
grecesti combinata cu misticismul, numita 
isihasm. Perioada se caracteriza prin dese 
confruntari pentru domnia Bizantului, 
redus in buna masura la Constantinopol si 
Moreea, iar Asia Mica si Tracia se destabi- 
lizau. Dinastia a jucat un rol activ in istoria 
Bizantului vreme de un veac, pana in 1453, 
la caderea Constantinopolului, cand a fost 
o revolta a Cantacuzinilor (Dimitrie, nepot 
al lui Manuel, era si frate cu Matei si fiul 
lui loan al Vl-lea) care incercau sa pastreze 
domnia cu sprijin otoman, contra dinastiei 
Paleolog. Prima ruta de emigrare a fost 
Venetia si zona Veneto-Friuli de azi, care, 
in veacul al XlX-lea, a dat migratia italiana 
spre Romania. Filiatia exacta a acestui prim 
bloc migrat si ramurile ulterioare n-au fost 
inca stabilite. Urmasii lui s-au impartit in 
trei ramuri: una greceasca si care n-a dat 
personalitati insemnate, coborand pana 
la nivelul de tarani; una ruseasca - cea 
mai notabila fiind Cantacuzino -Speran- 
ski - migrata dupa uciderea Cantacuzinilor 
din Tara Romaneasca si migrata din nou, 
dupa revolutia rusa din 1917, in America 
si Europa Occidentala; si, in sfarsit, ramura 
romaneasca a dinastiei, cea mai insemnata 
prin rezistenta crestina fata de islam. 

Cantacuzino, Alexandru (Alecu) 

(1811, Rusia - 1884, Atena) 
Prozator. Urmas al lui Matei Cantacuzino 
(cumnat al lui Vasile Lupu), era fiul unui 
sambelan (Alexandru) al tarului Rusiei. La 
origini din dinastia bizantina a lui loan al 
Vl-lea Cantacuzinul (1292-1383), imparat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 142 



& 



31.10.2011 17:22:40 



Cantacuzino 




C. (Bazu) Cantacuzino Gheorghe Gr. Cantacuzino 



(1347-1354) al Bizantului. A venit in Mol- 
dova din Rusia si s-a casatorit cu Maria, 
unionista, prietena cu Nicolae Balcescu. Mai 
tarziu ea a plecat la Paris si a facut a doua 
casatorie cu pictorul Puvis de Chavannes. 
A fost ministru al Cultelor, apoi de Externe 
si de Finante sub Alexandru loan Cuza, tri- 
mis in misiune pe langa Napoleon al Ill-lea. 
Prieten cu Vasile Alecsandri. Lucrari: Serile 
de toamnd la tard, 1855. Prin stil este consi- 
derat un precursor al lui Mihail Sadoveanu. 

Cantacuzino, Constantin (Bazu) 

(11.11.1905, Bucure§ti - 26.05.1958, Madrid) 
Pilot. Era un Rosetti dupa mama. A fost 
un excelent motociclist si pilot de curse, 
stabilind un record mondial la cursa Paris - 
Bucuresti. A jucat si tenis, a fost si capitanul 
echipei Romane de hochei pe gheata la 
Campionatul Mondial din 1933. S-a inscris 
la Scoala de Pilotaj Mircea Cantacuzino, 
devenind coleg de grupa cu Dumitru Frim, 
Radu Manicatide si Irina Burnaia si obtinand 
brevetul in 1 933. A planuit, impreuna cu Va- 
lentin Bibescu, un zbor in jurul Pamantului, 
dar n-au avut suficienti bani. A fost protago- 
nistul aproape tuturor manifestarilor aviatiei 
sportive si demonstrative din Romania, dar 
si al unor intamplari deosebite. Desi director 
al Aerobazei Baneasa si sef al traficului ae- 
rian la LARES, s-a incadrat voluntar in Es- 
cadrila 53 de Vanatoare. A luptat pe ambele 
fronturi, de est si de vest, cu incepere din 
1941. Dupa razboi a fost autorizat sa execu- 
te numai curse interne, TARS. Pe 24 august 
1 944 el a strapuns linia germana si a dus in 
Italia, la Foggia, armatei americane, mesajul 
regelui Mihai prin care cerea sprijin pentru 
despresurarea capitalei de trupele fasciste. 
Pilot personal al Anei Pauker. Prima cursa 
externa autorizata a fost la Milano, 1948, 
cu Ana Pauker, unde a si cerut azil politic. 
A plecat apoi in Elvetia (unde se afla mama 
sa, casatorita cu George Enescu) si de acolo 
in Spania (din 1954), unde a actionat pentru 
normalizarea relatiilor diplomatice intre 



Romania si Spania. In 2005 i s-a dezvelit 
un bust in comuna Jilavele, pe locul fostului 
aeroport. 

Cantacuzino, George Matei 

(11/23.05.1899, Viena - 1960, Bucure§ti) 
Arhitect. Descinde dintr-o veche familie 
moldoveneasca (la origini bizantina) cu 
inaintasi insemnati in istoria tarii. Bunicul 
sau, Vasile (Basile) C, a fost revolutionar 
pasoptist, iar tatal sau, diplomatul Nicolae 
B.C., a reprezentat Romania la Viena intre 
anii 1885 si 1909. Mama era nepoata a lui 
Gheorghe Bibescu. Dintre rudele sale 1-au 
influentat spiritual cunoscutul jurist iesean 
Matei B. C, remarcabilul pictor Th. Pallady 
si Martha Bibescu. Atat prin filiera paterna, 
cat si prin cea materna, se mai inrudea cu 
o serie de personalitati, ca Alexandru loan 
Cuza, Anne de Noailles, Barbu Dimitrie 
Stirbei, Nicolae Ghika-Budesti, Gh. Bals, 
cu pictorii Puvis de Chavannes, Theodore 
Chasseriau si altii. A urmat Scoala Nationala 
de Arte Frumoase din Paris, sectia arhitectu- 
ra. A fost unul dintre principalii edificatori 
romani ai Micului Paris, care a devenit Bu- 
curestiul interbelic. Lucrari: palatul Bancii 
de Investitii (1923-1928), transformarea 
cladirii fostului sediu al Uniunii Arhitectilor 
(1928-1929) si a fostului sediu al Uniunii 
Ziaristilor, astazi restaurantul Marul de Aur 
(1925-1928), imobilul Cretulescu de birouri 
pe Calea Victoriei si imobilul de birouri 
din Piata Universitatii (1934-1939), sediul 
Institutului de Studii si Proiectari Energetice 
de pe Bulevardul Republicii (1947-1948), 
toate din Bucuresti, hotelul Rex din Mama- 
ia, Uzinele Tractorul din Brasov, postul de 
radio difuziune din Bod si altele. 

Cantacuzino, Gheorghe Grigore 

(22.09.1837, Bucure§ti - 23.03.1913, Bucure§ti) 
Om politic. Supranumit Nababul. Bunic al 
lui Constantin Bazu C. A studiat Dreptul la 
Paris. Intors la Bucuresti, a fost consilier la 
Curtea de Apel, deputat de Prahova (1866), 
primar al Bucurestiului (1869-1870), minis- 
tru al Lucrarilor Publice in guvernarea Las- 
car Catargiu (s-a preocupat de caile ferate 
Ploiesti-Predeal si Iasi-Ungheni), ministru 
al Finantelor (a infiintat Creditul Financiar 
Rural, 1875), presedinte al Camerei Deputa- 
tilor (1889), presedinte al Senatului (1892), 
sef al Partidului Conservator (1899), in care 
calitate a fuzionat cu junimistii (disidenta a 
Partidului Conservator) lui Titu Maiorescu, 
prim-ministru (1899-1900; 1904-1907). Al 
lui a fost palatul care a devenit astazi Casa 
Enescu (Muzeul Muzicii). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 143 



^ 



31.10.2011 17:22:40 



Cantacuzino 




Cantacuzino Granicerul, Gheorghe (Zizi) 

(1869, Paris - 1937, Bucuresti) 
General. Fiu al lui Ion (Iancu) C. A studiat la 
Paris (Fontenay-aux- Roses), apoi a absolvit 
Scoala Militara din Craiova si Scoala de In- 
fanterie din Bucuresti. Aghiotant al regelui 
Carol I. A participat la razboiul balcanic si la 
Primul Razboi Mondial conducand trupele 
de graniceri. A aderat la miscarea legionara 
inca de la primii ei pasi si in casa lui se or- 
ganizau intrunirile. A infiintat Partidul Totul 
pentru Tara, cu nuclee in Franta, Germania, 
Italia si Romania, pentru a crea o Miscare 
Anticomunista Europeana. Judecat si achi- 
tat in procesul Garzii de Fier (1934). A lup- 
tat in razboiul civil din Spania impreuna cu 
Mota si Marin (unitatea era condusa tot de 
un Cantacuzino, Alexandru, diplomat de 
cariera, care-si va sfarsi zilele la inchisoarea 
din Ramnicu Sarat) si el le-a adus trupurile 
in tara. A fost ingropat cu o mare festivitate 
legionara. Distins cu Ordinul Mihai Vitea- 
zul si cu Legiunea de Onoare a Frantei. 

Cantacuzino, loan 

(25.11.1863, Bucuresti - 14.01.1934, Bucuresti) 
Medic, microbiolog, profesor universitar, 
fondator al scolii romanesti de imunologie 
si patologie experimental;! Urmeaza atat 
studiile liceale (liceul Louis le Grand), cat 
si pe cele superioare (Filosofie, 1882-1886; 
Stiinte Naturale, 1886-1891; Medicina, 
1887-1894) la Paris. In 1895 obtine titlul 
de doctor in Medicina cu teza „Recherches 
sur le mode de destruction du vibrion cho- 
lerique dans Torganisme" („Cercetari asupra 
modului de distrugere a vibrionului holeric 
in organism"). Dupa terminarea studiilor 
lucreaza la Institutul Pasteur din Paris ca 
asistent al lui Ilia Mecinikov in domeniul 
mecanismelor imunitare ale organismului. 
Intors in tara, este numit profesor de medi- 
cina experimentala la Facultatea de Medici- 
na din Bucuresti (1901) si director general 
al Serviciului Sanitar din Romania (1907). 
Vocatia sa de fondator si organizator a fost 
demonstrate prin infiintarea unor institutii 
ca Institutul de Seruri si Vaccinuri (1921), 
care astazi ii poarta numele, a Laboratoru- 
lui de medicina experimental^ (1901) din 
cadrul Facultatii de Medicina, precum si a 
unor reviste de specialitate: Revista Stiintelor 
Medicate (1905), Annates de Biologie (1911) si 
Archives roumaines de pathologie experimentale 
et de microbiologic A desfasurat o bogata ac- 
tivitate de cercetare privind vibrionul holeric 
si vaccinarea antiholerica, imunizarea activa 
impotriva dizenteriei si febrei tifoide, etio- 
logia si patologia scarlatinei. Incepand cu 
anul 1896 publica lucrari despre sistemele si 



functiile fagocitare in regnul animal si des- 
pre rolul fenomenelor electrofiziologice in 
mecanismele imunitare. Pe baza cercetarilor 
sale privind vibrionul holeric a pus la punct 
o metoda de vaccinare antiholerica, numita 
metoda Cantacuzino, folosita si astazi in ta- 
rile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. 
Datorita lui, Romania a fost a doua tara din 
lume, dupa Franta, care a introdus in 1926 
vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guerin), 
avand germeni cu virulenta atenuata, pen- 
tru vaccinarea profilactica a nou-nascutilor 
impotriva tuberculozei. A fost un remarcabil 
organizator al campaniilor antiepidemice, 
calitate pe care a demonstrat-o in com- 
baterea epidemiei de tifos exantematic si 
holerei in timpul Primului Razboi Mondial 
si in campania antimalarica. A fost membru 
titular al Academiei Romane din anul 1925, 
membru in Comitetul de Igiena al Ligii 
Natiunilor, al Societatilor de Biologie, de 
Patologie Exotica si al Academiei de Stiinte 
din Paris. Numeroase universitati i-au acor- 
dat titlul de Doctor Honoris Causa: Lyon 
(1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), 
Atena (1932) si Bordeaux (1934). 

Cantacuzino, Ion (Iancu) 

(1847, Bucuresti - 15.04.1911, Bucuresti) 
Inginer. Frate cu Mircea C. si tata al lui 
Gheorghe (Zizi) C. A studiat ingineria la 
Paris, specializare in Germania. Membru 
fondator, de mai multe ori presedinte al 
Societatii Scolii Politehnice (prima oara 
in 1888, ultima oara in 1909) si presedinte 
de onoare. Participant la Razboiul de Inde- 
pendent;!. Promotor al valorilor si spiritului 
creator romanesc. A initiat aparitia Buletinului 
Societatii si construirea sediului ei. A pus de 
acord regulamentul cu statutele societatii si 
a facut un proiect de lege pentru corpul teh- 
nic. Ii apartine hotararea de a se traduce carti 
tehnice germane si de a se edita un dictionar 
tehnic. Constructor al caii ferate Bucuresti- 
Predeal si al primei fabrici de ciment din 
Romania (la Braila, 1880). 

Cantacuzino, Ion 

(7.11.1908, Bucuresti - 27.08.1975, Bucuresti) 
Cineast. A absolvit Literele la Sorbona si 
si-a luat, tot acolo, doctoratul in psihologie. 
Fiu al actritei Maria Filotti. A facut parte din 
grupul Kriterion alaturi de Emil Cioran si 
Mircea Eliade. Cronicar de film (primul de 
acest fel din Romania) la Radio Bucuresti, a 
fost in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial 
director al Oficiului National Cinematografic. 
Prolegionar. A incercat, in acord cu Cinecita, 
sa realizeze o societate de coproductie de 
film, CINEROMIT, cu aparatura italiana, 
pentru care arhitectul Octav Doicescu a facut 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 144 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Cantacuzino 



proiectul arhitectonic (amplasament pe malul 
lacului Fundeni). A facut inchisoare. Eliberat 
in 1964. Filmografie: scenarist - Romania, 
1934; Razboiul nostru sfdnt, 1942; Raiul rosu in 
adevarata lui lumind, \9A2; Castelul Peles, 1943; 
regizor - Not, 1942; Odesa in flacari, 1942; 
Valea Oltului, 1943; producator - O noapte 
jurtunoasa, 1943; comentariu - Razboiul nostru 
sfant, 1942. Lucrari: Uzina de basme, 1931. 

Cantacuzino, Mircea 

(? - 25.05.1930, Strejnic) 
Inginer si pilot. Frate cu Ion (Iancu) C. 
A studiat ingineria in Germania. A invatat 
sa piloteze de la Octav Oculeanu (la randul 
lui, elev al lui Negrescu) si a facut, impreuna 
cu acesta, prima scoala de pilotaj sportiv din 
Romania, pe avioane germane de executie 
speciala, cu dubla mansa, la Strejnic, Praho- 
va (1928-1941). A murit executand un zbor 
de antrenament. Scoala, mutata la Baneasa, 
a primit numele sau, ca si cupa competitiei 
sportive pentru pilotaj. 

Cantacuzino, Pauna 

nume la na§tere Greceanu Pauna, 

(? - 1740, Bra§ov) 

Sotie a domnului Tarii Romanesti Stefan C. 
(1714-1716), fiu al stolnicului Constantin 
Cantacuzino. Era din familia lui Preda Bu- 
zescu dupa mama si a lui Papa Greceanu, 
bunicul lui Constantin Brancoveanu, din 
familia cronicarului Radu Greceanu. Tradati 
in 11 ianuarie 1716, sunt dusi la Istanbul 
insotiti de turci: Stefan Voda, Pauna, copiii 
Radu si Constantin si stolnicul Constan- 
tin C. La 26 iunie 1716 sunt spanzurati 
Stefan si tatal sau Constantin C. Stolnicul. 
Pauna se ascunde cu copiii la ambasadorul 
Olandei, contele Colyer (la care se ascunsese 
si Dimitrie Cantemir). Cu ajutorul acestuia 
paraseste Istanbulul pe 25 septembrie 1716, 
cu un vapor platit din banii ei, si ajunge la 
Messina, apoi la Roma, Florenta, Bologna, 
Ferrara, Venetia, Tirol si la Viena, la curtea 
imparatului Carol al Vl-lea, unde va ramane 
mai multa vreme, solicitand imparatului 
ajutor pentru nul ei, Radu, sa obtina bania 
Olteniei. Fara rezultat. Din Sibiu a actionat 
mai energic Maria Cantacuzino, care reuses- 
te sa obtina bania pentru nul ei, Gheorghe 
Cantacuzino. Radu, desi apreciat de imparat, 
pleaca in Germania, la Dresda, la curtea lui 
Frederic al II-lea, dupa ajutor, spre a obtine 
bania Craiovei, dar fara rezultat. Porneste 
spre Paris si moare apoi in Polonia, la Came- 
nita. Pauna pleaca in Rusia cu Constantin, la 
Toma Cantacuzino (cumnat si cu Dimitrie 
Cantemir), in Petersburg, unde sunt bine 
primiti. Constantin intra in armata imperiala. 
Se casatoreste cu Ana Seremetieva. Ajunge 




loan Cantacuzino 



§erban Cantacuzino 



si el general. Demisioneaza dupa o vreme si 
pleaca la Brasov cu mama sa, Pauna. De aco- 
lo porneste apoi spre Viena pentru ajutor. Pe 
drum, la Zemun, langa Belgrad, se amesteca 
intr-un complot (cu gandul sa ajunga domn 
in Tara Romaneasca). Este arestat si inchis la 
Graz pentru 40 de ani. 

Cantacuzino Stolnicul, Constantin 

(1640, Targovi§te - 
26.05/7.06.1716, Constantinopol) 
Carturar si om politic. La origini din dinastia 
bizantina a Cantacuzinilor. Studiaza la Adri- 
anopol si la Academia Patriarhiei Ortodoxe 
din Constantinopol, apoi la Universitatea din 
Padova (1667). Intors in Tara Romaneasca, 
a fost intemnitat de Grigore Ghica, tocmai 
intors la domnie. In 1 675 a fost trimis diplo- 
matic al lui Gheorghe Duca in Polonia. Intre 
1678-1716 a fost stolnic in Sfatul Tarii Ro- 
manesti. A fost unchiul lui Constantin Bran- 
coveanu, tatal lui Toma (emigrat in Rusia), 
al Casandrei si al lui Serban Cantacuzino 
si socrul lui Dimitrie Cantemir. A intocmit 
prima harta a Tarii Romanesti (in sistem 
Mercator). Opera sa principala este Istoria 
Tarii Romanesti intru care sa cuprinde numele eel 
dintdi si cine aufost lacuitorii ei atunci si apoi cine 
o au mai descalecat si o au stapdnit si in vremile 
de acum cum s-au tras si sta (neterminata). 
Nicolaus Olahus si Samuel Koleseri au fost 
printre sursele sale stiintince. Si-a comandat 
carti in Olanda, la Venetia, la Sibiu. A lasat 
si insemnari de calatorie si a contribuit la 
dezvoltarea culturii prin instalarea de tipo- 
grafii, prin traduced. Biblia r zisa a lui Serban 
(1688), s-a tradus la Bucuresti la initiativa 
lui. A fost ucis de otomani ca sfetnic al lui 
Constantin Brancoveanu. 

Cantacuzino, §erban 

(1640, Targovi§te - 1688, Bucure§ti) 
Domn al Tarii Romanesti (1678-1688). 
A reusit sa puna randuiala in treburile in- 
terne ale tarii taind cativa boieri, incurajand 
dezvoltarea agriculturii, mestesugurilor si 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 145 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Cantacuzino 




comertului. A supravegheat construirea 
mai tnultor monumente, chiar inainte de 
a fi domn. A refacut manastirea intarita 
Comana, ctitoria lui Vlad Tepes si a facut 
acolo locul de inmormantare al Cantacuzi- 
nilor. In 1680 a ridicat in Bucuresti, dupa 
model italian, hanul ce-i va purta numele, 
pe raza actualelor strazi Lipscani, Smardan, 
Doamnei. Aici poposeau si cnejii, dar mai 
ales negutatorii sibieni in trecerea lor prin 
Bucuresti. A ctitorit ansamblul arhitectural 
Cotroceni si 1-a inzestrat cu numeroase 
odoare (unele lucrate de orfevrierii sibieni, 
condusi de starostele Sebastian Hann). Este 
ctitorul bisericilor Mitropoliei, Fundenii 
Doamnei. In timpul atacului Vienei (1683) 
era cu sufletul mai aproape de apuseni, 
trimitandu-le informatii pretioase. Din 
1687 incepe negocieri cu Habsburgii. Sub 
domnia lui se tipareste la Bucuresti Biblia r 
in 1688, cunoscuta ca Biblia de la Bucuresti, 
lucrare coordonata de Constantin Can- 
tacuzino Stolnicul, moment de seama in 
procesul afirmarii limbii romane ca limba 
literara. Cu Sibiul a avut legaturi perma- 
nente, comandand nenumarate piese din 
aur, postav si arme. Se crede ca a conceput 
un plan de atac asupra Constantinopolului 
pentru a-i alunga pe turci din Europa, iar 
puterile vestice i-au promis suportul moral. 
In mijlocul pregatirilor a murit otravit, se 
pare de catre boierii carora le era frica de 
planurile sale vaste. Dupa moartea lui fami- 
lia s-a refugiat la Sibiu. 

Cantacuzino, §tefan 

(? - 1716, Constantinopol) 
Domn al Tarii Romanesti (1714, 1716). Fiul 
stolnicului Constantin C. A fost ucis im- 
preuna cu acesta pentru vina de a fi pastrat 
acordul secret antiotoman cu Habsburgii 
incheiat de Constantin Brancoveanu (Liga 
Dragonului). In timpul scurtei lui domnii, 
mitropolitul Antim Ivireanul a mutat tipo- 
grafia de la Targoviste la Bucuresti si a tiparit 
in greceste, in 1715, Sfatuiri politice crestine 
catre domnul Stefan Cantacuzino ', care a circulat 
in tot spatiul ortodoxiei rasaritene. Ultimul 
domn pamantean in Tara Romaneasca. 
Sotia sa, Pauna, si fiul lui, Radu, care visau 
inca la tronul Tarii Romanesti, au migrat la 
Venetia, de acolo la Viena si in final in Rusia, 
unde se aflau Dimitrie Cantemir si Toma, 
cumnati, spre a cere ajutor. 

Cantemir, Dimitrie 

(26.10.1673, Falciu - 

21.08.1723, zona caspica, Rusia) 

Savant umanist. Domn al Moldovei (1693, 

1711). A studiat la Academia Patriarhiei 

din Constantinopol, fiind mare maestru al 



muzicii otomane (drept care a fost singurul 
domn roman ridicat la rangul de pasa cu 
trei tuiuri), dupa ce studiase in copilarie 
la Iasi cu invatatul grec Ieremia Cacavela, 
absolvent al Oxfordului. Cronicarul Ion 
Neculce (unchi) a fost hatmanul oastei 
sale. Prima sotie, Casandra (m. 1713), a fost 
fiica stolnicului Constantin Cantacuzino. 
Refugiat in Rusia in 1711, a avut o evolutie 
pozitiva in raport cu Petru I, mai ales dupa 
casatoria a doua cu fiica ambasadorului rus 
in Suedia (unde domnea Carol al XH-lea, cu 
care Rusia era in conflict), contele Aleksandr 
Tolstoi. A avut cu aceasta o fiica, Anastasia. 
A devenit sfetnic al imparatului pe probleme 
orientale, a facut prima tipografie mobila cu 
caractere persane din Rusia (aflata astazi la 
Oxford) si - in cadrul planului de cartogra- 
fiere a Rusiei - a facut hartile zonei Marii 
Caspice (Baku de azi), cucerite de Petru I 
de la otomani in razboiul din 1722-1723 
(originalele in Cabinetul lui Petru I de la 
Petersburg). Cantemir a lasat lucrari de mu- 
zicologie turca (primul sistem scris de nota- 
tie a semnelor muzicale, cuprinzand 33 de 
moduri. Era, de altfel, contemporan cu J.S. 
Bach), cantece, o teorie a evolutiei limbilor 
din trunchiul indo-european, prima harta a 
Moldovei (in sistem Mercator, 1714, cu 800 
de toponime scrise cu alfabet latin), primul 
dictionar comparat al limbilor rusa-roma- 
na-latina. A debutat in 1698 la Iasi cu Diva- 
nul sau Galceava inteleptului cu lumea, scrisa in 
romaneste si greceste, influentata de filosofia 
crestina deprinsa de la profesorul sau, Ca- 
cavela. Dupa o perioada dedicata filosofiei 
naturale (in linia belgianului Jean Baptiste 
van Helmont, cu vaste influente orientale, 
pana la caldeeni) si greco-latine, a scris 
lucrarile: Sacrosanctae scientiae indepingibilis 
imago (Imaginea de nezugravit a stiintei sacre), 
1700; Compendiolum universae logices instituti- 
ons (Mic compendiu de logica generald), 1700; 
Monarchiarum phisica examinatio (Examinarea 
fizicd a monarhiilor) , 1700. Apoi interesul 
sau a fost canalizat catre lucrari de istorie 
(romaneasca si universala, istoria religiilor), 
centrul de atac fiind Imperiul Otoman: 
Istoria ieroglificd (1705); Descriptio Moldaviae 
(Descrierea Moldovei), 1714-1716; Hronicul 
a vechimei romano-moldovlahilor, 1719-1722; 
Historia incrementorum atque decrementorum 
Aulae Othomanicae (Istoria cresterii si descresterii 
Curtii Otomane), 1714-1716; Kratkoe skazanie 
ob izokorenenii Brankovanovoi i Kantakuzinih 
familii (Scurtd povestire despre starpirea fa- 
miliilor lui Brancoveanu si a Cantacuzinilor) , 
1717-1718; Kniga sistima muhamedanskoi 
relighii (Cartea sistemului religiei mahomedane), 
1722, anul tiparirii (toate celelalte lucrari 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 146 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Capidan 




Dimitrie Cantemir 



Valeriu Canter 



Theodor Capidan 



s-au tiparit postum), Collectanea Orientalia 
(Colectia orientala), 1722-1723, cuprinzand 
texte de investigare arheologica a Zidului 
Caucazian lasat de Alexandria Macedon, a 
vestigiilor persane ale zonei Caspice, precum 
si hartile zonei caspice (publicata in editia 
de Opere Dimitrie Cantemir, 8 vol., 1878, 
editata de Gr. Tocilescu). A fost sfetnic al lui 
Petru I pentru probleme orientale (cu rangul 
de senator). Documentele acestei parti a 
activitatii sale se afla depuse la Arhivele Ma- 
rinei din zona Petersburg. In anul 2004 a fost 
imprimata pe CD muzica lasata de Dimitrie 
Cantemir, interpretata de Linda Burman, 
acompaniata de Hall & Lux Musica Ihsan 
Ogzen si comentata de Owen Right, care 
cuprinde, pe langa creatii proprii (mai ales 
de dragoste) pentru tambur (instrumentul la 
care canta) si altele, dedicate dervisilor roti- 
tori, prelucrari de folclor romanesc: cantece 
de nunta, sarbe, primele pastrate in istoria 
muzicologiei romanesti. Lucrarile sale au 
constituit baza de informare si de referinta a 
corifeilor Scolii Ardelene pentru raportarea 
la spatiul unitar romanesc ca fiind al fostei 
Dacii. A fost membru al Academiei din Ber- 
lin (1714), iar corespondenta sa cu Leibniz 
atesta faptul ca este si initiator al fondarii 
Academiei Ruse (1725). 

Canter, Valeriu 

(5.02.1955, Zahorna, Republica Moldova) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica la 
Universitatea de Stat din Chisinau. Specia- 
lizare la Institutul de Fizica al Academiei de 
Stiinte a URSS din Moscova, apoi la Centrul 
International de Cercetari la Temperaturi 
Criogenice si Campuri Magnetice Puterni- 
ce, Wroclaw, Polonia, Centrul International 
de Fizica Teoretica, Trieste, Italia, Universi- 
tatea Warwick, Marea Britanie. Profesor la 
Facultatea de Fizica a Universitatii de Stat 
din Chisinau. Cercetator stiintific principal 
la Institutul de Inginerie Electronica si 
Tehnologii Industriale al ASM. Contributii 
in domeniul fizicii semiconductorilor cu 



banda ingusta interzisa, fizica materialelor 
si nanostructurilor semimetalice, fizica si 
ingineria dispozitivelor electronice si ter- 
moelectrice. A condus programul de stat 
Nanotehnologii, materiale multifunctionale 
si microsisteme electronice. A contribuit la 
elaborarea legii cu privire la energia regene- 
rabila. Laureat al Premiului de Stat, medalii 
de aur si de argint la saloane internationale 
de inventica. Membru al Consiliilor Specia- 
lizate de fizica semiconductorilor si dielec- 
tricilor, fizica teoretica, fizica corpului solid. 
Presedinte al Comitetului International 
de Expertiza si Consultanta al Institutului 
Unificat, Dubna, Rusia. Coordonator pen- 
tru Moldova al unor proiecte europene in 
domeniul fizicii aplicate. Membru al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei. 

Capidan, Theodor 

(15.04.1879, Perlepe, Macedonia - 
1.09.1953, Bucure§ti) 

Filolog. Aroman. A facut liceul la Bucuresti. 
A absolvit Filologia romanica la Leipzig (cu 
Gustav Weigand), a fost asistent la Institu- 
tul Balcanic din Leipzig, profesor de limba 
romana si director la Scoala Superioara de 
Comert in limba romana din Salonic (1902- 
1919), conferentiar pentru dialecte transda- 
nubiene la Universitatea din Cluj-Napoca 
(1924-1937), dar si profesor, apoi decan 
(1927-1928) si prodecan (1928-1929). In 
1937 devine profesor de limbi romanice la 
Universitatea din Bucuresti. Colaborator la 
Dictionarul Academiei Romane, incepand cu 
1910. Din 1948 a continuat sa activeze in ca- 
drul Institutului de Lingvistica al Academiei 
din Bucuresti. S-a ocupat de dialectele limbii 
romane. A lasat in manuscris un dictionar 
etimologic al tuturor graiurilor romanesti. 
Lucrari: Meglenoromdnii: I. Istoria si graiul 
lor, Ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1925; 
II. Literatura populara la meglenoromdni; III. 
Dictionar meglenoroman, Academia Romana; 
Farserotii: studiu linguistic asupra romdnilor 
din Albania, Cluj, 1930; Aromanii: dialectul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 147 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Capoianu 




aroman, studiu lingvistic, Bucuresti, 1932. In 
1943 a publicat monografia Limbd si culturd. 
Membru al Academiei Romane (1935), ex- 
clus in 1948, repus in drepturi in 1990. 

Capoianu, Dumitru 

(19.10.1929, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul din 
Bucuresti. A intreprins calatorii de studii si 
documentare in Bulgaria, Austria, URSS, 
Franta, SUA, Germania, Belgia, Luxemburg, 
Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Polonia, 
Iugoslavia etc. A fost realizator muzical la 
studiourile Romfilm (1950-1951) si Ale- 
xandru Sahia (1951-1952) din Bucuresti; 
maestru de sunet si regizor muzical la Radi- 
odifuziunea Romana (1952-1954); director 
la Filarmonica George Enescu din Bucuresti 
(1969-1973). Lucrari: muzica de teatru (Dru- 
mul otelului, scena de balet, 1965; Pistruiatul, 
musical in 2 acte, 1987), muzica vocal-sim- 
fonica (Cinci Cdntece din Ardeal, pentru cor de 
femei, oboi solo si orchestra de coarde, 1961; 
Valses ignobles etpas sentimentales, suita pentru 
mezzosoprana si orchestra de coarde, 1986), 
muzica simfonica (Pasdrea Phoenix, suita din 
muzica filmului cu acelasi titlu, 1975; Mic 
concert pentru 2 piane, 6 viori si orchestra, 1984), 
muzica de film (Jad, cuart, agatd, 1961; Ostro- 
vul lupilor, 1970), muzica de camera (Trio pen- 
tru vioard, viola si violoncel, 1968; Cinci moduri 
de intrebuintare pentru un arcus, pentru vioara, 
oboi si pian, 1981), muzica corala (Rugdciune, 
pentru cor mixt, 1979). A fost distins cu pre- 
miul II la Festivalul Mondial al Tineretului 
de la Moscova (1957), Palme d'Or la Cannes 
(1957), Premiul de Stat (1962), Ordinul 
Meritul Cultural, clasa a V-a (1 968) si clasa 
a Ill-a (1973), premiile Uniunii Compozito- 
rilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983), 
Premiul Academiei Romane (1977). 

Capsali, Floria 

(23.03/6.04.1900, Bitolia, Macedonia - 
29.07.1982, Bucure§ti) 

Balerina. Aromanca. Din familia actorului 
Ion Manolescu dupa mama. A absolvit 
Academia de Teatru si Conservatorul din 
Bucuresti, apoi a plecat la Paris pentru 9 ani, 
timp in care studiaza cu Enrico Cecchetti 
(marele pedagog care a sustinut Scoala de 
la Sankt Petersburg si a fost profesorul dan- 
satorilor din renumita trupa a lui Diaghilev) 
si mai apoi cu Nicolas Legat. In paralel 
audiaza cursurile de istoria artei la Sorbona 
si frecventeaza bibliotecile Parisului, adu- 
nand un impresionant material despre arta 
in general si dans, sub toate formele lui, 
in special. Revenita la Bucuresti, sustine 
numeroase recitaluri in coregrafii proprii, 
costumele fiind desenate de Marcel Iancu 



si Victor Brauner, ca: Papillon de Schumann, 
Mefisto - vals de Liszt - si monteaza scene 
coregrafice in spectacolul de teatru Visul unei 
nopti de vara. In anul 1926 se casatoreste cu 
sculptorul Mac Constantinescu, care are, 
printre altele, si un real talent de scenograf, 
contribuind astfel la realizarea decorului si 
costumelor pentru Nunta in Carpati de Paul 
Constantinescu. In 1927 a facut parte din 
echipele sociologice ale lui Dimitrie Gusti 
pentru partea de dans si muzica populara. 
La scurt timp infiinteaza o scoala parti- 
culara de dans, unde se formeaza, printre 
altii, Marie Jean Livezeanu, Mimi Tutunaru, 
carora li se adauga mai tarziu Gabriel Negri 
(cunoscutul teoretician si dansator), Oleg 
Danovschi, Gabriel Popescu, Trixi Checais, 
Gelu Matei, Gelu Barbu, Bella Balogh, Ion 
Tugearu - cei care de fapt au fondat baletul 
romanesc in anii 1950. A condus Opera Ro- 
mana (infiintata ca institutie de stat in 1921) 
si a organizat scoala de balet (scoala de stat, 
1921) unde s-au format si continua s-o faca 
generatii intregi de dansatori, scoala care ii 
poarta astazi numele: Liceul de Coregrafie 
Floria Capsali din Bucuresti. 

Cap§a, Grigore 

(1841, Macedonia - 1902, Bucure§ti) 
Om de afaceri. Aroman. Mai avea 11 frati. 
S-a scolit la Paris in arta cofetariei. Acolo 
s-a si casatorit cu Marie Obeline Vautier si 
apoi a venit la Bucuresti. A cumparat Casa 
Slatineanu de pe Podul Mogosoaiei (Calea 
Victoriei), unde era deschis un salon cu 
vad comercial si 1-a schimbat, impreuna cu 
fratele sau Vasile, pe fondul de efervescenta 
care pregatea Mica Unire, in 1852, in Casa 
Capsa (cofetarie, cafenea, restaurant si ho- 
tel). Acolo erau scrise cronicile mondene 
ale lui Claymoor (Radu Vacarescu), acolo 
se duceau diplomatii straini si protipendada 
romaneasca. Din 1856 sunt calificati acolo 
cofetari romani. Produsele noi erau paten- 
tate. La fel ambalajele. Acolo au venit Sarah 
Bernhardt, printul Nicolae al Rusiei, printul 
Milan al Serbiei, Carol I, Titu Maiorescu, 
maresalul Joffre al Frantei (in 1920), in 
cinstea caruia produce prajitura in forma de 
teava de tun numita pana astazi joffre. O par- 
te din actiunea romanului lui Paul Morand, 
in pregatiera celui de-al Doilea Razboi Mon- 
dial, intitulat Bucarest, se desfasoara la Capsa. 
Faima casei aduce proprietarului numeroase 
recunoasteri. A obtinut mai intai doua men- 
tiuni la Expozitia Universala de la Paris, in 
1867. Dupa sase ani, la Expozitia Universala 
de la Viena, a obtinut Medalia de Merit. 
A participat la aceasta expozitie la invitatia 
lui Nicolae Kretzulescu, pe atunci ministru 
al Agriculturii, Comertului si Lucrarilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 148 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Carada 



Publice. Membrii Comisiei romane a expozi- 
tiei i-au adresat felicitari printr-un act oficial. 
In 1873 a obtinut si Medalia de Aur la Paris. 
Tot acolo, dupa inca doi ani, in 1875, i s-a 
decernat Medalia de Aur pentru bomboane, 
dulceata de trandafiri si alte produse. Anul 
1880 ii mai aduce doua diplome de onoare 
la Expozitia de Arte si Industrii Romane a 
Societatii Concordia Romana. La doi ani 
dupa aceasta, maestrul a mai castigat o parte 
importanta a pietei europene. A obtinut 
medalia de bronz la o expozitie universale 
de vinuri, spirtoase, lichioruri si bauturi 
fermentate, fiind singurul roman care a par- 
ticipat cu produse vinicole la Bordeaux. Prin 
aceasta realizare a facut cunoscute vinurile 
romanesti in Europa. Dupa premiul sau, 
vinurile au inceput sa fie apreciate si cautate. 
Anul 1883 i-a mai adus o diploma de onoare 
clasa I, pentru vinuri de Cotnar. De atunci a 
fost prezent la toate expozitiile din domeniu. 
Mari succese la Paris i-au adus anii 1889 si 
1 900. Medalia de Aur, oferita de un prestigios 
juriu international, in 1889, iar dupa doi ani, 
trei medalii de aur si doua Grand-Prix-uri. 
In 1869 a primit titlul de furnizor al curtii 
princiare din Romania. A primit Medalia 
Bene Meriti clasa I, apoi Steaua Romaniei, 
pana la gradul de ofiter, Coroana Romaniei 
cu gradul de comandor, ofiter al Legiunii de 
Onoare franceze si comandor al Ordinului 
sarbesc Tacovo. La toate acestea se adauga 
includerea sa in comisii, jurii si organizatii 
europene cu profll economic. A fost ales 
membru al Institutului Stiintinc European, 
cu ocazia reuniunii de la Paris din anul 
1885, recunoscandu-i-se astfel meritele de 
deschizator de drumuri. Academia Nationa- 
la, Agricola, Manufacturiera si Comerciala a 
Frantei 1-a admis membru in 1889. 

Caraciobanu, Dumitru 

(22.04.1937, Novoselskoe, Basarabia - 
14.11.1980, Chi§inau) 

Actor. Aroman ca origine. A absolvit Scoala 
de teatru B. Sciukin din Moscova. Actor la 
Teatrul Luceafarul din Chisinau. A facut si 
roluri in film: Omul merge dupa soare, 1961; 
Leacuri amare, 1962; Asteptati-ne in zori, 1963; 
Ultima noapte in rai, 1964; Bariera, 1965; Poie- 
nele rosii, 1966; Lautarii, 1971; Crestaturi spre 
amintire, 1972; Durata zilei, 1974; Viforul rosu, 
1971; Furtuni de toamna, 1974; Minia, 1974; 
Vreau sa cant, 1974; Calul, pusca si nevasta, 
1975; Povestea lui Fat-Frumos, 1977; Agent al 
Serviciului Secret, 1978; La portile Satanei, 1980. 

Caracostea, Dumitru 

(10.03.1879, Slatina - 2.06.1964, Bucure§ti) 
Critic, istoric literar si comparatist. Elev al 
lui Titu Maiorescu si al lingvistului german 




Dumitru Caraciobanu 



Eugeniu Carada 



Wilhelm Meyer Liibke. Studii filologice la 
Bucuresti si specializare la Viena. Profesor 
la Universitatea din Bucuresti (1930-1944), 
din 1933 director al Institutului de Istorie 
Literara si Folclor pe care 1-a infiintat pe 
langa Catedra de istoria literaturii romane 
moderne si folclor. In 1948, odata cu instau- 
rarea regimului comunist in Romania, a fost 
exclus din invatamant. Pe 5 mai 1950 a fost 
arestat si tinut timp de 5 ani la inchisoare 
fara a fi judecat. In penitenciarul Sighet s-a 
convertit la greco-catolicism prin interme- 
diul preotului profesor blajean loan Vultur. 
A fost primit in Biserica Romana Unita cu 
Roma prin binecuvantarea episcopului Iuliu 
Hossu, aflat in aceeasi inchisoare. Si-a pus 
problema metodei stiintifice in critica lite- 
rara, anticipand metodele structuraliste de 
analiza (citeaza structuralistii rusi, miscarea 
Opoiaz aparuta in 1915): Critice literar e, 
1943-1944. Studiaza folclorul dupa metode 
morfologico-geografice: Problemele tipologiei 
folclorice, 1971, postum. Ca istoric literar a 
fost receptiv la Gestalttheorie si lucrarile lui 
Ch. Bally, in Arta cuvdntului la Eminescu, 1938; 
Expresivitatea limbii romane, 1 942, anticipand, 
in buna masura, lucrarile stilistice ale lui 
Tudor Vianu. A lasat interesante cercetari 
de comparatistica: motivele Lenore si Mi- 
orita in literatura europeana. Activitatea sa 
literara si stiintinca s-a orientat in doua di- 
rectii: studiile de folclor (Miorita in Moldova, 
Muntenia si Oltenia, 1924) si exegeza operei 
eminesciene. A colaborat la revistele Convor- 
biri literare, Adevdrul literar, Flacara, Langue et 
litterature, Revista Fundatiilor Regale. Membru 
al Academiei (1938), exclus in 1948, repus in 
drepturiin 1990. 

Carada, Eugeniu 

(29.11.1836, Craiova - 10.02.1910, Bucure§ti) 
Gazetar si scriitor. Aroman ca origine. A fa- 
cut Dreptul si Literele la College de France, 
Paris. A fost, foarte tanar, pasoptist, apoi uni- 
onist. Adept al aducerii unei dinastii straine 
la conducerea tarii. Dar, conspirator prin 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 149 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Caradja 




vocatie, a complotat si contra lui Carol I. 
A avut legaturi cu Giuseppe Mazzini. Dupa 
1880 a fost in conducerea Partidului Liberal. 
A tradus, adaptat si localizat peste o suta de 
drame si vodeviluri din literatura franceza 
(E. Scribe, E. Augier, Ed. Foussier, Ph. Du- 
manoir s.a.): Bucurestenii, Ion cucierul, Cimpoiul 
dracului, Pdcatele vechi, Cdpitanul negru, Fratii 
din munte s.a. A scris poezie: Milcovul, Cdntec, 
Pandurul cersetor, 1857, sunt cele mai cunos- 
cute. A lasat si lucrari originale, cu inclinatii 
romantice, precum Ultima ord a unui ostean 
romdn din timpul luiMihai, 1855. 

Caradja, Aristide 

(28.09.1861, Dresda - 29.05.1955, Bucuresti) 
Print, entomolog si jurist. A facut parte din 
familia Caradja (Caragea), o familie nobila de 
origine greceasca (fanariota), ai carei membri 
au ocupat de-a lungul timpului importante 
functii in cadrul Imperiului Otoman. A stu- 
diat si a colectionat vestita sa colectie de 
fluturi (avand peste 110 000 de exemplare, 
care, incepand din 14 iunie 1944, se afla 
la Muzeul Antipa din Bucuresti) pe mosia 
sa din Grumazesti, unde dainuie si astazi 
conacul situat in mijlocul unui mic pare 
dendrologic constituit din arbori seculari de 
stejar, frasin, carpen, castan, tei, dar si din 
alte specii rare de arbori si arbusti adusi din 
intreaga lume. Casa are un singur nivel, cu 
o terasa larga in fata unui salon mare, din 
care se deschid intrarile in celelalte incaperi. 
Membru de onoare al Academiei Romane 
(1930), reconfirmat in 1948. 

Caradja, Catherine Olympia 

nume la na§tere Cretulescu 
(28.01.1893, Bucuresti - 
26.05.1993, Hill Country, Texas, SUA) 
Militanta antifascists. Era o Cantacuzino 
dupa mama. Educata la Londra, Bruxelles, 
Bucuresti. A facut numeroase acte de filan- 
tropie, avand o retea proprie de spitale care 
a functionat in timpul celui de-al Doilea 
Razboi Mondial. 

Carafoli, Elie 

(15.09.1901, Veria, Grecia - 1983, Bucuresti) 
Inginer de origine aromana, considerat un 
pionier al aerodinamicii. A studiat la Politeh- 
nica din Bucuresti si si-a luat doctoratul in 
stiinte fizice la Paris. A fost asistent la Catedra 
de mecanica fluidelor de la Sorbona. A in- 
cercat sa puna in evidenta realizarile prede- 
cesorului sau, Gheorghe Botezatu (Georges 
de Bothezat). A inaugurat la Politehnica din 
Bucuresti cursuri de aerodinamica (1928) 
si mecanica avionului. A fost primul pas in 
infiintarea Facultatii de Aeronave din Bucu- 
resti. Director al Institutului de Mecanica 



Aplicata. Fondator al scolii aerodinamice 
romanesti, a inventat „profilele Carafoli" si 
bordul avionului romanesc IAR. Membru al 
Academiei Internationale de Aeronautica, al 
Academiei de Arte si Stiinte din Toulouse, al 
Societatii Regale de Aeronautica din Lon- 
dra, presedinte al Federatiei de Astronautica 
(1968-1970). A primit premiul Breguet cu 
Medalia de Onoare, diploma Paul Tissan- 
dier, Medalia Karl Friedrich Gauss. Om de 
Stiinta Emerit. Membru al Academiei Ro- 
mane (1948), presedinte al Sectiei de stiinte 
tehnice a Academiei Romane (1966-1983). 

Caragea, Boris 

(11/24.01.1906, Balcic, Bulgaria - 
8.08.1982, Bucuresti) 

Sculptor. Din familia domnitorului loan 
Gheorghe C. A luat lectii cu Hrandt Avachian 
la Balcic, a absolvit Belle Arte la Bucuresti ca 
elev al lui O. Han, Frederic Storck, D. Paciu- 
rea. Profesor la Catedra de sculptura a Insti- 
tutului de Arte Plastice din Bucuresti. A creat 
sculpturi bazate pe mitologia romaneasca: 
Fdt-Frumos luptdnd cu balaurul, Sfarmd-Piatrd, 
Mesterul Manole, Ultima sdgeatd (la Caliacra), 
Enescu (la Detroit). Laureat al Premiului de 
Stat. Artist al Poporului (1962). Membru 
corespondent al Academiei Romane (1955). 

Caragea, loan Gheorghe, nume la na§tere 
loannis Gheorghios Karatzas 

(1734, Constantinopol - 1844, Atena) 
Domn fanariot al Tarii Romanesti (1812- 
1818). Tata al domnitei Ralu. Si-a cumparat 
domnia de la sultan pentru trei ani. A pus 
impozite foarte mari; iar in timpul lui a 
izbucnit o epidemie de ciuma bubonica. 
L-a ajutat pe varul sau, Nicolae C, sa de- 
vina proprietarul orasului Ploiesti, ceea ce a 
produs revolta negustorilor. Deoarece a stat 
pe tron de doua ori mai mult decat platise, 
a fugit spre Brasov cand a aflat ca il cautau 
trimisii sultanului, iar de acolo in Italia si 
apoi la Atena. Averea sa uriasa a fost depusa 
parte in Rusia, pentru a sprijini, cu ajutor 
rusesc, actiunea de obtinere a independen- 
tei Greciei, parte a luat-o cu el, sprijinind 
Eteria. A creat o scoala domneasca greceas- 
ca la Bucuresti, extinzand-o cu studiul fran- 
cezei, stiintelor naturale, matematicii, fizicii, 
dreptului si literelor, si a sprijinit actiunile 
fiicei sale, domnita Ralu, de promovare a 
miscarii teatrale. 

Caragea, Ralu 

nume la na§tere Ralu Karatzis 

(~ 1760 - ?) 

Domnita munteana. Fiica cea mica a dom- 

nului fanariot loan Gheorghe C. Formata in 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 150 



& 



31.10.2011 17:22:41 



Caragiali 




loan Gh. Caragea 



Ion Luca Caragiale 



Mateiu Caragiale 



Costache Caragiali 



cultura europeana, a amenajat un teatru in 
palatul tatalui sau si a sprijinit formarea unei 
clase de actorie la Scoala Domneasca. Ea 1-a 
trimis pe Aristia la Paris pentru a studia de- 
clamatia si actoria. Tatal sau a extins in 1817 
aceasta clasa de actorie, introducand studiul 
limbilor latina, greaca, franceza, al stiintelor 
naturale, matematicii, fizicii, dreptului si 
literelor. Deoarece teatrul a avut succes, a 
organizat o sala pentru publicul larg, pe ac- 
tuala Cale a Victoriei, care s-a numit Teatrul 
de la Cismeaua Rosie. A fost prima sala de 
spectacole permanenta din capitala si s-a 
deschis cu Italiana din Alger de Rossini, in 
interpretarea trupei Teatrului din Viena. 

Caragiale, Ion Luca 

(30.01.1852, Haimanale, azi I.L. Caragiale, 
jud. Prahova - 22.06.1912, Berlin, Germania) 
Scriitor. Nepot al lui Costache si Iorgu C, 
nu al lui Luca C. A urmat clasa de mimica 
si declamatie a unchiului sau (1868-1870). 
A luat parte la revolutia de la Ploiesti a lui 
Candiano Popescu (1870). A fost adus 
la Junimea bucuresteana de Eminescu 
(1878) si a devenit in acelasi an redactor 
la ziarul Timpul, impreuna cu Eminescu si 
Slavici. A editat publicatii satirico-umoris- 
tice: Claponul, 1877; Calendarul Claponului, 
1878; Moftul roman, 1893 - impreuna cu 
A. Bacalbasa - si revista Vatra (1894-1896) 
impreuna cu loan Slavici si George Cosbuc. 
A ridicat dramaturgia romaneasca la presti- 
giu european - Eugene Ionesco se declara, 
in Notes et contrenotes, elevul sau - fiind 
creator al unor tipuri memorabile si al unor 
formulari devenite proverbiale in limbajul 
uzual. A scris comedii: O noapte furtunoasa, 
1879; Conu Leonida fata cu reactiunea, 1880; 
O scriso are pier duta, 1884; D-ale carnavalului, 
1885 si o drama: Napasta, 1890, care a 
generat un proces literar in urma acuzatiei 
de plagiat (avocatul lui Caragiale a fost 
B.St. Delavrancea). Volumele Teatru, 1891, 
si Napasta au fost respinse de la Premiul 
Academiei (raportor B.P. Hasdeu). A scris 



proza scurta: Schite, 1896; Momente, 1901 r 
unde satirizeaza, ca si in teatru, moravurile 
politice si tarele micii burghezii. A mai scris 
si nuvele psihologice: O facile de Fasti, 1892, 
si fantastice: Kir Ianulea, prelucrare dupa 
Belfegor Arcidiavolo de Machiavelli, si Abu 
Hassan, prelucrare dupa O mie si una de nopti. 
S-a ridicat impotriva celor care au inabusit 
in sange rascoala de la 1907 in Die Zeit, in 
articolul cu titlul ,,1907". Membru post- 
mortem al Academiei Romane (1948). Dupa 
revolutia din 1989 au existat un partid po- 
litic, Partidul Liber Schimbist (1990-1993), 
care se reclama de la Caragiale (presedinte 
fondator St. Cazimir, exeget al operei lui 
Caragiale), si Academia Catavencu, fundatie 
si publicatie satirico-umoristica (fondator 
poetul Mircea Dinescu). 

Caragiale, Luca Ion 

(2.07.1893, Bucure§ti - 7.06.1921, Bucure§ti) 
Poet. Fiu mezin al lui I. L. Caragiale. A lasat 
versuri de tendinta avangardista, cu influen- 
te folclorice: Jocul oglinzilor, 1972 - postum, 
proza, traduced. 

Caragiale, Mateiu 

(25.03.1885, Bucure§ti - 17.01.1936, Bucure§ti) 
Scriitor. Fiu natural, recunoscut de I. L. Ca- 
ragiale. Capodopera sa, Craii de Curtea Veche, 
1929, este un roman de genul lui A rebours 
de Huysmans, somptuoasa evocare lirica a 
crepusculului aristocratiei bucurestene in- 
tr-o lume semibalcanica si semioccidentala 
de inceput de veac XX. 

Caragiali, Costache 

(29.03.1815, Bucure§ti - 13.02.1877, Bucure§ti) 
Actor si scriitor. Grec la origine. Este un- 
chiul marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. 
A studiat actoria cu C. Aristia la scoala des- 
chisa sub auspiciile Societatii Filarmonice. 
A fost primul director al Teatrului Mare 
(National) din Bucuresti (1853). A scris 
comedii si texte teoretice despre teatru: Fu- 
riosul, 1840; Epistola catre Grigore Alexandrescu, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 151 



^ 



31.10.2011 17:22:41 



Caragiali 




1841; Leonil sau Ce produce dispretul, 1841; 
O repetitie moldoveneascd sau Noi si iar noi, 
1844; O soare la mahala sau Amestec de dorin- 
te, 1847; Doi cotcari sau Pdziti-vd de rdi ca de 
foe, 1 849; Umbra lui Stefan eel Mare si Mihai 
Bravul; Prologul pentru inaugurarea noului teatru 
din Bucuresti (1852), 1881; Teatrul National in 
Tara Romdneascd (1855), 1867 s.a. Prin anver- 
gura, adresa si stil este un Vasile Alecsandri 
al Tarii Romanesti. 

Caragiali, lorgu 

(1826, Bucuresti - 9.02.1894, Bucuresti) 
Actor si dramaturg. Frate al lui Costache si 
Luca C, unchi al lui Ion Luca C. A scris „can- 
ticele cornice" si „tablouri dramatice": Mos 
Trifoi sau Cum ti-i asterne asa-i dormi, 1859. 

Caragiani, loan D. 

(11.02.1841, Avdela, Grecia - 13.01.1921, Iasi) 
Folclorist si traducator. Aroman. Unchi 
al Elenei Stoenescu C. A absolvit liceul la 
Vlaho-Clisura si Filologia la Atena. Profesor 
de limba greaca la Universitatea din Iasi. 
Lucrari: Curs complet de gramaticd elind, 2 vol., 
1870, 1872; Romdnii din Macedonia si poezia 
lor popular a r 1869; Studii istorice asupra romd- 
nilor din Peninsula Balcanica, 1891. Membru 
fondator al Societatii Academice Romane 
(1866), presedinte al sectiunii literare a Aca- 
demiei (1910-1913; 1918-1921). 

Caragiani Stoenescu, Elena 

(13.05.1887, Tecuci - 29.03.1929, Bucuresti) 
Aviatoare. Nepoata de frate a lui loan D.C. 
Origine aromana. A absolvit Dreptul la Iasi. 
A luat lectii de zbor cu locotenentul Andrei 
Popovici, cumnatul sau, si a zburat impre- 
una cu Mircea Zorileanu (brevetul nr. 3 
eliberat in Franta), partener de echitatie. 
A absolvit Scoala de Pilotaj a lui George 
Valentin Bibescu, dar Spiru Haret (ministru) 
i-a refuzat brevetul pentru ca era femeie. 
A plecat in Franta, la Scoala Civila de Avi- 
atie din Mourmelon le Grand, in Champ de 
Chalon, condusa de Roger Sommer, unde 
a fost pregatita pentru examenul teoretic 
si de zbor, pe care le-a luat cu brio. Fede- 
ratia Aeronautica Internationala i-a eliberat 
Brevetul International de Pilot aviator cu 
nr. 1591 din 22.01.1914. A cerut sa lupte pe 
front in Primul Razboi Mondial si a fost din 
nou respinsa pentru ca era femeie (generalul 
Crainiceanu). A plecat din nou in Franta 
si a fost reporter de front, folosind avionul 
pentru vizualizarea situatiilor. A ajuns in 
SUA pentru a provoca femeile pilot de acolo 
la un zbor peste Atlantic. S-a intors in tara in 
1916 si a solicitat sa transporte raniti si me- 
dicamente pe front, flind din nou refuzata. 




Matilda Caragiu-Marioteanu 



Toma Caragiu 



Aviatia sanitara avea sa apara dupa un sfert 
de veac. A plecat in Franta si a fost trimisa 
in Mexic ca reporter pentru evenimente 
aeriene. A fost a 10-a femeie pilot din lume. 

Caragiu-Marioteanu, Matilda 

(20.07.1927, Hrupisti, Grecia - 
11.03.2009, Bucure§ti) 

Lingvista. Familie de aromani migrata in 
Romania in 1928. Sora a actorului Toma C. 
A studiat Filologia la Universitatea din 
Bucuresti si a fost profesor al Universitatii. 
Lucrari: Fonomorfologie aromana. Studiu de 
dialectologie structurala, 1968; Compendiu de 
dialectologie romdna, 1975. Premiul Acade- 
miei Romane pentru editarea Liturghierului 
aromanesc, 1962, manuscris anonim inedit, 
evidentiind astfel vechimea si soliditatea 
culturala a graiurilor romanesti de la sud de 
Dunare. A scris Compendiu de dialectologie ro- 
mdna (nord- si sud-dundreana) , 1975, Premiul 
Academiei Romane. A cules poezie populara 
aromaneasca: Di nuntru si-din-afoard. Stihuri 
armdnesti, 1994; Neuri. Zdpezi. Neiges, 2002, 
evidentiind diferentele si apropierile intre 
graiul aromanesc aparut in sudul Dunarii 
si eel daco-roman, de la nordul fluviului, 
care sta la baza limbii romane literare, fiind 
semnul marelui bazin de formare a limbii si 
poporului roman, dupa cucerirea romana, 
pe ambele maluri ale Dunarii. Membru 
corespondent al Academiei Romane, 1993. 

Caragiu, Toma 

(21.08.1925, Hrupisti, Grecia - 
4.03.1977, Bucuresti) 

Actor de teatru, TV, film. Familie din Epir, 
stabilita la Ploiesti. Frate al Matildei C.-M. 
Se inscrie la Drept, dar abandoneaza cur- 
surile si intra la Conservatorul de Muzica si 
Arta Dramatica din Bucuresti, clasa Victor 
Ion Popa. In vacante sustine o vie munca 
de animator cultural, aduna in jurul sau 
tineri artisti si realizeaza spectacolul Tache, 
Ianke si Cadar de V I. Popa, pe care il joaca 
la cinematograful Modern din Ploiesti, apoi 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 152 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Caraman 



Trandafirii rosii de Zaharia Barsan. Astfel ia 
fiinta Brigada culturala Prahova, nucleu ce 
se va transforma in 1947 in Teatrul Sindi- 
catelor Unite, din care se va naste, in 1949, 
Teatrul de Stat din Ploiesti. In 1948 este 
angajat al Teatrului National din Bucuresti. 
In 1951 se angajeaza la nou-infiintatul 
Teatru de Stat din Constanta unde joaca, 
printre altele, rolul Rica Venturiano din 
O noapte furtunoasa. In anul 1953 este numit 
director al Teatrului de Stat Ploiesti, functie 
pe care o va detine timp de 12 ani. In 1965 
pleaca, invitat de Liviu Ciulei, la Teatrul 
Bulandra din Bucuresti, lasand in urma lui 
o zestre de 90 de premiere. A jucat alaturi 
de alti mari actori cum ar fi Stefan Banica 
senior, Octavian Cotescu, Rodica Tapalaga 
etc. Roluri: Poveste sentimentala, regia Iulian 
Mihu, 1962; Strdzile au amintiri, regia Ma- 
nole Marcus, 1962; Politicd si delicatese, regia 
Haralambie Boros, 1963; Cartierul veseliei, 
regia Manole Marcus, 1965; Procesul alb, re- 
gia Iulian Mihu, 1966; Haiducii, regia Dinu 
Cocea, 1966; Vremea zapezilor, regia Gheor- 
ghe Naghi, 1966; Seful sectorului suflete, regia 
Gheorghe Vitanidis, 1967; Subteranul, regia 
Virgil Calotescu, 1967; Rdpirea fecioarelor, re- 
gia Dinu Cocea, 1968; Rdzbunarea haiducilor, 
regia Dinu Cocea, 1968; Haiducii lui Sapte 
Cai, regia Dinu Cocea, 1970; BD in alerta, 
1970; Zestrea Domnitei Ralu, regia Dinu 
Cocea, 1971; Sdptdmdna nebunilor, regia 
Dinu Cocea, 1971; Facerea lumii, regia Ghe- 
orghe Vitanidis, 1971; Bariera, regia Mircea 
Muresan, 1972; Ciprian Porumbescu, regia 
Gheorghe Vitanidis, 1973; Proprietarii, regia 
Serban Creanga, 1974; Trei scrisori secrete, 
regia Virgil Calotescu, 1974; Total risipitor, 
regia Adrian Petringenaru, 1974; Actorul si 
salbaticii, regia Manole Marcus, 1975; Nufil- 
mam sa ne amuzam, regia Iulian Mihu, 1975; 
Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975; 
Operatiunea „MonstruV' ', regia Manole Mar- 
cus, 1975; Serenada pentru etajul XII, regia 
Carol Corfanta, 1976; Gloria nu canta, regia 
Alexandru Bocanet, 1977; Buzduganul cu trei 
peceti, regia Constantin Vaeni, 1 977; Marele 
singuratic, regia Iulian Mihu, 1977. 

Caraion, Ion nume la na§tere 
Stelian Diaconescu 

(24.05.1923, Ru§avat, com. Vipere§ti, 
jud. Buzau - 21.07.1986, Lausanne, Elvetia) 
Poet. Absolvent al Facultatii de Litere si 
Filosofie din Bucuresti. Redactor la Timpul, 
Ecoul, Lumea, Contemporanul. In Elvetia (unde 
s-a stabilit in 1983) a editat revistele 2 plus 2, 
Don Quichotte, Correspondences (1983, revista 
de poezie in sase limbi, dupa modelul re- 
vistei Agora). A facut inchisoare in perioada 




Mihail Caraman 



1950-1955 si 1958-1964 (in acest proces 
fiind initial condamnat la moarte). A scris 
o lirica protestatara: Panopticum, 1943, de- 
but, confiscat de cenzura (recuperat de St. 
Augustin Doinas dupa 1989); Cantece negre, 
1945; Dimineata nimanui, 1967, Necunoscutul 
ferestrelor, 1969, Premiul Academiei; Cimitirul 
de stele, 1971; Frunzele din Galaad, 1973; Pd- 
larierul silabelor, 1976; Lacrimi perpendiculare, 
1978; La terre a mange ses frontieres (Pdmantul 
si- a inghitit hotarele), 1985; Apa de apoi, pos- 
tum, 1991, Bucuresti; Omul profilat pe cer, 
postum, 1992, Bucuresti; he livre de poemes 
perdus suivi de Peau des oiseaux et autres poemes 
(Cartea poemelor pierdute urmatd de Pielea pd- 
sarilor si alte poeme, postum), 1995. A scris si 
eseuri: Eseu, 1966; Bacovia • Sfdrsitul continuu, 
1977; Insectele tovarasului Hitler, 1982, Miin- 
chen, si a tradus din Scherwood Anderson, 
Marcel Aime, Dumas Tatal, Baudelaire, 
Valery, Whittman, Sandburg s.a.: Spoon River 
Anthology - Antologia Rdului Lingurii, 1979, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. 

Caraman, Mihail 

(11.11.1928, Oancea, jud. Gorj) 
General. A studiat la Bucuresti. Ofiter in 
cadrul Directiei de Informatii Externe a 
Securitatii. Sef al rezidentei de spionaj din 
Paris (1958-1968), a organizat si condus 
asa-numita „retea Caraman", care a reusit sa 
sustraga si sa aduca in tara unele documente 
din Cartierul General NATO, provocand 
daune grele Aliantei Nord-Atlantice. Seful 
Diviziei de contrainformatii de la Directia de 
Informatii Externe. Trecut in rezerva dupa 
plecarea generalului Ion Mihai Pacepa din 
tara, decorat de KGB pentru obtinerea listei 
de ofiteri de contrainformatii CIA infiltrati 
in tarile Europei de Est. Reactivat si numit 
in functia de adjunct al ministrului Apararii 
Nationale si comandant al Centrului de 
Informatii Externe, centru care a devenit la 
13 decembrie 1990 Serviciul de Informatii 
Externe. Pensionatin 1992. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 153 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Caraman 




Caraman, Petru 

(14.12.1898, com. Varlezi, jud. Galati - 
9.01.1980, la§i) 

Folclorist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Iasi, avandu-i profesori pe G. Ibraileanu, 
Al. Philippide, Ion Petrovici, Dimitrie Gus- 
ti. Specialized la Varsovia, Lvov, Cracovia 
(1925-1928). Director al Institutului Roman 
din Sofia (1934-1937), profesor de slavistica 
la Universitatea din Iasi. A publicat lucrari 
de folcloristica si etnografie comparata 
Datinile romdnesti, in limba franceza, 1934: 
Descolindatul in sud-estul Europei, 2 vol., 1981 
Colindatul la romani, slavi si alte popoare, 1983, 
postum. Membru post-mortem al Academi- 
eiRomane(1991). 

Caramitru, Ion 

(9.03.1942, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film, regizor, de origine 
aromana. Este presedinte al UNITER din 
1990 si director al Teatrului National din 
Bucuresti. Este absolvent al Institutului de 
Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragi- 
ale (1964). A participat la revolutia romana 
din 1989 si, alaturi de Mircea Dinescu, a 
anuntat la televiziune caderea regimului 
Ceausescu. Membru PNTCD, ministru al 
Culturii (12 decembrie 1996-28 decembrie 
2000) in guvernele Victor Ciorbea, Radu 
Vasile, Mugur Isarescu. Este vicepresedinte 
al Asociatiei Revolutionarilor fara Privilegii. 
Roluri in teatru si film: Hamlet (1963), Steaua 
fara nume (1964), Eminescu (1964), Mircea Ba- 
sarab (1965), Comoara din Vadul Vechi (1964), 
Padurea spanzuratilor (1964), Un tramvai numit 
dorinta (1965), Moartea lui Danton (1966), 
Diminetile unui baiat cuminte (1966), Romeo 
si Julieta (1967), Cezar (1968), Photo Finish 
(1 969), Balada pentru Mdriuca (1 969), Leonce si 
Lena (1970), Printre colinele verzi (1971), Stejar, 
extrema urgentd (1973), Portile albastre ale ora- 
sului (1973), Despre o anumitd fericire (1973), 
Dincolo depod (1 975), Marele singuratic (1 976), 
Instanta amand pronuntarea (1976), Casa de la 
miezul noptii (1976), Rdceala (1977), Impusca- 
turi sub clar de lund (1 977), Intre oglinzi paralele 
(1978), Iarba verde de acasd (1978), Inainte de 
tdcere (1979), Ecaterina Teodoroiu (1979), Bietul 
Ioanide (1979), Ancheta (1980), Stefan Luchian 
(1981), lata femeia pe care o iubesc (1981), 
Castelul din Carpati (1981), Ca-nfilme (1983), 
Promisiuni (1985), Intunecare (1985), Declaratie 
de dragoste (1985), Liceenii (1987), Extemporal 
la dirigentie (1987), Jute City (1991), Kafka 
(1 991), A Question of Guilt (1 993), An Exchan- 
ge of Fire (1993), Citizen X (1995), Two Deaths 
(1995), Misiune Imposibild (1996,), Deep Secrets 
(1996), Sorry (2005); Eduard al Ill-lea (2008). 



Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului 
Britanic, Cavaler al Ordinului Literelor si 
Artelor (Franta, 1997). 

Caranfil, Nicolae 

(28.11.1893, Galati - 22.04.1978, New York) 
Inginer militar. Aroman la origine. A ince- 
put Scoala Nationala de Poduri si Sosele din 
Bucuresti, de unde a plecat la Ecole de Ge- 
nie Civil a Universitatii din Gand (Belgia), 
devenind inginer civil. Pentru perfectionare 
a urmat cursuri la Cambridge (Anglia) si 
a vizitat unele obiective industriale din 
SUA. In timpul Primului Razboi Mondial a 
lucrat la biroul tehnic al Comisiei Militare 
de Aprovizionare cu Armament din Fran- 
ta, Anglia si Italia, devenind seful acestui 
departament. Intors in tara, a fost atras 
de initiativa inginerului Dimitrie Leonida 
privind electrificarea tarii si, cand acesta 
a infiintat Societatea Electrica, a devenit 
director (1922-1929), perioada cand a pus 
bazele industriei de masini electrice la Cluj 
si Timisoara. Din 1930 a fost director la 
nou-infiintatele Societatea Generala de 
Gaz si Electricitate Bucuresti (SGGE) si 
Uzinele Comunale Bucuresti (UCB), care 
se ocupau cu exploatarea surselor de apa 
si de canalizare. Este organizatorul retelei 
moderne de electricitate si gaze si a salbei 
de lacuri din Bucuresti. Printre realizarile 
sale se pot cita regularizarea raului Dam- 
bovita si modernizarea salubritatii orasului 
(a introdus cutiile metalice cu capac pentru 
strangerea resturilor menajere si transportul 
cu autocamioane de constructie speciala). 
Sistematizarea baltilor din jurul capitalei, 
proiectata de el, a fost ratificata de Consiliul 
General al Municipiului Bucuresti in 1932. 
Astfel au fost sistematizate de inginerul 
Gh. Vladimirescu (sotul pictoritei Vanda 
Vladimirescu Mihuleac) lacurile Baneasa, 
Herastrau, Floreasca-Tei, Fundeni, Panteli- 
mon si Cernica, pe o suprafata de 1 330 ha, 
avand o capacitate de 29 de milioane metri 
cubi de apa. Lucrari: Energia electrica menajerd 
(1938); Amenajarea hidraulica a regiunii Bucu- 
resti, de la munti la Dundre (1940); O politicd a 
oraselor (1940). A fost membru al Societatii 
Inginerilor Civili din Franta, al Consiliului 
Uniunii Internationale a Procuratorilor de 
Energie Electrica si membru corespondent 
al Academiei Romane in 1940, exclus in 
1948, reinregistrat in 1990. 

Caranfil, Nicolae (Nae) 

(7.09.1960, Bucure§ti) 

Regizor de film. Fiu al lui Tudor C. si nepot 

al lui Nicolae C. A absolvit Institutul de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 154 



^ 



31.10.2011 17:22:42 



Carp 




Nicolae (Nae) Caranfil 



Tudor Caranfil 



Arta Teatrala si Cinematografica la Bucu- 
resti. Face regie si scenarii de film. Regie: 
E pericoloso sporgersi, 1993, Premiul Michel 
Perez, Montpellier; Asfalt Tango, 1996; Dolce 
far niente, 1998; Filantropica, 2001; scena- 
rii - E pericoloso sporgersi, 1993, Premiul 
UCIN; Asfalt Tango, 1996; Dolce far niente, 
1998; Filantropica, 2001, Cel mai bun film 
la UCIN; Premiul juriului european pentru 
tineret la Festivalul International de Filme 
de Dragoste, Mons; Premiul publicului, 
Festivalul de Film de la Paris; Premiul spe- 
cial al juriului, Wiesbaden; Premiul pentru 
eel mai bun scenariu, Newport Beach, SUA; 
Premiul publicului, Bratislava. 

Caranfil, Tudor 

(1931, Galati) 

Critic de film. Fiu al lui Nicolae C. si tata al 
lui Nae C. A absolvit Facultatea de Filosofie 
si pe cea de Jurnalism la Universitatea din 
Bucuresti. A lucrat la Televiziunea Romana 
ca realizator. Membru in Juriul FIPRESCI. 
Emisiuni: Traveling peste timp, 1971-1973; 
Vdr stele peliculei, din 1973; Dictionar cinema- 
tografic, 1980-1984; Telefilmoteca de aur, din 
1984; carti - 7 capodopere ale filmului mut, 
1966; F. W. Murnau, 1968; Contributii la 
istoria cinematografiei in Romania, 1971; Ro- 
manul unuifilm: Cetdteanul Kane, 1978; Vdr- 
stele peliculei, 4 vol., 1982-1998; Dictionar de 
filme romdnesti, 2002; Dictionar universal de 
filme, 2008. ' 

Carcalechi, Zaharia 

(1784, Bra§ov - 6.10.1856, Bucure§ti) 
Publicist si tipograf. A tiparit traducerile 
lui Alexandru Beldiman din S. Gessner si 
Voltaire, Insemnarea cdldtoriei mele de Dinicu 
Golescu s.a. A editat Cantor de avis si comers 
(1837-1855), denumit din 1843 Vestitorul 
romdnesc, primul buletin oficial al Tarii Ro- 
manesti, ca si alte periodice si almanahuri: 
Bibliotecaromdneascd, 1821, 1829, 1830, 1834. 



Carmel, Shaul 

(6.07.1937, Stefane§ti, Boto§ani) 
Scriitor. Plecat in Israel in 1965. Viceprese- 
dinte al Uniunii Asociatiilor Scriitorilor din 
Israel, secretar al Asociatiei Scriitorilor Israe- 
lieni de limba romana. Coautor al volumului 
de interviuri Pacea si- a ucis soldatul, 1996, 
consacrat memoriei fostului premier israe- 
lian Yitzhak Rabin. Lucrari originale: Jurnal 
de front, 1967 '; Florile nisipului, 1968; Rdspdntii, 
1 970; Cu mdna pe inimd, 1 977; Rdzboiul sdr- 
manilor, 1981; Tdrziu, 1984; Poezii de nerostit, 
1989; Fuga din rai, 1993; Esti, 1996; Dor de 
dor, Premiul Academiei Romane, 1996; Intre 
El si mine, 1998; Vdnzdtorul de zdpadd, 2000; 
Fericitul care pleacd, 2001; Dupd ultima mea 
moarte, 2002. Poeziile sale au fost traduse in 
engleza, maghiara, olandeza, sarba, idis. Are 
trei antologii traduse in rusa si araba. 

Carmen Sylva 

V. Hohenzollern, Elisabeta de Wied 

Carol I 

V. Hohenzollern, Carol I de 

Carol II 

V. Hohenzollern, Carol II de 

Carp, P(etre) P. 

(29.06.1837, la§i - 
19.06.1919, "pbane§ti, jud. Ia§i) 
Om politic conservator (junimist), critic 
literar si traducator. A facut gimnaziul la 
Berlin, apoi Dreptul si Stiintele Politice la 
Bonn. S-a intors la Iasi in 1862 si a infi- 
intat, impreuna cu Titu Maiorescu, Iacob 
Negruzzi, Th. Rosetti si V. Pogor, Societatea 
Literara Junimea, citind in sedinta de consti- 
tuire traducerea sa din Shakespeare -Mach- 
beth. A participat la complotul impotriva 
lui ALL Cuza. Dupa 1877 a fost ministru 
plenipotentiar la Viena. A fost ministru 
de Externe si prim-ministru (1900-1901; 
1910-1912). A fost o vreme seful Partidu- 
lui Conservator. A conferentiat in cadrul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 155 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Cartianu-Popescu 




lectiunilor Junimii („Asupra tragediei antice 
si moderne") si a facut critica literara in spi- 
rit junimist (teoria unitatii interne a operei, 
a impersonalitatii creatorului etc.). 

Cartianu-Popescu, Gheorghe 

(8.08.1907, Borca, Neamt - 
26.06.1982, Bucure§ti) 

Inginer de radiocomunicatii, inventator. 
In 1932 obtine titlul de inginer diplomat 
al Scolii Politehnice din Bucuresti, Sectia 
electrotehnica. Din 1933 este angajat 
de Societatea de Radio difuziune pentru 
a lucra la Studioul Bucuresti si la statia 
de emisie Otopeni. Un an mai tarziu, in 
1934, este solicitat de profesorul Ernest 
Abason sa preia postul de asistent la cur- 
surile de matematici speciale si geometrie 
descriptiva la Scoala Politehnica. In acelasi 
timp prof. Tudor Tanasescu il solicita 
si ca asistent la cursul nou-infiintat de 
radiotelecomunicatii. In 1937 renunta la 
postul de la Societatea de Radio difuziune 
si ramane la Catedra de radiocomunicatii, 
dedicandu-se cu pasiune cercetarii, pro- 
iectand si realizand numeroase instalatii. 
In 1940 publica o serie de articole privind 
stabilitatea sistemelor electrice liniare si 
neliniare, prin care a formulat noul criteriu 
de stabilitate, cunoscut sub numele de 
criteriul Cartianu-Loewe. A avut cercetari 
si numeroase lucrari in domeniul teoriei 
si practicii modulatiei de frecventa. De 
asemenea, a contribuit la organizarea si 
dezvoltarea invatamantului romanesc de 
radiocomunicatii. A intemeiat si condus 
scoala de modulatie de frecventa, a realizat 
primele instalatii romanesti de emisie de 
radio cu modulatie de frecventa cu care, 
intre 1947 si 1950, s-au transmis prime- 
le emisiuni de radiodifuziune, pe unde 
metrice, in Romania; a creat primul releu 
experimental, cu modulatie de frecventa, 
pe unde metrice (1952); a construit un dis- 
pecer radiotelefonic pentru galerii de mina, 
cu apel selectiv (1966), si unele sisteme de 
transmitere a orei exacte. Lucrari: Modu- 
latia de frecventa (1958); Bazele radiotehnicii 
(1962); Analiza si sinteza circuitelor electrice 
(1972); Sinteza in domeniul frecventei (1974). 
A fost colaboratorul unor reviste ca: L'Onde 
Electrique, Electronics Letters, Annales des elec- 
tro communications. Rezultatele cercetarilor 
sale au fost publicate in reviste romanesti 
ca: Telecomunicatii Buletinul Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti Memorii si Monografii ale 
Academiei Romane. Membru corespon- 
dent al Academiei Romane (1963). 




Nicolae Cartojan 



Cartojan, Nicolae 

(4.12.1884, Calugareni-Uzunu, jud. Ilfov - 
20.12.1944, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Literele la Bucuresti 
si a fost profesor al Universitatii din Bucu- 
resti, unde a predat literatura romana veche. 
A cercetat exhaustiv manuscrisele Bibliotecii 
Academiei (peste cinci mii) si a descoperit 
versiuni necunoscute ale cartilor populare, 
scriind Cartile populare in literatura romdneas- 
ca r 1929-1938. A scris si o Istorie a literaturii 
romane vechi, 3 vol., 1940-1944. S-a remarcat 
ca un excelent medievist, scriind studii de 
literatura comparata. A condus colectia 
Clasicii romani comentati, peste patruzeci 
de volume, revista Cercetari literare, 5 vol., 
1934-1943, si Colectia de literatura romana 
veche, 3 vol., 1942-1944. Ii apartin nume- 
roase studii in limba franceza: Fiore di virtu 
dans la litterature roumaine (Fiore de virtu in 
literatura romana), 1928; Les premieres elements 
occidentaux dans la litterature roumaine (Primele 
elemente occidentale in literatura romana), 1934; 
Le modele francais de VErotocritos (Modelul 
francez al Erotocritului) , 1936. Membru al 
Academiei Romane (1941) si al Academiei 
de la Harvard (The Medieval Academy of 
America, 1929). 

Casian, Anatol I. 

(17.11. 1935, Colicauti, jud. Hotin) 
Fizican. A absolvit scoala nr. 2, Edinet 
(1952, medalie de argint), Universitatea de 
Stat din Chisinau, specialitatea fizica teo- 
retica. Doctor in stiinte fizico-matematice 
(1965), doctor habilitat (1988). A lucrat la 
Universitatea din Alger (1967), Univer- 
sitatea Tehnica a Moldovei (din 1969 sef 
de catedra). Profesor invitat - la Nancy 
(Franta), Beersheba (Israel), in California. 
Contributii la teoria semiconductorilor. 
Lucrari: peste 250 articole, 8 monografii 
si manuale. Membru al Academiei Inter- 
nationale de Termotehnica si al Academiei 
Romano -Americane. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 156 



^ 



31.10.2011 17:22:42 



Casso 



Casian (sau Cassian), loan 

(360-365 d.Hr., Scythia Minor, Dobrogea 
de azi - 450 d.Hr., Scythia Minor) 
Sfant al Bisericii Ortodoxe. De formatie latina, 
i-a studiat pe marii clasici: Vergiliu, Horatiu, 
Persiu, Sallustiu, Cicero, de care a fost influ- 
entat. A calatorit la Bethlehem si, probabil, 
la intoarcere a intemeiat manastiri in zona 
Niculitelului de astazi, unde au fost gasite 
vestigii crestine din veacurile III-IV d.Hr. 
(morminte cu cruce). A cunoscut fete bi- 
sericesti din Palestina, Egipt, Italia si Galia 
(Franta de astazi). A publicat in latina Aseza- 
mintele manastiresti de obste si despre tdmdduirile 
celor opt pdcate principale, in 12 carti, 418-420; 
Convorbiri cu Parintii, in 24 de carti, 420-429; 
Despre intruparea Domnului contra lui Nestorie, in 
7 carti, 429-430. Cercetarile literare si arheo- 
logice recente indica o legatura din ce in ce 
mai stransa intre institutiile si elementele de 
spiritualitate din Scythia Minor - manastiri, 
bazilici, inscriptii, cruci, numeroase simboluri 
crestine pe ceramica descoperita la sapaturi, 
atitudini si sustineri ale episcopilor din 
Tomis - pe de o parte, si caracterele speci- 
fice operei Sfantului Casian, pe de alta parte: 
pretuire si dragoste calda pentru Biserica din 
Constantinopol si conducatorul ei, Sfantul 
loan Gura de Aur, pe care Teotim I de Tomis 
1-a cunoscut si 1-a aparat de acuzatiile venite 
din partea lui Teofil al Alexandriei. Toate 
acestea alcatuiesc portretul unei personalitati, 
dar si imaginea unui loc astazi romanesc, care 
avea, inca de atunci, gratie si contributiei lui 
Casian, un profil cultural distinct. 

Cassian Maria Spiridon 

(9.04.1950, Iasi) 

Inginer si poet. A absolvit Politehnica din 
Bucuresti si a fost inginer la CUG, Iasi, 
avand 15 brevete de inventii in specialitatea 
mecanica. Fondator al noii serii a ziarului 
Timpul, Iasi (1991), fondator si sef al revistei 
Poezia, Iasi (din 1995). A debutat cu volumul 
Pornind de la zero, 1985, premiul Editurii Ju- 
nimea, Iasi. Alte volume de versuri: Piatrd de 
incercare, 1995; De dragoste si moarte, 1996; In- 
trarea in apocaligsa, 1997 ;Arta nostalgiei. Poeme 
cuantice, 1997; Intotdeauna ploaia spala esafodul, 
1997; Clip a zboara cu-n zambet ironic, 1999; 
O sageata imbrdcatd in rosu, 2008. A scris 
si eseuri: Inceputul revolutiei romane, 1994; 
Atitudini literare, 1999, Vieti controlate, 2008. 
Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iasi. 

Cassian, Nina, 

prenume la na§tere Renee Annie 
(27.09.1924, Galati) 

Poeta. A absolvit Conservatorul de Arta 
Dramatica si Scoala de pictura a lui Maxy. 




a fl 



Cassian Maria Spiridon 



A debutat cu versuri de avangarda: La sca- 
ra 1/1, 1944, si a continuat cu o lirica a pasi- 
unilor cerebrale si o poezie militanta: Sufletul 
nostru, 1949; Dialogul vdntului cu marea, 1958; 
Sdngele, 1967; Ambitus, 1969; Recuiem, 1971; 
Loto-poeme, 1972; Suave, V¥71\ Numaratoarea 
inversd, 1983. A publicat poezii pentru copii: 
Nica far a fried, 1950, Premiul de Stat; Poves- 
tea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru, 
1969, Premiul Uniunii Scriitorilor; Jocuri de 
vacantd, 1983 si proza: Confidence fictive, 1976. 
A emigrat in SUA (New York) in 1 985. Acolo 
a continuat sa publice: Life sentence • Selected 
poems (Sentinta de viata • Selectie de poeme), 
1990; Cheerleader for a funeral, 1992; Take My 
Word For It, 1998. 

Casso, Leon A. 

(1865, Ciutule§ti, jud. Soroca, Basarabia - 
1914, St. Petersburg) 

Jurist, demnitar. A studiat la liceele din Chi- 
sinau si Odessa si la universitatile din Paris 
(Sorbona), Heidelberg si Berlin. A predat 
la universitatile din Tartu (Derpt), Harkov 
si Moscova. In 1908 a fost numit director 
al Liceului Imperial din St. Petersburg, iar 
intre 1910-1914 a fost ministru al Invata- 
mantului in Imperiul Rus. A promovat o 
politica dura fata de profesorii si studentii 
implicati in miscarea revolutionara. A sus- 
tinut initiativele culturale ale basarabenilor, 
a deschis cateva licee sau scoli speciale, a 
sustinut financiar construirea unor edificii 
prestigiose (Liceul Tehnic, Scoala Normala 
din Soroca s.a.). A lasat studii de istorie, 
precum Rusia la Dunare. 

Casso, Nicolae 

(19.05.1839, Ciutulesti, Basarabia - 1904, Paris) 
Filantrop. A fost maresal al judetului Balti. 
Avea mosia la Sangerei. A incercat in 1863 
sa provoace o rascoala in Basarabia pentru 
a scapa de ocupatia ruseasca. A fost mem- 
bru al Societatii Literare Junimea din Iasi, 
prieten cu mai multi oameni de cultura ba- 
sarabeni si din regat. A constituit 10 burse 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 157 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Castaldi 




scolare pentru copiii de taran merituosi. 
Unul dintre beneficiari a fost bunicul lui 
Sergiu Radautanu, trimis inclusiv la Paris si 
devenit apoi administratorul mosiei. 

Castaldi, Alfonso 

(1874, Maddalone - 1942, Bucure§ti) 
Compozitor. Origine italiana. A absolvit 
Conservatorul la Napoli si s-a stabilit in 
Romania, la Galati, in 1896. Profesor de 
armonie si orchestra la Conservatorul din 
Bucuresti (1904-1940). A dirijat Filarmo- 
nica din Bucuresti, orchestra Asociatiei 
generale muzicale Tinerimea Simfonica 
s.a. A scris muzica simfonica si pentru 
teatru: Panglicarii (1903); II Giorno, Poema 
delle ore (1904); Thalassa (1906); Marsyas 
(1907); Lupii in vatrd (1916); Simfonia in 
la minor (1920); L'Eroe senza gloria (1925). 
Membru fondator al Societatii Compozi- 
torilor Romani. 

Cataraga, Tudor 

(04.08.1956, Seli§te, Nisporeni, 
Republica Moldova - 27.12.2010, Chi§inau) 
Sculptor. Intre 1981-1984 a urmat cursu- 
rile de pregatire in ateliere de sculptura de 
pe langa Academia de Arte Frumoase din 
Sankt Petersburg, Rusia, clasa profesoru- 
lui S.A. Kubasov. Din 1993 este membru 
titular al Uniunii Artistilor Plastici din 
Moldova, membru al' AIAP-UNESCO 
(1997), presedinte al sectiei Sculptura a 
UAP (2000). A participat la numeroase ex- 
pozitii, tabere si simpozioane de sculptura, 
la care s-a remarcat prin talent, originalita- 
te, caracter novator si sensibilitate artistica 
deosebita. Lucrari monumentale: Ingerul 
de veghe - Ion Dumeniuc (1994, Chisinau), 
Mihai Eminescu (1992, Chisinau), Tron Medi- 
eval (2000, Ungheni), Inceput si sfarsit (2001, 
Chiang Ciun, China), Stefan eel Mare si Sfdnt 
(2004, Nisporeni), Alexandru eel Bun (2004, 
Ialoveni), Mesterul Manole (2005, Criuleni), 
Semn pentru pdrinti (2005, Bran, Romania), 
Eminescu (2010, Iurceni, Nisporeni), autor 
al proiectului Monumentului Libertdtii (in 
memoria evenimentelor din aprilie 2009). 
Lucrarile sale au intrat in colectiile publice 
ale Muzeului National de Arta al Moldovei, 
Muzeului de Literatura M. Kogalniceanu 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Mu- 
zeului de Literatura M. Eminescu din Iasi, 
Centrului de Arta George Apostu, Bacau, 
Uniunii Artistilor Plastici din Romania, Sa- 
lii Parlamentului din Romania, precum si in 
prestigioase colectii particulare din China, 
Germania, Italia, Moldova, Romania, Rusia 
si SUA. Creatia sa a fost apreciata atat in 



tara cat si peste hotare, fiind distins cu 
Ordinul Steaua Romaniei in rang de Co- 
mandor (2001), Medalia Mihai Eminescu, 
acordata de Presedintia Romaniei, Premiul 
UAP din Romania (1998), Grande Medaille 
d'Or, Salon Grand Prix International de 
Prestige M.C.A. de Cannes (2009), Premiul 
UAP din Moldova in domeniul sculpturii 
(2004), Premiul Ministerului Culturii al 
Republicii Moldova (2008). 

Catargi, Henri 

(6.12.1894, Bucure§ti - 19.07.1976, Bucure§ti) 
Pictor. Familie greceasca la origini. Intre 
1919 si 1922 a studiat la Academia Julian 
si la Academia Ranson din Paris sub indru- 
marea lui Maurice Denis, Edouard Vuillard, 
Felix Vallotton si Roger Bissie si a lucrat in 
atelierele conduse de Andre Lhote si Marcel 
Gromaire. In aceasta perioada a realizat mai 
multe reproduced dupa operele lui Poussin. 
Primele sale lucrari sunt in principal naturi 
moarte si peisaje austere. Face parte din 
scoala pictorilor de la Balcic. Este preocupat 
mai ales de culoare. Dupa 1930 renunta la 
acest ascetism cromatic pentru un lirism 
sobru si discret. Lucrari: Naturd staticd in 
fata ferestrei Peisaj, Peisaj mediteraneean, Peisaj 
la malul mdrii, Peisaj marin, Peisaj dobrogean. 

Catargiu, Barbu 

(28.10.1807, Bucure§ti - 8.06.1862, Bucure§ti) 
Om politic si publicist. Familie greceasca 
dupa tata. Mama era sora lui Iancu Vaca- 
rescu. A facut scoala greceasca la Schitu 
Magureanu, apoi a urmat studii de litere, 
drept, istorie, filosofie si economie politica 
la Paris. Adept al lui Gheorghe Bibescu in 
politica, a fost ministrul Justitiei (Dreptatii) 
din partea Partidului Conservator si primul 
prim-ministru dupa Mica Unire (1862). 
Asasinat in aceasta functie. Ca literat a fost 
un iluminist preocupat mai ales de promo- 
varea moralitatii prin teatru. A scris Teatru 
National, 1836; Etat Social des Principautes 
danubiennes, Bruxelles, 1855; Proprietatea in 
Principatele Moldo-Romane, 1857; Incd cateva 
idei asupra proprietdtii in Principatele Unite, 
1860. A lasat o serie de Discursuri, tiparite 
postum, 1886. 

Catargiu, Lascar 

(1.11.1823, la§i - 30.03./11.04.1899, Bucure§ti) 
Om politic si publicist. Numele de fami- 
lie este grecesc. Face parte, la origini, din 
aceeasi familie cu Barbu C, dar dintr-o 
ramura exilata de Matei Basarab in secolul 
al XVII-lea in Moldova. De altfel, Barbu C. 
1-a si ajutat pe cand se afla in opozitie fata 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 158 



^ 



31.10.2011 17:22:42 



Cazaban 




Barbu Catargiu 



Lascar Catargiu 



Alexandru Cazaban 



Jules Cazaban 



de Al. I. Cuza in chestiunea taraneasca. Si- a 
facut cariera politica in timpul lui Carol I. 
Ministru de Razboi (1894); prim-ministru 
(1866; 1871-1876; 1889; 1891-1895). 

Catina, loan 

(1828, Bucuresti - 29.07.1851, Bucuresti) 
Poet. Participant activ la revolutia de la 1848. 
A citit, pe ulita Lipscani, la 11 iunie 1948, 
„Proclamatia de la Islaz". A propus titlul 
publicatiei Pruncul roman, scoasa de C.A. Ro- 
setti si Eduard Winterhalder in timpul re- 
volutiei. A scris versuri romantice, strabatute 
de patos revolutionar: Poezii, 1846. 

Caudella, Eduard 

(1841, Iasi - 1924, Iasi) 

Compozitor si violonist. Familie de origine 
italiana. A studiat muzica la Iasi si la Berlin 
(cu Hubert Riess, Carl Bohmer), apoi la 
Paris (cu Henri Viextemps). A fost violonist 
al curtii lui Alexandru loan Cuza, profesor 
de vioara la Conservatorul din Iasi, apoi 
director al acestuia (1893-1901). A condus 
formatii muzicale camerale din Iasi, dar 1-a 
interesat indeosebi teatrul liric si a compus 
lucrari precum: vodevilul Harta-Razesul 
(1872), libret de Vasile Alecsandri; opera co- 
mica Olteanca (1880); opereta Fata rdzesului 
(1881); opera bufa Hatmanul Baltag (1882), 
libret de Iacob Negruzzi si Ion Luca Cara- 
giale; opereta Beizadea Epaminonda (1883), 
libret de Iacob Negruzzi; opera Petru Rares 
(1889); legenda lirica Traian si Dochia (1917). 
A compus si muzica de camera in stil ro- 
mantic - Fantezie romdneasca op. 1 (1878) -, 
urmata de o serie de lucrari programatice 
pentru orchestra, printre care Pe mare (1 895), 
Dor de tard (1896), Notturno (1901), Amintiri 
din Carpati (1907), Concertul pentru vioara si 
orchestra nr. 1 in sol minor (1913), uvertura 
programatica Moldova (1913) - lucrare de 
maturitate, care nu depaseste insa limitele 
programatismului romantic -, Concertino 
pentru vioara si orchestra (1918). 



Cavalioti, Teodor Anastasie 

(1728, Moscopole, azi Tn Albania - 
1786, Moscopole) 

Preot, pedagog si lingvist aroman. A ab- 
solvit Colegiul Elen din Moscopole, apoi 
Colegiul Marutian din Ianina (Grecia), 
condus de Evghenie Vulgaris. Specializari 
in Germania si Italia. A fost profesor (de 
gramatica, poetica, filosofie, teologie, mate- 
matica, fizica) si director la Academia Noua 
din Moscopole. Lucrari: Tratat de logicd, 
fizica si metafizicd, ms., 1755; Introducere in 
gramatica aromdneascd, 1760; Prima invdtdturd 
(Protopiria) , 1770, Venetia (o carte de citire); 
Vocabularul, prima marturie scrisa a dialec- 
tului aroman, Leipzig, 1774. 

Cavarnali, Vladimir 

(10.08.1910, Bucovina de Nord - 1966, Bucuresti) 
Poet. Adept al teoriei reusitei literare ca 
parte dintr-un proiect al unei generatii de 
creatie innoitoare. A colaborat la revistele 
Iconar (Cernauti), Bugeacul (Bolgrad). Venit 
in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial. 
A tradus din literatura rusa. Lucrari: Rdsadul 
verde al inimii stelele de sus ilploud, 1939. 

Cazaban, Alexandru 

(6.10.1872, Iasi - 24.05.1966, Bucuresti) 
Prozator. A scris schite si povestiri umoris- 
tice: Destept bdiat, 1961, volum retrospectiv. 
A primit Premiul National pentru Poezie, 
1937. 

Cazaban, Jules 

(16.03.1903, Falticeni - 
23.09.1963, Bucuresti) 

Actor de teatru si film. Roluri: Bulevardul „Flu- 
ierd Vdntu" (1950), Viata invinge (1951), Brigada 
lui Ionut (1954), Bijuterii de familie (1957), 
Baietii nostri (1959), Tekgrame (1959), Furtuna 
(1960), Setea (1960), Darclee (1961), Celebrul 
702 (1962), Vacantd la mare (1962), Corigenta 
domnului profesor (1966). Artist Emerit. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 159 



& 



31.10.2011 17:22:42 



Cazacu 




Cazacu, Boris 

(15.01.1919, Chi§inau - 24.08.1987, Bucure§ti) 
Lingvist si filolog. A absolvit liceul la Chi- 
sinau, Facultatea de Litere si Filosofie a 
Universitatii din Bucuresti. A fost profesor 
de limba rotnana la liceele Sf. Sava si Spiru 
Haret, apoi profesor de lingvistica la Facul- 
tatea de Filologie a Universitatii din Bucu- 
resti. Specializat in dialectologie. Director 
al Centrului de Cercetari Fonetice si Dia- 
lectologice al Academiei Romane. Lucrari: 
Istoria limbii romane literare. I. De la origini 
pand la inceputul secolului al XlX-lea, 1961, in 
colaborare; Pagini de limba si literaturd romd- 
nd veche, 1964; Studii de dialectologie, 1966; 
Limba romand literard. Probleme teoretice si 
interpretdri de texte, 1985. Secretar general al 
Societatii Romane de Lingvistica Romanica, 
presedinte al Societatii de Stiinte Filologice, 
vicepresedinte al Fundatiei Internationale 
de Limbi si Literaturi Moderne, membru 
al Societatii de Lingvistica din Paris, al 
Societatii Lingvistice Europene. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 

Cazacu, Petre 

(6.10.1871, Chi§inau - 1956, Bucure§ti) 
Medic, scriitor si om politic. A absolvit se- 
minarul teologic la Chisinau si Facultatea de 
Medicina la Bucuresti (1900). Specializare la 
Facultatea de Medicina din Iasi. A fost medic 
in Basarabia. In 1918 a fost ales deputat in 
Sfatul Tarii si a votat Unirea Basarabiei cu 
Romania. A fost director de finante, prese- 
dinte al Sfatului directorilor generali din 
Basarabia, secretar general la Ministerul 
Sanatatii. Litre 1931 si 1933 a fost deputat 
de Balti in Parlamentul Romaniei. A publicat 
studii cu privire la istoria Basarabiei si pe 
teme medicale in revistele Viata romaneascd, 
Viata Basarabiei si alte publicatii ale timpului. 
A semnat si proza scurta. Lucrari: Moldova 
de peste Prut si Nistru. 1812-1918, Iasi, f.a., 
Istoria farmaciilor din Romania (Premiul Aca- 
demiei Romane). 

Cazimir, Otilia 

nume la na§tere Alexandra Gavrilescu 

(12.02.1894, Cotul Vame§ului, jud. Neamt - 
8.06.1967, la§i) 

Poeta. Liceul si studiile universitare la Iasi. 
Inspector general al teatrelor din Moldova 
(1937-1947). A scris lirica elegiaca, fante- 
zista si discret umoristica: Lumini si umbre, 
1923, volum de debut; Cronici fanteziste si 
umoristice, 1930; Versuri, 1957. Descoperita 
ca poeta de G. Ibraileanu. A mai scris proza 
de evocare: Prietenii mei scriitorii, 1960, si 
literatura pentru copii: Baba lama intrd-n 



sat, 1954. A tradus si a stilizat din Kuprin, 
Gogol, Bubennov, Mihalkov, Cehov, Kataev, 
Maupassant s.a. 

Cazzavillan, Luigi 

(1852, langa Vicenza - 12.08.1891, Venetia) 
Ziarist. Italian ca etnie. A absolvit studii 
tehnice la Vicenza. In 1876 s-a angajat 
voluntar pentru a-i sprijini pe sarbi in lupta 
contra otomanilor. S-a casatorit cu o ro- 
manca si, dupa 1877 (Razboiul de Indepen- 
denta), s-a stabilit la Bucuresti. A fondat 
ziarul Universul si, din 1880, s-a lansat in 
jurnalism. A fost un militant constant pen- 
tru dezvoltarea relatiilor romano-italiene si 
cunoasterea reciproca a celor doua culturi. 
A fost unul dintre militantii dezvoltarii 
unei confederatii latine a tarilor din jurul 
Mediteranei, mai ales dupa primul congres 
al Confederatiei Latine, 1884. Unionist, 
1-a sustinut pe Alexandru loan Cuza in 
asemenea masura, incat a plecat la Milano 
si a fondat ziarul La Perseverenza, unde a 
constientizat, pentru lumea europeana, im- 
portanta unirii Principatelor. In intervalul 
1860-1863 a pendulat intre Torino-Bel- 
grad-Atena si Bucuresti pentru a inninta 
o confederate antiaustriaca (antiimperiala) 
a Dunarii. Lucrari: Venfanni d'esilio, Paris, 
1866. O strada si un pare din Bucuresti ii 
poarta numele. 

Caciuleanu, Gigi 

nume la na§tere Gheorghe Kaciulkov 

(13.05.1947, Bucure§ti) 

Balerin. Tatal era roman din Basarabia, 
mama era grecoaica din Atena. A absolvit 
Scoala de Coregrafie din Bucuresti ca elev 
al lui Miriam Raducanu si s-a perfectionat 
la Bolsoi Teatr din Moscova. A fost solist 
al Operei Romane din Bucuresti. In 1970 a 
castigat Concursul International de Balet de 
la Varna, iar in 1974 pe eel de la Bagnolet, 
Franta. A ramas in Franta in 1 973 si a fondat 
la Nancy Compania de Dans Contempo- 
ran, iar in 1978 Festivalul de Dans de la 
Aix-en-Provence. In 1 979 a devenit director 
al Centrului National de Dans de la Rennes. 
In 1994 si-a fondat propria companie, nu- 
mita Gigi Caciuleanu, la Paris. In intervalul 
1996-1998 a facut coregrafie la Santiago 
de Chile, Montevideo, Tel Aviv. In 1999 a 
fost invitat la Bucuresti la Teatrul de Opera 
Oleg Danovschi spre a monta Mozzartissi- 
mo - Suite si Pasiuni. Spiritul sau nelinistit 
si inovator a fost recompensat cu distinctii: 
Cavaler al Ordinului Literelor si Artelor in 
Franta, 1984; Steaua Romaniei in grad de 
Cavaler, 2002. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 160 



& 



31.10.2011 17:22:43 



Calinescu 








Gigi Caciuleanu 



Armand Calinescu 



Bob Calinescu 



Caciulescu, Horia 

(13.02.1922, Belint Timi§ - 24.12.1989, Bucure§ti) 
Actor de comedie. A activat la Teatrul de 
Revista Constantin Tanase. A facut ani lungi 
de detentie ca detinut politic la Canalul Du- 
nare-Marea Neagra (din cauza spectacolelor 
alaturi de Tanase). Roluri in teatru: Azilul 
MacTerlan; Tdrd mdnusi; Cer cuvdntul!; Revista 
'58; Un bdiat iubeste o fata; Ocolul pdmdntului 
in 30 de melodii; Pagini alese din Revista de altd- 
datd; Vox... boema; Revista dragostei la Grddina 
„Cdrdbus"; Cer cuvdntul la diverse; Se cautd o 
vedetd; Aventurile unei umbrele; Groapa; Lasd su- 
pdrarea-n hoi; Revue derLiebe (Revista dragostei); 
Magazin de Stat; Cioara vopsitd; film: Si Hie face 
sport (1955); Pe rdspunderea mea (1956); O po- 
veste obisnuitd... o poveste ca-n basme (1959); 
Telegrame (1959); S-a jurat o bombd (1961); Pasi 
spre lund (1963); Titanic vals (1964); Sentinta 
(1970); Mihai Viteazul (1970); Comedie fantas- 
ticd (1975); Tufa de Venetia (1977). 

Caianu, loan nume la na§tere Kajoni Janos 

(1629, Leghea, Cluj - 1687, Lazarea, Harghita) 
Organist si compozitor. Maghiar ca etnie. 
A studiat orga la Manasturul Clujului, Se- 
besel si Sumuleul Ciucului, a urmat studii 
teologice si filosofice la Trnava (Slovacia). 
A fost organist in Sumuleul Ciucului (a intrat 
in ordinul franciscanilor in anul 1648), preot 
(1655), vicar general (1676) si pater custodiae 
(1686), apoi la Manastur, Calugareni, Laza- 
rea. A fost si constructor de orgi, culegator de 
folclor romanesc si maghiar. Culegeri: Orga- 
no Missale (1667); Codex Caioni (1652-1671), 
cu melodii romanesti („Cantecul voivodesei 
Lupu"; r/ Dans zglobiu"; „Dans valah"; „Alt 
dans valah in doi"; r/ Dansul al V-lea in sase"; 
rr Dans"; „Dans din Nires"; r/ Dansul Colo- 
man"; r/ Dansul lui Lazar Apor"; r/ Sacri Con- 
centus" (1669); „Cantionale Catholicum" 
(1676); rr Casa de aur" (1676). 

Calinescu, Armand 

(22.05/4.06.1893, Pite§ti - 21.09.1939, Bucure§ti) 
Prim-ministru al Romaniei. A studiat Drep- 
tul si Filosofia la Universitatea din Bucuresti 



si si-a luat doctoratul la Sorbona in Stiinte 
Economice si Politice. La intoarcere, a intrat 
in Partidul Taranesc al lui Ion Mihalache, 
aflat atunci in opozitie. A devenit deputat 
in 1926. Dupa ce partidul sau a fuzionat 
cu Partidul National Liberal al lui Ion I.C. 
Bratianu si a aparut astfel Partidul National 
Taranesc, el a facut parte din aripa lui de 
stanga, dar nu intr-atat incat, in calitate de 
ministru de Interne in guvernul Vaida-Voe- 
vod r sa nu anihileze grevele de la Lupeni din 
1929. Dar era si contra Garzii de Fier r ceea 
ce 1-a facut pe Carol al II-lea sa-1 numeasca 
prim-ministru. Dupa Anschluss Austriei, a 
decapitat Garda de Fier, in frunte cu Corne- 
liu Zelea-Codreanu si sustinatorii sai, cam 
300 de persoane, intre care (dar acestia n-au 
fost ucisi) Nae Ionescu si Mircea Eliade. 
Deoarece Garda de Fier fusese sustinuta de 
Germania nazista si Italia fascista, actiunea 
premierului a dus la asasinarea lui, nu de- 
parte de Cotroceni, pe cheiul Dambovitei. 

Calinescu, Bob 

(16.05.1926, Bucure§ti - 
27.10.1990, Bucure§ti) 

Pionier al filmului de animatie. A absolvit 
Institutul de Arta Teatrala si Cinematogra- 
fica din Bucuresti (1949). Ca actor a jucat in 
serialul de televiziune Tram (1981). Dar ca 
regizor a fost considerat unul dintre pionie- 
rii filmului de animatie in Romania. Regie: 
Voinicul si zmeul, 1950; Vulpea pdcdlitd, 1953 
Bdlciul jucdriilor, 1955; Chit in pericol, 1957 
Dimineata Mihaelei, 1959; Pdtaniile lui Dulus 
si Ldbus, 1962; Cdntec de leagdn, 1966; Cdntec 
pentru veveritd, 1972; Tresca, 1979. 

Calinescu, Florin 

(29.04.1956, Timi§oara) 

Actor si realizator de emisiuni de televiziu- 
ne. Membru al Partidului National Liberal. 
Director al Teatrului Mic si apoi al Teatru- 
lui Ion Creanga. Roluri: Lumini si umbre: 
Partea I (1981), Lumini si umbre: Partea II 
(1982), Intunericul alb (1982), Clipa de rdgaz 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 161 



^ 



31.10.2011 17:22:43 



Calinescu 




Florin Calinescu 



Matei Calinescu 




(1986), Enigmele se explica in zori (1987), 
Balanta (1992), Asfalt Tango (1993), O vara 
de neuitat (1994), Nostradamus (1994), E 
pericoloso sporgersi (1994), Prea tdrziu (1996), 
Maria (2003), Baled buni (2005) - serial TV, 
Poveste de cartier (2008). 

Calinescu, G(eorge) 

(19.06.1899, Bucure§ti - 12.03.1965, Bucure§ti) 
Critic, istoric literar, prozator. A absolvit 
Facultatea de Litere din Bucuresti, avandu-i 
profesori pe N. Iorga, V Parvan, Mihail 
Dragomirescu. Specializare la Roma, reco- 
mandat de V Parvan si Ramiro Ortiz. Ca 
urmare a scris Alcuni missionari catolici italiani 
nella Moldavia dei secoli XVII e XVIII (Cdtiva 
misionari catolici italieni in Moldova secolelor al 
XVII-lea si al XVIII-lea), 1925. Conferentiar 
la Universitatea din Iasi, apoi profesor al 
Universitatii bucurestene, director fondator 
al Institutului de Teorie Literara (care dupa 
moartea sa ii poarta numele), a condus 
Jurnalul literar, Natiunea s.a. Personalitate 
de orientare clasicizanta si de cultura enci- 
clopedica, a consacrat studii fundamentale 
unor scriitori romani: Viata lui M. Eminescu, 
1932, Opera lui M. Eminescu, 5 vol., 1934- 
1936; Viata lui Ion Creangd, 1938; Gr. Alexan- 
drescu • Viata si opera, 1962 s.a. Lucrarea sa 
fundamental^ de istorie literara este Istoria 
literaturii romane de la origini pdnd in prezent, 
1941. A scris studii despre literatura uni- 
versal;!: Impresii asupra literaturii spaniole r 
1946; Scriitori straini, 1967; estetica: Principii 
de estetica, 1939; Estetica basmului, 1965. Ca 
scriitor s-a remarcat in mod deosebit prin 
proza sa de tip balzacian: Cartea nuntii, 1933; 
Enigma Otiliei, 1938; Bietul loanide, 1955; 
Scrinul negru, 1960, Premiul de Stat. A mai 
scris versuri: Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 
1963, teatru, note de calatorie. Este tradus 
in mai multe limbi, iar doua dintre roma- 
nele sale au constituit trama filmelor Felix si 
Otilia si Bietul loanide. Membru al Academiei 
Romane (1948). 



Calinescu, Matei 

(15.06.1934, Bucure§ti) 

Eseist. A absolvit Facultatea de Limba En- 
gleza a Universitatii din Bucuresti si a fost 
lector la Facultatea de Limba si Literatura 
Romana a aceleiasi universitati. In 1973 
a obtinut o bursa Fulbright si a plecat in 
SUA, unde s-a stabilit, nind profesor la 
Universitatea Bloomington, Indiana. A de- 
butat cu studiul Titanul si Geniul in poezia 
lui Eminescu, 1964. A incercat versuri: Semn, 
1968; Umbre pe apd, 1972, roman: Viata si 
opiniile lui Zacharias Lichter, 1969, si a con- 
tinuat sa publice eseuri pe teme literare: 
Aspecte literare, 1965; Eseuri critice, 1967; 
Eseuri despre literatura modernd, 1970; Cla- 
sicismul european, 1971, Premiul Asociatiei 
Scriitorilor din Bucuresti; Conceptul modern 
de poezie, 1972, Premiul Academiei; Five 
Faces of Modernity • Modernism, Avantgarde r 
Decadence, Kitsch, Postmodernism (Cinci aspecte 
ale modernitdtii: Avangardd, Decadentism, Kit- 
sch si Postmodernism), impreuna cu Douwe 
W. Fokkema, 1987; A citi, a reciti. Catre o 
poetica a (re)lecturii. A editat Youth Without 
Youth and Other Novellas (1988) de Mircea 
Eliade si The Romanians: A History (1991) 
de Vlad Georgescu, 2003. Premiul Uniunii 
Scriitorilor din Romania in 2006. 

Calinescu, Puiu 

(21.06.1920, Bucure§ti - 
16.05.1997, Bucure§ti) 

Actor de comedie. Fiu al actorului Jean 
Tomescu. Si-a inceput cariera jucand in 
„revistele" de cinematograf ce prefatau 
candva, in salile de cinema, proiectia unui 
film. Din 1948 a intrat in trupa Teatrului 
de Comedie Constantin Tanase. Este tea- 
trul care 1-a consacrat si caruia artistul i-a 
ramas credincios pana la sfarsitul vietii. 
Si-a scris singur partiturile cornice pentru 
spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri 
trasnite (Un baiat de zahar ars, Trasnitul meu 
drag, Idolul femeilor etc.), al caror protagonist 
a fost zeci de ani. Roluri in teatru: Frumosul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 162 



& 



31.10.2011 17:22:43 



Capitaneanu 



)*nfi 




Anda Calugareanu 



Dimitrie Calugareanu 



mm 



Gheorghe Calugareanu 



dinpddurea... zdpdcitd, Idolul femeilor, Eu vdfac 
sd radetil, E nemaipomenitl, Omul care aduce 
rdsul, Bdrbatul fatal, Superman, O seard la Bo- 
ema, Azilul MacFerlan, Far a mdnusi, Si Hie face 
sport, Cer cuvdntul!, Un bdiat iubeste o fata, Ca 
la Revistd. Pagini alese din Revista de altddatd 
(asistent de regie + rol), Nicutd... la Tdnase, 
Femei... Fernet... Femei..., Magazin de Stat, 
Bimbiricd, In gard (1991), Inspectie (1992), 
Ora de gimnasticd (1993); in film: Hie in luna 
de miere (1954), B.D. intra in actiune (1970), 
B.D. la munte si la mare (1971), B.D. in alertd 
(1971), Informatii gard (1971,), Fratii Jderi 
(1974), Serenadd pentru etajulXII (1976), Ex~ 
presul de Buftea (1978), Nea Marin miliardar 
(1978,), La un restaurant de lux (1994). 

Calugareanu, Anda 

prenume la na§tere Anca Miranda 

(24.10.1946, Bucure§ti - 15.08.1992, Bucure§ti) 
Actrita si interprets de muzica usoara si 
folk. A colaborat ani de-a randul la Cena- 
clul Flacara. Raman celebre cupletele sale 
alaturi de Toma Caragiu. Si-a imprumutat 
vocea personajului Oache din filmul Maria 
Mirabela (regia: Ion Popescu-Gopo, 1981), 
iar mai tarziu a moderat emisiunea matinala 
pentru copii Club Anda, alaturi de papusa 
Omidee. 

Calugareanu, Dimitrie 

(6/18.10.1868, Pomarla, jud. Boto§ani - 
17.12.1937, Bucure§ti) 

Medic si naturalist. Tata al lui Gheorghe 
C. A absolvit Facultatea de Stiinte la Iasi si 
Medicina la Berlin. Specializare la Sorbona. 
Profesor la Scoala Superioara de Medicina 
Veterinara din Bucuresti, apoi la Facultatea 
de Stiinte din Bucuresti si la cea din Cluj, 
la Institutul de Fiziologie din Bucuresti. 
A fondat revista Stiinta tuturor (1918). 
Contributii in domeniul neurofiziologiei, 
hematologiei, studiul efectului comprimarii 
nervilor s.a. Lucrari: Experiences sur la sutu- 
re croisee des nerfs de differentes sortes r 1900; 
Salivation tres abondante pendant la mastication 



chez un chien a la suture croisee des nerfs hy- 
poglosse et lingual, 1901; Influence de la duree 
de contact sur la resistence des globules rouges, 
1902; Actiunea acizilor asupra substantelor 
proteice, 1912. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1920). 

Calugareanu, Gheorghe 

(16.07.1902, la§i - 15.11.1976, Cluj) 
Matematician. Fiu al lui Dimitrie C. A absol- 
vit Facultatea de Stiinte (Matematica-Fizica) 
la Cluj. Specializare la Sorbona. Profesor la 
Universitatea din Cluj. A organizat invata- 
mantul matematic al universitatii. Contri- 
butii in domeniul teoriei functiilor, al geo- 
metriei diferentiale. A obtinut interpretari 
geometrice ale invariantilor diferentiali afini 
si proiectivi ai curbei plane (impreuna cu 
G.T. Gheorghiu). Lucrari: Asupra determindrii 
valorilor exceptionale ale functiunilor intregi si 
meromorfe de genfinit, 1929; Asupra unei apli- 
catii a teoremei lui Landau, 1932; Elemente de 
teoria functiilor de o variabild complexd, 1947; 
Asupra izotopiei curbelor inchise, 1960. Mem- 
bru al Academiei Romane (1963). 

Calugaru, Ion 

nume la na§tere Buium Croitoru 

(14.02.1862, Dorohoi - 22.05.1956, Bucure§ti) 
Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactor 
la Sburdtorul si a primit de la E. Lovinescu 
pseudonimul literar. A scris proza fantastica 
si grotesca, de evocare a mediului evreiesc 
provincial: Paradisul static, 1926; Copildria 
unui netrebnic, 1936; Otel si paine, 1952, Pre- 
miul de Stat. 

Capitaneanu, Constantin 

(17.11.1844, Radauti - 12.04.1893, Bucure§ti) 
Locotenent-colonel, astronom, cartograf 
si geodez. A studiat astronomia la Paris si 
a lucrat la Observatorul Astronomic din 
Paris, condus de Le Verrier, descoperitorul 
planetei Neptun. A activat apoi la Observa- 
torul din Bucuresti. A determinat coordo- 
natele geografice a numeroase localitati si a 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 163 



& 



31.10.2011 17:22:43 



Carare 




Mircea Cartarescu 



§tefan Caltia 




contribuit la realizarea triangulatiei generale 
a Romaniei. A determinat in 1875 diferenta 
de longitudine intre Iasi si Cernauti, perfec- 
tionand astfel harta Romaniei. A construit 
pentru prima oara, la Iasi, un instrument 
de masurare a meridianului unu pamantesc 
si a publicat rezultatele masuratorilor in 
Buletinul Societatii Romdne de Geografle, 1876. 
In 1877 a masurat diferenta astronomica de 
longitudine intre Galati si Bucuresti, Galati 
si Iasi, Chisinau si Iasi. 

Carare, Petru 

(13.02.1935, Zaim, jud. Tighina) 
Scriitor. A absolvit Scoala Komsomolista 
Centrala din Moscova (1956) si Cursurile 
Superioare de Literatura de pe langa Insti- 
tutul de Literatura Maxim Gorki (1969). 
A lucrat la revista de satira si umor Chiparus, 
la cotidianul Moldova socialistd (azi Moldova 
suverana), la Ministerul Culturii, la Editura 
Scoala Sovietica, apoi a fost secretar literar 
la Teatrul Luceafarul din Chisinau. Direc- 
tor al Biroului de popularizare a literaturii 
al Uniunii Scriitorilor din Republica Mol- 
dova. Lucrari: versuri - Soare cu dinti (1962), 
Trandafirul sdlbatic si Parodii (1965), Stele 
verzi (1967), Vatra (1980), Parodii si epigrame 
(1981), Cadente (1985), Fulgere basarabene 
(1992), Pdldria gdndurilor mele (2000); pro- 
za - Zodia musafirului (1970), Punctul de reper 
(2000); teatru - Comedii (1988). A tradus 
din Ivan Krilov, Stepan Oleinik, Francois 
Villon. Laureat al Premiului National al 
Republicii Moldova pentru Literatura 
(2000). Detine Ordinul Republicii, medalia 
guvernamentala Mihai Eminescu si titlul de 
Maestru al Literaturii. 

Carpini§an, Cornel 

(5.04.1904, Ora§tie - 5.03.1970, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
din Cluj. A lucrat la sanatoriul de tuberculo- 
za din Moroieni, apoi la spitalul din Brasov. 
Profesor la Facultatea de Medicina din Bu- 
curesti. Contributii in domeniul chirurgiei 



toracice. Lucrari: Toracoplastia cu apicoliza ex- 
trafaciald (1941), Probleme de chirurgie toracicd 
(1954), Patologia chirurgicala a toracelui (1971). 
Societatea Romana de Chirurgie, fondata in 
1898, poarta astazi numele lui. Laureat al 
Premiului de Stat. Membru al Academiei de 
Stiinte Medicale din Romania. 

Cartarescu, Mircea 

(1.06.1956, Bucure§ti) 

Poet si prozator. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Bucuresti. Este 
profesor la aceeasi facultate. A debutat cu vo- 
lumul Faruri, vitrine, fotografii, 1980, Premiul 
Uniunii Scriitorilor, fiind considerat unul 
dintre principalii promotori ai postmoder- 
nismului prezent in literatura odata cu gene- 
ratia r 80 mAer cu diamante, 1982, culegere de 
versuri unde apar si poetii Traian T. Cosovei, 
Florin Iaru, Ion Stratan; Poeme de amor, 1983; 
Totul, 1985; De ce iubimfemeile, 2004 si proza: 
Visul, 1989; Levantul, 1990, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Travesti, 1994, Premiul Uniunii 
Scriitorilor si al ASPRO; Orbitor, trilogie, 
1996-2007; 'Nostalgia, 2003; Jurnal, 2 vol., 
2001-2005. Premiul Uniunii Scriitorilor 
2005, 2007, 2008. Premiul international 
Giuseppe Acerbi, 2005. 

Caltia, §tefan 

(15.05.1942, Bra§ov) 

Pictor. A studiat la Liceul de Arte Plastice 
din Timisoara (1959-1963) si a absolvit In- 
stitutul de Arte Plastice la Bucuresti, ca elev 
al lui Corneliu Baba. In perioada socialista 
a expus in Norvegia, Suedia, Danemarca, 
Germania Federala, la Muzeul de Arte 
fantastice din Gruere, Franta, si, evident, 
in Romania. Director al Fodului Plastic din 
Bucuresti pana in 1989. In 1993 a devenit 
profesor la Universitatea Nationala de Arte 
din Bucuresti, iar in 2004 a devenit rector. 
Lucrari: Poetul cu floare, 2008; Cantdretul cu 
pasdre albastra, 2006; Calatoria inorogului de 
piatra, 2005; Galea alba, 2004; Pasdre cu inel si 
casa albastra, 2004; Drum, 1998. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 164 



^ 



31.10.2011 17:22:43 



Carneci 



Candea, Romulus 

(7/19.10.1886, Avrig, Sibiu - 19.01.1973, Avrig) 
Teolog si istoric. Studii teologice si doc- 
toratul la Cernauti. Profesor la seminarul 
teologic din Sibiu, apoi la Facultatea de 
Teologie si la Universitatea din Cernauti, la 
Facultatea de Litere a Universitatii din Cluj, 
ca profesor de istorie veche, medie si con- 
temporana. Lucrari: Catolicismul in Moldova 
secolului al XVl-lea, 1916; Biserica ardeleand 
in anii 1916-1918, 1926; Patriarhul Miron 
Cristea, 1925; Un luptdtor bucovinean: Alecu 
Hurmuzaki, 1941. Membru corespondent al 
Academiei Romane (1929), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. 

Candea, Virgil 

(29.04.1927, Foc§ani - 17.02.2007, Bucure§ti) 
Istoric al culturii. A absolvit Dreptul, Fi- 
losofia si Teologia la Bucuresti. Director 
al Secretariatului Asociatiei Internationale 
de Studii Sud-Est Europene (1983-1989), 
secretar al Asociatiei Romania (1972-1990), 
profesor la Universitatea din Bucuresti, la 
Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigo- 
rescu si la Facultatea de Teologie, invitat 
la Universitatile din Beirut, Strasbourg, 
Institutul Universitar Oriental din Napoli, 
Institutul de Inalte Studii Europene din 
Geneva. S-a ocupat de cultura si literatura 
romana veche: Les icones melkites, 1969, Bei- 
rut; Stolnicul intre contemporani, 1971; Mun- 
tele Athos • Prezente romdnesti, 1979; Ratiunea 
dominantd • Contributii la istoria umanismului 
romdnesc, 1979; Mdrturii romdnesti peste hota- 
re • Mica enciclopedie de creatii romdnesti si de 
izvoare despre romdni in colectii din strainatate: 
Albania - Grecia, 1 991 . A descoperit, in SUA, 
manuscrisul Istoriei Imperiului Otoman a lui 
Dimitrie Cantemir. A editat editiile de Opere 
Dimitrie Cantemir si Alexandru Odobescu. 
A tradus Dante Alighieri - Opere minore, 
1971, si Fr. Bacon. A coordonat editarea, 
sub egida Academiei Romane, a Tratatului 
de istorie a Romdniei, opt volume, fmalizat in 
2004. Membru al Academiei (1993), vice- 
presedinte al ei (1998-2001). 

Cardu, Petru 

(25.09.1952, Barite, San lana§, 
Banatul Sarbesc - 30.04.2011, Var§et) 
Poet. A absolvit Literele la Belgrad si Isto- 
ria si Teoria Artei la Bucuresti. A lucrat ca 
redactor la publicatiile Tribuna tineretului 
(Pancevo), Polje si Lumina (Novi Sad). A tra- 
dus peste douazeci de volume din literatura 
romana in sarbeste. A debutat in 1970 cu 
Menire in doi si continua sa scrie poezie 



postmodernista: Aducatorul ochiului, 1971, 
Premiul revistei Lumina; Pronume/Zamenice, 
1981; Cdpsund in capcana, 1988, tradusa la 
Londra, 1990; Biserica Troia, 1992; Cerneald 
violeta, 1997, aparuta la Bucuresti in 1998; 
Scoala exilului, 1998, Craiova. Laureat al 
Premiului de traduceri al Societatii Scriito- 
rilor din Voivodina, 1995. A initiat Premiul 
European de poezie din 1987 si contribuie 
la realizarea primelor spectacole de teatru 
in limba romana din Voivodina ca scenarist 
(din 2009). 

Carlova, Vasile 

(4.02.1809, Buzau - 18.09.1831, Craiova) 
Poet si traducator. Desi a scris doar cinci 
poezii, acest militar de cariera a ramas me- 
morabil prin suflul lor innoitor: „Pastorul 
intristat", 1927; „Ruinurile Targovistei", 
1830; „Marsul romanilor", 1830. Influentat 
de preromantismul francez. 

Carmu, Isaia 

(15.05.1940, Parjota, Basarabia) 
Grafician. A studiat la Scoala Republicana 
de Arte Plastice Ilia Repin (azi Colegiul de 
Arte Plastice Alexandru Plamadeala) din 
Chisinau (1961-1964), apoi la Facultatea de 
Grafica a Institutului Poligraflc din Moscova 
(1965-1971). Membru al Uniunii Artistilor 
Plastici din Republica Moldova (din 1968). 
A fost redactor artistic (1971-1991), apoi 
pictor-sef la Editurile Cartea Moldoveneas- 
ca si Literatura Artistica (Hyperion). A avut 
7 expozitii personale la Chisinau, Bucuresti, 
Moscova si in alte centre de cultura. Par- 
ticipant la diverse concursuri nationale de 
carte, unionale (in cadrul URSS) si inter- 
nationale, intre care concursul, Arta cartii 
(Bratislava, 1980), Bienala Internationala 
de arise Varsovia (1971), expozitia Cartea 
in URSS (in Europa, Canada, SUA) s.a. 
Este laureat al Premiului Moisei Gamburd 
(2000), al Premiului Igor Vieru pentru 
intreaga activitate (2000), al Premiului Nati- 
onal al Republicii Moldova (2011). Maestru 
Emerit in Arte (1996). Ordinul Gloria Mun- 
cii (2000), medalia Mihai Eminescu (2000) 
si diploma Ivan Fiodorov pentru ilustrarea 
lucrarii Povesti populare moldovenesti. 

Carneci, Magda a folosit §/ pseudonimul 
Magdalena Ghica 

(28.12.1955, Garleni, Bacau) 
Poet si critic de arta. Fiica a lui Radu C. 
A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bu- 
curesti si s-a specializat la Ecole des Hautes 
Etudes en Sciences Sociales, Paris, 1997. 
Publica versuri postmoderniste si volume 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 165 



& 



31.10.2011 17:22:44 



Carneci 




Magda Carneci 



Elena Ceau§escu 



Nicolae Ceau§escu 




de critica de arta: Hipermateria, 1980; Ion 
Tuculescu, 1984; O tdcere asurzitoare, 1985; 
Lucian Grigorescu, 1989; Haosmos, 1992; 
Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, 
1996; Psaume, Marsilia, 1997; Poeme / Poems, 
1999; Poeme politice, 2000; Artele plastice in 
Romania 1945-1989, 2000. Este presedinta 
a comitetului de conducere al Centrului 
International pentru Arta Contemporana 
(CIAC), presedinta a AICA (Association 
Internationale des Critiques d'Art) - sectia 
romana -, codirector al revistei de arte vizu- 
ale contemporane Atelier. 

Carneci, Radu 

(13.02.1930, Valea lui Lai, com. Pardo§i, 
jud. Buzau) 

Poet. A absolvit Silvicultura la Brasov. A fost 
redactor-sef al revistei Ateneu, Bacau, secre- 
tar al Uniunii Scriitorilor, redactor la revista 
Contemporanul. In prezent proprietar al Edi- 
turii Orion. A publicat versuri in care cele- 
breaza iubirea ca motiv central al existentei: 
Noi si soarele, 1963, debut; Orga si iarba, 1966; 
Grddina in forma de vis, 1 970; Cdntdnd dintr-un 
arbore, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Heraldica iubirii, 1975; Hora anotimpurilor, 
1979, Premiul Academiei; Sectiunea de dor, 
1980; Sonete, 1983; Clipa eternal 1988. A tra- 
dus in romaneste Leopold Sedar Senghor, 
Khalil Gibran, Cdntarea cdntarilor s.a. Distins 
cu Meritul Cultural, 2004. 

Ceapoiu, Nichifor 

(14.11.1911, Ciocane§ti, jud. Suceava - 
24.10.1994, Bucure§ti) 

Inginer agronom (genetician). A absolvit 
Academia de Inalte Studii Agronomice din 
Cluj. Director la Institutul de Cercetari pen- 
tru Cereale si Plante Tehnice de la Fundulea, 
profesor la Facultatea de Agronomie din 
Bucuresti. Contributii in domeniul geneticii 
si sporirii productivitatii plantelor. Lucrari: 
Cdnepa, 1942; Gena, structura si functiile ei, 
1991. Membru al Academiei Romane, 1974. 



Ceau§escu, Elena 

nume la na§tere Elena Petrescu 

(7.01.1916, Petre§ti, com. Balote§ti, jud. Ilfov - 
25.12.1989, Targovi§te) 

Om politic. Sotie a lui Nicolae C. Dupa 
absolvirea a patru clase s-a angajat la Bu- 
curesti la o fabrica de textile. A intrat in 
Partidul Comunist in 1937 si 1-a intalnit pe 
Nicolae C. in 1939. A absolvit Facultatea 
de Chimie la Universitatea din Bucuresti 
(fara frecventa), calificativul Summa Cum 
Laude. Profesorul Costin D. Nenitescu i-a 
refuzat titlul de doctor in specialitate si 1-a 
obtinut la Iasi. A fost director la Institutul 
Central de Cercetari Chimice Bucuresti, 
membru al Consiliului National al Cerceta- 
rii Stiintifice, membru al Comisiei Centrale 
de Prognoza Socio-economica, membru al 
Biroului Politic al PCR, membru al Comi- 
tetului Executiv al CC al PCR, membru al 
Biroului Politic Permanent al Comitetului 
Executiv al CC al PCR, prim-viceprim- 
ministru al guvernului. A detinut astfel 
controlul asupra partidului si asupra gu- 
vernului deopotriva. Lucrari in specialitate 
in colaborare cu alti specialists Polimerizarea 
stereospecificd a izoprenului, 1982; Noi cerce- 
tari in domeniul compusilor macromoleculari, 
1984. Executata impreuna cu sotul ei in 
decembrie 1989. A primit Ordinul Stiintinc 
Pentru Merit, clasa I (1966). Membru al 
Academiei Romane (1974), exclus 1990; 
membru de onoare al Societatii Regale de 
Chimie a Marii Britanii, membru al Acade- 
miei de Stiinte din Ilinois, SUA. 

Ceau§escu, Nicolae 

(26.01.1918, Scornice§ti, jud. Olt - 
25.12.1989, Targovi§te) 

Presedinte al Romaniei (1965-1989). Sot al 
Elenei C. A venit la 1 1 ani la Bucuresti ca 
ucenic cizmar. A fost arestat in 1932 pen- 
tru actiuni in cadrul Partidului Comunist 
Roman (aflat in ilegalitate) . In 1933 a fost 
din nou arestat, pentru agitatie in timpul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 166 



& 



31.10.2011 17:22:44 



Celan 



unei greve. A fost arestat si in 1934, pentru 
strangerea de semnaturi la Caile Ferate in 
favoarea unei greve. In 1936 a fost trimis 
la Doftana pentru doi ani ca agitator anti- 
fascist. L-a intalnit la inchisoare pe Gheor- 
ghe Gheorghiu-Dej. A fost arestat din 
nou in 1940. A fost secretarul Tineretului 
Comunist (1944-1945). In 1947 a condus 
Ministerul Agriculturii, apoi a fost ministru 
al Fortelor Armate. In 1952 a devenit mem- 
bru al Comitetului Central al PMR, facand 
parte din gruparea care a inlaturat-o pe 
Ana Pauker. La trei zile dupa moartea lui 
Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al 
PMR la sugestia lui Ion Gheorghe Maurer. 
El a schimbat denumirea partidului si a 
tarii. Din PMR a devenit PCR (Partidul 
Comunist Roman), iar tara, din Republica 
Populara Romana, a devenit Republica 
Socialista Romania. A devenit presedinte al 
Consiliului de Stat, iar in 1974 presedinte 
al tarii. In 1968 a denuntat public invazia 
sovietica din Cehoslovacia. In 1968, De 
Gaulle, iar in 1978, Jimmy Carter au vi- 
zitat Romania. In cadrul programului de 
destalinizare si dezvoltare a societatii soci- 
aliste multilateral dezvoltate, a luat masuri 
drastice de demolare a unor obiective de 
patrimoniu si a unor sate care au disparut 
astfel de pe harta. A interzis avortul si a 
dat puteri mari Securitatii pentru a pastra 
ordinea in tara. A adus mari privatiuni de 
hrana, utilitati si libertati cetatenilor, din 
dorinta de a plan* toata datoria externa a ta- 
rii. Dupa protestele izbucnite la Timisoara 
in 16 decembrie 1989, urmate de acelea din 
Bucuresti, 21 decembrie, si din marile orase 
ale tarii, a fugit impreuna cu sotia din sediul 
CC al PCR, a fost prins si executat dupa un 
proces sumar la Targoviste, capitala istorica 
a Tarii Romanesti, in ziua de Craciun. 

Cebotari, Maria 

(10.02.1910, Chisinau - 9.06.1949, Viena) 
Soprana. A absolvit Conservatorul la Chisi- 
nau ca eleva a lui Mihail Berezovski. Actrita 
la Teatrul de Arta din Moscova. Specializare 
la Berlin (1929). Solista a Operei din Dres- 
da pana in 1943, apoi a Operei din Viena. 
Richard Strauss a scris pentru ea Salomeea. 
A luat parte si la festivalurile muzicale din 
Salzburg la invitatiile lui Bruno Walter si 
Herbert von Karajan. Roluri in: Nunta lui 
Figaro, Turandot, Salomeea, Traviata, Rigoletto 
s.a. A jucat in filmul Odesa in flacari, regia 
Ion Cantacuzino, 1942. Distinsa cu Premiul 
Kammersangerin la 24 de ani. In 2004 la 
Chisinau s-a facut filmul Aria, scenariu 
Dumitru Olarescu, despre viata ei. 




Maria Cebotari 



Celac, Valentin 

(26.02.1939, Hajdieni, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomie 
a Institutului Agricol din Chisinau. A lucrat 
la gradina botanica a ASM. A organizat 
si condus Laboratorul de citogenetica la 
Institutul de Ameliorare si Seminologie a 
Graului din Mironovka (Ucraina). A parti- 
cipat la expeditiile complexe de cercetare 
a resurselor genetice ale plantelor paioase, 
organizate de VTR (Leningrad) in Georgia, 
Armenia si Azerbaidjan (1974-1976), a co- 
lectat si studiat un genofond bogat de grau, 
secara, aegilops etc. si a publicat lucrari 
originale in domeniul geneticii, ecologiei si 
filogeniei graului. A lucrat la Institutul de 
Botanica al ASM, apoi la Institutul de Ge- 
netica. A creat 18 soiuri noi (arahide, naut, 
fasolita, soia, linte, bob, latir). Are 24 de 
brevete de inventie (distinse cu 18 meda- 
lii de aur, argint si bronz, titlul si insigna 
de Inventator de Elita, Romania, 2004)). 
Lucrari: 3M6puono3UM ntueHui^u, 1974, in 
colaborare; AdanmamueHuu nomeHU,uan 
KynbtnypHux pacmeHuu, 1988, in colaborare. 
A fost distins cu Medalia Meritul Civic. 
Membru al Academiei Internationale de 
Stiinte Ecologie si Protectie Vitala de pe 
langa ONU (Rusia, 2005). Membru al Aca- 
demiei de Stiinte a Moldovei. 

Celan, Paul, nume la na§tere Paul Antchel 

(23.11.1920, Cernauti, Bucovina - 
1.05.1970, Paris) 

Poet. Evreu ca etnie. A studiat Medicina 
la Paris si Filologia romanica la Cernauti. 
Arestat in timpul razboiului, scapa de holo- 
caust (1943, dar verisoara lui mo are in lagar 
in Transnistria), iar in 1944 se refugiaza in 
Romania, unde lucreaza ca translator, la Bu- 
curesti, pana in 1 947, cand pleaca la Viena, 
iar in anul urmator la Paris. Prieten cu Rene 
Char. A primit Premiul Georg Biichner in 
1960. A scris versuri in germana: Der Sand 
aus den Urnen, 1948; Mohnund Gedachtnis, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 167 



^ 



31.10.2011 17:22:44 



Celibidache 





Sergiu Celibidache 



Leonid Cemortan 



1952; Von schwellezu schzvelle, 1955; Sprachgit- 
ter, 1959; Die Niemandsrose, 1963; Altemwun- 
de, 1967; Lichtzwang, 1970. S-a sinucis. 

Celibidache, Sergiu 

(28.06.1912, Roman - 14.08.1996, Paris) 
Dirijor si compozitor. Primii ani si i-a pe- 
trecut la Iasi, unde a luat lectii de pian si 
compozitie, apoi s-a inscris la cursurile de 
filosofie si matematica ale Universitatii din 
Bucuresti. In 1936 a plecat la Berlin, unde a 
studiat la Academia de Muzica, avand pro- 
fesori pe Walter Gmeindl si Heinz Tiessen 
(compozitie), Fritz Stein (arta dirijatului). In 
acelasi timp audiaza cursurile de filosofie ale 
lui Eduard Spranger (psihologie) si Nicolai 
Hartmann (metafizica). A devenit in 1945 
dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre 
Filarmonice din Berlin, intrucat directo- 
rul acesteia, Wilhelm Furtwangler, fusese 
suspendat din functie, fiind suspectat a fi 
colaborat cu regimul nazist. Pana in 1952, 
cand Furtwangler - reabilitat - redevine sef 
al orchestrei, Celibidache dirijeaza peste 
400 de concerte cu Orchestra Filarmonica 
din Berlin, impunandu-se ca personalitate 
muzicala de o exceptionala exigenta artistica, 
nu totdeauna comoda pentru componentii 
unei orchestre. Sufera o mare deziluzie cand 
acestia, in 1 954, il aleg pe Herbert von Kara- 
jan succesor al lui Furtwangler. Incepand de 
la aceasta data, pentru un timp, nu mai are 
o functie permanenta, fiind invitat cu regu- 
laritate la pupitrul unor renumite orchestre 
simfonice europene: Orchestra Radio din 
Stuttgart (Germania), Orchestra Nationala 
din Paris (Franta), Orchestra Simfonica 
Radio din Stockholm (Suedia). Intre 1960 si 
1962 tine cursuri de perfectionare in arta di~ 
rijorala la Accademia Musicale Chigiana din 
Sienna (Italia), mai tarziu la Fontainebleau 
(Franta) si la Miinchen (Germania) pentru 
tineri dirijori selectionati cu multa seve- 
ritate. Madalin Voicu i-a fost elev. In 1979 
primeste functia de director muzical general 
al orasului Miinchen si de dirijor permanent 



al Orchestrei Filarmonice din acest oras. 
Printre alte compozitii, este autorul unui 
impresionant Requiem, a patru Simfonii si al 
unui Concert pentru pian si orchestra, ramase 
in cea mai mare parte inedite. Pentru acti- 
vitatea sa artistica a primit diverse distinctii, 
printre care: cetatean de onoare al orasului 
Miinchen (1992), membru de onoare al 
Academiei Romane (1992), Doctor Hono- 
ris Causa al Universitatii din Iasi (1992), 
Ordinul Maximillian pentru Stiinta si Arta 
(Germania, 1993). 

Cemortan, Leonid 

(6.11.1927, Chetrosu, Basarabia - 
27.06.2009, Chisinau) 

Teatrolog. A absolvit Facultatea de Istorie 
si Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. Specializare la Academia de Stiinte 
Sociale din Moscova. A condus Directia 
Arte a Ministerului Culturii din Moldova 
si Filarmonica de Stat a Moldovei. A fost 
ministru adjunct al Culturii, coordona- 
tor al Enciclopediei Sovietice Moldovenesti, 
director al Institutului de Istorie si Teorie 
a Artei al ASM. Lucrari: Prietenul nostru - 
teatrul (1983); CmaHoenenue mondaecKozo 
coeemcKoeo meampa (1986); Teatrul National 
din Chisinau (1920-1935), (2000); Actorul 
Eugeniu Ureche (2005) si peste 200 de studii 
si articole dedicate diverselor probleme si 
aspecte din domeniul artei teatrale, publica- 
te in diferite editii: Die Traditionen der Kultur 
beziehungen zwischen derMoldau und Osterreich 
(Viena, 1996); Uheritage thraco-dace dans le 
theatre folklorique roumain (1996); Theatre of 
Moldova at the Cross-roads (Londra, 1998); 
Aurel Ion Maican si teatrul romanesc din Basa- 
rabia interbelica (2000); Drama intelectualilor de 
stdnga (2002); Teatrul national si globalizarea 
(2003); Maria Cosmacevscaia la Teatrul Natio- 
nal din Chisinau (2004); Un destin basarabean: 
Andrei Lupan (2004). A participat la consti- 
tuirea teatrelor Vasile Alecsandri din Balti 
(1957) si Luceafarul din Chisinau (I960). 
Distins cu titlurile de Om Emerit, laureat al 
Premiului ASM, Ordinul Republicii, Meda- 
lia ASM Dimitrie Cantemir, Medalia Pentru 
Vitejie in Munca. Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Cercel, Fiorina 

(28.01.1943, Piatra-Neamt) 
Actrita. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 
si Cinematografica din Bucuresti. A jucat 
pe scenele Teatrului Dramatic de Stat din 
Galati (1964-1965), Teatrului National 
din Timisoara (1965-1973), Teatrului Na- 
tional din Bucuresti (din 1972). Roluri: in 
teatru - Despot Vodd de Vasile Alecsandri, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 168 



^ 



31.10.2011 17:22:44 



Cerna 



regia Etnil Reus, 1971; Troienele de Jean Paul 
Sartre dupa Euripide, regia Mircea Maro- 
sin, 1969; Danton de Camil Petrescu, regia 
Horea Popescu, 1974; O scrisoare pierdutd 
de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979; 
Peripetiile bravului soldat Svejk de Jaroslav 
Hasek, regia Dem Radulescu, 1975; Tinere- 
tea lui Moromete de Marin Preda, regia Anca 
Ovanez Dorosenco, 1981; Electra - O trilogie 
anticd dupa Euripide, Sofocle si Seneca, re- 
gia Andrei Serban, 1990; Casa Bernardei Alba 
de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, 
1994; Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia 
Ion Cojar, 1998; Inima de caine dupa Mihail 
Bulgakov, regia Iuri Kordonski, 2005; in 
film - Fratii, regia Mircea Moldovan, 1970; 
Filip eel bun, regia Dan Pita, 1973; Premiera, 
regia Mihai Constantinescu, 1973; Lumini 
si umbre - serial TV, regia Andrei Blaier, 
1976; Marele singuratic, regia Iulian Mihu, 
1977; Femeia din Ursa Mare, regia Adrian 
Petringenaru, 1980; Cdruta cu mere, regia 
George Cornea, 1984; Crucea de piatra, regia 
Andrei Blaier, 1993; Ambasadori cautd patrie, 
regia Mircea Daneliuc, 1997; Inima de tigan, 
serial TV Premiul UNITER pentru cea mai 
buna interpretare feminina pentru rolul 
Vassa Jeleznova din piesa Vassa Jeleznova, de 
Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990. Ordi- 
nul National Serviciu Credincios in grad de 
Cavaler, 2002. Premiul Ministerului Cultu- 
rii si Cultelor pentru cea mai buna actrita a 
anului 2002. 

Cerchez, Grigore 

(5.10.1850 - 1927, Bucure§ti) 
Arhitect. A studiat arhitectura la Paris si a 
fost profesor de arhitectura la Bucuresti. 
Unul dintre fondatorii stilului neoromanesc 
in arhitectura moderna. A lucrat impreuna 
cu Paul Gautereau (arhitectul francez care 
a construit CEC-ul din Bucuresti), Palatul 
Cotroceni (1912-1927), dar si singur (Scoa- 
la de Arhitectura, fatada Muzeului Antipa, 
casa lui Emil Lahovary). A participat la pro- 
iectarea cladirii ASE, a construit Bursa din 
Bucuresti, a construit Scoala de Arhitectura 
din Bucuresti. O strada si un liceu din Bu- 
curesti ii poarta numele. 

Cerchez, Mihai 

(1872, Braila - 1922, Bucure§ti) 
Avocat si pilot. Armean la origine. A inflintat 
la 20 noiembrie 1909 Complexul Aeronautic 
de la Chitila, primul din tara. A fost direc- 
torul aerodromului Chitila. Acolo au fost 
pregatiti pilotii militari romani (in numar 
de 21), dar si straini, de catre Aurel Vlaicu. 
Acestia au invatat tehnica pilotajului pe 




avioane tip Farman III model 1909 construi- 
te in licenta la atelierele de la Chitila. In 1910 
aviatia romana a executat manevre militare 
in zona Brailei, cu zbor de recunoastere la 
Slatina si Piatra Olt. In 1911-1912 a mai 
deschis un aerodrom la Cotroceni si unul 
la Bucuresti-Baneasa. Tot el a introdus si 
insigna de pilot militar. 

Cerchez, Mihail Cristodulo 

(8.06.1839, Barlad - 12.06.1885, la§i) 
General. La origini familie circaziana (ar- 
meana) ajunsa in Moldova. A urmat Aca- 
demia Mihaileana la Iasi. Junimist. A intrat 
in armata in 1856 si a lucrat la garnizoanele 
din Ploiesti si Bucuresti. Dupa indepartarea 
lui Al. I. Cuza demisioneaza din armata si se 
retrage la Iasi. Rechemat in armata in 1867, 
functioneaza la garnizoanele din Galati si 
Ismail. A devenit comandantul Regimen- 
tului 4 linie din Craiova, in care calitate 
participa la manevrele armatei ruse (1875). 
In timpul Razboiului de Independenta a 
comandat Divizia a Il-a a Corpului II de 
Armata. A luptat la Grivita, Bucov, Opanez, 
Smardan, Plevna, Vidin. Osman pasa i s-a 
predat, a semnat capitularea si i-a predat 
sabia. Impreuna cu el au fost luati prizonieri 
2 100 de sen ai ostirii otomane si 46 000 de 
osteni. A primit Virtutea Militara, 1878. In 
Bulgaria, la Plevna, pe locul acelei capitulari, 
exista un bust al lui in fata Mausoleului os- 
tasului roman. Astazi Batalionul 85 Logistic 
din Barlad ii poarta numele, ca si o strada 
din Bucuresti si una din Craiova. 

Cerna, Panait 

nume la na§tere Panait Stancioff 

(25.09.1881, Cerna, jud. Tulcea - 
26.03.1913, Leipzig) 

Poet. Bulgar ca etnie. Doctor in litere la Lei- 
pzig cu teza „Die Gedankenlyrik" („Lirica 
de conceptie"). Apreciat ca poet de cercul 
lui Mihail Dragomirescu. A creat o poezie 
conceptuala: Poezii, 1910. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 169 



& 



31.10.2011 17:22:44 



Cernat 




Cernat, Alexandru 

(28.01.1834, com. Varlezi, jud. Galati - 
8.12.1893, Nisa, Franta) 

General. A fost, in anii Razboiului de Inde- 
pendent;!, pe rand, seful Armatei de Ope- 
ratii (iulie-decembrie 1877), seful Marelui 
Cartier General (decembrie 1877-martie 
1878) si ministru de Razboi (aprilie-august 
1877, martie-noiembrie 1878), avand merite 
deosebite in succesele militare repurtate de 
fortele romane in asalturile de la redutele 
Grivita 1 si 2 si cucerirea Plevnei. 

Cernatescu, Radu 

(17.08.1894, Hu§i - 17.01.1958, la§i) 
Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie 
la Iasi si a fost profesor al facultatii (de 
chimie fizica si analitica). A avut contri- 
bute in legatura cu influenta electrolitilor 
asupra solubilitatii apei in fenol, a studiat 
sulfocianatii complecsi, a facut analiza apei 
din rauri, lacuri si limanuri sub aspectul 
chimiei anorganice. Lucrari: Nouvelle me- 
thode de dosage du cadmium, 1923; Le potentiel 
des metaux dans les liquides purs , 1924; Amines 
et hydrosulfites de cobalt et de nickel bivalents, 
1943; Tratat elementar de chimie organicd, 
2 vol., 1950-1951. Laureat al Premiului de 
Stat. Membru titular al Academiei Romane 
(1948), presedinte al filialei Iasi a Academiei 
(1949-1958). Membru corespondent al 
Academiei de Stiinte din Ungaria. 

Cernea, Mihail 

(14.10.1931, la§i) 

Sociolog. A absolvit Filosofia la Bucuresti si a 
fost cercetator la Institutul de Filosofie al Aca- 
demiei Romane. Din 1974 a lucrat ca sociolog 
la Banca Mondiala din Washington. A efec- 
tuat studii de profil in China, India, Mexic, 
Pakistan, Senegal, Thailanda, Tanzania. S-a 
ocupat de sociologie rurala, sociologia dez- 
voltarii si antropologie sociala. Lucrari: Profilul 
spiritual al clasei muncitoare - cercetari sociologice, 
1964; Monographic Research on Rural Commu- 
nities in Romanian Sociology, 1974; A System for 
Monitoring and Evaluation Agricultural Extension 
Projects, 1 977; Puting People First: Sociological Va- 
riables in Development Projects, 1985; Deplasdrile 
depopulate si reasezarea populatiei in proiectele de 
dezvoltare, 1990. Membru al Asociatiei Inter- 
nationale de Sociologie, al Societatii pentru 
Antropologie Aplicata, al Societatii Europene 
de Sociologie Rurala, membru corespondent 
al Academiei Romane, 1991. 

Cernei, Elena 

(1.03.1924, Bairamcea, Ucraina - 
28.11.2000, Grecia) 

Mezzosoprana. A absolvit Academia de Mu- 
zica din Bucuresti. Solista a Operei Romane 



din Bucuresti. A sustinut spectacole la Scala 
din Milano, Metropolitan Opera din New 
York (1968), Covent Garden, Opera din 
Paris. A interpretat ariile celebre in: Orfeu 
si Euridice de Gluck; Semiramida de Rossini; 
Trubadurul, Don Carlos, Aida de Verdi; Caval- 
leria Rusticana de Mascagni; Carmen de Bizet; 
Samson si Dalila de Saint-Saens; Oedip de 
George Enescu; Doamna Chiajna de Buicliu; 
Nana, Jota de De Falla; La Mitrane de Rossi; 
Doar eel ce-a suferit de Ceaikovski; In micul 
orasel de Vasilescu; Sd treci prin lumefdrd dor 
de Leon; Si dacd ramuri bat in geam de Nicola; 
Inimd, ciuturd spartd de Xenopol. 

Cernescu, Nicolae 

(31.08.1904, Campulung, jud. Arge§ - 
26.04.1967, Bucure§ti) 

Chimist si pedolog. A absolvit Facultatea de 
Stiinte din Bucuresti si si-a luat doctoratul 
la Politehnica din Zurich. A lucrat la Facul- 
tatea de Agronomie din Bucuresti (chimia 
solului). A avut contributii la imbunatatirea 
fertilitatii solurilor. Lucrari: Capacitatea de 
schimb a solului in raport cu continutul de argila 
si humus, 1939; Regimul potasiului din complexul 
de alterare in raport cu conditiile bioclimatice ale 
solurilor zonale, 1960. Membru fondator al 
Societatii Nationale Romane pentru Stiinta 
Solului, membru si presedinte al Societatii 
Internationale de Stiinta Solului, membru al 
Academiei Romane (1963) si presedinte al 
Sectiei de stiinte agricole si silvice a acesteia 
(1966-1967). 

Cernov, Alexandrina 

nume la na§tere Alexandrina Grecu 

(27.11.1943, Hotin, regiunea Cernauti, azi Ucraina) 
Istoric literar. A absolvit Filologia la Univer- 
sitatea din Cernauti. A lucrat la Televiziunea 
din Cernauti, la redactia emisiunilor in lim- 
ba romana. Este lector la Universitatea din 
Cernauti. A fost vicepresedinte al Fundatiei 
Culturale Romane din Bucuresti (1998). 
Din 1994 conduce revista Glasul Bucovinei. 
Membru fondator al Societatii pentru 
Cultura Romaneasca Mihai Eminescu din 
Cernauti, director al Editurii Alexandru 
eel Bun. Lucrari: Nusici si Caragiale. Studiu 
comparativ tipologic, 1 964; Ion Drutd si Anton 
Pavlovici Cehov, 1982; Istoria si istorismul in 
opera lui Ion Drutd, 1990. Membru de onoare 
al Academiei Romane (1992). 

Cernovodeanu, Paul 

(11.02.1927, Bucure§ti - 29.01.2006, Bucure§ti) 
Istoric. A absolvit Scoala Superioara de Arhi- 
vistica din Bucuresti (1948), apoi Facultatea 
de Istorie si Filosofie (1950). A fost cercetator 
si director adjunct (1990-1997) la Institutul 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 170 



^ 



31.10.2011 17:22:45 




Sergiu Certan 



Trixy Checais 



de Istorie Nicolae Iorga. Specialist in istoria 
veche si medie, a publicat peste 300 de lu- 
crari: Rdscoala seimenilor si dorobantilor din Bu- 
curesti 1655, 1961; Cdldtori strdini despre tdrile 
romane, 9 vol., 1968-1997; Basarabia. Drama 
unei provincii istorice romanesti in context politic 
international. 1806-1920, 1993; In vdltoarea 
primejdiilor. Politica externa si diplomatia pro- 
movate de Constantin Brdncoveanu, 1688-1714, 
1997. Metnbru de onoare al Academiei Ro- 
mane (1999). Membru al Societatii Istoricilor 
Romani, al Asociatiei de Studii Neogrecesti 
de pe langa Universitatea Harvard din Cam- 
bridge/Massachusetts, SUA s.a. 

Certan, Sergiu 

(17.04.1952, Chi§inau) 

Economist. A absolvit Facultatea de Econo- 
mic a Institutului Politehnic din Chisinau 
si s-a specializat la Institutul Central Eco- 
nomico-Matematic al Academiei de Stiinte 
a URSS. A fost sef de sectie la Institutul de 
Cercetari Stiintifice in domeniul Planificarii 
al ASM, sef al directiei generale in Ministerul 
Economiei Nationale, director al Institutului 
de Cercetari Economice al ASM, director al 
Centrului de Studiere a Problemelor Pietei si 
vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru 
Reformele Economice. A fost ministru al 
Economiei si profesor la Academia de Studii 
Economice din Moldova. Specializare la 
Institutul Fondului Monetar International si 
Comisia Valorilor Mobiliare, SUA, in Cehia, 
Germania, Franta, Belgia si Luxemburg 
(1998-2001). Lucrari: Upou3eobcmeeHHue 
odteduHeHux: ou,euKa scficfJeKmueHocmu u 
eu6op cocma&a (1981); AeponpoMuiuneuHuu 
KomnneKC pecny6nuKu: aHanm u nnamipoeaHue 
HapodHoxo3MucmeeHHUx pe3ynbmamo6 (1981); 
Cucmema namypajibHO-cmouMocmnux Mew- 
ompacneeux 6ananco6 cow3hou pecny6nuKU 
(1 984); Analiza si estimarea dezvoltdrii economiei 
informale in Republica Moldova (1995); Econo- 
mia tenebrd a Republicii Moldova: aspecte cali- 
tative si cantitative (1996). Membru al Consi- 
liului pentru Reformele Economice pe langa 



Guvernul Republicii Moldova, membru al 
Congresului Economic International, vice- 
presedinte al Asociatiei Economistilor din 
Moldova, presedinte al Consiliului Bursei 
de Valori a Moldovei, presedinte al Fondu- 
lui pentru Sustinerea Antreprenoriatului si 
Dezvoltarea Micului Business din Moldova. 

Cervinski, Vasili 

(20.10.1908, Rusia - 16.04.1971, Chi§inau) 
Economist. Evreu ca etnie. A venit in Mol- 
dova dupa 1 945 si s-a ocupat de organizarea 
economiei noului stat ca parte integranta a 
economiei URSS. Membru fondator al Aca- 
demiei de Stiinte a Moldovei (1961). 

Ceterchi, loan 

(16.12.1926, Ferneziu, azi cartier din Baia Mare - 
5.04.1992, Bucure§ti) 

Jurist. A absolvit Facultatea de Drept din 
Cluj, unde a obtinut si doctoratul (1953). 
Dupa absolvirea studiilor a lucrat ca pro- 
fesor la Catedra de teoria si istoria statului 
si dreptului din cadrul Facultatii de Stiinte 
Juridice din Cluj. In paralel a detinut si 
functia de sef al Sectiei de stiinta si cultura a 
Regionalei PCR Cluj. Ulterior s-a transferat 
la Universitatea din Bucuresti, devenind 
totodata membru al CC al PCR (1974- 
1984), presedinte al Consiliului Legislativ 
(1971-1980) si membru al Consiliului de 
Stat al R.S. Romania (1975-1980). In pe- 
rioada 29 martie 1980-23 ianuarie 1982 a 
indeplinit functia de ministru al Justitiei in 
Guvernul Hie Verdet. A fost trimis apoi am- 
basador in Suedia si Norvegia (1984-1990). 
Pe 30 ianuarie 1990 a fost rechemat din ca- 
litatea de ambasador al Romaniei in Regatul 
Suediei. A fost ales membru corespondent al 
Academiei Romane (1974). 

Checais, Trixy 

nume la na§tere Dumitru Checais 

(22.12.1914, Pite§ti - 05.1990, Galati) 
Balerin. A studiat Artele Plastice la Bucuresti, 
apoi dansul la scoala Floriei Capsali (stilul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 171 



& 



31.10.2011 17:22:45 



Chelaru 





Mircea Chelaru 



francez) si la cea a lui Iris Barbura (matusa a 
lui Gelu Barbu si sora a lui Filaret Barbu) si 
Harold Kreutzberg (in filiera expresionismu- 
lui german). Cel mai mare balerin al deceniu- 
lui trei al veacului XX. Profesorul lui Gelu 
Barbu si Miriam Raducanu. Arestat si trimis 
la Canalul Dunare-Marea Neagra, a revenit 
in 1 960 coregraf la Opera Romana. A facut 
deopotriva scenografie, costume si regie 
de spectacol. Este considerat eel mai mare 
dansator roman al jumatatii de veac XX prin 
modernitatea limbajului coregrafic. A dansat 
foarte mult pe muzica de Debussy. 

Chelaru, Mircea 

(3.07.1949, Rediu, jud. Ia§i) 
General. A absolvit Scoala Superioara de Ofi- 
teri Activi Nicolae Balcescu din Sibiu si Aca- 
demia Militara, Facultatea de Arme Intrunite. 
A fost sef de Stat Major la Regimentul 2 Me- 
canizat (1981-1985); seful Biroului Operatii 
si Pregatire de Lupta la Divizia 1 Mecanizata; 
seful Cercetarii la Divizia 57 Blindate (1990). 
In 1990 a fost detasat la Serviciul Roman de 
Informatii, iar in intervalul 1990-1993 a lu- 
crat ca atasat militar al Romaniei in Iordania. 
Specialized la Colegiul de Studii Strategice 
si Economice de Aparare George Marshall 
(1994), Cursul Militar International la Insti- 
tutul International de Drept Umanitar de la 
San Remo (1995), Cursul de Aparare Inte- 
rarme - Noul Parteneriat pentru Mentinerea 
Pacii - SHAPE (1996). In 2000 a fost sef al 
Statului Major General, perioada in care a 
declansat o serie de actiuni in scopul acce- 
lerarii procesului de reforma. Este membru 
fondator al Fundatiei Colegiului National de 
Aparare, al Fundatiei Manfred Woerner, al 
Fundatiei Pro Patria si presedinte fondator al 
Asociatiei George Marshall. 

Chendi, Marie 

(21.11.1871, Darlos, Tarnava Mare - 
25.06.1913, Bucure§ti) 

Critic literar. Adept al traditionalismului. 
A absolvit seminarul teologic la Sibiu si 



Literele la Universitatea din Bucuresti. 
A lucrat la Biblioteca Academiei Romane. 
A colaborat la Tribuna din Sibiu si a fondat 
publicatiile Viata literard si Viata literard si 
artisticd. Samanatorist ca optiune culturala. 
A colaborat la enciclopedia lui Corneliu 
Diaconovici. Polemist pasionat, cerea criti- 
cii sa fie „instructiva si distructiva". A scris 
cronici, foiletoane: Preludii, 1903; Fragmente, 
1905; Impresii, 1908. Este editor al operei lui 
Eminescu: Literatura populard, 1902; Alec- 
sandri: Scrisori, 1904; Ion Creanga: Opere 
complete, 1909. 

Chesarie Ramniceanul 

(? - 9.01.1780, Ramnicu Valcea) 
Carturar. Bucurestean de bastina. A studiat 
la Academia Greceasca din Bucuresti. Ca 
episcop al Ramnicului (din 1774) a sprijinit 
scolile si activitatea tipografica. A renovat ti- 
pografia din Ramnicu Valcea a lui Antim Ivi- 
reanul cu sprijin de la Sibiu. A facut parte, in 
1770, din delegatia care a prezentat doleante- 
le tarii la Petersburg, in fata tarinei Ecaterina 
a Il-a. Impreuna cu Mihai Cantacuzino s-a 
intalnit la Iasi cu feldmaresalul PA. Rumian- 
tev, dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi (1774). 
A tradus in romaneste Mineele, tiparind sase 
volume (1776-1779) si accentuand in prefete 
originea daco-romana a romanilor. 

Chiajna 

V. Basarab, Chiajna 

Chihaia, Pavel 

(23.04.1922, Corabia, Romanati) 
Scriitor. A frecventat Literele la Bucuresti, fara 
a absolvi, din cauza razboiului. A colaborat la 
Fapta, Timpul, Ecoul, piesa lui, Viata ascunsd, 
1945, fiind analizata in manuscris de Petru 
Comarnescu in „Universul literar". A facut 
parte din organizatia anticomunista Mihai 
Eminescu, fiind inchis de doua ori intre 1948 
si 1960 si eliberat din lipsa de probe. A lucrat 
la Institutul de Istoria Artei (1960-1978). S-a 
perfectionat la Geneva si Paris (doctorat in 
istoria artei), plecand definitiv in Germania in 
1978, unde colaboreaza la publicatia Limite si 
la Radio Europa Libera. Lucrari: La farmecul 
noptii, teatru, 1945; Simfonia dobrogeand, trilo- 
gie, proza, din care a publicat Bbcada, 1945, 
iar Toragai a ramas in manuscris; Traditii si 
influente occidentale in Tar a Romdneascd, 1983; 
Immortalite et decomposition dans Vart du Moyen 
Age, 1988; Fata cernitd a libertdtii, 1990 (textele 
de la Europa Libera); Treptele nedesdvdrsirii si 
Mdrturisiri din exit, ambele din 1994; Tara Ro- 
mdneascd intre Bizant si Occident, 1995; Treptele 
nedesdvdrsirii 1997; Legendele unei lumi posibik, 
2000; infdptuiri pontice r 2005. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 172 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chiriac 



Chinezu, Ion 

(15.08.1894, Santana de Mures, jud. Mures - 
10.12.1966, Cluj) 

Critic literar. A absolvit Facultatea de Teolo- 
gie de la Blaj. Animator al revistei Gand ro- 
mdnesc, militant pentru unirea Transilvaniei 
cu Romania. S-a ocupat de relatiile literare 
romano-maghiare: Aspecte ale literaturii ma- 
ghiare ardelene, 1930 si a tradus in romana pe 
Moricz Zsigmond, Thomas Mann. 

Chintea, Pavel 

(9.07.1938, Panasesti, Basarabia) 
Chimist. A absolvit Institutul de Farma- 
cie din Zaporojie. Profesor universitar 
si cercetator la Institutul de Genetica si 
Fiziologie a Plantelor al ASM. Este autorul 
unor preparate originale noi cu proprietati 
bioreglatoare pentru agricultural ecologic 
inofensive, care sporesc cu mult produc- 
tivitatea plantelor cultivate (legumicole, 
spicoase, tutun, sfecla de zahar, culturi 
pomicole, vita-de-vie s.a.) si rezistenta lor 
fata de conditiile climaterice nefavorabile si 
boli. Sub conducerea lui au fost obtinute 
mai mult de 400 de substante chimice noi, 
unele omologate si in Romania, Belarus, 
Ucraina. Distins cu Premiul de Stat al 
Republicii Moldova, Premiul Prezidiului 
ASM, Premiul Academiilor de Stiinte din 
Ucraina, Belarus si Moldova. A primit 
Medalia Meritul Civic a Moldovei, Medalia 
D. Cantemir a ASM, Medalia de Aur a Or- 
ganizatiei Mondiale de Proprietate Intelec- 
tuala (OMPI). Membru titular al Academiei 
de Stiinte din New York si al Academiei 
Internationale de Informatizare. 

Chiorsac, Mihai 

(30.08.1948, Marcauti, Republica Moldova) 
Inginer. A absolvit Facultatea de Energetica 
a Institutului Politehnic din Chisinau si s-a 
specializat la Sectia cibernetica-energetica a 
Institutului de Energetica al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Director al Institutului 
de Energetica si profesor la Facultatea de 
Energetica. A coordonat functionarea in 
parametri normali a complexului ener- 
getic al Moldovei (cercetarea regimurilor 
de functionare a retelelor electrice de 
distributee, elaborarea metodelor de calcul 
a pierderilor tehnologice si comerciale in 
aceste retele si a compatibilitatii electro- 
magnetice). Cercetarile privind evaluarea 
starii curente tehnice a sistemului electro- 
energetic (1996-2000) au cotribuit la ela- 
borarea Strategiei Energetice a Republicii 
Molodova pana in 2010 si determinarea 



obiectivelor pentru aderarea sistemului 
energetic national la Sistemul Energetic 
European (UCTE). Laureat al Premiului 
Academiilor de Stiinte a Moldovei, Ucrai- 
nei si Bielorusiei. 

Chirau, Pavel 

(27.09.1952, Novoselovka, reg. Odessa, 
azi Tn Ucraina - 8.11.2008, Chisinau) 
Colonel. A fost unul dintre creatorii Arma- 
tei Nationale a Republicii Moldova dupa 
ce aceasta a devenit independent;! A fost 
primul ei sef de Stat Major si prim-viceprim- 
ministru al Apararii. Eliberat din functie 
in 1997. 

Chirca, Sergiu 

(10.10.1934, Chisinau) 

Economist. A absolvit Facultatea de Econo- 
mic la Chisinau si si-a sustinut doctoratul 
la Institutul Economico-Financiar din 
Leningrad. Profesor de economia muncii la 
Politehnica, apoi la Universitatea din Chi- 
sinau. Contributii in domeniul valoriflcarii 
potentialului economic, reproducerii fortei 
de munca si amplasarii ei. Lucrari: Conditii si 
obstacole in calea integrdrii celor doud state roma- 
nesti, 1992; Incotro merge agricultura Republicii 
Moldova, 1992; Criza economicd si politicd in 
Republica Moldova si caile de iesire din ea, 
1995; Mecanismul de functionare a economiei, 
2 vol., 1997. Premiul de Stat al Republicii 
Moldova. Membru de onoare al Academiei 
Romane, 1997. 

Chirescu, loan D. 

(5.01.1889, Cernavoda - 25.03.1980, Bucuresti) 
Compozitor. A inceput studiile la Conserva- 
torul din Bucuresti si le-a continuat la Scho- 
la Cantorum din Paris ca elev al lui Vincent 
d'Indy. A absolvit si Teologia la Bucuresti. 
A fost profesor si director (1950-1955) al 
Conservatorului din Bucuresti. A predat si 
la Academia de Muzica Bisericeasca. A scris 
muzica simfonica, de camera si, mai ales, 
corala: Cdntecul cucului, 1919; Colo-n umbra 
pomilor, 1937; Mama, 1933, pentru solist 
si cor barbatesc; Dorulet, doruletule, 1948; 
Raspunsuri liturgice, 1934; Pre tine te laudam, 
1934. Laureat al Premiului de Stat. Maestru 
Emerit al Artei (1954), Artist al Poporului 
(1959), Profesor Emerit (1962). 

Chiriac, Corina 

(26.10.1949, Bucuresti) 

Cantareata de muzica usoara. Fiica a lui 
Mircea C. A absolvit Institutul de Arta 
Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. 
A fost colega de generatie cu: George 
Mihaita, Florin Zamflrescu, Gelu Colceag, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 173 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chiriac 




Corina Chiriac 



Cornel Chiriac 



Constantin Chirita 




Tamara Cretulescu, Mircea Diaconu, Ste- 
fan Velniciuc. La Festivalul International 
Cerbul de Aur de la Brasov, editia 1971, 
obtine Cerbul de Bronz. Actrita la Teatrul 
din Oradea pana in 1974, cand vine la 
Teatrul Giulesti. Roluri in film - Cu mdinile 
curate si Aventuri laMarea Neagra, 1972; Trio 
formidabil, 1983; discografie - Eu sunt Corina 
(1981); Noapte buna, pe maine (1983); Corina 
(1985); Si ieri, si azi, si maine (1987); Deschid 
fereastra (1995); Serenadd pentru Carul Mare 
(2002); Opriti timpul - Mari succese, vol. I 
(2003); Ne cunoastem din vedere - Mari Succe- 
se, vol. II (2005); Inimd nebund - Mari Succese, 
vol. Ill (2006). Inregistreaza numeroase sla- 
gare pentru radio si TVR. Concerteaza in 
RDG, Cehoslovacia, URSS, Bulgaria, Por- 
tugalia, Polonia, Elvetia, RFC Compune 
ea insasi melodii. In intervalul 1988-1994 
a locuit la Los Angeles. Uniunea criticilor 
muzicali ii ofera Premiul O viata dedicata 
cantecului (2000). 

Chiriac, Cornel 

(8.05.1941, Uspenka, Bugeac, Basarabia, azi 
Ucraina - 4.03.1975, Munchen, Germania) 
Jurnalist. A absolvit Institutul Pedagogic la 
Pitesti. A militat pentru acceptarea jazzului 
ea gen muzical in Romania vremii. Membru 
fondator al Federatiei Europene de Jazz, a 
copiat discuri intregi pe benzi si le-a aranjat 
in arhiva Radio difuziunii Romane, unde era 
redactor muzical. A difuzat pentru prima 
oara Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dy- 
lan, Joan Baez. Din 1969 a lucrat la postul 
de radio Europa Libera, sectia romana (Jazz 
magazin). Din 1995 la Pitesti exista Clubul 
de Jazz Cornel Chiriac. 

Chiriac, Mircea 

(1919, Bucuresti - 1994, Bucuresti) 
Compozitor. Tata al Corinei C. A absolvit 
Conservatorul Regal de Muzica din Bucu- 
resti ca elev al lui Mihail Jora, Ion Nonna 
Ottescu, Ionel Perlea. A fost profesor de ar- 
monie la Conservatorul din Bucuresti. Ionel 



Voineag si Maria Ciobanu i-au fost elevi. 
Adept al lui Dimitrie Gusti, a contribuit la 
imbogatirea arhivei de folclor a Institutului 
de Folclor si a scris pe aceasta tema: Muzica 
popular a isvor al creatiei profesionale, 1963. 
A compus piese simfonice si opera: Sere- 
nada, 1937; Rapsodia nr. 1, 1951; Bucurestii 
de altddata, 1957; Iancu Jianu, opera, 1964; 
Concert pentru orchestra de coarde, 1966; Terra 
Daciae, trei poeme pentru tenor si orches- 
tra, 1977; Variatiuni simfonice pentru pian si 
orchestra, 1958; Thalassa, poem simfonic, 
1982. A compus si muzica pentru filmele: 
Rap a Dracului, 1957; Doua lozuri, 1957; D'ale 
carnavalului, 1958; Telegrame, 1959; Lumina 
de iulie, 1963. 

Chirilov (Kirilov), Elpidifor 

(8.10.1883, Sipca, Bucovina de Nord - 
1964, Odessa, Ucraina) 

Fizician. A absolvit Universitatea Novoro- 
siisk din Odesa, unde a devenit apoi pro- 
fesor. Director al Institutului de Fizica din 
Odessa (din 1926). Contributii in domeniul 
opticii (a descoperit efectul fotoelectric ne- 
gativ in 1930 si a aratat ca este legat de for- 
marea unei imagini ascunse, stabilind astfel 
legatura intre procesele fotoelectrice si foto- 
chimice). Lucrari: Structurafind a spectrului de 
absorbtie a argintului galoid color at fotochimic, 
1954; Revista fotografiei stiintifice si aplicate si a 
cinematografiei, 1959. Laureat al Premiului de 
Stat al URSS, al Premiului Lenin. Maestru 
Emerit al Stiintei din Ucraina. 

Chirita, Constantin 

(12.03.1925, Ibanesti, jud. Vaslui - 
14.11.1991, Bonn-Konigswinter, Germania) 
Prozator. Studii politehnice neterminate. 
Presedinte al Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti, redactor la diverse publicatii 
literare. Remarcabil in proza de aventuri 
pentru copii si tineret: Ciresarii (1956-1963, 
5 volume: Cavalerii florii de cires, Castelul fetei 
in alb, Roata norocului Aripa de zapada, Drum 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 174 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chistruga 



bun, Ciresari!) - Premiul Uniunii Scriitorilor; 
Trilogia in alb, 1964-1969, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Romantica, 1986. 

Chiri^a, Constantin D. 

(8/21 august 1902, Bucuresti - 
10.10.1993, Bucuresti) 

Pedolog. A absolvit Silvicultura la Bucuresti. 
S-a specializat in pedologie la Giessen, Tha- 
randt si Eberswalde in Germania. A inflintat 
primul laborator din Romania specializat 
in soluri forestiere in cadrul Serviciului de 
Studii al Casei Autonome a Padurilor Sta- 
tului. Membru fondator al Institutului de 
Cercetari Forestiere. Director al Centrului 
de Pedologie si Ecologie Forestiera (1968- 
1970) si al Institutului de Studii si Cercetari 
Pedologice al Academiei de Stiinte Agricole 
si Silvice. A creat primul sistem genetic de 
clasiflcare a solurilor din Romania. Lucrari: 
Problema solului in silvicultura romand, 1933; 
Geneza solurilor de stepd, 1941; Enciclopedie cu 
baze de pedologie generala, 1 974. Membru al 
Societatii Romane pentru Stiinta Solului, 
membru al Academiei Romane (1990). 

Chirnoaga, Marcel 

(7.08.1930, Busteni - 23.04.2008, Bucuresti) 
Graflcian. Absolvent al Facultatii de Fizico- 
Matematici din Bucuresti. Studii libere de 
arta. Specializat in grafica. A avut numeroase 
expozitii personale in tara si in strainatate; 
lucrarile sale flgureaza in mari muzee din 
Paris, Viena, Berlin, Bruxelles, Moscova, Flo- 
renta, New York. Lucrari: Monstrii inevitabili 
(ciclu); Dante - Infernul (personajele); Labi- 
rintul; Don Quijote; Apocalipsa; Virtuti si vicii; 
Corabia nebunilor; Cele zece porunci. A executat 
si sculptura in lemn, fresca. Premii; Premiul 
tineretului al UAP, 1967; Premiul Kathe 
Kollwitz, Berlin, 1967; Premiul II la Bienala 
de la Cracovia, 1968; Premiul pentru grafica 
al UAP, 1970; Premiul Academiei Romane, 
1975; Medalia de Aur Dante, Ravenna, 
1999; Diploma UAP, Chisinau, Republica 
Moldova, 2004. 

Chirnoaga, Platon 

(1894, Roman - 1974, Stuttgart) 
Comandant militar. Legionar. In al Doilea 
Razboi Mondial a comandat Brigada a 
IV- a Artilerie din Divizia a IV- a Infanterie 
(Armata III), primind pentru aceasta gradul 
de general. Dupa 23 august 1944 a coman- 
dat intreaga Divizie a IV- a cu care a cazut 
prizonier la germani pe teritoriul Ungariei. 
A facut parte din guvernul-fantoma in exil 
de la Viena (1944-1945), condus de Horia 
Sima. Aflat in lagarul de la Glasenbach, la 




Marcel Chirnoaga 



Dorin Chirtoaca 



dispozitia Tribunalului de la Niirnberg pana 
in 1947. Lucrari: Istoria politicd si militard a 
razboiului contra Uniunii Sovietice; Istoria Da- 
ciei si continuitatea daco-romand. 

Chirtoaca, Dorin 

(9.08.1978, Chisinau) 

Primar general al municipiului Chisinau 
(din 2008), prim-vicepresedinte al Partidu- 
lui Liberal. A absolvit Facultatea de Drept, 
Universitatea din Bucuresti si Colegiul 
Juridic Franco-Roman de Studii Europene, 
Universitatea Paris I Pantheon - Sorbonne. 
A activat la Comitetul Helsinki pentru 
Drepturile Omului, flliala din Republica 
Moldova, in calitate de coordonator de pro- 
iecte. Imediat dupa facultate, in 2001-2003, 
a fost redactor si redactor-coordonator 
al emisiunii „Surprize, surprize", la TVR. 
In momentul investirii sale in functia de 
primar general al municipiului Chisinau 
(17 iunie 2007) era eel mai tanar primar al 
unei capitale europene. Reales in functie de 
primar general in 201 1 . 

Chistruga, Ion 

(11.12.1951, Sculenii Vechi, Republica Moldova) 
Director de imagine. Frate cu Mircea C. 
Dupa ce a absolvit liceul la Chisinau s-a 
angajat la Moldova Film si a traversat toate 
etapele meseriei de operator de imagine. 
Si-a sporit experienta lucrand si la Belarus 
Film din Minsk, studiourile Maxim Gorki si 
Mosfilm din Moscova. A revenit in 1997 la 
Moldova Film si a realizat imaginea (uneori 
si regia si scenariul) pentru filme documen- 
tare: Acum e singur, 1 997; Mestesugul strdmo- 
silor, 1998; Moldova in situatii extreme, 1999; 
Respiratie artificiald, 2001; Bine ati venit in 
Moldova, 2002; O scrisoare pe Internet, 2003; 
Stefan eel Mare - ctitor de Tara, 2004; Dacii si 
Romanii, 2006; Romanicii si migratorii, 2006; 
Formarea statului medieval Tara Moldovei, 
2006; Alexandru eel Bun si Nou, 2006; Pamant 
dionisiac, 2007. Om Emerit al Artei. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 175 



^ 



31.10.2011 17:22:45 



Chistruga 




Chistruga, Mircea 

(6.02.1948, Sculenii Vechi, Republica Moldova) 
Regizor de film. Frate cu Ion C. A absolvit 
Institutul de Cinematografie din Moscova, 
regie de film, la clasa lui R. Karmen. Regizor 
la Studioul Moldova Film, specializat in 
film documentar, genul reportaj, adesea in 
serial. Filmografie: Moldova Sovieticd nr. 9, 
1969; Viata in imagini nr. 10, 1969; Viata in 
imagini nr. 3, 1971; Pionierii Moldovei, 1971; 
Moldova Sovieticd nr. 10,1971; Moldova Sovie- 
ticd nr. 11,1971; Moldova Sovieticd nr. 1,1 972; 
Soarele dinpocal, 1972; Moldova Sovieticd nr. 3, 
1972; Elan, 1972; Tenacitate, 1972; Imagini ale 
plaiului natal, 1973; Moldova Sovieticd nr. 1, 
1973; Moldova Sovieticd nr. 4, 1973; Stdpdnii 
masinilor, 1973; Cdutare, 1976; Cu ocazia 
unui jubileu, 1976; Zona neutrd, 1976; Balada 
formalismului, 1976; Ecoul zilelor defoc, 1977; 
Tinerii pe tatami, 1 977; Acolo, pe indepdrtatul 
meridian, 1977; Un duel pe apd, 1978; Un 
album ca amintire, 1978; Viata ca o continud 
cdutare, 1978; Omul de la intersectie, 1978; 
Ringul, 1979; Ca sd revii, 1980; Calea spre cele 
cinci cercuri, 1980; Pe magistrala albastrd, 1980; 
Datorie ostdseascd, 1981; Un meci cat o vacantd, 
1981; Calduze viclene, 1982; Moldova sportivd, 
1982; Ziua prop agandistului, 1982; Vasile Luca 
si bdietii sdi, 1983; Orbiti de intuneric, 1983; 
Fdntdnarii, 1983; Lumind in intuneric, 1984; 
O altd frontier a, 1984; Cu spatele la adevdr, 
1985; Jocurile copildriei noastre (scenariu si 
regie in colaborare cu V. Druck), 1985; Sin- 
ceritate, 1985; O sansdpentru invingdtor, 1986; 
Dupd o zi grea, 1986; Fapta si banul, 1986; 
Extemporal la or a de vdrf, 1986; Cufata le pe- 
rete, 1987; Lumina cdrtii, 1987; Mihail Grecu. 
Dincolo de culoare, 1988; Scan pe orizontald, 
1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Delirul 
blajinilor, 1989; Alte voci (scenariu si regie), 
1989; Duminica Mare (scenariu si regie in 
colaborare cu V Druck), 1990; Spelunca, 
1990; Maine iar va iesi soarele, 1991; Extra- 
terestrii (scenariu si regie), 1991; Proscrisii 
(scenariu si regie), 1991; Nu poti ft tramvai 
(scenariu si regie), 1991; La Ungheni, 1993; 
Cdnd tara te cheamd, 1994; Peregrinii, 1995; 
Aid departe, 2002; Proba de libertate, 2006; 
Venim si mdine pe aid, 2007 s.a. Membru si 
vicepresedinte al Uniunii Cineastilor din 
Republica Moldova. Premiul National al 
Cinematografiei Moldovei. Distins cu Or- 
dinul Gloria Muncii (2000). 

Chisinevschi, losif 

nume la na§tere lacob Roitman 

(1905, Chi§inau, Basarabia - 1963, Bucure§ti) 
Om politic. Si-a luat numele dupa so- 
tie. Evreu ca etnie. Supranumit Iosca. 




Mircea Chistruga 



losif Chisinevschi 



Autodidact. A intrat in Partidul Comunist 
Roman din 1928. Din 1930 s-a aflat in URSS 
la Scoala International;! Lenin a Kominter- 
nului de la Moscova. S-a intors in Romania 
ca sef al Departamentului de Agitatie si 
Propaganda al PCR (1944-1957). Arestat 
(1933-1936), 1-a cunoscut in inchisoarea de 
la Targu Jiu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. 
A avut un rol in eliminarea lui Stefan Foris 
si a lui Lucretiu Patrascanu. Ca si Miron 
Constantinescu, a cerut, la Congresul din 
1956 al partidului, o serie de liberalizari, fl- 
ind eliminat din Biroul Politic al CC al PMR 
in 1957. Tot peisajul epocii este cuprins in 
romanul Colectie de biografii autobiografti si 
memorii contemporane de Petru Dumitriu. 

Chitimia, Ion C 

(22.05.1908, Albule§ti, jud. MehedintJ - 
19.02.1996, Bucure§ti) 

Istoric literar. A absolvit Filologia la Uni- 
versitatea din Bucuresti, ca elev al lui Ovid 
Densusianu si Nicolae Cartojan. Specializa- 
re la Varsovia. A lucrat la Institutul de Istorie 
Literara si Folclor din Bucuresti. Contributii 
la cercetarea literaturii romane vechi si a 
folclorului. Lucrari: Antologie de literaturd 
populard (I— III, 1953-1967); Cdrtile populare 
in literatura romdneascd (I— II, 1963, cu Dan 
Simonescu); Folclorul romdnesc in perspectivd 
comparatd {1971);T.T. Burada - Istoria teatrului 
in Moldova (1975). A editat Biblia lui Serban 
Cantacuzino (1988). 

Chitu, Gheorghe 

(24.08.1828, Oboga, jud. Olt - 
28.10.1897, Mirila, jud. Olt) 
Om politic. A absolvit Dreptul la Viena. 
A participat la revolutia de la 1848 in Tara 
Romaneasca. Deputat si senator de Craiova 
dupa Mica Unire, ministru al Cultelor si 
Instructiunii Publice, ministru de Finante, 
de Justitie si de Interne. A fondat Scoala 
Comerciala din Craiova. A tradus din litera- 
tura franceza. Presedinte al Societatii pentru 
Invatatura Poporului Roman. Membru al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 176 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Cibotaru 




Gheorghe Chivu 



Serghei Ciachir 



Arhip Cibotaru 



Acadetniei Rotnane (1879) si presedinte al 
sectiunii ei literare (1886-1888). 

Chivu, Gheorghe 

(7.10.1947, Micsunestii Mari, jud. Ilfov) 
Filolog. A absolvit Facultatea de Limba si Li- 
teratura Romana la Universitatea din Bucu- 
resti. Cercetator la Institutul de Lingvistica al 
Acadetniei Rotnane, apoi profesor la Facul- 
tatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. 
Lucrari: G. Cosbuc, Opere alese, editie critica, 
vol. I, VII-IX, 1985, 1988 r 1998, 2000; Codex 
Sturdzanus, studiu lingvistic, studiu filologic, 
editie si indice de cuvinte, 1993, Premiul 
Academiei Rotnane; Limba romana - de lapri- 
mele texte pana la sfdrsitul secolului al XVIII-lea. 
Variantele stilistice, 2000; Institutiones linguae 
valachicae. Prima gramaticd a limbii romdne 
scrisd in limba latina, editie critica, 2001; Die- 
tionarul imprumuturilor latino -romanice in limba 
romana veche (1421-1760), 1992. Membru al 
Societatii de Stiinte Filologice din Romania. 
Membru fondator al Asociatiei Rotnane de 
Terminologie. Membru in Comitetele de re- 
dactie ale revistelor Limba romana (Bucuresti) 
si Limba romana (Chisinau); redactor-sef 
adjunct al revistei Limba romana (Bucuresti), 
din 2005. Membru corespondent al Acade- 
miei Rotnane. 

Chivu, Stoica 

(8.08.1908, Smeeni, Buzau - 
18.02.1975, Bucuresti) 

Om politic. A lucrat la CFR pana in 1921, 
cand a venit la Bucuresti. Arestat in 1934 
pentru grevele ceferistilor. Membru PCR 
din 1931. 1-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej si 
Nicolae Ceausescu la inchisoarea Doftana 
(inainte de 1940). Membru al CC al PCR 
(1945-1967), prim-ministru al Romaniei 
in perioada 1955-1961, presedinte al 
Consiliului de Stat in perioada 24 martie 
1965-9 decembrie 1967. Erou al Muncii 
Socialiste (1958). A fost inlocuit din toate 
functiile de catre Nicolae Ceausescu. Se 
pare ca s-a sinucis. 



Chladek, Anton 

(1794, Elemer, Torontalul Jugoslav - 
1882, Bucuresti) 

Gravor si pictor. Ceh ca etnie. A studiat pic- 
tura la Milano si la Viena si s-a specializat 
in litografie, imprietenindu-se cu studentii 
Aloisiu loan Hora si cu Szarthmary. A venit 
la Bucuresti in 1835, in valul care precede 
revolutiile de la 1848, si a lucrat icoane si 
fresce pentru biserici, miniaturi din tildes, 
dar mai ales portrete. A fost primul profe- 
sor al lui Nicolae Grigorescu si influenta sa 
(de fapt a Renasterii italiene) este vizibila 
in felul cum viitorul mare pictor a realizat 
icoanele de la Agapia. 

Ciachir, Serghei 

(17.09.1917, Soldatesti, jud. Orhei, Basarabia - 
30.07.2003, Bucuresti) 

Aviator. A absolvit Scoala de Ofiteri de Avia- 
tie la Bucuresti. A lucrat la Ghimbav-Brasov, 
la Centrul de Instructie al Aeronauticii de la 
Pipera, la Flotila 1 Informatie Iasi. A luptat 
pe fronturile de est si de vest (Transnistria, 
Cehoslovacia). Trecut in rezerva in 1948 
fara drept de pensie. A lucrat ca muncitor 
pana in 1979, cand s-a pensionat. Distins 
cu Ordinul Virtutea Aeronautica cu Spade, 
Crucea de Aur si Coroana Romaniei clasa a 
V-a cu panglica de Virtute Militara. 

Cibotaru, Arhip 

(20.02.1935, Cobalnea, Basarabia - 
4.01.2010 Chisinau) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie si 
Istorie la Universitatea de Stat din Chisinau. 
Lucrari: Ecoulgliei, 1958; Distante, 1964; Um- 
bra comorilor, roman, 1967; Dans de toamna, 
1973; Ferestre, 1978; Scrieri alese, 2 vol., 1978; 
Inscriptii pe Turnul Babel, 2000; Pe timpul lui 
Teleucd, roman-fapt (2010). A fost redactor- 
sef al revistei Nistru. Secretar al Comitetului 
de Conducere al Uniunii Scriitorilor din 
Moldova. Premiul de Stat, distins cu titlul 
de Maestru Emerit al Artei, cu Ordinul Glo- 
ria Muncii si Ordinul Republicii. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 177 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Cibotaru 




Mihail Gh. Cibotaru 



§tefan Cicio-Pop 



Mihai Cimpoi 




Cibotaru, Mihail Gheorghe 

(21.06.1934, Varvareuca, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit Universitatea de Stat 
din Chisinau, Facultatea de Istorie si 
Filologie si Scoala Superioara de Partid, 
sectia jurnalistica la Moscova. A lucrat la 
Moldova socialistd (redactor, sef de sectie, 
redactor-sef adjunct, 1959-1975), Moldova 
(redactor-sef, 1975-1994), Luceafdrul (re- 
dactor-sef,' 1999-2003). A fost sef de sectie 
la Agentia de Stat Moldpresa (1997-1998), 
ministru al Culturii al Republicii Moldova 
(1994-1997). A debutat in 1965 cu volumul 
de nuvele Tdcerea pddurilor, in care elemen- 
tal dramatic se dovedeste preponderent. 
Lucrari: Durerea linistii (1969), Semdndtorii 
(1974), Drumuri (1984), Indrdzneala (1983), 
Rdddcini de acasd (1988), Vijelia (1993), Eclip- 
sa (2005); publicistica - Glasul inimii (1971), 
Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), 
Sarjoaca (1986, ed. a Il-a, 2008), Cu legeapre 
lege cdlcand (1991); scenarii de film - Intdl- 
nirea, Cutremurul, Corespondentul special, Hora 
satului, Triptic autumnal s.a. Distins cu titlul 
Jurnalist Emerit (1984), Premiul de Stat al 
Republicii Moldova (1986). 

Cicio-Pop, §tefan 

(1.04.1865, Sigau, Solnoc-Dobaca, Somes - 
16.02.1934, Arad) 

Gazetar. Bunic al lui Victor Precup. A studiat 
Dreptul la Viena si Budapesta. Presedinte 
executiv al Consiliului National Roman, 
a sustinut la Haga si Bruxelles drepturile 
romanilor, a pregatit Marea Unire. A deschis 
Adunarea de la Blaj. Deputat in Parlamentul 
Romaniei, ministru de stat pentru Transilva- 
nia, presedinte al Camerei. 

Cihac Alexandru 

nume la na§tere Jean Baptiste Hirth 

famile originara din Heidelberg, infiat Cihac 
(8.09.1825, Iasi - 29.07/10.08.1887, Mainz) 
Filolog. Fiu adoptiv al lui Iacob C. A studiat 
in Germania. S-a ocupat de mosia sa de la 
Tescani-Roman. El este autorul primului 



dictionar etimologic stiintinc al limbii ro- 
mane, care, la aparitia lui, a avut un rol im- 
portant in combaterea exagerarilor latiniste. 
Lucrarea lui este eel mai cunoscut dictionar 
romanesc peste hotare din a doua jumatate a 
secolului al XlX-lea, fiind citata de aproape 
toti savantii straini care s-au ocupat de lim- 
ba romana. Tiparit in Germania, la Frank- 
furt, Dictionnaire d'etymologie daco-roumaine a 
avut doua volume. Volumul I, Elements latins 
compares avec les autres langues romanes, a apa- 
rut in 1870, iar volumul al doilea, Elements 
slaves, magyars, turcs, grecs-modernes et albana- 
is, in 1879, care a obtinut premiul Volney 
al Institutului Frantei (1880). A plecat in 
Germania in 1862. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1872). 

Cihac, Iacob Cristian Stanislau 

(19.08.1800, Aschaffenburg, Germania - 
29.11.1888, Aschaffenburg) 
Medic si naturalist. Origine ceha. Tata adop- 
tiv al lui Alexandru C. A studiat Medicina 
la Heidelberg. A fost medic al Comitetului 
de ciuma si medic-sef al armatei Moldovei 
(1830-1852). Inspector al serviciilor sani- 
tare din Moldova. A pus bazele Cercului 
de lectura medicala din Iasi, impreuna cu 
Mihail Zotta, devenit in 1833 Societatea de 
Medici si Naturalisti. A fondat Muzeul de 
Istorie Naturala din Iasi. Profesor la Aca- 
demia Mihaileana. Lucrari: Istorie naturala, 
manual, 1837; Index al plantelor ce constituesc 
flora Moldovei si a productelor Moldovei din 
cdtesitrele imperiile naturei, impreuna cu I. 
Szabo, 1836 (sunt inventariate 1116 specii 
vegetale, este prima lucrare de farmacologie 
din Romania). Membru al Societatii de 
Stiinte Naturale din Frankfurt, al Societa- 
tii Medico-Naturaliste din Heidelberg, al 
Societatii de Istorie Naturala din Mainz, al 
Societatii Geologilor francezi. 

Cimpoi, Mihai 

(3.09.1942, Larga, Basarabia) 

Critic si istorie literar. A absolvit Filologia la 

Chisinau. A fost redactor la revista Nistru, la 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 178 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Cincilei 



editurile Cartea Moldoveneasca si Literatu- 
ra Artistica, la Enciclopedia Sovietica Mol- 
doveneasca si la Enciclopedia Literatura si 
Arta Moldovei (1985-1986). A fost secretar 
literar la Teatrul Poetic Alexei Mateevici al 
Filarmonicii din Chisinau si la Teatrul de 
Stat A.S. Puskin (azi Teatrul National Mihai 
Eminescu). In 1965, la Congresul Scriito- 
rilor, abordeaza, ca si Aureliu Busuioc si 
Ion Druta, problema revenirii scrisului din 
Moldova est-pruteana la alfabetul latin. 
Din 1987 este secretar al Comitetului de 
conducere al Uniunii Scriitorilor din Mol- 
dova, din 1991 pana in 2010 - presedinte 
al breslei scriitoricesti de la est de Prut. 
Totodata este sef al Sectorului Literatura 
romana veche si moderna la Institutul 
de Filologie al Academiei de Stiinte a Re- 
publicii Moldova, editor coordonator si 
director al revistei literare Viata Basarabiei 
(serie noua). Lucrari: Disocieri (1969), Alte 
disocieri (1971), Focul sacru (1975), Narcis si 
Hyperion (1979), Intoarcerea la izvoare (con- 
sacrata creatiei lui Grigore Vieru, 1985), 
Creatia lui Ion Druta in scoala (1986), Basa- 
rabia sub steaua exilului (Bucuresti, 1994), 
Cdderea in sus a Luceafdrului (1993, Galati), 
Spre un nou Eminescu (dialoguri cu eminenti 
eminescologi din Romania, Franta, Italia, 
Ungaria, India, Rusia etc., 1993, reeditata 
la Bucuresti, 1995), O istorie deschisd a lite- 
raturii romdne din Basarabia (1996 si 2002), 
Mdrul de aur (punere in evidenta a unor 
valori romanesti din perspectiva europea- 
na, 1998), Cumpdna cu doud ciuturi (2000), 
Brdncusi poet al ne-sfdrsirii (2001), un ciclu 
de 7 carti intitulate Critice, aparute la Scrisul 
romanesc" din Craiova cu incepere din 2001, 
Secolul Bacovia (2005), Ion Heliade-Rddulescu: 
panhimniul Fiintei (2006) si Grigore Alexan- 
drescu: insuflarea Fiintei (2009). Laureat al 
Premiului National al Republicii Moldova 
pentru literatura (1994), distins cu medalia 
jubiliara Mihai Eminescu (Romania, 2000), 
Premiul Nichita Stanescu (1991) al Acade- 
miei Romane, Ordinul Steaua Romaniei in 
grad de comandor (2004). Este membru de 
onoare al Academiei Romane (1991) si ti- 
tular al Academiei de Stiinte din Republica 
Moldova (1992). Este membru al Uniunii 
Scriitorilor din Romania, al Organizatiei 
Mondiale a Scriitorilor (PEN), al Societatii 
Internationale pentru Investigate in Do- 
meniul Literaturii pentru Copii si Tineret, 
director de onoare al Centrului Academic 
International Mihai Eminescu din Chisi- 
nau (din 2000). Presedinte al Uniunilor de 
creatie din Republica Moldova (din 2010). 



Cinci, Eugen 

(5.09.1979, Varset) 

Muzician. Fiu al unui interpret de muzica 
populara romaneasca din Voivodina. A absol- 
vit liceul Borislav Petrov Braca din Varset si 
Conservatorul la Timisoara, sectia pedagogie. 
Si-a sustinut doctoratul la Universitatea de 
Muzica din Bucuresti. Din 2003 este angajat 
la Scoala Superioara pentru Instruirea Edu- 
catorilor (azi Scoala de Inalte Studii pentru 
Educatori Mihailo Palov) pentru disciplinele 
cor si orchestra, precum si practica vocal-in- 
strumentala. Instruieste si dirijeaza corul de 
fete al acestei institutii. Din 1994 a fost activ 
in cadrul SCA Luceafarul din Varset si o pe- 
rioada a dirijat atat orchestra de adulti, cat si 
o orchestra de copii. A cantat cu mai multe 
orchestre ca solist instrumentist, avand nu- 
meroase spectacole in Voivodina, Romania, 
Bulgaria, Grecia, Cehia, Ungaria. Ca membru 
al orchestrei de muzica populara a Consiliul 
National al Minoritatii de Nationalitate 
Romana a concertat in Romania, in 2006, 
la palatul Cotroceni. In cadrul Comunitatii 
Romanilor din Serbia este seful Departamen- 
tului pentru cultura, membru in comitetul 
de conducere al saptamanalului Libertatea 
din Pancevo si membru in comisia artistica a 
Festivalului de Folclor din Voivodina. Lucrari 
teoretice: Consonante varsetene, 2003; Ldutarul 
Ion Durdin, 2005; Opusuri muzicak romanesti 
2006; Instruirea invdtdtoribr si educatorilor in 
limba romana la Varset, in colaborare, 2006. 

Cincilei, Gheorghe 

(21.09.1936, Chetrosu, Basarabia - 
1.09.1999, Chisinau) 

Istorie si critic de teatru, muzeolog. A stu- 
diat la Facultatea de Limbi Straine a Insti- 
tutului Pedagogic de Stat Alecu Russo din 
Balti. A fost actor la Teatrul National Vasile 
Alecsandri din acelasi oras, redactor-sef la 
Directia Arte a Ministerului Culturii din 
Republica Moldova (1961-1963), director al 
Bibliotecii de Stat (1963-1964), consilier la 
Uniunea Teatrala din Moldova (1974-1989) 
si profesor la Academia de Muzica, Teatru si 
Arte Plastice (1991-1997). Lucrari: Teatrul 
National V. Alecsandri din Balti (1982), Teatrul 
Republican de pdpusi Licurici. O poveste a poves- 
tilor (1995), micromonografii despre actorii 
Trifan Gruzin, Ecaterina Cazimirov, Domni- 
ca Darienco, Constantin Constantinov s.a. 
Director fondator al Muzeului Literaturii 
Romane M. Kogalniceanu, initiator al ca- 
selor memoriale Alexandru Donici (in satul 
Donici, Orhei, 1966) si Alexei Mateevici (in 
satul Cainari, Causeni, 1968) si al Muzeului 
Teatrului National Mihai Eminescu din 
Chisinau (1973). Distins cu titlul de Maestru 
Emerit in Arte al Republicii Moldova. 




ENCICLOPEDIA IDENTITAJII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 179 



^ 



31.10.2011 17:22:46 



Ciobanu 




Anatol Ciobanu 



Marion Ciobanu 




Ciobanu, Anatol 

(14.05.1934, Ruseni, Basarabia) 
Lingvist. A absolvit Facultatea de Istorie si 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
Profesor si prodecan al facultatii. Specializa- 
re la Universitatea de Stat M.V Lomonosov 
din Moscova, elev al romanistului Ruben 
Budagov, apoi la Sorbona, Aix-en-Provence, 
Bucuresti, Iasi. Din 1976 a fost sef al Ca- 
tedrei de lingvistica generala si romanica, 
din 2004 - al Catedrei de limba romana, 
lingvistica generala si romanica (pana in 
2010). Contributii in domeniile: sintaxa, so- 
ciolingvistica, lingvistica generala, cultivarea 
limbii, punctuatie, limba latina. Este autor 
sau coautor a 8 monogram, 10 manuale, 14 
lucrari didactice, 2 dictionare, a circa 600 de 
articole, studii si recenzii stiintiflce. Lucrari: 
Pdrtile principale ale prop ozitiei (1968), Probleme 
dificile de gramaticd (1969), Sd scriem si sd vor- 
bim cored (1970), Sintaxa verbelor semicopulati- 
ve (vol. I, 1976; vol. II, 1978), Limba maternd 
si cultivarea ei (1988), Sintaxa si semantica 
(1997), Punctuatia limbii romane (2000), Mic 
dictionar latin-roman de expresii consacrate 
(2002), Reflectii lingvistice (2008). La cererea 
Editurii Litera, a alcatuit doua culegeri pre- 
stigioase: Limba romana - adevdrata mea Patrie 
(2005) si Elogiu limbii romane (2007, 2011). 
Profesor invitat la Universitatea Al. I. Cuza 
din Iasi, Universitatea de Stat din Cernauti. 
Distins cu titlul de Lucrator Emerit al Scolii 
Superioare din Republica Moldova, detine 
medalia guvernamentala Mihai Eminescu 
(Republica Moldova) si medalia D. Cantemir 
a Academiei de Stiinte a Moldovei. Membru 
corespondent al Academiei de Stiinte a Mol- 
dovei (1993). 

Ciobanu, Marion 

(28.10.1931, Ciucur, Tighina - 

7.09.2008, Bucure§ti) 

Actor. A absolvit Institutul de Arta Teatrala 

si Cinematogranca din Bucuresti. Debutul 

1-a avut la varsta de 30 de ani in fllmul Setea, 

in care a jucat alaturi de Ion Besoiu si Amza 



Pellea; in Omul de langd tine alaturi de Stefan 
Ciubotarasu si George Calboreanu. Au ur- 
mat mai bine de 50 de filme in care a detinut 
roluri principale. A fost de asemenea regizor 
al fllmelor Omul de langd tine si Mara. Dupa 
1989 a continuat sa joace doar ocazional, in 
filmele Crucea de piatrd - Ultimul bordel, Te- 
rente - regele bdltilor, Tancul si Bored. La prima 
editie a Festivalului International de Film 
Bucuresti BESTFEST, in 2004, a primit 
Premiul de Excelenta pentru contributia sa 
la arta cinematogranei. 

Ciobanu, Ion C. 

(6.11.1927, Budai, Basarabia - 
19.01.2001, Chisjnau) 

Prozator si om politic. A absolvit Scoala 
Pedagogica la Orhei si cursurile de lite- 
ratura de pe langa Uniunea Scriitorilor a 
URSS, Scoala Comsomolista Centrala de 
la Moscova. A fost secretar si presedinte al 
Uniunii Scriitorilor din Moldova, presedin- 
te al Comitetului republican pentru Premi- 
ile de Stat in domeniul literaturii si artei. 
Presedinte al Sovietului Suprem din RSS 
Moldoveneasca (1986-1990), presedinte 
al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS 
Moldovenesti. A fost si deputat in Sovietul 
Suprem al URSS in legislature 6, 8 si 9. 
Lucrari: Codrii, 2 vol., 1954-1957; Podurile, 
1966; Tdria slovei mdiestrite, 1971; Cucoara, 
1975; Podgorenii, 1982. Distins cu Ordinul 
Drapelul Rosu de Munca, Ordinul Priete- 
nia Popoarelor ale URSS, Premiul de Stat 
al Moldovei si mai multe medalii. Scriitor al 
Poporului din Republica Moldova. 

Ciobanu, Maria 

(3.09.1937, Rosjile, jud. Valcea) 
Interprets de muzica populara. Sotie a lui 
Ion Dolanescu si mama a Lilianei Vaduva. 
A invatat sa cante acasa, de la mama ei, si 
a intrat prin concurs in Ansamblul Cio- 
carlia al Ministerului de Interne, apoi la 
Doina Ilfovului. Stil vocal de virtuozitate, 
folosind haulitul. A concertat in Iugoslavia, 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 180 



^ 



31.10.2011 17:22:46 



Ciobanu 




Maria Ciobanu 



Mircea Ciobanu 



Mitrofan Ciobanu 



Cehoslovacia, URSS, SUA, Israel, Austria, 
Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Malta 
etc. Cele mai cunoscute melodii din reper- 
toriul sau de doine, hore si sarbe oltenesti: 
„Sarpe, sarpe de dudau"; „Azi noapte cand 
m-am culcat"; „Mult mi-i drag mie Marin"; 
„Ia~ma dor si du-ma, du-ma!"; haulitele „A1 
naibii e iubitu'"; „Spune-mi neica, mergi, 
nu mergi?"; „Haulesc gorjencele"; „Lie, 
ciocarlie". 

Ciobanu, Mircea 

(13.05.1940, Bucure§ti - 23.04.1996, Bucure§ti) 
Poet si prozator. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Bucuresti. 
A fost redactor la Editura pentru Literatura, 
apoi la Cartea Romaneasca. A debutat cu 
versuri in revista Tribuna (1959) si editorial 
cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor 
(1966), in care, asa cum a observat Nicolae 
Manolescu, este deja un poet format, nu un 
incepator, precum cei mai multi debutanti 
din colectia „Luceafarul" a Editurii pentru 
Literatura. A scris o poezie a pasiunilor 
mereu controlate printr-o privire autorefle- 
xiva: Patimile, 1968; Etica, 1971; Cele ce sunt, 
1974; Versuri, 1982; VdntulAhab, 1984; Viata 
lumii, 1989), precum si proza de tip parabo- 
lic, pigmentata adesea cu texte poematice: 
Martorii, 1968; Epistole, 1969; Cartea fiilor, 
1970; Tdietorii de lemne, 1974; Istorii, 5 vol. 
(1977-1986, Premiul Uniunii Scriitorilor in 
1977 si 1981); Tdndrul bogat, versuri, 1993, 
Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa 1989 
a manifestat inclinatii regaliste, ceea ce s-a 
materializat prin scrierea unor volume de 
eseuri: Convorbiri cu Mihai I al Romdniei, 1991; 
Nimicfdrd Dumnezeu • Noi convorbiri cu Mihai I 
al Romdniei, 1992; o editura din Bucuresti ii 
poarta numele. 

Ciobanu, Mitrofan 

(5.01.1942, Copceac, Republica Moldova) 
Matematician. A absolvit Facultatea de Me- 
canica si Matematica la Universitatea de Stat 
din Chisinau. Specializare la Universitatea 



Lomonosov din Moscova. Profesor si rector 
al Universitatii din Tiraspol, in prezent aflata 
in refugiu la Chisinau. Contributii in topo- 
logie, algebra topologica, teoria descriptiva a 
multimilor, analiza functionala, teoria opti- 
mizarii topologice, teoria masurii. Invitat in 
Japonia, Rusia, SUA, Italia, Cehia, Ungaria, 
Franta, Bulgaria, Germania, Georgia, Esto- 
nia, Azerbaidj an, Kazahstan. Lucrari: Teopun 
P-pa3peMenHux npocmpaHcme (1979, in cola- 
borare); ffecKpunmueHan meopun MHOwecme 
u mono7io2UM (1989, tradusa in engleza cu 
titlul Descriptive set theory and topology, Sprin- 
ger Verlag, 1995); Algebre universale topologice 
(1999); Geometrie proiectivd, manual (1999); 
Geometrie diferentiald, manual (2004). Distins 
cu titlurile: Eminent al Invatamantului 
Superior din URSS, laureat al Premiului de 
Stat al Moldovei, al Premiului Boris Glavan 
al Komsomolului din Moldova, al Premiului 
Prezidiului Societatilor Stiintifico-Tehnice 
din URSS, al Premiului CC al Komsomo- 
lului din URSS si al Premiului ASM C. Si- 
birschi, cu Ordinul Gloria Muncii. Membru 
al Academiei de Stiinte din New York, al 
Societatii de Matematica din Moscova, 
presedinte al Societatii de Matematica din 
Republica Moldova (din 1999). Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Ciobanu, Nicu 

(26.08.1960, Alibunar, Voivodina) 
Poet. A absolvit Dreptul si Filosofia la 
Novi Sad. Director al Trustului Libertatea 
(editura, reviste) din Pancevo (1993-2000), 
in care calitate a editat colectia „Trei mii 
de pagini pentru mileniul trei", cuprinzand 
valorile literaturii romane din tara, din afara 
granitelor actuale ale tarii si din diaspora. 
Membru in Parlamentul Voivodinei. Mem- 
bru fondator al Comunitatii Romanilor 
din Iugoslavia. Realizator de televiziune la 
Novi Sad. Membru al Uniunii Scriitorilor 
din Voivodina si al Uniunii Ziaristilor din 
Serbia. Este detinatorul Premiului Uniunii 
Ziaristilor din Voivodina, Premiului Omul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 181 



& 



31.10.2011 17:22:46 



Ciobanu 





■ / m 

i 





§tefan Ciobanu 



Tamara Ciobanu 



Vitalie Ciobanu 



Daniel Ciobotea 




anului pentru 2002 acordat de Fundatia 
Romana de Etnografie si Folclor din Voivo- 
dina, al Premiului anului pentru ziaristica, 
2003. Lucrari: Pdsdri^ neinseuate, 1981; Om 
singur visdnd, 1984; Imprejurari inexplicabile, 
1 990; Depoetizare, 2002. 

Ciobanu, §tefan 

(11/24.11.1883, Talmaz, Basarabia - 
28.02.1950, Bucure§ti) 

Istoric, autor al unor lucrari importante des- 
pre literatura romana veche, cultura roma- 
neasca in Basarabia sub ocupatie ruseasca, 
demografia Basarabiei, sustinator fervent 
al introducerii limbii romane in scolile din 
Basarabia, a votat impotriva cedarii pasnice a 
Basarabiei catre sovieticiin 1940. Lucrari: La 
continuite roumaine dans La Bessarabie, annexee 
en 1812 par la Russie; 1920. Cultura romdneas- 
cd in Basarabia sub stdpdnirea rusa, Chisinau, 
1923; Biserici vechi din Basarabia. Din bibliote- 
cile rusesti, 1924; D. Cantemir in Rusia, 1925; 
Chisinau (monografie), 1925; Basarabia (mo- 
nografie), 1926; Cetatea Tighina, 1928; Docu- 
mente din Basarabia (in colaborare cu P. Visa- 
rion, St. Berechet, C. Tomescu, L.T. Boga), 
vol. 1-2, 1928-1938; Unirea Basarabiei. Studiu 
si documente cu privire la miscarea nationala din 
Basarabia la anii 191 7-1918, Bucuresti, 1929; 
Manastirea Tiganesti, 1931; Din istoria miscarii 
nationale in Basarabia, 1933; La Bessarabie. Sa 
population, sont passe, sa culture, 1941; Basara- 
bia. Ropulatia, istoria, cultura, Chisinau, 1992; 
Un document inedit din timpurile lui Stefan eel 
Mare, 1 944; Domnitorul Moldovei Petru Rares 
in literatura rusa veche, 1945. Membru al 
Academiei Romane (1918), exclus in 1948, 
repus in drepturi in 1990. Vicepresedinte al 
Academiei Romane intre 1944-1948, prese- 
dinte al sectiunii literare, 1940-1943. 

Ciobanu, Tamara 

nume la na§tere Tamara Taratanskaia 

(22.11.1941, Berezlogi - 23.10.1990, Chi§inau) 
Interprets de muzica populara. A absolvit 
Conservatorul la Chisinau. Si-a inceput 



cariera ca soprana de opera (Cio Cio San, 
Evgheni Oneghin). Profesoara la Conserva- 
tor, azi Academia de Muzica, Teatru si Arte 
Plastice din Chisinau. Solista a orchestrei de 
muzica populara Flueras. Membra a Uniunii 
Muzicienilor din Republica Moldova. Artista 
a Poporului din URSS. Un concurs de inter- 
pretare vocala ii poarta numele. 

Ciobanu, Vitalie 

(4.05.1964, Flore§ti, Republica Moldova) 
Prozator si publicist. Licentiat in jurnalis- 
tica al Universitatii de Stat din Chisinau. 
Redactor de carte la Editura Literatura 
artistica (Hyperion, 1986-1993). Cofonda- 
tor si redactor-sef al revistei tineretului de 
creatie din Republica Moldova si Romania 
Contrafort (din 1994). Lucrari: Schimbarea din 
strajd (1991), Frica de diferenta (1999), Valsul 
pe Esafod: 30 de pretexte literare si un Jurnal la 
Praga (2001) , Anatomia unui f aliment geopolitic: 
Republica Moldova (2005). A participat la co- 
locvii si congrese internationale desfasurate 
la Moscova, Bucuresti, Viena, Guadalahara, 
Ciudad de Mexico, Praga. Laureat al multor 
premii ale Uniunii Scriitorilor din Republica 
Moldova (1991, 1999, 2001, 2005) si ale 
Uniunii Scriitorilor din Romania (1999). 

Ciobotea, Daniel 

nume la na§tere Dan Hie Ciobotea 

(22.07.1951, Dobre§ti, com. Bara, jud. Timi§) 
Patriarh al Romaniei din 2007. A absolvit 
Institutul Teologic din Sibiu, apoi pe eel din 
Bucuresti, ca elev al lui Dumitru Staniloaie. 
S-a specializat la Facultatea de Teologie 
protestanta a Universitatii de Studii Uma- 
niste din Strasbourg, apoi la Albert Ludwig 
University din Freiburg im Breisgau, Facul- 
tatea de Teologie Catolica. In 1987 a intrat 
in viata monahala la manastirea Sihastria. 
Din 1992 profesor la Facultatea de Teologie 
a Universitatii din Iasi. Din 1990 mitropolit 
al Moldovei si Bucovinei. Membru al Acade- 
miei Internationale de Stiinte Religioase din 
Bruxelles (2000). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 182 



& 



31.10.2011 17:22:47 




Anatol Ciocanu 



Vasile Ciocanu 



Eugen Cioclea 



Ciocanu, Anatol 

(3.06.1940, Malaiesti, Basarabia) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Istorie si Fi- 
lologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
A lucrat la cotidianul Moldova socialistd (azi 
Moldova suverana) si la revista Moldova, dupa 
care a fost corespondent special al revistei 
Glasul natiunii la Bucuresti (1990-2000). 
Lucrari: An neobisnuit (1967), Intoarcerea lui 
Cdlin (1968), Firul Ariadnei (1970), Cdntece 
de acasd (1971), Sonetele cdmpiei (1975), Alte 
cdntece de acasd (1978). Poemele durerii (2000) 
si Cantecele mdntuirii (2001). Este autor de 
scenarii, versuri si povestiri pentru copii: La 
izvoare (1973), Foisorul (1977), Poiana de argint 
(1980). Cdntecul viorii (1986). A tradus din 
Puskin, Lermontov, Sevcenko, Tvardovski, 
Bella Ahmadulina, Ghevork Emin, Giusep- 
pe Ungaretti. Detine Premiul National al 
Republicii Moldova, Medalia jubiliara Mihai 
Eminescu a Ministerului Culturii din Roma- 
nia si Ordinul Gloria Muncii. 

Ciocanu, Ion 

(18.01.1940, Tabani, Basarabia) 
Critic si istorie literar. Frate cu Vasile C. 
A absolvit Facultatea de Filologie la Univer- 
sitatea de Stat din Chisinau. Conferentiar 
universitar, director al Editurii Literatura 
artistica (Hyperion), director general 
al Departamentului de Stat al Limbilor 
(1993-1994), sef al Directiei Promovare a 
Limbii Oficiale si Control asupra Respectarii 
Legislatiei Lingvistice din cadrul Departa- 
mentului Relatii Interetnice si Functiona- 
rea Limbilor (1998-2001) etc. Cerc'etator 
stiintific principal la Institutul de Filologie 
al ASM. Profesor universitar interimar la 
Universitatea Pedagogica de Stat Ion Crean- 
ga din Chisinau Lucrari: Caractere si conflicte 
(1 968); Articole si cronici literare (1 969); Itinerar 
critic (1973); Unele probleme de esteticd (1973); 
Dialog continuu (1977); Podurile vietii si ale 
creatiei (1978); Clipa de gratie (1980); Pasii lui 
Vladimir Curbet (1982); Permanente (1983); 
Argumentul de rigoare (1985); Dreptul la criticd 



(1990); Reflectii si atitudini (1992); Dincolo de 
literd (2002); Literatura romdna contempor- 
tand din Republica Moldova (1998); Rigorile 
si splendorile prozei rurale (2000); Literatura 
romdna. Studii si materiale pentru invatamintul 
preuniversitar (2003), Scriitori de ieri si de azi 
(2004) s.a. Distins cu Ordinul Republicii si 
cu medalia D. Cantemir ASM (2010). 

Ciocanu, Vasile 

(1.01.1942, Tabani, Basarabia - 
23.09.2003, Chisinau) 

Filolog. Frate cu Ion C. A absolvit Facultatea 
de Filologie a Universitatii de Stat din Chi- 
sinau. A fost sef de sectie, apoi director ad- 
junct al Muzeului Republican de Literatura 
(1966-1970). Director adjunct al Institutului 
de Istorie si Teorie Literara al Academiei din 
Chisinau (1985-1991), director al Institutu- 
lui de Literatura si Folclor (din 1993 pana 
la sfarsitul vietii). Lucrari: Constantin Stamati: 
viata si opera (1981), File de istorie literara: 
articole si materiale (1989), Contributii istorico- 
literare (Bucuresti, 2001). Este coautor al 
tratatului academic Istoria literaturii moldo- 
venesti (vol. I, 1986; vol. II, 1988), precum 
si al culegerilor colective De la cronografie la 
literatura moderna (1974), Cercetari de istorie 
literara (1978), Pagini din istoria literaturii si 
culturii moldovenesti (1979), Literatura moldo- 
veneasca si folclorul (1982), Studii si materiale 
despre Alexandru si Boleslav Hdjdau (1984). 
A ingrijit editii contemporane ale creatiei 
scriitorilor Constantin Stamati (1975, 1986, 
1993), Constantin Stamati-Ciurea (1978, 
1998, in colaborare), Mihail Kogalniceanu 
(1997), Alecu Donici (1997), Toader Varnav 
(aparuta postum, 2007). A fost membru al 
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
si din Romania. 

Cioclea, Eugen 

(4.08.1948, Druta, Republica Moldova) 
Poet. A absolvit Facultatea de Matematica a 
Universitatii Mihail Lomonosov din Mos- 
cova. A refuzat eticheta de postmodernist. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 183 



& 



31.10.2011 17:22:47 



Cioculescu 




§erban Cioculescu 



Dumitru Cioflina 



Constantin Ciopraga 




Lucrari: Numitorul comun, 1988; Alte dimensi- 
uni, 1991; Portret de grup, 1995; Dati totul la o 
parte ca sa vad, 2001 (dupa care s-a facut un 
spectacol de performance). Membru al Uni- 
unii Scriitorilor din Moldova si Romania. 

Cioculescu, §erban 

(7.09.1902, Bucure§ti - 25.06.1988, Bucure§ti) 
Critic si istoric literar. A absolvit Literele si 
Filosofia (specialitatea limba franceza) la 
Bucuresti, Filologia romanica la Sorbona si 
la Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris. 
A fost redactor-sef la Viata romdneascd, apoi 
profesor la Institutul Pedagogic din Pitesti 
(domiciliu fortat), profesor la Facultatea de 
Filologie din Bucuresti, director al Bibliotecii 
Academiei. A publicat interesante analize 
critice: Corespondenta dintre I.L. Caragiale si 
Paul Zarifopol, 1935, debut; Aspecte lirice con- 
temporane, 1942; Varietdti critice, 1966; Aspecte 
literar e contemporane, 1972, Premiul Uniunii 
Scriitorilor; Itinerar critic, 5 vol., 1973-1979. 
Editor si comentator al lui I.L. Caragiale: 
Viata lui Caragiale, 1942; Documente inedite, 
1964. A mai scris, impreuna cu Tudor Vianu 
si VI. Streinu, Istoria literaturii romdne moderne, 
1943. Membru al Academiei Romane (1974). 

Cioflina, Dumitru 

(16.06.1942, Strehaia) 

General. A absolvit Scoala Militara Superi- 
oara de Ofiteri Activi Nicolae Balcescu din 
Sibiu si Academia Militara din Bucuresti. 
A infiintat si condus Batalionul Vanatori de 
Munte de la Borsa. Dupa 1989 a fost sef de 
stat major al Brigazii de Vanatori de Munte 
de la Brasov; sef Sectie Pregatire de Lupta si 
sef Sectie Operatii in Comandamentul Ar- 
matei III; comandant de divizie; comandant 
de armata. In 1991 a fost numit secretar de 
stat si sef al Departamentului pentru Inva- 
tamant, Stiinta si Cultura, iar in acelasi an, 
sef al Statului Major General al Armatei. 
Intre 1997-2001 a indeplinit functia de 
comandant si rector al Academiei de Inalte 
Studii Militare. S-a ocupat de restructurarea 



armatei romane si apropierea ei de standar- 
dele NATO. Statul Major General a revenit 
la denumirea antebelica de Marele Stat 
Major. Distins cu Legiunea de Merit in grad 
de Comandor, acordata de presedintele Sta- 
telor Unite ale Americii si Ordinul National 
Serviciu Credincios in grad de Mare Cruce, 
acordat de presedintele Romaniei. 

Ciolan, loan N. 

(26.11.1899, Porce§ti-Turnu Ro§u - 
20.09.1983, Sibiu) 

Carturar, publicist, istoric, pedagog, inspec- 
tor scolar, creator al cooperatiei moderne ro- 
manesti. A absolvit Facultatea de Filosofie si 
Litere din Bucuresti. A reprezentat, in calita- 
te de presedinte al Centralei Cooperativelor 
de Consum, cooperatia din tara noastra la 
diferite congrese internationale. A fost cre- 
atorul Cooperativei Sanatatea Neamului din 
Sibiu, unica in lume. Alaturi de Sadoveanu 
si alti carturari a realizat cartile de citire pen- 
tru clasele V-VII (1925-1927) si toate tipu- 
rile de manuale pentru clasele I- VII (1935). 
Presedinte al Asociatiei Invatatorilor din 
Ardeal, vicepresedinte al Asociatiei Generale 
a Invatatorilor din Romania si ministru sub- 
secretar de stat. 

Cionca, Ovidiu 

(20.01.1905, Bucure§ti - 09.1967, Bucure§ti) 
Inginer. Origine transilvaneana. A absolvit 
Institutul Politehnic la Bucuresti, specializat 
in aviatie. A construit motoare de avion la 
IAR Brasov. A facut inchisoare (1954-1956) 
ca fiu al profesorului de romana al regelui 
Carol I. A inventat un procedeu de honuit 
cilindrii cu grant. 

Ciopraga, Constantin 

(12.05.1916, Pa§cani - 2.02.2009, la§i) 
Istoric literar. A absolvit Literele si Filosofia 
la Iasi. Profesor la Universitatea din Iasi. 
A scris lucrari monografice si tematice si a 
interpretat intregi perioade literare: Literatu- 
ra romana intre 1900-1918, 1970; Hortensia 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 184 



& 



31.10.2011 17:22:47 



Cioranescu 



Papadat-Bengescu, 1973; Personalitatea literatu- 
rii romane, 1973, Premiul Asociatiei Scriito- 
rilor din Iasi; Ecran interior, 1975; Intre Ulysse 
si Don Quijotte, 1978, Premiul Asociatiei 
Scriitorilor din Iasi; Mihail Sadoveanu • Fas- 
cinatia tiparelor originare, 1981; Propilee • Cdrti 
si destine , 1984; Poezia lui Eminescu • Arhetipuri 
si metafore fundamentale, 1990; Caietele privito- 
rului tdcut (memorii, 2001); Perspective (2001); 
Baltagul. Privire criticd (2002). A scris si un 
roman: Nisipul, 1989. Membru de onoare al 
Academiei Romane (1993). 

Cioran, Emil 

prenume la na§tere Mihai Emil 
(8.04.1911, Ra§inari, Sibiu - 20.06.1995, Paris) 
Eseist si filosof. A absolvit Filosona la Bucu- 
resti (1931), a avut doi ani o bursa de studii la 
Berlin, unde a studiat filosona (1934-1936) 
si a fost apoi profesor de filosofie la Liceul 
Andrei Saguna din Brasov. In 1937 a plecat 
cu o bursa a Institutului Francez la Paris, 
unde s-a si stabilit din 1940. A fost prieten 
cu Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mir- 
cea Eliade. Ca scriitor de limba franceza a 
fost considerat unul dintre cei mai buni 
stilisti. A debutat cu eseul Pe culmile disperdrii, 
1934, Premiul Scriitorilor Tineri al Funda- 
tiilor Regale, si a continuat sa scrie eseuri 
de tip existentialist: Cartea amagirilor, 1936; 
Schimbarea la fata a Romdniei, 1936; Lacrimi 
si sfinti, 1937; Precis de decomposition (Rezumat 
despre descompunere) , 1949; Syllogismes de 
Vamertume (Silogisme despre amdrdciune), 1952; 
La tentation d'exister (Tentatia de a existd), 1956; 
Histoire de VUtopie (Istoria Utopiei), 1960; La 
chute dans le Temps (Cdderea in Timp), 1964; Le 
mauvais demiurge (Demiurgul eel rdu), 1969; De 
V inconvenient d'etre ne {Despre inconvenientul de 
ate ft nascut, 1973); L'Avenir du passe • Utopie 
et Litterature (Viitorul trecutului • Utopie si litera- 
turd) r 1973; Exercices d' 'admiration (Exercitii de 
admiratie), 1986; Aveux et anathemes (Marturii 
si anateme), 1986; Eseuri, 1988, Bucuresti; 
Chance de Vechec (Sansa esecului), 1988; Cahiers 
1957; Constantin Noica 1972, 1988; Revela- 
tiile durerii, 1990; Amurgul gandurilor, 1991, 
Bucuresti; L'ami lointain: Paris -Bucarest, 1991; 
Le crepuscule des pensees (Crepusculul ganduri- 
lor), 1993; Indreptar pdtimas, 1997, Bucuresti. 

Cioranescu, Alexandru 

(14.11.1911, Moroeni, jud. Dambovita - 
1992, Tenerife, Spania) 

Istoric literar si comparatist. Frate cu 
Ecaterina si Nicolae C. A absolvit Literele 
si Scoala de Arhivistica si Paleografle la 
Bucuresti. A obtinut doctoratul la Sorbona. 
A fost consilier al Ambasadei Romaniei 
la Paris (1940, 1945-1946), director la 






&w 




Emil Cioran Alexandru Cioranescu 



Universul literar (1944-1945). S-a stabilit 
in Franta in 1946 la Centre National de la 
Recherche Scientiflque. A fost apoi profesor 
de franceza la Universitatea La Laguna din 
Tenerife, Spania (Doctor Honoris Causa al 
universitatii din 1991). S-a ocupat continuu 
de fenomenul romanesc, dar nu numai: 
La Dobroudja, terre roumaine • Une restitution 
historique (Dobrogea, pamdnt romanesc • O re- 
stituire istoricd, 1939); La tradition historique 
et Vorigine des Roumains (Traditia istoricd si 
originea romanilor), 1942; Teatrul romanesc in 
versuri si izvoarele lui, 1943; La Roumanie vue 
par les etr angers (Romania vdzutd de strdini), 
1944; Literaturd comparata, 1944; Estudios 
de literatura espanola y comparada (Studii de 
literaturd spaniola si comparata), 1954; El 
Barocco o el discubrimiento del drama (Baro- 
cul sau descoperirea dramei), 1957, tradusa 
in romaneste in 1980; Bibliographic de la 
litterature frangaise du XVI-e siecle (Bibliografia 
literaturii franceze a secolului alXVI-lea), 1975; 
Bibliographic de la litterature francaise du XVII-e 
siecle (Bibliografia literaturii franceze a secolului 
al XVII-lea), 1965-1966; Bibliographic de la 
litterature frangaise du XVIII- e siecle (Bibliogra- 
fia literaturii franceze a secolului al XVIII-lea), 
1969; Bibliografia franco- espanola 1660-1715, 
1 977; Ion Barbu, 1981, New York; Historia del 
Cabildo Insular de Tenerife, 1913-1988, 1988; 
Mihai Eminescu, una poesia de la indetermina- 
cion (Mihai Eminescu, un mit al nedeterminarii) , 
1989; El mito de laAtlantida (Mitul Atlantidei) , 
1990; Cristophe Colomb et ses biographes (Cris- 
tofor Columb si biografii sai), 1992; Diccionario 
biogrdfico de Canarios (Dictionarul biografic al 
Canarelor), 1992. A tradus in franceza Dan- 
te - La Divine Comedie, 1964. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1991). 

Cioranescu Nenitescu, Ecaterina 

nume la na§tere Cioranescu 
(15.08.1909, Bucure§ti - 23.01.2000, Bucure§ti) 
Chimista. Sora cu Alexandru si Nicolae C. 
Sotia chimistului Costin D. Nenitescu. 
A absolvit Facultatea de Fizico-Chimice la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 185 



& 



31.10.2011 17:22:47 



Cioranescu 




Ec. Cioranescu Nenitescu 



Nicolae Cioranescu 



Florin Ciorascu 




Bucuresti. Profesor la Facultatea de Chitnie 
Industrials a Politehnicii din Bucuresti si la 
Institutul de Petrol si Gaze din Bucuresti. 
A initiat primul curs de sinteza medicamen- 
telor din Romania. Contributii in domeniul 
medicamentelor. Lucrari: Durch Aluminium- 
chlorid Katalysierte Reaktionen XV. Mitteilung 
Uber die Darstellung Gesattigter Ketone durch 
Anlagerung von Saurechiloriden an Olefine und 
Hydrierung Mittles Aluminium Chlorids, 1936; 
Medicamente de sinteza, 1957; O sinteza a ami- 
no acetonelor ciclice, 1961; Substante cu actiune 
anticanceroasd potentiala, 1963. Membru al 
Academiei Tiberina din Roma, al Societatii 
de Chimie din New York. Membru titular al 
Academiei Romane (1974). 

Cioranescu, Nicolae 

(28.03.1903, Bucure§ti - 2.04.1957, Bucure§ti) 
Matematician. Frate cu Alexandru si Ecateri- 
na C. A absolvit Matematica la Universitatea 
din Bucuresti ca elev al lui Gh. Titeica. S-a 
specializat la Sorbona in calcul diferential 
si integral. Profesor de geometrie analitica 
si analiza la Facultatea de Matematica a 
Universitatii din Bucuresti. Lucrari: Astro- 
nomia pentru toti. A fost membru al Gazetei 
matematice si al Societatii Romane de Stiinte, 
Sectia matematici, si membru al Academiei 
de Stiinte Tehnice din Romania. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (2006). 

Ciorascu, Florin 

(3.07.1914, Barlad - 4.03.1977, Bucure§ti) 
Fizician. A absolvit Facultatea de Fizica a 
Universitatii Al. I. Cuza din Iasi (1936) si 
Facultatea de Electrotehnica a Institutului 
Politehnic din Iasi (1938). Intre 1950 si 1957 
conduce Laboratorul de electricitate din 
cadrul Institutului de Fizica din Bucuresti. 
Este numit apoi director adjunct stiintinc al 
Institutului de Fizica Atomica din Bucuresti 
(1957-1970). In 1963 devine profesor titular 
la Catedra de electricitate a Facultatii de 
Fizica din Bucuresti, iar in 1969 este ales sef 
de catedra. In paralel cu activitatea didactica 



detine functia de director al Institutului de 
Fizica din Bucuresti (1970-1976), apoi de 
director general al Institutului Central de 
Fizica (1976-1977). A efectuat cercetari 
privind descarcarile electrice de inalta frec- 
venta in gaze, spectrul energetic al ionilor 
si proprietatile electrice ale unor paturi 
subtiri de plumb si staniu. De asemenea, a 
adus o contributie importanta la proiectarea 
si realizarea generatorului electrostatic cu 
banda si a efectuat studii privind utilizarea 
in defectoscopia industriala a betatronului 
la Institutul de Fizica Atomica din Bucu- 
resti. In anul 1972 intreprinde studii care 
stabilesc o dependents neta a proprietatilor 
electrofizice ale straturilor subtiri de telu- 
rura de zinc de compozitia stochiometrica 
a acestora. A obtinut un brevet si medalia 
de bronz a Expozitiei de Inventii de la 
Viena (1973) pentru elaborarea tehnologiei 
complete de fabricare a oglinzilor retro- 
vizoare ale autoturismelor Dacia 1300. 
Ca redactor-sef la revista Stiinta si tehnica 
(1967-1977) s-a preocupat de integrarea 
cercetarii cu invatamantul si cu productia. 
A publicat mai multe lucrari de fizica, din- 
tre care mentionam urmatoarele: capitolul 
„Electricitate" din Manualul inginerului (vol. 
I, 1954); capitolul „Redresori cu semicon- 
ductor!" din Manualul inginerului electrician 
(vol. Ill, 1956); Dozimetria radiatiilor nuclear e 
(1965); Metode electronice in fizica nuclear a 
(curs litografiat, 1975); Personalitati romd- 
nesti ale stiintelor naturii si tehnicii, dictionar 
(1982). In 1963 este ales membru cores- 
pondent al Academiei Romane. 

Ciorba, Toma 

(15.01.1864, Chi§inau - 30.12.1936, Chi§inau) 
Medic. Studii secundare la liceul gubernial 
Chisinau (1884) si superioare la Universi- 
tatea din Kiev (1893). Fondator si medic-sef 
(1896-1932) al Spitalului de Boli Infectioase 
din Chisinau. A introdus metode moderne, 
vaccinarea si profilaxia obligatorii. A fondat 
societatea personalului medical auxiliar. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 186 



^ 



31.10.2011 17:22:47 



Cipariu 




Roman Ciorogariu 



Timotei Cipariu 



A fost o celebritate a orasului. Spitalul si o 
strada ii poarta numele. 

Ciorogariu, Roman 

prenume la na§tere Romulus 
(6.12.1852, Pecica, jud. Arad - 
21.01.1936, Oradea) 

Episcop. A absolvit Academia de Drept 
la Oradea si Institutul Teologic la Arad. 
Specializare la Leipzig si Bonn. Profesor la 
Institutul Teologic din Arad, din 1920 pri- 
mul episcop ortodox de Oradea. Fondator al 
Academiei Teologice din Oradea. S-a preo- 
cupat de construirea localurilor Preparandi- 
ei si Institutului Teologic din Arad. Fondator 
al ziarului Tribuna poporului. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1921). 

Cioroiu, loan I. 

(19.01.1917, Cazasu, jud. Braila - 
20.10.1993, Bucure§ti) 

Aviator. A absolvit Scoala de Aviatie din 
Bucuresti, specialitatea naviganti, in 1941. 
A fost repartizat la Flotila 2 Bombardament 
Tecuci. Perfectionare la Ghimbav Brasov si 
CIA Pipera. A luptat pe frontul de est si de 
vest. A fost trecut in rezerva in 1947, fara 
drept de pensie. A fost muncitor la diverse 
intreprinderi, arestat pentru sabotaj si trimis 
la Jilava (1953-1954). A fost distins'cu Vir- 
tutea Aeronautica cu Spade in 1944 si 1946. 

Ciortea Proca, Vera 

V. Proca Ciortea, Vera 

Ciortea, Tudor 

(28.11.1903, Bra§ov - 13.10.1982, Bucure§ti) 
Compozitor. A studiat muzica la Brasov cu 
Gh. Dima, apoi s-a specializat la Cluj, Bru- 
xelles, Paris si Bucuresti, unde a fost elevul 
lui Ion Nonna Otescu si Constantin Brailoiu. 
A absolvit si Academia Comerciala din Cluj 
si Dreptul la Bruxelles. A compus mai ales 
lieduri si a adus contributii in muzicologie: 
Joe tiganesc pentru plan, 1927; Lieduri pe versuri 
de Eminescu, 1982; Premanentele muzicii, 1998, 



postum. Liceul de Arta din Brasov ii poarta 
numele si, tot acolo, exista casa lui memoriala. 

Cipariu, Timotei 

(21.02.1805, Panade, jud. Alba - 3.09.1887, Blaj) 
Filolog iluminist, cleric greco-catolic. A stu- 
diat la Blaj Filosofia si Teologia. Acolo s-a 
hirotonisit preot si a ramas pana la sfarsitul 
vietii profesor. A luat parte la miscarea de 
revendicare nationala si sociala a romanilor 
din Transilvania. Enciclopedist. Ii citise pe 
Voltaire, Jules Michelet, Feuerbach. A fost 
unul dintre pionierii ziaristicii romanesti 
din Transilvania prin periodicele inflintate 
si conduse de el: Organul lumindrei (1847, 
devenit, in 1848, Organul Natiunale), primul 
ziar romanesc cu litere latine, Invdtdtorul po- 
porului (1848), Archivu pentru Jilologie si istorie 
intre 1867 si 1870 si in 1872 - prima revista 
romaneasca de fllologie. A colaborat la Foaia 
pentru minte, inimd si literaturd din Brasov cu 
studii, eseuri, versuri si traduced. A fost 
membru fondator si primul vicepresedinte 
(1861-1866), apoi presedinte (1877-1887) 
al societatii ASTRA. A fost unul dintre 
intemeietorii filologiei romanesti si al- 
catuitorul primei antologii sistematice a 
monumentelor vechi de limba: Elemente de 
limba romdnd dupd dialecte si monumente vechi, 
1857; Chrestomatia sau Analecte liter arie din 
cariile mai vechi si mai noue romanesti, tiparite 
si manuscrise, incepand de la secolul XVI pana 
la XIX, 1858. Ca optiune fllologica a apar- 
tinut scolii latiniste. A scris Gramateca limbii 
romane, 1868, Premiul Societatii Academi- 
ce Romane. Personalitate reprezentativa a 
culturii romanesti, cunoscator a numeroase 
limbi (greaca, latina, ebraica, araba, siriaca, 
turca, persana, spaniola, italiana, germana, 
engleza, maghiara), posesor al celei mai bo- 
gate biblioteci particulare din Transilvania, 
pretioasa prin raritatile ei si care azi face 
parte din inventarul Bibliotecii Filialei Cluj 
a Academiei Romane. Membru fondator al 
Societatii Academice Romane (1866). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 187 



& 



31.10.2011 17:22:48 



Ciprian 




George Ciprian 



Victor Cirimpei 



Oscar Walter Cisek 




Ciprian, G(h)eorg(h)e nume la na§tere 
Gheorghe Pana Constantin 

modificat prin decret in anul 1950 in 
Gheorghe Constantinescu Ciprian 

(7.06.1883, Buzau - 8.05.1968, Bucure§ti) 
Dramaturg, actor si om de teatru, considerat 
precursor al teatrului absurd. A urmat scoala 
primara in satul Glodeanu-Silistea din apro- 
piere de Buzau, mutandu-se apoi impreuna 
cu mama sa la Bucuresti. Intre anii 1894 si 
1902 a studiat la Liceul Gheorghe Lazar, 
fiind coleg cu doi viitori important! scriitori, 
poetul Vasile Voiculescu si Dem Deme- 
trescu-Buzau (Urmuz de mai tarziu). Dupa 
liceu, se inscrie la Facultatea de Litere si 
Filosofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru 
ca, in final, sa urmeze Conservatorul la clasa 
lui Constantin Nottara, care-i remarca „m~ 
demanarea la condei". Debutul sau ca actor 
a avut loc in anul 1907 la Teatrul National 
din Craiova in piesa Rdzvan si Vidra de Bog- 
dan Petriceicu Hasdeu. Roluri in: Regele Lear, 
Insir-te mdrgdrite, Rdzvan si Vidra, Vlaicu Vodd, 
Bolnavul inchipuit, Georges Dandin. A jucat si 
in cateva filme de lung metraj: Independenta 
Romaniei (1912), Ndbdddile Cleopatrei (1925), 
O noapte furtunoasd (1942), Viata invinge 
(1951) si Brigada lui Ionut (1954). Piese de 
teatru: Omul cu mdrtoaga, 1927; Nae Niculae 
(1928), Capul de rdtoi (1938), Ioachim - priete- 
nulpoporului si Un lup mdncatde oaie (1947). In 
domeniul prozei a publicat doua volume de 
memorialistica: Cutia cu maimute si Mdscdrici 
si Mazgdlici. In anul 1996, Teatrul Municipal 
din Buzau a primit numele sau. 

Cirimpei, Victor 

(15.02.1940, Dragane§ti, Basarabia) 
Etnolog, folclorist, publicist. A absolvit 
Universitatea de Stat din Chisinau, Facul- 
tatea de Filologie. Specializare la Institutul 
de Literatura Universale Maxim Gorki din 
Moscova (1965-1967). Cercetator stiintific 
la sectorul de folclor al Institutului de Lim- 
ba si Literatura al ASM, azi Institutul de Fi- 
lologie. Lucrari: Folclorul si contemporaneitatea 



(1974), Realizdri ale folcloristicii moldovenesti 
timpurii (1978), Snoave si anecdote (1979), Ace 
pentru cojoace (1985), Soare nou rdsare (1990), 
Argumente Basarabe (2006, publicistica), 
Pdtdranii folclorice ale romanilor sovietici din 
Basarabia, stdnga Nistrului nordul Bucovinei 
nordul Transilvaniei Caucazul de Vest (2008). 
A participat la alcatuirea si redactarea cor- 
pusului de 1 6 volume Creatia populard mol- 
doveneascd (1975-1983), distins cu Premiul 
Dacia al Ministerului Culturii din Republica 
Moldova (1989). Este coautor al colectiilor 
de folclor din zonele Codri, Bugeac, nordul 
Moldovei, step a Baltilor, din Caucazul de 
Nord, Maramures si Tara Fagilor, al cule- 
gerilor de folclor Frumos e la sezdtoare, Cres- 
tomatie de folclor moldovenesc, al volumului de 
studii Genuri si specii folclorice (1972). Pentru 
participarea la intocmirea culegerii colective 
Cat li Maramuresul (pe baza grantului pre- 
zidiului Academiei de Stiinte a Moldovei) a 
fost distins cu Premiul Simion Florea Mari- 
an al Academiei Romane (1993). Distins cu 
titlul de Eminent al Invatamantului Public 
al Republicii Moldova (1989). 

Cisek, Oscar Walter 

(23.09.1897, Bucure§ti - 30.05.1966, Bucure§ti) 
Scriitor si critic de arta. German ca etnie. 
A studiat Istoria Artelor la Miinchen. A co- 
laborat la Ideea europeand, Contimporanul 
Gdndirea s.a. A scris eseuri de arta plastica: 
Theodor Aman, 1931; Eseuri si cronici plastice, 
1961. Ca scriitor s-a remarcat indeosebi in 
proza: Entmenschlichung (Dezumanizare) , 1921, 
expresionista; Unbequeme Liebe (Iubire inco- 
modd), 1932, Hamburg; Der Storm ohne Ende 
(Fluviulfdrd sfdrsit), 1937, Berlin - o epopee 
a Deltei Dunarii; Vor den Tor en (In fata porti- 
lor), 1950, Frankfurt - despre Tara Oasului; 
Reisigfeuer (Foe de vreascuri), ciclu compus din 
romanele Crisan, 1960, Premiul Academiei, 
si Horea, 1962, Premiul de Stat. A scris si 
poezie de influenta expresionista: Die andere 
Stimme (Vocea cealaltd), 1934, Dresda. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 188 



& 



31.10.2011 17:22:48 



Ciubuc 




Alexandru Ciubotaru §tefan Ciubotara§u 



Ciubotaru, Alexandru 

(20.02.1932, Cucuruzeni, Basarabia) 
Biolog. A absolvit Institutul Agricol din 
Chisinau. Specializare la Institutul de Ge- 
netica al Universitatii din Lund, Suedia. 
Director al gradinii botanice din Chisinau, 
a proiectat intr-un nou perimetru asezarea 
speciilor si a obtinut statutul de institutie de 
cercetare. Contributii la cercetarea grami- 
neelor. A emis teoria homeostatica a dublei 
fecundari. Detine 12 brevete de inventie. 
Lucrari: Conceptia neoplazmogenezei zigotului, 
1972; Statutul morfofunctional al gametogenezei, 
1984; Evolutia si strategia reproducerii sexuate 
in lumea vegetala, 1993; Cariologia genului 
Zea L. r 2005. Distins cu titlul de Om Emerit, 
Ordinul Gloria Muncii in grad de Cavaler, 
Medalia Dimitrie Cantemir. Doctor Honoris 
Causa al Universitatii din Iasi. Membru al 
Academiei Internationale de Stiinte despre 
Natura si Societate din Rusia, membru al 
Societatii Geneticienilor si Amelioratorilor si 
al Societatii Botanistilor din RM, membru al 
Asociatiei Internationale a Biologilor, Sectia 
embriologia plantelor. Membru al Academi- 
ei de Stiinte a Republicii Moldova. 

Ciubotara§u, §tefan 

(21.03.1910, Lipovat, Vaslui - 
27.08.1970, Bucuresti) 

Actor, literat. Studii la Conservatorul de Arta 
Dramatica din Iasi (1933). Prestigioasa acti- 
vitate teatrala la Teatrul National din Iasi si la 
Teatrul Municipal Bulandra din Bucuresti. 
In film interpreteaza personaje principale si 
secundare caracterizate prin umor bonom 
si intelepciune de factum populara sau prin 
obtuzitate incrancenata, dar intotdeauna 
impresionante prin intensitatea trairii. De-a 
lungul anilor a publicat cu pseudonimul Ci- 
ciricea, colaborand la reviste precum Cadran 
(Iasi), Insemnari iesene (in 1936), Luceafarul 
(Iasi), Lumea-bazar (Iasi), Pagini moldovene 
(Iasi), Tot (Iasi), Teatrul (Iasi), Uzinuta cu umor 
(Vaslui), Vasluiul, Ziua etc. Roluri: Brigada lui 
Ionut (1954), Desfasurarea (1954), Mdndrie 



(1956), Eruptia (1957), O mica intamplare 
(1957), Pasdrea furtunii (1957), Rapa dracului 
(1957), Avalansa (1959), Telegrame (1959), 
Valurile Dundrii (1959), Furtuna (1960), 
Portretul unui necunoscut (1960), Setea (1960), 
A fost prietenul meu (1961), Omul de langa 
tine (1961), Porto-Franco (1961), Celebrul 702 
(1962), Cerul n-are gratii (1962), Lupeni '29 
(1962), La varsta dragostei (1963), Partea ta 
de vind (1963), Amintiri din copildrie (1964), 
Merii salbatici (1964), Pddurea spdnzuratilor 
(1964), Strainul (1964), Neamul Soimdrestilor 
(1965), Diminetile unui bdiat cuminte (1966), 
Golgota (1966), Subteranul (1967), Cerul incepe 
la etajul III (1967), Columna (1968), Legenda 
(1968), Sambdta mortilor (1968), Razboiul 
domnitelor (1969), Asteptarea (1970). Premiu 
la Festivalul Filmului de la Mamaia, 1964 
pentru rolul din filmul Strainul. Distins cu 
titlul de Artist al Poporului. 

Ciubuc, Ion 

(29.05.1943, Hadarauti, jud. Ocnita, Basarabia) 
Om politic. A absolvit Institutul Agricol din 
Odesa, in specialitatea economie agrara. 
A fost presedinte al Consiliului Colho- 
zurilor din rn. Briceni. Dupa absolvirea 
unor cursuri de specializare la Academia 
de Stiinte de pe langa CC al PCUS, a fost 
prim-vicepresedinte al Comitetului de Stat 
pentru Planificare din Moldova si sef al 
Departamentului de cercetari agricole din 
cadrul Institutului de Cercetari Stiintifice 
in Domeniul Agriculturii. Prim-viceminis- 
tru al Economiei Nationale al Moldovei 
(1990-1991), reprezentant permanent al 
Guvernului Republicii Moldova pe langa 
Cabinetul de ministri al URSS, prim-vice- 
ministru al Afacerilor Externe al Republicii 
Moldova (1991-1992), prim-viceministru al 
Economiei din Republica Moldova (1994). 
Prin hotararea Parlamentului Republicii 
Moldova din 1994 este numit in functia de 
presedinte al Curtii de Conturi. Prim-minis- 
tru al Moldovei (1997-1999). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 189 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Ciuca 





Alexandru Ciucurencu 



Ciuca, Mihai 

(18.08.1883, Saveni, jud. Boto§ani - 
20.02.1969, Bucure§ti) 

Medic bacteriolog. A urmat Facultatea de 
Medicina la Bucuresti, absolvita in 1907. 
Specializarea in domeniul bacteriologiei, 
igienei si bolilor infectioase a facut-o in 
cadrul institutelor conduse de Victor Babes 
si loan Cantacuzino din Bucuresti. Din 1 905 
lucreaza benevol in Laboratorul de Medi- 
cina Experimentala. Perioada 1907-1912 
o petrece lucrand ca preparator in acelasi 
laborator si ca medic la Spitalul Militar. 
Incepe sa faca diverse experimente singur 
sau in colaborare cu diversi cercetatori in 
imunologie sau clinica bolilor infectioase, cu 
referire in special la infectiile streptococice 
si tetanice. Este numit sef de sectie in Insti- 
tutul Dr. I. Cantacuzino in anul 1921, dupa 
ce se intoarce de la studii din Franta, de la 
Institutul Pasteur din Paris. Profesorul Ion 
Cantacuzino il recomanda in 1922 pentru 
a fi profesor de igiena la Facultatea de Me- 
dicina din Iasi, unde va sta timp de 12 ani. 
Participa la luarea si aplicarea masurilor de 
combatere a holerei. In perioada 1934-1962 
a fost profesor de bacteriologie la Facultatea 
de Medicina din Bucuresti si numit sub- 
director al Institutului Dr. I. Cantacuzino, 
desfasurand, in paralel, o intensa activitate 
la Institutul de Seruri si Vaccinuri. Perioada 
1952-1963 o petrece la carma Catedrei de 
specializare si perfectionare a medicilor 
microbiologi (a alcatuit primele planuri, 
programe, metodologii si cursuri). A fost 
un pionier al tratamentului prin infectarea 
malarica al paraliziei generale progresive. 
Printre dusmanii sai s-au numarat tifosul 
exantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza, 
diferite boli tropicale la a caror cunoastere 
si combatere a participat hotarator. Numele 
sau este legat de primele vaccinari antiho- 
lerice, de eradicarea malariei, de biologia 
bacteriofagului (a descoperit fenomenul de 
lizogenie), de tratamentul prin impaludare 
al sifilisului nervos, de organizarea primului 



centru de malarioterapie si a Centrului 
National de Referinte pentru Bacteriofage la 
Bucuresti. A participat, in 1919, la Conferin- 
ta de Pace de la Paris, unde a sustinut idealul 
Marii Uniri. In 1966 este distins cu Premiul 
Fundatiei Darling pentru misiunile interna- 
tionale indeplinite din insarcinarea Ligii Na- 
tiunilor, iar, dupa al Doilea Razboi Mondial, 
ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii de pe 
langa ONU. Membru al multor academii si 
societati stiintince straine, secretar general 
al Comisiei Internationale de Malarie de 
pe langa Liga Natiunilor (1928-1938). Din 
1938 este membru al Academiei Romane, 
reinregistrat in 1 948 ca membru de onoare. 

Ciucu, George 

(12.07.1927, Cristian, Bra§ov - 
15.02.1990, Bucure§ti) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte, Sectia matematici, la Universitatea 
din Bucuresti. Profesor la Facultatea de Ma- 
tematica a aceleiasi universitati, specialitatea 
teoria probabilitatilor si statistica matema- 
tica si rector al universitatii. Contributii in 
domeniul modelarii probabilistice. Lucrari: 
Procese cu legdturi complete, 1960; Teoria proba- 
bilitatilor si statistica matematicd, 1963; Teoria 
jocurilor, 1965; Introducere in teoria asteptdrii, 
1967; Probabilitdti si procese stochastice, 2 vol., 
1978-1979. Membru corespondent al Aca- 
demiei Romane (1974), secretar general al ei 
(1974-1990). 

Ciucurencu, Alexandru 

(27.09.1903, Tulcea - 27.12.1977, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat pictura la Academia de Arte 
Plastice din Bucuresti cu profesorii George 
Demetrescu Mirea si Camil Ressu. Cursuri 
de Arte la Scoala de la Baia Mare. Profesor 
universitar la Bucuresti. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane din 1963. In 
prima perioada de creatie a pictat mai ales 
naturi moarte, nuduri si peisaje, care se re- 
marca prin armonie coloristica. Dupa 1944 
si-a schimbat tematica, realizand compozitii 
cu subiecte istorice sau sociale. A pictat si 
portrete ale unor personalitati culturale 
(Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, 
George Calinescu, Mihail Jora etc.) sau por- 
trete de muncitori si peisaje industriale. Lu- 
crari: Ana Ipdtescu, 1949; Epilogul rdscoalelor, 
1957; 1 Mai liber, 1958; Olga Bancic pe esafod, 
1959. I s-au decernat: Ordinul Muncii cla- 
sa I, 1948; Maestru Emerit al Artei din RPR, 
1956; Premiul Ion Andreescu, 1956; Steaua 
Republicii Populare Romane clasa a Ill-a, 
1959; Artist al Poporului, 1964. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 190 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Ciupe 



Ciugureanu, Daniel 

(9.12.1885, Sirauti, jud. Hotin, Basarabia - 
5/6.05.1950, Turda) 

Om politic si medic. A absolvit Medicina la 
Chisinau si a profesat la Chisinau, Hancesti, 
Vorniceni si Bucuresti (Spitalul Cantacuzi- 
no). A fost membru al Partidului National 
Moldovenesc, sustinator al unirii Basarabiei 
cu Romania. In 1918 a fost prim-ministru 
al Republicii Democratice Moldovenesti 
(independents). Dupa unirea Basarabiei cu 
Tara a fost ministru pentru Basarabia (fara 
portofoliu) in patru guverne (1918-1919). 
Arestat in 1950 la Bucuresti, a murit in de- 
tentie in acelasi an. 

Ciuhandu, Gheorghe 

(23.04.1875, Rosia, jud. Bihor - 
29.04.1947, Vata de Jos, jud. Hunedoara) 
Preot si publicist. A studiat Teologia la Arad 
si Cernauti. Profesor la Institutul Teologic 
Pedagogic din Arad, a imbracat haina pre- 
oteasca si a militat pentru apararea scolilor 
eparhiale romanesti. Lucrari: Scoala noastrd 
poporaldsi darea culturald, 1918; Reorganizarea 
mitropoliei ardelene, 1922; Papism si ortodoxism 
in Ardeal sau porfird si cunund de spini, 1922; 
Cum s-a fdcut unirea cu Roma, 1929; Bogomi- 
lismul si romdnii, 1933. Membru de onoare al 
Academiei Romane din 1946. 

Ciulei, Liviu 

(7.07.1923, Bucuresti - 25.10.2011, Bucuresti) 
Regizor. A studiat arhitectura, apoi teatrul 
la Conservatorul Regal de Muzica si Teatru 
din Bucuresti. A debutat ca actor in 1946, 
jucand rolul lui Puck in Visul unei nopti de 
vara la Teatrul Odeon. Ulterior s-a alaturat 
echipei Teatrului Municipal din Bucuresti 
(mai tarziu numit Teatrul Bulandra), unde a 
debutat ca regizor in 1957, punand in scena 
Omul care aduce ploaia de Richard Nash. In 
1961 a devenit celebru pentru o punere in 
scena total originala a piesei Cum vd place a 
lui Shakespeare. In 1965 a primit Premiul 
pentru regie la Festivalul de la Cannes pen- 
tru filmul Pddurea spdnzuratilor. A fost peste 
10 ani director artistic al Teatrului Bulandra. 
A lucrat in multe tari din Europa, precum si 
in Statele Unite ale Americii, Canada si Aus- 
tralia. A parasit Romania in 1980 si a fost 
director artistic al teatrului Tyrone Guthrie 
din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), 
iar din 1986, profesor de teatru la Columbia 
University si New York University in New 
York City. S-a intors in tara dupa 1989, re- 
gizand o serie de piese celebre. A fost numit 
director de onoare al Teatrului Bulandra ca 
un semn de recunoastere a talentului sau 




Aurel Ciupe 



pus in slujba scenei si ecranului romanesc. 
In 1996, UNITERi-a acordat premiul 
pentru intreaga activitate. Actor: In sat la 
noi (1951); Nepotii gornistului (1953); Alarmd 
in munti (1955); Valurile Dundrii (1959); 
Soldatifdrd uniformd (1960); Cerul n-are gratii 
(1962); Pddurea spdnzuratilor (1964), ecra- 
nizare dupa romanul Pddurea spdnzuratilor 
al scriitorului Liviu Rebreanu; Decolarea 
(1971); Dragostea incepe vineri (1972); Di~ 
mitrie Cantemir (1973); Ceata (1973); Mas- 
todontul (1975); Falansterul (1979); regizor: 
Valurile Dundrii (1959); Pddurea spdnzuratilor 
(1964); O scrisoare pierdutd (1977) - film TV; 
scenarist: Rdsare soarele (1954, in colaborare 
cu Mircea Bodianu si Paul Bortnovschi, re- 
gie Dinu Negreanu); Pasdrea furtunii (1957, 
regie Dinu Negreanu); O scrisoare pierdutd 
(1977) - film TV Membru corespondent al 
Academiei Romane (1992). 

Ciupagea, Ana 

(29.10.1865, Bucuresti - 26.02.1908, Bucuresti) 
Poeta si traducatoare. A absolvit Literele la 
Bucuresti, Arta Dramatica la Paris. Actrita a 
Teatrului National din Bucuresti. Influen- 
tata de Eminescu, scrie versuri romantice: 
Poezii, 1887, in Revista liter ard. A scris si pie- 
se de teatru: Virginia, 1892; Noaptea de Pasti, 
1895. A tradus teatru de Paul Ferrier, Char- 
les Favart, E. Legouve, Beaumarchais s.a. 
A fost printre putinele femei ale vremii care 
si-au exprimat personalitatea prin scris, fara 
sa fi provenit din randurile aristocratiei si 
fara sa fi avut in familie modele culturale. 

Ciupe, Aurel 

(16.05.1900, Lugoj - 18.07.1988, Cluj) 
Pictor. Este autorul a numeroase portrete 
compozitionale, naturi moarte si peisaje. 
A fost profesor la Institutul de Arte Plastice 
din Cluj si director al Muzeului Banatului. 
A studiat pictura la Bucuresti cu Ipolit 
Strambu si G.D. Mirea, la Iasi cu Octav 
Bancila, la Paris cu fratii Laurens, la Roma 
cu Umberto Coromardi. A fost profesor la 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 191 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Ciuperca 





Nicolae Ciuperca (general) 



Alexandru Ciurcu 



Scoala de Arte Frumoase din Cluj, director 
al pinacotecii din Targu Mures (de unde a 
plecat in 1940 din cauza Diktatului de la 
Viena), custode al Muzeului Banatului din 
Timisoara, decan si rector al Institutului de 
Arta din Cluj. Lucrari: Peisaj, Fochist, Vas cu 
flori, Fata cufloare. 

Ciuperca, Nicolae 

(1856, Ra§inari - 1937, Sibiu) 
Maior. Participa ca voluntar la Razboiul de 
Independent!, 1877-1878, cu Regimentul 2 
linie, contribuind la capitularea lui Osman 
Pasa la 28 noiembrie 1877. Este decorat 
cu medaliile Trecerea Dunarii si Aparatorii 
Independentei. Ranit la Vidin, este decorat 
cu Medalia Comemorativa de Campanie, 
avansat plutonier, iar in 1879 plutonier-ma- 
jor. Urmarit de autoritatile austro-ungare la 
intoarcerea in sat, este obligat sa se inroleze 
in armata austriaca cu gradul de sublocote- 
nent. In noiembrie 1918, in varsta de 62 de 
ani, s-a pus la dispozitia Consiliului National 
Roman Sibiu fiind ales delegat la Adunarea 
Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 
1918. Activeaza ca ofiter de intendenta in 
cadrul resortului militar al Consiliului Diri- 
gent de la Sibiu pana in 1920, cand iese la 
pensie cu gradul de maior. La 9 mai 1927 
este decorat cu Medalia jubiliara de veteran 
de razboi, Medalia comemorativa al 50-lea 
an al Independentei Romaniei. 

Ciuperca, Nicolae 

(20.04.1882, Ramnicu Sarat - 
25.05.1950, Vacare§ti) 

General de corp de armata. A absolvit Scoala 
Superioara de Razboi si a primit comanda 
Armatei IV in 1940. A strabatut Basarabia si 
a trecut spre Odessa in august 1941. Deco- 
rat cu ordinul Mihai Viteazul clasa a Ill-a. In 
urma incercuirii Armatei IV a fost trecut in 
rezerva in acelasi an. Dupa razboi a activat in 
organizatia legionara Graiul Sangelui. A fost 
arestat in 1948 si a murit in inchisoare. 



Ciurcu, Alexandru 

(1854, Sercaia, Fagara§ - 1922, Copaceni, Arge§) 
Inventator si ziarist. A absolvit Dreptul la 
Bucuresti. A fondat U Orient, devenit ulterior 
LTndependance Roumaine. Corespondent de 
razboi la 1877. Expulzat in 1885 din Roma- 
nia de Ion C. Bratianu pentru criticile aduse 
guvernarii liberale, s-a stabilit la Paris si a 
inventat propulsorul cu reactie Ciurcu-Bu- 
isson folosit pentru mici ambarcatiuni si 
drezina cu jet. A revenit in tara in 1889 si 
a condus ziarul Timpul (1890-1900). Fon- 
dator al Sindicatului Ziaristilor si Asociatiei 
Generale a Presei Romane. A organizat o 
ferma-model la Copaceni, Arges. 

Ciurea, loan 

(13.04.1878, Falticeni - 20.03.1943, Bucure§ti) 
Medic veterinar si parazitolog. A absolvit 
Scoala Superioara de Medicina Veterinara 
din Bucuresti (1902), urmand apoi studii 
de perfectionare la Berlin si Konigsberg 
(1910-1912). Dupa absolvirea studiilor, a 
lucrat ca medic veterinar la CFR Craiova 
(1902-1905), apoi la abatorul din Piatra 
Neamt (1905-1910). Revenit in tara in anul 
1912, si-a reluat postul la abator, conti- 
nuandu-si munca de cercetare inceputa 
in Germania. In acest timp a descoperit 
cistecercul de Taenia saginata in carnea vi- 
telor taiate, a semnalat Trichinella spiralis la 
pisica, Spiroptera sexalata la pore s.a. A des- 
coperit ciclul biologic al unei serii intregi de 
trematode si o serie de noi specii. In 1922 
devine profesor universitar la Facultatea de 
Medicina Veterinara din Bucuresti, unde 
a organizat cursuri si seminarii practice in 
Laboratorul de parazitologie. In paralel cu 
activitatea didactica si-a reluat munca de 
cercetare, cu deosebire asupra trematodelor, 
pe care le-a studiat din punct de vedere sis- 
temic si biologic, fiind printre primii care au 
aplicat metoda experimentala in parazitolo- 
gie. A efectuat studii de anatomie patologica 
la vaca si gaina (1908), ocupandu-se de 
bacteriile paratifice, de nematodele parazite 
la pisica si pore, dar mai ales de tremato- 
dele transmise prin alimentatia cu peste la 
mamifere, om si pasari (1911-1916). Consa- 
crarea sa pe plan international se datoreaza 
descoperirii la pesti a metacercarului infes- 
tant de Opistorchis felineus si reproducerea 
experimentala a dezvoltarii lui la animale 
domestice, corectand eroarea renumitului 
parazitolog elvetian E. Askenazy. Membru 
in Consiliul de administratie al pescariilor 
statului (1929-1931). Lucrari: Larvele de 
Diphyllobothrium latum la pestii din baltile 
Dunarii (1913); Prevenirea si combaterea mustei 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 192 



^ 



31.10.2011 17:22:48 



Claudian 




Andrei Ciurunga 



columbace (1924) s.a. In 1927 este ales tnetn- 
bru corespondent al Academiei Romane, iar 
in 1939 membru al Academiei Leopoldine 
din Halle (Germania). 

Ciurunga, Andrei, 

nume la na§tere Robert Eisenbraun, 
a semnat §i Robert Cahuleanu 

(20.10.1920, Cahul, Basarabia - 
7.08.2004, Bucuresti) 

Poet. German dupa tata ca etnie. Refugiat in 
Romania cu familia dupa 1944. A absolvit 
liceul la Bolgrad, in 1938. Legionar, a stat 
multa vreme la inchisoare (1950-1954, 
1958-1964). Lucrari: Tartdul de salcie, 1940; 
Lacrimi pentru Basarabia, 1940; Poemele 
dezrobirii (1943, Chisinau); Cantece de dor 
si de rdzboi (1944, Chisinau); Vinov at pentru 
aceste cuvinte (1972); Argumente impotriva noptii 
(1976); Poeme cu umbra de gratii (1990); Poeme 
cu umbra de gratii (1990); Memorii optimiste - 
evocdri si versuri din inchisori (1992); Poeme din 
iad pentru ingeri (1996). 

Ciutac, Victor 

(2.01.1938, Sirauti, Briceni, Basarabia - 
18.01.2009, lasi) 

Actor. A absolvit Institutul de Arte la Chisi- 
nau. Actor la Teatrul National din Balti, la 
Teatrul Dramatic A. S. Puskin, apoi director 
artistic al Teatrului Mihai Eminescu din 
Chisinau. A jucat in teatru si film. Roluri 
in film: Poienele rosii, 1966; Mariana, 1967 
Ofiter in rezerva, 1971; Lautarii, 1971; Ulti- 
mul haiduc, 1972; Dimitrie Cantemir, 1973 
Podurile, 1973; Bdrbatii incdruntesc de tineri 
1974; Calul, pusca si nevasta, 1975; Pe urmele 
fiarei, 1976; Care pe care, \911; Povestea lui 
Fdt-Frumos, 1977; Hotarul din iunie, 1982 
Trecea o lebadd pe ape, 1982; Fiifericita, Mia, 
1 983; In zorii revolutiei, 1 984; Dansul efemer al 
dragostei, 1988; Corbiiprada n-o impart, 1988 
Durerea, 1989; Troita, 1991. Premiul Nati- 
onal al Cinematografiei Moldovei. Artist al 
Poporului din Moldova. 



Cizek, Eugen 

nume la na§tere Eugen Antoniu 

(24.02.1932, Bucuresti - 17.12.2008, Bucuresti) 
Profesor universitar. A absolvit Limbi 
Clasice la Bucuresti, si- a luat doctoratul in 
latina la Bucuresti si Lyon. A scris lucrari 
de specialitate foarte solide, apreciate in 
tara si strainatate: Evolutia romanului antic, 
1970; Seneca, 1972; L 'Epoque de Neron et 
ses controverses ideologiques (Epoca lui Nero si 
controversele ei ideologice), 1972, Leida; Tacit, 
1974; Structures et ideologies dans Pes vies des 
douze Cesars (Structuri si ideologii in Vietile celor 
doisprezece Cezari), 1977; Epoca lui Traian, 
1980; Neron, 1982, Paris; Secventd romand, 
1986; Mentalites et institutions politiques ro- 
maines (Mentalitati si institutii politice romane), 
1991, Paris; La poetique de Vhistoire chez Tacit 
(Poetica istoriei la Tacit), 1992, Paris. A tradus 
din Seneca si Petroniu, precum si Civilizatia 
romand de Pierre Grimal. 

Cizma§, loan 

(30.08.1930, Straja, Banatul Sarbesc - 
11.03.2003, Novi Sad) 

Gazetar. A absolvit Academia Pedagogica 
din Varset. A lucrat pentru emisiunile in 
limba romana de la Radio Novi Sad, Voivo- 
dina. A condus publicatia Cuvdntul romdnesc. 
Presedinte al Comunitatii Romanilor din 
Serbia si Muntenegru, presedinte al Ligii 
Social- Demo crate din Voivodina, membru 
in Parlamentul Voivodinei. A luptat pentru 
drepturile romanilor din Valea Timocului. 
Reprezentant al romanilor in Parlamentul 
Serbiei (din 2001). 

Claudian, Al 

(8.04.1898, Cernavoda, jud. Constanta - 
16.10.1962, Bucuresti) 

Filosof si poet. A absolvit Filosofia la Uni- 
versitatea din Bucuresti si s-a specializat la 
Sorbona. Social democrat ca optiune ideolo- 
gica. Adept al sociologiei in linia lui Dimitrie 
Gusti. Membru fondator al Facultatii de 
Filosofie a Universitatii din Bucuresti dupa 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 193 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Claymoor 




llie Cleopa 



Clo§ca 




al Doilea Razboi Mondial, alaturi de Mihai 
Ralea, Petre Andrei, Stefan Barsanescu 
s.a. A predat Sisteme sociologice. Lucrari: 
Cercetdri filosofice si sociologice, 1935; Originea 
sociald a filosofiei lui Auguste Comte, 1936; 
Cunoastere si suflet, 1 940; Antisemitismul si cau- 
zele luisociale. Schitd sociologica, 2000, postum. 
A publicat versuri in presa cu pseudonimul 
Anton Costin. 

Claymoor, nume la na§tere 

Mi§u Vacarescu a semnat §/Valreas 

(1843, Bucure§ti - 11.06.1903, Bucure§ti) 
Gazetar. Fiu al lui Iancu Vacarescu si unchi 
al Elenei Vacarescu. A tinut rubrica mon- 
dena la L 'Independence roumaine si Romdnul in 
perioada 1898-1910. A facutLiceul Louis le 
Grand la Paris. Spirit hedonist, a lasat, prin 
articolele sale mondene, imaginea Bucures- 
tiului de la finele veacului al XlX-lea si in- 
ceputul celui de-al XX-lea prin ceea ce avea 
pitoresc. In acest sens il precede pe Mateiu 
Caragiale. El este modelul lui I.L. Caragiale 
din schita High-Life. Lucrari: La vie a Buca- 
rest, 1882-1883. 

Cleopa, llie, prenume la na§tere Constantin 
(10.04.1912, Sulita, jud. Boto§ani - 
2.12.1998, Sihastria) 

Egumen, arhimandrit, staret si duhovnic la 
manastirea Sihastria, in Muntii Raraului. 
Este considerat un destin simbolic pentru 
ortodoxia romaneasca. Lucrari: Despre 
credinta ortodoxa, 1981; Predici la praznice im- 
pdrdtesti si sfintii de peste an, 1986; Predici la 
Duminicile de peste an, 1990; Valoarea sufletului, 
Galati, 1991; Urcus spre inviere (predici duhov- 
nicesti), 1992; Despre vise si vedenii, 1993. 

Climescu, Constantin 

(30.11.1844, Bacau - 6.08.1926, Iasi) 
Matematician. A studiat la Academia Dom- 
neasca si la Facultatea de Stiinte din Iasi, 
apoi la Scoala Normala Superioara din Paris, 
obtinand in 1870 licenta in matematica si in 
stiinte flzice. Dupa revenirea in Romania a 



fost numit, in septembrie 1871, profesor la 
Catedra de geometrie analitica si trigonome- 
trie sferica a Facultatii de Stiinte din cadrul 
Universitatii Al. I. Cuza din Iasi, pana la 
data de 1 aprilie 1909, cand s-a pensionat. 
A indeplinit functia de decan al Facultatii de 
Stiinte, apoi pe cea de rector al Universitatii 
Al.I. Cuza din Iasi in perioada 1901-1907. 
In paralel, intre 1884 si 1898 a fost profesor 
si la Scoala Normala Superioara din Iasi, 
innintata in 1874 cu scopul de a pregati ca- 
dre didactice pentru invatamantul secundar 
si primar. In 1883 a fondat revista Recreatii 
stiintifice, fiind apoi principalul ei sustinator. 
De asemenea, a fost si membru in colegiul 
de redactie al Gazetei matematice. A indeplinit 
functia de primar al municipiului Iasi in 
1921. Este autorul unei serii de manuale 
foarte utilizate in epoca: Algebra (1887) 
pentru licee si candidati la bacalaureat, Curs 
de aritmetica rationala (1890) pentru licee, 
Geometrie elementara (1891) pentru cursul se- 
cundar, Geometrie analitica (1898) si altele. Ca 
o recunoastere a meritelor sale didactice si 
stiintifice a fost ales membru corespondent 
al Academiei Romane (1892). 

Clochisner, Sofia 

(12.01.1949, Chi§inau) 

Fizician. A absolvit Universitatea de Stat din 
Chisinau (1971), specialitatea fizica teoreti- 
ca, fiind eleva lui I. Perlin. Doctor in stiinte 
fizico-matematice (1980), doctor habilitat 
(1994). Sefa de laborator la Institutul de 
Fizica Aplicata al ASM. Concomitent - pro- 
fesor invitat la universitatile din Berlin si 
Paris. Autoare a peste 150 lucrari stiintifice. 
Participanta la multiple congrese consacrate 
fizicii corpului solid (Italia, Spania, SUA, 
Israel, Moscova s.a.). 

Closca, nume la na§tere Ion Oarga 
(1747, Carpini§, jud. Alba - 1785, Alba lulia) 
Proprietar de mina de aur in Apuseni. Pore- 
cla i s-a dat pentru ca era foarte strangator. 
A atacat, venind dinspre Campeni, Abrud 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 194 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Coanda 




Constantin Coanda 



Henri Marie Coanda 



si Rosia Montana, impreuna cu Crisan si 
Horea, cu oaste taraneasca de stransura 
(tarani rasculati), in 1874, armata imperiala 
austriaca ajunsa la Brad, incercand sa pas- 
treze proprietea romaneasca asupra zonei 
aurifere si sa desfiinteze iobagia pentru 
romani. A murit tras pe roata. 

Coanda, Constantin 

(1857, Craiova - 1932, Bucure§ti) 
General de armata. Profesor de matematica 
la Scoala Nationala de Drumuri si Poduri. 
Prim-ministru (de fapt, a condus un Con- 
siliu de Ministri intre 24 octombrie-28 no- 
iembrie 1918) si ministru de Externe in 
timpul Primului Razboi Mondial (1918). 
Henri C. a fost al doilea dintre cei sapte fii 
ai sai. A fost ucis de o bomba pusa de un 
anarhist pe nume Max Goldstein. O strada 
din Bucuresti ii poarta numele. 

Coanda, Henri Marie 

(7.06.1886, Bucure§ti - 25.11.1972, Bucure§ti) 
Inginer, pionier al aviatiei, fizician, inventator 
al motorului cu reactie si descoperitor al 
efectului care ii poarta numele. Fiu al gene- 
ralului Constantin Coanda. Mama sa, Aida 
Danet, a fost fiica medicului francez Gustave 
Danet, originar din Bretania. A fost mai intai 
elev al Scolii Petrache Poenaru din Bucuresti, 
apoi al Liceului Sf. Sava (1896), unde a urmat 
primele 3 clase, continuand la Liceul Militar 
din Iasi (1899). Termina liceul in 1903, pri- 
mind gradul de sergent major si isi continua 
studiile la Scoala de Ofiteri de Artilerie, Ge- 
niu si Marina din Bucuresti. Detasat la un 
regiment de artilerie de camp din Germania 
(1904), este trimis laTechnische Hochschule 
(Universitatea Technica) din Berlin-Char- 
lottenburg. Pasionat de probleme tehnice 
si mai ales de tehnica aviaticii, construieste 
in 1905 un avion-racheta pentru armata 
romana. Intre 1907 si 1908 a urmat de 
asemenea cursuri universitare in Belgia, la 
Liege, si la Institutul Tehnic Montefiore. In 
1908 se intoarce in tara si e incadrat ofiter 



activ in Regimentul 2 Artilerie. Datorita firii 
sale si spiritului inventiv, care nu se impacau 
cu disciplina militara, a cerut si obtinut 
aprobarea de a parasi armata, dupa care, pro- 
fitand de libertatea recastigata, a intreprins o 
lunga calatorie cu automobilul pe ruta Ispa- 
han-Teheran-Tibet. La intoarcere pleaca in 
Franta si se inscrie la Scoala Superioara de 
Aeronautica si Constructii, nou-infiintata la 
Paris (1909), al carei absolvent devine in anul 
urmator (1910), ca sef al primei promotii de 
ingineri aeronautici. Cu ajutorul lui Gusta- 
ve Eiffel si al savantului Paul Painleve, care 
1-au ajutat sa obtina aprobarile necesare, a 
efectuat experimentele aerodinamice preala- 
bile si a construit in atelierul de carosaj al lui 
Joachim Caproni primul avion cu propulsie 
reactiva (de fapt un avion cu reactie fara elice, 
numit conventional Coanda-1910) pe care 
1-a prezentat la al doilea Salon International 
Aeronautic de la Paris (1910). In timpul unei 
incercari de zbor din decembrie 1910, pe ae- 
roportul Issy-les-Moulineaux de langa Paris, 
aparatul pilotat de el a scapat de sub control 
din cauza lipsei lui de experienta, s-a lovit de 
un zid de la marginea terenului de decolare 
si a luat foe. Din fericire a fost proiectat din 
avion inaintea impactului, alegandu-se doar 
cu spaima si cateva contuzii minore pe fata 
si pe maini. Pentru o perioada de timp a 
abandonat experimentele datorita lipsei de 
interes din partea publicului si savantilor 
vremii. In 1911, la Reims, prezinta un avion 
dublu motor cu o singura elice. Intre 1911 
si 1914 a lucrat ca director tehnic la Uzinele 
de Aviatie din Bristol, Anglia, si a construit 
avioane cu elice de mare performanta, de 
conceptie proprie. In urmatorii ani s-a intors 
in Franta, unde a construit un avion de re- 
cunoastere (1916) foarte apreciat in epoca, 
prima sanie-automobil propulsata de un 
motor cu reactie, primul tren aerodinamic 
din lume si altele. Coanda 1916 este ase- 
manator cu avionul de transport Caravelle, 
la proiectarea caruia a si participat. In 1934 
obtine un brevet de inventie francez pentru 
Procedeu si dispozitiv pentru devierea unui 
curent de fluid ce patrunde intr-un alt fluid, 
care se refera la fenomenul numit astazi 
efectul Coanda, constand in devierea unui 
jet de fluid care curge de-a lungul unui 
perete convex, fenomen observat prima oara 
de el in 1910, cu prilejul probarii motorului. 
Aceasta descoperire 1-a condus la importante 
cercetari aplicative privind hipersustentatia 
aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de 
sunet si altele. Inventeaza, in 1926, un nou 
material de constructie, beton-lemnul, folo- 
sit pentru decoratiuni (de exemplu, Palatul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 195 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Cobalcescu 




Grigore Cobalcescu 



Igor Cobileanschi 



Claudia Cobizev 




Culturii din Iasi, ridicat in 1926, este decorat 
in totalitate cu materialul sau), si pune la 
punct un dispozitiv de detectie a lichidelor 
in sol. E folosit in prospectarea petrolifera. 
Realizari: platforma mobila pentru expe- 
rimente aerodinamice. Dispozitivul era 
montat pe un tren, iar experimentele se des- 
fasurau in miscare, la o viteza de 90 km/h, 
pe linia Paris-Saint Quentin. Astfel a putut 
face determinari cantitative aeronautice, 
folosind un tunel de vant cu fum, o balanta 
aerodinamica si o camera fotografica speci- 
als, de conceptie proprie. Datorita acestor 
experimente a stabilit un profil de aripa 
functional pentru viitoarele sale avioane. 
Revine definitiv in tara in 1969 ca director al 
Institutului de Creatie Stiintifica si Tehnica 
(INCREST). In Golful ' Persic inventatorul 
roman construieste un echipament oceanic 
de depozitare a petrolului extras departe de 
malul marii. Membru al Societatii Regale de 
Aeronautica din Londra. Membru al Acade- 
miei Romane (1970). 

Cobalcescu, Grigore 

(22.09.1831, la§i - 21.05.1892, la§i) 
Geolog si paleontolog. A fost primul pro- 
fesor de geologie si mineralogie la Univer- 
sitatea din Iasi. Sub indrumarea lui s-au 
format invatati ca Dimitrie Brandza, Sava 
Athanasiu, Nicolae Leon, Grigore Antipa, 
Dimitrie Voinov, Emil Racovita si multi altii. 
Cobalcescu s-a remarcat si prin activitatea 
desfasurata in cadrul primei societati sti- 
intifice romanesti, Societatea Medicilor si 
Naturalistilor din Iasi, infiintata in 1868, si 
in cadrul Societatii Romane de Geografie, 
infiintata in 1875, printre ai carei initiatori 
si fondatori s-a situat. In 1889, alaturi de 
istoricul A.D. Xenopol si de alti entuziasti, 
devine membru fondator al Societatii Sti- 
intifice si Literare din Iasi. In discursul de 
receptie dezvolta teoria sa cu privire la origi- 
nea anorganica a petrolului si demonstreaza 
existenta legaturii stranse intre zacamintele 
de titei, masivele de sare si cutele anticlinale. 



A elaborat prima lucrare romaneasca de 
geologie, Calcarul de la Rdpidea (1862). O in- 
sula din arhipelagul Palmer (in Antarctica, 
la granita dintre Oceanele Pacific si Atlan- 
tic) ii poarta numele (Cobalcescou Island). 
Numele a fost propus de Emil Racovita, in 
timpul expeditiei sale cu vasul Belgica. Mem- 
bru al Academiei Romane (1886). 

Cobileanschi (Kobileanski), Igor 

(24.02.1974, Comrat, Republica Moldova) 
Regizor. Gagauz ca etnie. A absolvit Acade- 
mia de Teatru si Film, regie, la Bucuresti. 
A lucrat la Studioul Moldova Film, apoi 
la diverse televiziuni private, continuand 
colaborarea cu studioul Moldova Film. Spe- 
cializat in documentare: Sper Jura sperantd, 
1989; Gdoacea, 1990; Atatia oameni diferiti, 
OWH TV Studio, 2001 ; Cdnd se stinge lumina, 
scenariul, regia, Studioul de creatie al Minis- 
terului Culturii Europolis, 2006; Sasa, Grisa 
si Ion, Moldova Film, 2006 (Premiul Festiva- 
lului Producatorilor de Film de la Constanta; 
Premiul Audienza la Trieste Film Festival, 
Italia); Plictis si Inspiratie, 2008 (Premiul TIFF, 
Bucuresti). Membru al Uniunii Cineastilor 
din Moldova. 

Cobizev, Claudia 

(14.03.1905, Lozova - 28.04.1995, Chi§inau) 
Sculptor. A absolvit Scoala de Arte Plastice 
din Chisinau (1926-1931, eleva a lui A. Pla- 
madeala), specializare la Academia Regala 
de Belle Arte din Bruxelles si la Academia 
de Arte Frumoase din Bucuresti. A activat 
ca profesoara la Scoala de Arte Plastice 
din Chisinau. Tematica operei - femeia 
ca mama, gospodina, lucratoare. A expus 
sculpturi la Bucuresti, Chisinau, Bruxelles, 
Moscova. Premiul de Stat, 1968. 

Coca, Eugen(iu) 

(1893, Cure§nita, Basarabia - 

9.01.1954, Chi§inau) 

Compozitor. A invatat sa cante la vioara de 

la tatal sau, lautar la Soroca, si a cantat de 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 196 



^ 



31.10.2011 17:22:49 



Cocea 



▼3 





Eugen Coca 



copil in orchestra populara a lui A. Poleakov. 
A absolvit Scoala de Muzica din Chisinau 
(vioara), apoi Conservatorul din Chisinau si 
a fost violonist in orchestrele din Eupatoria, 
Kostroma, Moscova, Rostov pe Don, apoi a 
fost violonist si dirijor la Chisinau, Akker- 
man. Lucrari: poemul simfonic Noptile in 
Crimeea si valsul Dragostea de viatd, 1917; 
Concerto grosso; doua suite moldovenesti; 
opera Pasdrea mdiastrd sau Printul Ionel si lupul 
nazdravan; tabloul simfonic Balalaica; Cvarte- 
tul pentru coarde nr. 1; Simfoniile nr. 1 si nr. 2; 
baletul Florile micutei Ida; comediile muzicale 
Semnalele de pe planeta Marte si In tara cani- 
balilor; suita corala Doina (1949); Simfonia de 
primdvard (pentru vioara si orchestra, 1949); 
poemul simfonic Codrul (1950); Cvartetul 
pentru coarde nr. 2; romante, coruri, lieduri, 
piese pentru pian, pentru vioara si pian, 
muzica pentru spectacole si film. Maestru 
Emerit al Artelor din Republica Moldova. 
O scoala din Chisinau si o strada din Buiu- 
cani ii poarta numele. 

Cocea, Alice, nume la na§tere Alice Mille 
(28.07.1899, Sinaia - 
2.07.1970, Boulogne-Billancourt, Franta) 
Actrita. Aromanca. Verisoara a lui N.D. 
C, fiica a lui Constantin Mille. A studiat la 
Conservatorul de Arta Dramatica din Paris si 
s-a afirmat la Paris. Roluri in filme: Mon gosse 
de pere (1930), Marions-nous (1931), Nicole et 
sa vertu (1931), Delphine (1931), A tout coeur 
(1931), Greluchon delicat (1934), La princesse 
de czardas, regia Andre Beauclair (1934), 
Le joueur (1962), Striptease (1963), La ronde, 
scenariu Jean Anouilh, regie Roger Vadim, 
alaturi de Jane Fonda (1964). Majoritatea fil- 
melor s-au difuzat si in SUA si au beneficiat 
de cronici de prestigiu in The New York Times. 

Cocea, Dina 

(27.11.1912, Bucure§ti - 27.10.2008, Bucure§ti) 
Actrita. Este fiica scriitorului N.D. Cocea. 
A absolvit studiile de actorie la Paris, unde 
verisoara tatalui sau, Alice, era actrita. 



Debutul teatral a avut loc la Paris, in 1934, 
si la Teatrul Comedia din Bucuresti, in 
1935, in piesa Adevaratul Iacob, alaturi de 
George Timica. A aparut pe marile ecrane 
prima data in 1939 in O noapte de pomind. 
Intre 1941 si 1949 a fost director la Teatrul 
Nostru si la Studioul Teatrului Nostru. 
In perioada 1952-1962 a fost decan al 
Facultatii de Teatru. Incepand din 1956 a 
reprezentat Romania la congrese interna- 
tionale sau la manifestarile organizate de 
ONU si UNESCO. Intre 1979 si 1989 a 
fost presedinta a Asociatiei Oamenilor de 
Arta din Institutive Teatrale si Muzicale. 
De-a lungul timpului a jucat in peste zece 
filme de lung metraj, a avut peste o suta 
de roluri in spectacole de teatru, teatru 
radiofonic si teatru pentru televiziune. 
A avut o prodigioasa activitate eseistica si 
publicistica, scriind nenumarate articole de 
sinteza, critica si cronica dramatica in presa 
de specialitate autohtona si straina. Roluri: 
O noapte de pomind (1939), Cartierul Veseliei 
(1964), Neamul Soimarestilor (1964), Ciprian 
Porumbescu (1972), Stefan eel Mare - Vaslui 
1475 (197 '4) , Muschetarul romdn (1975), Au- 
rel Vlaicu (1977), Iancujianu haiducul (1980), 
Cantec pentru fiul meu (1980), A tac in biblio- 
tecd (1992). Din 2001 - societar de onoare 
al Teatrului National din Bucuresti. Doctor 
Honoris Causa al Universitatii de Arta Tea- 
trala si Cinematografica din Bucuresti. 

Cocea, Dinu 

(22.09.1929, Peri§, jud. Ilfov) 
Regizor de film. Var cu Dina C. A absolvit 
Institutul de Arta Teatrala si Cinematogra- 
fica la Bucuresti. A lucrat mult cu Eugen 
Barbu ca scenarist, ori s-a bazat pe cartile 
acestuia pentru scenarii. Stabilit in Franta in 
1985. Filme: regie - Haiducii (1965,); Razbu- 
narea haiducilor - si scenariul (1968); Rapirea 
fecioarelor - si scenariul (1968); Haiducii lui 
Saptecai (1970); Sdptdmana nebunilor - si sce- 
nariul (1971); Zestrea Domnitei Ralu (1971); 
Parasutistii (1972); La Revolte des Haidouks 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 197 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Cocea 





(1972) - serial TV; Stejar, extremd urgentd 
(1973); Nu opriti ventilatorul (1976); Lantul 
neglijentelor (1976); Instanta amdnd pronuntarea 
(1976); Ecaterina Teodoroiu (1979); Iancujianu, 
zapciul - si scenariul (1980); Iancujianu, hai- 
ducul - si scenariul (1981). Desi n-a fost ono- 
rat cu multe premii, nici unul dintre filmele 
sale n-a avut sub 4 milioane de spectatori. 

Cocea, N(icolae) D. 

(29.11.1880, Barlad - 1.02.1949, Bucuresti) 
Publicist si scriitor. Familie de aromani. 
Bunicul sau, fiica si cei doi baieti ai lui au 
venit in tara din Macedonia si s-au stabilit in 
Moldova. Studii universitare la Bucuresti si 
Paris. Principalul animator al unor publicatii 
de stanga: Viata sociald, Facia, Viitorul social, 
Chemarea, Era noud, Reporter. Bun pamfletar. 
A participat la revolutia din Rusia, 1917, si 
1-a cunoscut pe Lenin. Antiregalist, a facut 
inchisoare pentru scrieri satirice la adresa 
regelui Carol al II-lea. Dupa al Doilea Raz- 
boi Mondial a fost vicepresedinte al Uniunii 
Scriitorilor. A scris romane satirice: Vinul de 
viata lungd, 1931, tradus in franceza in 1989, 
postum; Nea Nae, 1935. 

Cocea, Sofia 

(15.06.1839, Falticeni - 27.10.1861, Vaslui) 
Publicists, poeta, traducatoare. Matusa a lui 
N.D. C. (sora a tatalui). A absolvit Scoala 
Centrala din Iasi, a fost profesoara la Vaslui. 
La treisprezece ani a tradus piesa Maria sau 
Mustrdrile de cuget a unei mame de Al. Duval. 
A colaborat la Steaua Dundrii si s-a mani- 
festat ca unionista, fiind apeciata de Mihail 
Kogalniceanu si Vasile Alecsandri, dar detes- 
tata de Gh. Asachi. Un volum s-a publicat 
postum: Operile doamnei Sofia Crisoscoleu, 
ndscutd Coce, 1862. 

Cocheci, Vasile 

(24.10.1922, Balteni, jud. Gorj - 

8.06.1996, Timisoara) 

Chimist. A absolvit Chimia Industrials la 

Bucuresti si a fost profesor la Catedra de 

chimie fizica si analitica a Politehnicii din 



Timisoara. A avut contributii in domeniul 
calitatii apelor, tratarii si epurarii lor. A con- 
tribuit la infiintarea si organizarea Institutu- 
lui de Cercetare si Proiectare pentru Epura- 
rea Apelor Reziduale. Are 31 de brevete de 
inventie in domeniu. Membru al Consiliului 
National pentru Protectia Mediului Incon- 
jurator. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1991), membru al Academiei de 
Stiinte din Georgia. 

Coculescu, Nicolae 

(1866, Craiova - 5.11.1952, Bucure§ti) 
Astronom. Tata al lui Serban C., care a sem- 
nat, in Franta, cu pseudonimul Pius Servien. 
A absolvit Matematica la Universitatea din 
Bucuresti, apoi la cea din Paris. Urmeaza 
o perioada de specializare la Observatorul 
astronomic din capitala Frantei (1890), unde 
ramane pana in 1895, desfasurand, in tot 
acest timp, o remarcabila activitate stiintinca. 
Participa astfel la observarea, in Senegal, a 
eclipsei de Soare din 1893, publicand studii 
valoroase si obtinand fotografii remarcabile. 
In 1895 devine doctor la Sorbona, cu o teza 
de mecanica cereasca, reusind sa analizeze si 
sa determine, cu o metoda proprie, efectele 
perturbatoare pe care le exercita o planeta 
asupra altei planete (rezultat citat de mari 
savanti, printre care Henri Poincare). S-a 
ocupat si de fotosfera solara, de asemenea 
de refractia astronomica. Profesor de astro- 
nomie si mecanica cereasca la Universitatea 
din Bucuresti, 1895-1937, un timp fiind si 
decan al Facultatii de Stiinte (1928-1932). 
A intemeiat, in 1908, Observatorul As- 
tronomic din Bucuresti si 1-a dotat cu 
instrumentele necesare. A initiat publicatiile 
astronomice ale Observatorului si a fost un 
membru pretuit al Uniunii Astronomice 
Internationale (UAI). Lucrari: Sur le developp- 
ment approche de lafonction perturb atrice, 1894; 
Curs de mecanica cereasca, 1905. O strada din 
Craiova si un concurs interjudetean de ma- 
tematica ii poarta numele. 

Coculescu, §erban Piu 

a semnat Pius Servien 

nume la na§tere Piu-§erban Coculescu 

(1902, Bucure§ti - 1953, Paris) 
Filosof si estetician. Fiu al lui Nicolae C. Si-a 
luat licenta in Litere la Sorbona. A absolvit 
apoi Scoala de Ofiteri de Artilerie la Timi- 
soara. S-a intors la Paris si a fost profesor 
la College de France si cercetator la CNRS. 
S-a ocupat de teoria probabilitatilor, funda- 
mentele matematicii, relatia dintre acustica 
si estetica, relatia dintre limbajul stiintific si 
limbajul poetic. A creat o teorie matematica 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 198 



& 



31.10.2011 17:22:49 



Codreanu 




Nicolae Coculescu 



Alexandru Codarcea 



a ritmului, vizand o transcriere matematica 
a ritmurilor, in primul rand a ritmului din 
poezie. Este considerat precursorul lingvis- 
ticii matematice. Lucrari: Essai sur les rythmes 
toniques dufrancais, 1925; Lyrisme et structures 
sonores: nouvelles methodes d' analyse des rythmes 
appliquee aAtala de Chateaubriand, 1930; Prin- 
cipes d'esthetique: problemes d'art et langage des 
sciences, 1935; Base physique et base mathema- 
tique de la theorie des probabilites, vers une nou- 
velle forme de la theorie, 1942; Mathematiques et 
humanisme: le rythme, les rythmes de timbre dans 
la poesie grecque, sur les methodes de critique tex- 
tuelle du type Lachmann-Quentin, 1942; Science 
et poesie, 1947; Hasard et probabilites, 1949. 

Codarcea, Alexandru 

(12.01.1900, Var§et, Banatul Sarbesc - 
28.05.1974, Bucuresti) 

Geolog, membru titular al Academiei Roma- 
ne din 1955. A fost profesor de mineralogie 
si petrografie la Institutul de Petrol, Gaze 
si Geologie din Bucuresti. Autor al unor 
importante lucrari cu privire la rocile bana- 
titice, la geologia petrografica si la tectonica 
muntilor Carpati. Lucrari: Studiul geologic si 
petrografie al regiunii Ocna de Fier-Bocsa Mon- 
tana, 1931; Date noi asupra tectonicii Banatului 
meridional si a Platoului Mehedinti, 1940. 
Membru al Academiei Romane (1955), pre- 
sedinte al Sectiei de geologie si geografie a 
Academiei Romane (1959-1966). 

Codreanu, Corneliu Zelea 

V. Zelea-Codreanu, Corneliu 

Codreanu, Lizica (Lyzica), nume la na§tere 
Simionescu, casatorita Fontenoy 
(30.06.1901, Bucuresti - 1958, Paris) 
Balerina. A absolvit, ca si sora ei r Irina, de- 
venita sculptorita (a lucrat in atelierul lui 
Constantin Brancusi) Scoala de Belle Arte 
din Bucuresti. A fost actrita la Teatrul Carol 
din Bucuresti, in compania lui Ion Manu, 
Maria Filotti, Petre Sturdza. In 1919 a inter- 
pretat, la Teatrul Eforia, dansuri de caracter 



alaturi de Marioara Voiculescu, interpretate 
la vioara de I. C. Nottara. A fost angajata de 
Diaghilev pentru trupa sa si a plecat la Paris. 
Primele spectacole au fost la Closerie de 
Lilas. A cunoscut-o, prin intermediul surorii 
sale si a lui Brancusi, pe Sonia Delauney (ba- 
sarabeanca la origine, acesta e pseudonim), 
care facea costume pentru balet si a dus-o la 
trupa Diaghilev. Brancusi insusi a creat pen- 
tru ea costumul cu care a interpretat balet de 
avangarda pe muzica lui Erik Satie, si el pri- 
eten cu Brancusi. Intra in cercul lui Fernand 
Leger r Max Jacob, Guillaume Apollinaire. II 
cunoaste in atelierul lui Brancusi pe Marcel 
Mihalovici, care va compune muzica de ba- 
let pentru ea (Une vie de Polichinelle) . A dansat 
dansuri romanesti in stil cubist pe coregrafia 
lui Mihail Larionov (trupa Diaghilev). A ju- 
cat in filmul Le Petit Parigot, 1923. 

Codreanu, Mihail 

(25.07.1876, lasj - 23.10.1957, Bucuresti) 
Poet. A absolvit Filologia, Filosofia, Conser- 
vatory si Dreptul la Iasi. Profesor de dictie, 
critica si psihologie teatrala la Conservatorul 
din Iasi r rector (1933-1939). A fost director 
la Teatrul National din Iasi (1919-1923); 
director la revista Insemnari iesene. Debuteaza 
in literatura cu versuri in Lumea ilustrata 
(1891). A facut parte din cercul Vietii roma- 
nesti. Considerat maestru al sonetului. Inspi- 
ratia sa este peisagistica si sentimentala. Este 
eel mai prolific sonetist roman. Volumele 
sale de poezii sunt: Diafane (1901), Din cdnd 
in cdnd (1903), Statui (1914), Cdntecul desertd- 
ciunii (1921), Turnul din fildes (1929), Statui. 
Sonete si evaddri din sonet (1939). Membru 
corespondent al Academiei (1942, exclus 
1948, reconfirmat 1990), Premiul National 
pentru Poezie, 1925; Cavaler al Ordinului 
Palmes Academiques al Academiei Franceze 
(1921), a primit Legiunea de Onoare a Fran- 
tei (1929). 

Codreanu, Nicolae 

(1832, Leu§eni, Basarabia - 1912, Chisjnau) 
Iluminist al Basarabiei. Fiu de mosier. A ab- 
solvit liceul gubernial din Chisinau (1857) 
si sectia nzico-matematica la Universitatea 
din Odessa. Dupa zece ani de profesorat 
in licee din Crimeea (inclusiv - director 
de scoala), a fost invitat la Chisinau, unde 
a fondat (1873) si condus (timp de 30 ani) 
Liceul Real. Este si fondatorul Gimnaziului 
Industrial. A creat prima societate stiin- 
tifica - Comisiunea Arhivelor (23 august 
1898) - si a organizat primele ei publicatii. 
A fost curatorul liceelor din Basarabia, a 
stimulat accesul tineretului autohton la 
invatamantul secundar (este si autor al unui 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 199 



& 



31.10.2011 17:22:50 



Codreanu 




Radu Codreanu 



Andrei Codrescu 



Constantin Codrescu 




Dictionar special pentru elevii moldoveni). 
A condus proiectarea si zidirea edificiului 
Liceului Real (ulterior liceul Alecu Ruso, iar 
dupa al Doilea Razboi Mondial Blocul nr. 1 
al Universitatii de Stat din Chisinau). 

Codreanu, Radu 

(4.09.1904, Tulcea - 11.02.1987, Bucure§ti) 
Biolog si citolog. A urmat cursurile lice- 
ului Gheorghe Lazar din Bucuresti, unde 
a inflintat Societatea Stiinta, in care si-a 
manifestat ideile evolutioniste. Intre 1923 si 
1926 urmeaza cusurile Facultatii de Stiinte 
din Bucuresti. Isi ia licenta in 1927. O de- 
osebita influenta asupra formarii sale ca 
biolog au avut-o Andrei Popovici Baznosanu 
si Dimitrie Voinov. In aceasta perioada vine 
in contact cu ilustre personalitati ale biolo- 
giei romanesti si franceze: Ion Cantacuzino, 
Paul Bujor, Grigore Antipa, Ion Borcea, 
Mihai Ciuca, Al. Ciuca, Gh. Zotta, C. Io- 
nescu-Mihailesti, loan Ciurea, M. Caullery, 
Ch. Perrez, F. Mesnil, O. Dubosq, L. Leger. 
Incepe studii parazitologice. Se ocupa de 
microsporidiile insectelor din ordinul Ephe- 
meroptera. Cu aceste studii isi da doctoratul 
in Stiinte Naturale in 1939 la Facultateea de 
Stiinte din Paris sub indrumarea lui Maurice 
Caullery. In 1930 este transferat la Institutul 
de Speologie al Universitatii din Cluj-Napo- 
ca. Aici colaboreaza cu Emil Racovita, caruia 
li succede la Catedra de Biologie Generala. 
Activitatea sa dureaza pana in 1945, cand 
revine la Catedra de Biologie Generala. In 
1949 trece la Catedra de zoologie a never- 
tebratelor, unde functioneaza pana in 1 974. 
A scris peste 200 de lucrari stiintifice, multe 
din ele fiind deschizatoare de drumuri noi 
in biologie: despre studiul protozoarelor 
parazite la nevertebrate; patologia insecte- 
lor - patobiologia; taxonomia si zoogeografia 
unor viermi tubelariati si al unor grupe de 
crustacee. A fost ales (in 1974) membru al 
Academiei Romane. Membru al Societatii 
Franceze de Zoologie. 



Codrescu, Andrei 

nume la na§tere Andrei Perlmutter 

(20.12.1946, Sibiu) 

Ziarist si prozator. Emigrat in Statele Unite 
ale Americii in 1966. Colaborator regulat al 
radioului public din SUA (National Public 
Radio, New York). Dupa 1989 a revenit in 
Romania in calitate de corespondent pentru 
ABC Nightline. A descris aceasta experienta 
in The Hole in the Flag, 1989, declarata de 
The New York Times „cartea anului". Urma- 
toarea carte, The Blood Countess, 1995 a fost 
bestseller. A mai publicat: Selected Poems. 
1970-1996, 1996; The Dog with the Chip in 
His Neck: Essays from NPR and Elsewhere, New 
York, 1996. Premii: National Endowment 
for the Arts Fellowship for Poetry, Editing 
and Radio; the General Electric Foundation 
Poetry Prize; the Peabody Award for the PBS 
version of Road Scholar si ACLU Freedom 
of Speech Award, 1995. 

Codrescu, Constantin 

(5.09.1931, Hu§i) 

Actor. In 1951 a absolvit Institutul de Teatru 
din Bucuresti. Actor la Teatrul Mic. Intre 
1976 si 1989 este profesor la Institutul de 
Teatru din Targu-Mures. Este si cetatean 
de onoare al acestui municipiu. Apoi a fost 
director la Teatrul Municipal din Braila. Ro- 
luri: in film - Nepotii gornistului, 1953; Rasare 
soarele, 1954; Moara cu noroc, 1955; Pustiul, 
1962; Subteranul, 1967; Haiducii lui Saptecai, 
1970; Pistruiatul, 1973; Bietul Ioanide, 1979; 
Vlad Tepes, 1979; Un oaspete la cina, 1986; 
Martori disparuti, 1988; Doi haiduci si-o crds- 
mdrita, 1993; Trenul vietii, 1998; in teatru - 
A treia caraveld, Aix Nebunul, Angajare de clovn, 
Antigona, Broastele, Castelul palarierului, Doi ti- 
neri din Verona, Cheile orasului Breda, Chipul lui 
Dumnezeu, toate la emisiunea Teatru Radio- 
fonic. A facut si scenografle pentru Teatrul 
Bulandra: Noaptea la Madrid de D. Ceccaldi, 
Paharul cu apa de E. Scribe s.a.; regie: Cdntecul 
lebedei de Cehov. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. PERSONALITATI 



dictAK.indd 200 



& 



31.10.2011 17:22:50 



Cojocaru 




Theodor Codrescu 



Ion Codru-Dragu§anu 



Ion Cojar 



Codrescu, Theodor 

(1.04.1819, la§i - 23.03.1894, la§i) 
Editor, redactor, tipograf, traducator si 
prozator. A infiintat tipografia Buciumul 
roman, prin intermediul careia a sprijinit 
Unirea Principatelor Romane. A fost redac- 
tor la multe ziare, tiparind, in ziarul Buciumul 
roman, pentru prima oara, epopeea Tiganiada 
de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istori- 
ca Plaiesul Logofat mare, 1846. A facut prima 
traducere din Romania din literatura ameri- 
cana: Coliba luiMos Toma, dupa H.B. Stowe, 
1853. A scris Dictionar franceso -roman, 2 vol., 
1859 si Dictionar germano -roman, 2 vol., 
1875. Membru corespondent al Academiei 
Romane (1886). 

Codru, Anatol 

(1.05.1936, Molovata Noua, Basarabia - 
17.08.2010, Chi§inau) 

Regizor si poet. A absolvit Facultatea de Lite- 
re la Universitatea din Chisinau si Institutul 
de Cinematografie, sectia regie, la Moscova. 
A fost regizor la studioul Moldova Film. 
Specializat in film documentar. Filmografie: 
Tranta, 1968; Biografie, 1969; Alexandru Pld- 
mddeald, 1969; Backus, 1969; Arhitectul Sciusev , 
1970; Din indemnul talentului, 1971; Dimitrie 
Cantemir, 1971; Vasile Alecs andri (regia), 1972; 
Carnetul de partid, 1973; Biografia cdntecului, 
1973; Ion Creanga (scenariu), 1973; Plai 
reinnoit, 1978; Neam de pietrari, 1975; Balada 
prietenului meu, 1978; Visul vietii mele, 1980; 
Letopisetul destinului nostru, 1981; Puskin in 
Moldova, 1982; Te salut, noua generatie, 1983; 
In constelatia fraternitatii, 1984; Talancuta, 
1986; Cronica familiei Bologan, 1987; Sunt 
scuzati martorii, 1988; Eu, Nicolai Costenco, 
1989; Mihai Eminescu, 1992; Ion Creanga, 
1998. Volume de versuri: Indaratnicia pietrei 
(1967), Feciori (1971), Portret in piatrd (1978), 
Piatra de citire (1980, Mitul personal (1986), 
Ruperea din nefiinta (1999), Piatra insine (2003, 
Bucuresti), Orga de piatra (2004) etc. Distins 
cu titlul de Maestru al Artei din Republica 
Moldova, Premiul de Stat al Republicii 



Moldova, Ordinul Republicii. Presedinte al 
Uniunii Cineastilor din Moldova. Membru 
de onoare al Academiei Internationale de 
Film Nika din Rusia. Membru de Onoare al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Codru-Dragusanu, Ion 

nume la na§tere Ion Germaniu 

(9.11.1818, Dragu§, jud. Bra§ov - 
26.10.1884, Sibiu) 

Scriitor. Spirit enciclopedist. A fost secretar 
la o familie boiereasca. A calatorit la Viena, 
Milano, Roma, Paris, Londra, prin Germa- 
nia, la Petersburg. A participat la revolutia 
de la 1848. Este numit in Comisia Filologica 
de la Sibiu. Vicecapitan de Fagaras, secretar 
al Comitetului averilor manastiresti, vice- 
presedinte al Despartamantului Fagaras al 
ASTRA si presedinte al Sedrei orfanale din 
Fagaras. Se ocupa de infiintarea scolilor in 
limba nationala, de luminarea oamenilor. 
Inspirat de filosona rationalista a iluminis- 
mului, arata ca a sosit „timpul luminarii si 
al desmortirii". A scris epistole, memorii 
(Peregrinul transilvan, 1865), fiind considerat 
primul calator modem al literaturii romane. 

Cojar, Ion 

(9.01.1931, Bistrita Nasaud) 
Regizor de teatru. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematogranca din Bucu- 
resti, unde este in prezent profesor. A lucrat 
la Teatrul National din Bucuresti ca regizor, 
apoi director, dar a colaborat si cu alte 
teatre (Bulandra, Opera Romana). A facut 
si regie de film. Roluri in: Mere rosii, 1976; 
Salutari din Agigea, 1984; Cuibul de viespi, 
1986; Ambasadori cautdm patrie, 2003. Are 
la activ peste o suta de spectacole regizate, 
dintre care 30 au primit premii la festivaluri 
internationale si nationale. 

Cojocaru, Alina 

(27.05.1981, Bucure§ti) 

Balerina. A studiat la Scoala de Balet din 

Kiev. In 1997 a obtinut Prix de Lausanne, 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 201 



^ 



31.10.2011 17:22:50 



Cojocaru 




fetMl 




Alina Cojocaru 



George Cojocaru 



Teodosie Cojocaru 



Alexandru Cojuhari 



care presupunea o specializare la Royal Bal- 
let la Londra. A fost angajata in corpul de 
balet la Royal Ballet si solista a Baletului din 
Kiev. Din 2001 prim-solista a Royal Ballet 
din Londra. Roluri: Kitri (Don Quijote), Au- 
rora, Printesa Fiorina (Frumoasa din Pddurea 
Adormitd), Cenusareasa, Clara (Spdrgdtorul de 
nuci), Coppelia, Giselle Odette (Lacul lebede- 
lor). A sustinut spectacole pe marile scene 
ale lumii, din Australia si Americi pana la 
Paris si Kiev. Distinsa cu Ordinul Steaua 
Romaniei, 2002. 

Cojocaru, George 

(18.06.1937, Bucure§ti) 

Economist. Consilier in Ministerul de Ex- 
terne pentru Asia, Oceania si tarile Americii 
Latine, director al diviziei Americii Latine, 
director general al Romanoexport, secretar 
general si director al Camerei de Industrie 
si Comert a Romaniei, director general al 
ROMEXPO, presedinte al ROMINVEST, 
presedinte al Adunarii generale a prese- 
dintilor Camerelor Regionale de Comert si 
Industrie (cuprinzand Austria, Ungaria, Tur- 
cia, Japonia, SUA, Coreea, India, Thailanda, 
Singapore, Egipt, Iran). Distins cu Marele 
Ordin pentru Merit, clasa Argint, al Austriei, 
ordinul danez Ridderordeners Kapitel, Ordi- 
nul Steaua Romaniei. 

Cojocaru, Teodosie 

(1879, Chi§inau - 23.01.1941, Chi§inau) 
Primar al Chisinaului. Unul dintre liderii mi- 
litari ai Sfatului Tarii. In 1918 detine functia 
de director general al Razboiului in Guvernul 
Republicii Democratice Moldovenesti. De- 
putat in Parlamentul Romaniei si primar al 
orasului Chisinau intre 1919 si 1920. Arestat 
de ucraineni in 1940, a murit la inchisoarea 
din Chisinau. 

Cojuhari, Alexandru 

nume la na§tere Cojocaru 

(1935, Cau§eni, Basarabia) 

Jurist. A absolvit Facultatea de Drept a 

Universitatii de Stat a Moldovei. Doctor 



habilitat (docent) in specialitatea drept civil. 
Profesor si sef de catedra la Facultatea de 
Drept a Universitatii din Chisinau. Membru 
al Comisiei guvernamentale si parlamentare 
de elaborare a noului Cod de procedurd civild 
al Republicii Moldova, adoptat in 2003, si al 
grupului de lucru privind Codul de procedurd 
civild pentru statele CSI (din 2001, cu sediul 
la Sankt Petersburg). Membru al Consiliului 
Stiintific Consultativ de pe langa Curtea 
Suprema de Justitie. Participa la intalniri 
europene de profil. Lucrari: Problemele teoriei 
si practicii privind dreptul la apararea judiciard 
de actiune civild, 1991. Membru al Asociatiei 
Internationale de Drept Procesual, Roma. 
Distins cu Medalia Meritul Civic. 

Colac, Tudor 

(10.03.1948, Dumeni, Ucraina) 
Folclorist, etnolog, publicist, regizor. A ab- 
solvit Facultatea de Filologie si Jurnalism si, 
ca asociat, Facultatea de Arte Frumoase a 
Universitatii de Stat din Moldova. Redactor 
la Radiodifuziunea Moldoveneasca, sef de 
sectie, apoi director al Centrului National 
de Creatie Populara al Ministerului Culturii 
(1980-1999), conferentiar la Institutul de 
Stat al Artelor (1991-1996) si la Academia 
de Muzica, Teatru si Arte Plastice (din 2005). 
Din 1999 e cercetator stiintific superior la 
Institutul de Literatura si Folclor al Acade- 
miei de Stiinte a Moldovei (azi Institutul de 
Filologie). A fost presedinte al Comitetului 
National din Republica Moldova al Con- 
siliului International pentru Organizarea 
Festivalurilor Folclorice (CIOFF) de pe 
langa UNESCO. A participat la festivaluri 
folclorice de rasunet in Republica Moldo- 
va, Romania, Grecia, Ucraina, Ungaria, a 
publicat articole, studii in reviste stiintifice, 
devenind membru al Uniunii Scriitorilor 
(2002), al Uniunii Muzicienilor (2000) si al 
Uniunii Oamenilor de Teatru din Republica 
Moldova (2001). Lucrari: Sarbatoarea izvoare- 
lor (1986), Hronic de familie (1987), S or cove de 
lumind (2001), Drag imi e safac armata (2002), 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 202 



^ 



31.10.2011 17:22:50 



Colesnic 




Rdddcinile eterne ale folclorului (2003), La izvo- 
rul dorului (2004), Nistrule, apleacd-ti malull 
(2004), Stefan eel Mare si Sfdnt. 500 de ani de 
nemurire (2004), Un distins folclorist: Nicolae 
Bdiesu (2004), Romante cu petale de trandafir 
(2005), Familia: valori si dimensiuni cultura- 
le (2005), Tinutul Criulenilor. Vetre etno-folclo- 
rice (2005), Folclor romdnesc de la est de Nistru... 
(2008). Maestru Emerit in Arte (1993). 

Colan, Horia 

(11.05.1926, Voinesti, jud. Covasna) 
Inginer, specialist in domeniul metalurgiei. 
Nepot al lui Nicolae C. A absolvit liceul 
Moise Nicoara din Arad, apoi Politehnica 
din Timisoara. Profesor la Politehnica din 
Cluj, al 'card rector a fost (1990-1992). 
S-a ocupat mai ales de metalurgia pulbe- 
rilor, tehnologia materialelor si tehnologia 
turnarii. Are studii si in domeniul istoriei 
stiintei si tehnicii, cu preocupari de valori- 
ficare a unor traditii si prioritati romanesti. 
Lucrari: La technologie au risque de Vhistoire 
(Paris, 2000); Materials. Research. Development 
and Applications (Belgia, 2002); Science of 
Materials (Cluj-Napoca, 2002. Viceprese- 
dinte al Comitetului Roman de Istoria si 
Filosofia Stiintei si Tehnicii (CRIFST, din 
1991); vicepresedinte al filialei Transilva- 
nia a Asociatiei Oamenilor de Stiinta din 
Romania (1990-1994); membru al Societe 
Francaise de Metallurgie et des Materiaux 
(SF2M), Conseil National des Ingenieurs et 
Scientifiques de France (CNISF). Membru 
in Comitetul Executiv al ASM International, 
International Committee for the History of 
Technology, The New York Academy of 
Science, Asociatia Generala a Inginerilor din 
Romania, Consiliul AGIR, Biroul Executiv 
al Consiliului AGIR, The American Biogra- 
phical Institute, Association des Membres 
de TOrdre des Palmes Academiques, pre- 
cum si in comitetele stiintince ale revistelor 
Materiaux et Techniques (Paris), Noesis si Noe- 
ma r Acta Technica Napocensis si Proceedings of 
the Roumanian Academy. Cavaler al Ordinului 



National Serviciu Credincios (2002); Doc- 
tor Honoris Causa al Universitatii Tehnice 
Gheorghe Asachi din Iasi (2003). Este 
membru al Academiei Romane si membru 
in Comisia de stiinta materialelor a acesteia 
(1991), membru fondator al Academiei de 
Stiinte Tehnice din Romania, presedinte al 
Sectiei de stiinta si ingineria materialelor, 
presedinte al Diviziei de istoria tehnicii. 
Presedinte al Sectiei de stiinte tehnice si al 
Comisiei de stiinta materialelor ale filialei 
din Cluj a Academiei Romane. 

Colan, Nicolae 

(28.11.1893, Araci, fost Arpatac, jud. Covasna - 
15.04.1967, Sibiu) 

Mitropolit. Frate al bunicului lui Horia C. 
A absolvit Institutul Teologic din Sibiu si 
Facultatea de Litere si Filosofie a Universi- 
tatii din Bucuresti. S-a specializat la Berlin 
in teologie protestanta. Profesor si rector la 
Academia Teologica Andreiana de la Sibiu. 
A participat la conferinta panortodoxa de 
la Moscova (1948). Arhiepiscop al Sibiului 
si mitropolit al Transilvaniei (1957). Lu- 
crari: Sfdntul Pavel cdtre Filimon. Crestinismul 
si sclavia, 1925; Biblia si intelectualii, 1929; 
Medalioane, 1940; Biserica neamului si unitatea 
limbii romanesti, 1945. In 1938 a fost ministru 
al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor. 
In 1938 este ales membru de onoare, iar in 
1942 membru activ al Academiei Romane 
(pe locul lui Nicolae Titulescu). Exclus in 
1945, repus in drepturi in 1990. 

Colesnic, lurie 

(12.08.1955, Dereneu, Calarasi, 
Republica Moldova) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Mecanica a 
Institutului Politehnic din Chisinau (1973- 
1978, in prezent Universitatea Tehnica din 
Moldova). A fost redactor-sef si director 
artistic la studioul Animafilm (1986-1991), 
director al Centrului de muzeografie Mihail 
Kogalniceanu (1991-1995, in prezent Mu- 
zeul Literaturii Romane M. Kogalniceanu), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 203 



& 



31.10.2011 17:22:50 



Colin 




Petru Comarnescu 



Nadia Comaneci 




concomitent detinand si functia de director 
al Editurii Universitas (1991-1993), apoi 
director al Editurii Enciclopedice Gheorghe 
Asachi (1993-1995). In 1995 fondeaza Edi- 
tura Museum, care in 1996 devine parte a 
unei structuri mai complexe - Casa Cartii 
Mitropolit Petru Movila, al carei director 
este pana in prezent. Lucrari: Puiul indrdznet 
(1980); Tara cu luceferi (1986); Invdt sd zbor 
(1992); Necazul ariciului (1996); Arta memoriei 
(1987); Arheologii interioare (1991); Spirala lui 
Arhimede (1994); Mi-i dor sd vd spun (2004); 
Personalitdti basarabene. Basarabia necunoscutd, 
vol. 1 (1993), vol. 2 (1997), vol. 3 (2000), 
vol. 4 (2002), vol. 5 (2004), vol. 6 (2005), 
vol. 7 (2007), vol. 8(2010). 

Colin, Vladimir, prenume la na§tere Jean 
(1.05.1921, Bucure§ti - 6.12.1991, Bucure§ti) 
Prozator. Autodidact. A fost secretar de re- 
dactie la revistele Flacdra si Viata romdneascd. 
A debutat cu versuri: 27 poeme, 1947, a scris 
Basme, 1953, Premiul de Stat, si a devenit 
apoi unul dintre cei mai cunoscuti autori 
romani de literatura science fiction: Penta- 
grama, 1967, tradusa la Bruxelles in 1972; Un 
peste invizibil, 1970; Capcanele timpului, 1972; 
Les dents de Cronos, 1974, Paris, tradusa in 
romaneste in 1975; Grifonul lui Ulise, 1976; 
Babel, 1978, Premiul Europa la EUROCON 
in 1980; Imposibila oazd, 1985; Sase br atari 
pentru gleznd, 1986. A primit Medalia de aur 
la EUROCON, 1976, si Marele Premiu al 
EUROCON pentru toata opera, 1980. Uni- 
versitatea din Padova i-a acordat Premiul 
pentru basm cult, 1980. 

Comarnescu, Petru 

(23.11.1905, la§i - 27.11.1970, Bucure§ti) 
Critic de arta si eseist. A absolvit Dreptul 
si Literele si Filosofia la Bucuresti. A facut 
studii artistice la Los Angeles, unde si-a 
luat doctoratul in estetica la Universitatea 
Southern - California cu teza „The Nature 
of Beauty and its Relations in Goodne- 
ss" („Natura Frumusetii si relatiile ei cu 
Binele"), publicata in romaneste cu titlul 



Kalokagathon, 1964. A editat Actiune si reacti- 
une (1929-1930), caiete de sinteza nationala, 
impreuna cu Ionel Jianu, Constantin Noica, 
Mihail Polihroniade. A fost unul dintre 
initiatorii gruparii Criterion (din 1930), ala- 
turi de Mircea Eliade si Constantin Noica. 
Redactor la Editura Fundatiilor Regale, apoi 
la ESPLA si la diverse publicatii: Revista Fun- 
datiilor Regale, Universul literar s.a., unde s-a 
ocupat mai ales de cronica teatrala, elogiind 
adesea lucrari in manuscris ale unor tineri 
(ex. Pavel Chihaia, Petru Dumitriu). In 1966 
a fost comisar al Pavilionului Romanesc la 
Bienala de la Venetia (expozitia Tuculescu). 
A scris studii si monografii despre Luchian, 
Tonitza, Sirato, Anghel, Brancusi, Tucules- 
cu, Iser etc. A tradus din O'Neill, W. Scott, 
D. Defoe, T.W. Lawrence, B. Shaw s.a. 
Ca eseist a comentat scriitori straini: Jack 
London, Sinclair Lewis, Th. Dreiser, Jerome 
K. Jerome, Tagore, Sheridan, Alain Fournier 
s.a. In volumele Homo Americanus, 1933; Chi- 
purile si privelistile Americii, 1980 infatiseaza 
America moderna. Postum a aparut Chipurile 
si privelistele Europei, 1980. 

Comaneci, Nadia 

(12.11.1961, One§ti) 

Gimnasta. A inceput antrenamentele la 
varsta de 6 ani cu antrenorul Bela Karolyi 
in Complexul Sportiv Deva. A participat 
la Campionatul National in 1969, la Cam- 
pionatul International categoria juniori in 
1971 (Iugoslavia), in 1973 la Campionatul 
European (Norvegia), unde a obtinut toate 
medaliile de aur, cu exceptia solului, unde a 
luat medalia de argint. In 1976 a participat la 
Cupa Americii la New York, unde a primit 
prima nota de 10 din istoria competitiilor 
gimnastice. La fel s-a intamplat la Olimpiada 
de Vara de la Montreal, 1976, unde a devenit 
campioana olimpica, fiind declarata si perso- 
nalitatea sportiva a anului. Si-a pastrat titlul 
pana in 1978. S-a retras din competitii in 
1981, cand a devenit membru al Comitetului 
Olimpic International. Intre 1984 si 1989 a 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 204 



^ 



31.10.2011 17:22:51 



Comorosan 




Dumitru Combiescu 



Sergiu Comissiona 



Sorin Comoro§an 



fost tnembru al Federatiei Romane de Gim- 
nastica. In 1989 a plecat initial la Montreal, 
apoi s-a naturalizat in Statele Unite din 2001 . 
In 2003 a fost numita consul general onorific 
al Romaniei in Statele Unite. A facut comen- 
tarii pentru televizunea americana la cam- 
pionatele de la Melbourne (2005) si Beijing 
(2008). A fost distinsa cu Ordinul Olimpic al 
Comitetului Olimpic International in 1984 si 
2004. In prezent este antrenor de gimnastica 
in SUA, are o scoala de antrenament, este 
casatorita si are un copil. 

Combiescu, Dumitru 

(6.01.1887, Dranic, jud. Dolj - 
25.11.1961, Bucure§ti) 

Medic. A absolvit Institutul Medico-Militar 
din Bucuresti si s-a specializat la Stras- 
bourg, Paris, Boston, Baltimore, New York 
si Londra. A lucrat la Institutul de Seruri 
si Vaccinuri din Bucuresti. A fost profesor 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti. 
A avut contributii in domeniul microbiolo- 
giei si epidemiologiei: vaccinarea profilactica 
impotriva tifosului, febrei butunoase, lepto- 
spirozelor. Lucrari: Meningita cerebrospinald 
epidemicd cu exantem, 1916; Cercetdri asupra 
variatiilor antigenice microbiene in raport cu me- 
diile de culturd, 1928; Trecerea agentului patogen 
al tifosului pulmonar (Febra Q) prin lapte de la 
mama la noul ndscut. Cercetdri pe cobai, 1950. 
Membru al Academiei Romane (1955). 

Comes, Liviu 

(13.12.1918, Serel, jud. Hunedoara - 
28.09.2004, Bucure§ti) 

Compozitor. A absolvit Conservatorul la 
Cluj, ca elev al lui Sigismund Toduta, dar si 
Facultatea de Medicina din Cluj. A audiat 
cursurile Facultatii de Litere a Universitatii 
din Cluj. Profesor si rector al Conservato- 
rului din Cluj, apoi profesor al Conservato- 
rului din Bucuresti (1971-1984). A compus 
muzica didactica si corala, a scris studii 
erudite despre muzica: Melodica palestriniand 
(1971); Lumea polifoniei (1984); Tratat de con- 
trapunct vocal si instrumental romanesc (1986). 



Comissiona, Sergiu 

(16.06.1928, Bucure§ti - 
5.03.2005, Oklahoma City, SUA) 
Dirijor. Evreu ca etnie. Mama era solista 
la Opera Romana. Bunicul sau era Lupu 
(Wolf) comisionarul si de la el si-a luat 
pseudonimul de om de cultura. A absolvit 
Conservatorul de muzica din Bucuresti ca 
elev al lui Constantin Silvestri. Director al 
Ansamblului de Stat Roman (din 1950), 
dirijor al Operei de Stat din Bucuresti (din 
1955). A emigrat in 1959 in Israel. Director 
al Orchestrei din Haifa (1960-1966). A fon- 
dat si condus Orchestra de camera Ramat 
Gan (numele localitatii) si a concertat cu 
ea in SUA si Canada. A dirijat London 
Philharmonic Orchestra, mai ales pentru 
spectacole de balet. Director al Orchestrei 
Simfonice din Goteborg (1966-1977). Di- 
rector al American Symphony Orchestra 
din Baltimore (1977-1984). Director al 
Orchestrei Radioteleviziunii din Madrid 
(1990-1998). In 1981, cu ocazia centena- 
rului nasterii lui George Enescu, impreuna 
cu un grup de muzicieni, devine unul dintre 
membrii fondatori ai Societatii George 
Enescu din Statele Unite ale Americii, 
avandu-1 ca presedinte de onoare pe Yehudi 
Menuhin. Membru de onoare al Academiei 
Regale Suedeze de Muzica. 

Comorosan, Sorin 

(17.07.1927, Teregova, Cara§-Severin) 
Biochimist si fizician. A absolvit Medicina 
la Cluj si Facultatea de Stiinte la Bucuresti. 
Profesor la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti, profesor invitat la Tennessee, 
California si Miami (1974), Buenos Aires 
si Santiago de Chile. In prezent, director 
de cercetare la Interdisciplinary Techno- 
logies in California. A avut preocupari 
interdisciplinare, de filosofia culturii. A adus 
contributii in domeniul biologiei celulare, 
interactiunii dintre lumina si materie (biolo- 
gie cuantica), matematica biologica. Lucrari: 
Romania. Societate cu rdspundere limitatd, 1995; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 205 



^ 



31.10.2011 17:22:51 



Com§a 




13 metamorfoze, 1996. Metnbru de onoare 
(1992) al Academiei Romane. 

Com§a, Dimitrie 

(29.09.1846, Sibiu - 15.02.1931, Sibiu) 
Profesor, agronom, etnograf, memorandist. 
A absolvit Institutul Teologic Pedagogic la 
Sibiu. Intre 1871 si 1873 frecventeaza cur- 
surile Academiei de Agronomie din Alten- 
burg si Leipzig. Din 1874 este numit pro- 
fesor la Catedra de studii agricole-econo- 
mice a Institutului Teologic Pedagogic din 
Sibiu, unde a functionat timp de 35 de ani. 
A predat pomicultura, horticultura, legu- 
micultura, zootehnia agricola, fizica popu- 
lara, contabilitatea, contopite din 1892 sub 
numele de economia rurala, pana in anul 
1909, cand a fost silit de guvernul maghiar 
sa se pensioneze sub pretext ca nu cunoas- 
te limba maghiara. Aceleasi discipline le-a 
predat in sectia pedagogica a institutului si 
in plus stiintele naturale (1874-1909). Cu 
studentii facea lectii practice in gradinile 
institutului si vizite la fermele model din 
Sibiu. A fost presedinte activ al Societatii de 
lectura Andrei Saguna a studentilor teologi. 
Deputat mirean in Sinodul Arhidiecezei 
Sibiu si in Congresul National Bisericesc. 
La 16/28 februarie 1888 contribuie la in- 
flintarea Reuniunii Romane de Muzica din 
Sibiu, al carui presedinte va fl Eugen Brote, 
dupa care va prelua conducerea pana in 
1905. A organizat o serie de expozitii de 
vite, oi si fructe in satele judetului, cu pre- 
mii. Reuniunea organiza in sate intruniri 
agricole cu prelegeri populare. A sprijinit 
inflintarea de cooperative de credit satesti. 
In 1 902 Reuniunea Romana de Agricultura 
cu Reuniunea Sodalilor Romani din Sibiu 
au organizat o mare expozitie industrials 
romaneasca cu produse mestesugaresti, 
obiecte de arta populara romaneasca. In 
1887 imprima intaia sa lucrare, Pomdritul. 
Redacteaza Calendarul bunului econom, 1877- 
1881. Scoate foaia Economul, 1893-1894, 
in care publica nenumarate articole in 
domeniul economic-agricol. Colaboreaza 
permanent la Telegraful Roman si Foaia popo- 
rului. Imprima Calauza agricola^ trei volume, 
1924-1925; Nana Zamfira, Indrumari din 
economia casnicd si grddinarit, 1929; Radu Te- 
melie. Indrumari din economia cdmpului, 1929. 
Realizeaza albumul artistic Din ornamentica 
romana, 1904. Cutreiera apoi peste 200 de 
sate strangand cusaturi romanesti (sa nu se 
piarda) din care a imprimat trei volume cu 
384 modele de tesaturi, broderii originale. 
Imprima tot la Sibiu, in 1909, Album de cres- 
tdturi din lemn, cu 243 de piese. A fost unul 
dintre marii luptatori pentru drepturile 



romanilor din Transilvania. A fost printre 
intemeietorii gazetelor Tribuna si Foaia Po- 
porului. Ca secretar al Partidului National 
Roman din Transilvania a participat la al- 
catuirea Memorandumului , 1892. In procesul 
de la Cluj, din 1894, a fost condamnat la trei 
ani inchisoare alaturi de Nicolae Cristea si 
Dr. Daniil Popovici Barcianu, ispasindu-si 
pedeapsa la Vat. Intreaga viata a lucrat in 
conducerea ASTRA. Mitropolitul Nicolae 
Balan il recheama la catedra din 1922. Pune 
bazele primului muzeu bisericesc al arhi- 
episcopiei Sibiului cu icoane, manuscrise, 
obiecte vechi de cult, vesminte liturgice. In 
1926 Academia Romana 1-a ales membru 
de onoare. La inmormantare i s-au facut 
funerarii nationale. Revista Transilvania 
din Sibiu a publicat, in 1976, albumul 
Ornamentica romana, cuprinzand modele de 
tesaturi si crestaturi din colectiile lui. 

Com§a, George 

(3.10.1931, Bucure§ti) 

Fizician. A absolvit Fizico-Chimice la 
Universitatea din Bucuresti si a lucrat la 
Institutul de Fizica Atomica din Bucuresti. 
A plecat in Germania in 1 972 si este profe- 
sor la Institutul de Chimie Fizica al Univer- 
sitatii din Bonn. Lucreaza si la Institut fur 
Grenzflachenforschung und Vakuumphysik 
der Kernforschungsanlage. Contributii in 
domeniul constructiei de echipament pen- 
tru vid inaintat, in studiul suprafetelor pure 
si al proceselor legate de suprafete. Profesor 
invitat la universitati din Elvetia, Franta, 
SUA. Lucrari: Comment on „Direct Measure- 
ment of the Longitudinal Coherence Length of a 
Thermal Neutron Beam", 1983. Membru al 
Institutului Max Plank, al Universitatii din 
Ierusalim. Membru de onoare al Academiei 
Romane (1997). 

Conachi, Costache 

(14.09.1778, Jigane§ti, jud. Galafl - 
4.02.1849, Jigane§ti, jud. Galati) 
Poet. Mare boier, contracandidat al lui Mi- 
hail Sturdza la tronul Moldovei. Unul din 
redactorii Regulamentului Organic, sistem 
de organizare administrativa si de legislatie 
impus de Rusia (1832). A reusit sa intro- 
duce in el capitolele ce pun bazele viitoarei 
uniri a Principatelor. Moralist de factum 
clasica, influentat de iluminism. A scris 
poezie de factum neonacreontica, petrar- 
chista, cu rezonante preromantice: Poezii • 
Alcatuiri si talmaciri, 1856. A tradus An Essay 
on Man (Un eseu despre om) de Edgar Allan 
Poe, Henriade de Voltaire si a prelucrat din 
Marmontel, Istoria lui Velisarie. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 206 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constande 





George Com§a 



Costache Conachi 



Emil Condurachi 



Condan, Ion 

(30.10.1952, Toracu Mare, Banatul Sarbesc - 
22.02.2009, Pancevo) 

Chimist. A absolvit Liceul Roman la Varset, 
apoi Facultatea de Stiinte Naturale, sectia 
Chimie, la Universitatea din Novi Sad. A fost 
tehnolog si director la Fabrica pentru mate- 
rial de constructii Plastika din Jiliste. A fost 
corespondentul permanent al Trustului 
Libertatea pentru revista Libertatea din zona 
centrala a Banatului Sarbesc (Zrenianin, 
Jiliste, Secani). De asemenea, a colaborat la 
postul de radio Zrenianin si la televiziunea 
din Novi Sad, pentru chestiuni referitoare 
la comunitatea romaneasca. A scris scenarii 
pentru spectacolele Societatii Vichentie 
Petrovici Bocalut din Torac. Membru al 
Uniunii Ziaristilor din Iugoslavia. 

Condiescu, Nicolae M. 

(20.10.1880, Bucuresti - 15.06.1939, Bucuresti) 
General. A absolvit Scoala Superioara de 
Razboi la Bucuresti, unde a fost apoi profe- 
sor de istorie militara. A participat la razboiul 
de reintregire nationala ca ofiter al Marelui 
Stat Major (1916-1918). Ministru al Armatei 
(1930-1931). A scris literatura: Peste mdri si 
tdri (1922-1923), Insemndrile lui Serfim (1936). 
Presedinte al Uniunii Scriitorilor. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1938). 

Condurachi, Emil 

(3.01.1912, Scanteia, Iasi - 
16.08.1987, Bucuresti) 

Istorie si arheolog. Tata al istoricului Zoe 
Petre. A absolvit Facultatea de Litere la Iasi si 
s-a specializat la Scoala Romana din Roma 
si din Fontenay-aux-Roses, a audiat cursuri 
la Sorbona. Profesor de arheologie la Uni- 
versitatea din Iasi, apoi la Universitatea din 
Bucuresti. A fost preocupat de antichitatea 
greco-romana pe teritoriul Daciei. Lucrari: 
Histria. Monografie arheologica - 2 vol. (vol. I - 
1954; vol. II - 1966); Histria - 2 vol. (vol. 1 - 
1959; vol. 2 - 1962); Istoria Romdniei (1960); 
Monuments archeologiques de Roumanie (1960); 



Uarcheologie roumaine au XX e siecle (1963); La 
Roumanie (Geneva, 1 972) - in colaborare cu 
Constantin Daicoviciu; Harta arheologica a 
Romdniei (1 972) - in colaborare cu VI. Du- 
mitrescu si M.D. Matei; Curs de istorie roma- 
na, Fasc. I: Istoria Romei regale si republicane 
(1974); Curs de istoria Orientului Antic, Fasc.I: 
Orientul Apropiat mileniile III-II i.e.n. (1977); 
/ monumenti cristiani nell'Illirico. Ephemeris 
Dacoromana, 1938. Membru titular (1955) al 
Academiei Romane. 

Conduraru (Kondurari), Vladimir 

(22.08.1911, Mandrestii Noi, Basarabia - 
7.05.1990, Dnepropetrovsk, Ucraina) 
Matematician si astronom. Familie plecata 
in Rusia dupa Primul Razboi Mondial. A ab- 
solvit Facultatea de Mecanica si Matematica 
a Universitatii Lomonosov din Moscova. 
Elevul lui Gheorghii Nikolaevici Dubosin, 
Axenov, Grebennikov si profesorul lui Ga- 
marnik, Froitkaia, Sinkarik. A fost profesor 
la Facultatea de Matematica a Universitatii 
Ekaterinoslav, Dnepropetrovsk, Ucraina, la 
Institutul de Ingineri Feroviari din acelasi 
oras, la Institutul Industrial din Novocer- 
kask si la Institutul Energetic din Ivanovo. 
In 1965 a fost invitat la Chisinau spre a con- 
solida noua Academie de Stiinte, dar a refu- 
zat. Contributii in problema miscarii a doi 
elipsoizi sub actiunea atractiei newtoniene, 
a miscarii de translatie-rotatie a sferoizilor 
si satelitilor artificiali sub actiunea atractiei. 
Lucrari: A particular solution of the 3 -body pro- 
blem with specific symmetries, 1986; Some aspects 
of the problem of attraction of material bodies. 
The first International Congress of the Ukrainean 
Engineers in Mechanics, 1993, postum. Distins 
de doua ori cu Ordinul sovietic Slava. 

Constande, loan 

(7.02.1814 Rahau, jud. Alba - 1880, Sibiu) 
Grafician, sculptor si pictor. Studii la liceul 
din Sebes-Alba. Academia de Arte Frumoase 
din Viena (1832-1841) pentru desen, pic- 
tura si sculptura. Urmeaza si cursurile de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 207 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constant 





Marius Constant 



Lena Constante 



arhitectura. Din 1841, intors in tara, este 
angajat profesor la Institutul Terezianum 
din Sibiu. Aici preda scrierea, arta graflca, 
desenul, geometria, arhitectura si diverse 
meserii. Lucreaza o serie de tablouri pentru 
Muzeul Bruckenthal, apoi, intre 1842 si 
1843, picteaza pentru Muzeul din Cluj. In 
1845 realizeaza un monument al grafului 
Lazar. Colaboreaza la Gazeta de Transilvania 
din 1846. Participa la revolutia din 1848 in 
calitate de comandant al garzii civile romane 
din Ocna Sibiului. Realizeaza portretele lui 
Avram Iancu, generalului Liiders, impa- 
ratului Franz Joseph I in 1854 si din 1860 
litografiile Fecioara Maria si Christos tronand 
ca mitropolit. Antrenat in actiunile ASTRA, 
in 1861 litograflaza portretele lui George 
Baritiu, loan Puscariu, Iosif Sterca Sulutiu 
si Vasile Moga. In 1869 realizeaza portretele 
litografiate ale lui Horea, Closca si Crisan. 
A fost unul dintre primii artisti romani de- 
votati marilor actiuni ale ASTRA. 

Constant, Marius 

(7.02.1925, Bucuresti - 15.05.2004, Paris) 
Compozitor. Si- a inceput studiile la Bucu- 
resti, unde a obtinut Premiul I la Festivalul 
George Enescu (1943) si le-a continuat 
la Conservatorul National de Muzica din 
Paris (1945-1949), iar pentru dirijat la 
Scoala Normala de Muzica, unde i-au fost 
profesori O. Messiaen, T. Aubin, N. Bou- 
langer, J. Fournet si A. Honegger. Director 
muzical la Ballets de Paris de Roland Petit 
(1956-1966), director muzical la ORTF 
(din 1953), director al muzicii de balet la 
Opera din Paris, profesor de orchestratie la 
Conservatorul din Paris. A fondat ansamblul 
Ars Nova. Marele Premiu National al mu- 
zicii (1968). Lucrari: balete pentru Maurice 
Bejart, Joueur de flute ; 1952, Premiul Italia; 
Contrepointe (1957); Cyrano de Bergerac (1959); 
Turner (1961); Ponant 19 (1964); Eloge de la 
folie (1966); Paradis perdu (1966); Candide, 
pentru clavecin si orchestra (1970); Strings 
pentru clavecin si 12 coarde (1972); Faciebat 



anno 1973 pentru 24 de viori si orchestra 
(1973); Psyche pentru doua piane si percutie 
(1975); Stress pentru trio de jazz, pian solist, 
cvintet de alamuri si percutie (1977); Concer- 
to Gli elementi pentru trombon si orchestra 
(1977); Symphonie pentru instrumente de 
suflat (1978); Concertante pentru saxofon 
alto si orchestra (1978); Neuf pieces pentru 
flaut si pian (1978); Harpalycee pentru harpa 
si cvintet de coarde (1979); Alleluias pentru 
trompeta si orga (1980); Nana- Symphonie 
pentru orchestra mare (1980); Cent Trois 
Regards dans Veau, concert pentru vioara si 
orchestra (1981); D'une elegie slave pentru 
chitara (1981); Tragedie de Carmen (1981). 

Constante, Lena 

(18.06.1909, Bucuresti - 7.11.2005, Bucuresti) 
Artist plastic. Aromanca dupa tata. Casato- 
rita cu Harry Brauner. A copilarit la Herson, 
Odessa, Iasi, Londra, Paris. A studiat la 
Academia de Belle Arte din Bucuresti si a 
facut parte din cercul artistic al lui Victor 
Brauner, Mircea Vulcanescu, Petru Comar- 
nescu, Henri H. Stahl, Mihail Sebastian 
si Paul Sterian. In preajma razboiului unii 
dintre acestia vor fi marginalizati, altii vor 
ajunge legionari. A avut mai multe expozitii 
personale si a lucrat ca scenograf la Teatrul 
Tandarica, impreuna cu sotia lui Lucretiu 
Patrascanu, Elena. A fost implicata in pro- 
cesul Patrascanu si condamnata la 12 ani 
inchisoare. Eliberata in 1962. A scris despre 
experienta ei: Uevasion silencieuse: Trois mille 
jours, seule r dans les prisons roumaines, 1990; 
Evadarea imposibila. Penitenciarul politic de femei 
Miercurea due 1957-1964, 1993. 

Constantin Brancoveanu 

V. Brancoveanu, Constantin 

Constantin, Jean 

(21.08.1928, Techirghiol - 26.05.2010, Bucuresti) 
Actor. Tigan ca etnie. A absolvit Institutul de 
Arta Teatrala si Cinematogranca din Bucu- 
resti. Actor de comedie, a realizat mai ales 
roluri in film: Revansa (1978); Bratele Afroditei 
(1978); Actiunea Autobuzul (1978); Expresul de 
Buftea (1978); Nea Marin miliar dar (1979); 
Al treilea salt mortal (1980); Fin du Marquisat 
d'Aurel (1980); Am o idee (1981); Iancu Jianu r 
haiducul (1981); Un echipaj pentru Singapore 
(1981); Pruncul, petrolul si ardelenii (1981); 
Duelul (1981); Secretul lui Bachus (1984); Sosesc 
pasarile cdldtoare (1984); Secretul lui Nemesis 
(1985); Colierul de turcoaze (1985); Masca de 
argint (1985); Coana Chirita (1986); Chirita la 
Iasi (1987); Infiecarezi mi-e dor de tine (1987) 
Miss Litoral (1990); Atac in bibliotecd (1992) 
A doua eddere a Constantinopolului (1994) 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 208 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constantinescu 





4*6* 



L^if 



Jean Constantin 



George Constantin 



Marin Constantin 



Emil Constantinescu 



Punctul zero (1996); Sexy Harem Ada-Kaleh 
(2001); Cum mi-am petrecut sfdrsitul lumii 
(2006); Meseriasii (Serial TV) (2006); Pdcald se 
intoarce (2006); Roaming (2007). Trofeul Gopo 
al UNATC pentru intreaga activitate, 2007. 
Cavaler al Ordinului de Malta Sf. loan de la 
Ierusalim, 2008. 

Constantin, George 

(3.05.1933, Bucure§ti - 30.04.1994, Bucure§ti) 
Actor. A absolvit Institutul de Teatru la Bu- 
curesti. Actor la Teatrul Nottara. Roluri in 
film: Aproape de so are (1 960); Un suras in plind 
vara (1963); Procesul alb (1965); La portile pd- 
mdntului (1966); Diminetile unui bdiat cuminte 
(1966); Reconstituirea (1968); Rdzbunarea 
haiducilor (1968); Rdpirea fecioarelor (1968); 
Urmdrirea (1971); Cu mdinile curate (1972); 
La revolte des Haidouks (1972); Ultimul cartus 
(1973); Proprietarii (1973); Dincolo de nisipuri 
(1973); Dimitrie Cantemir (1973); August in 
fldcdri (1973); Muntele ascuns (1974); Singurd- 
tatea florilor (1975); Filip eel Bun (1975); Intre 
oglinzi paralele (1978); Omul in loden (1979); 
lancu Jianu r zapciul (1980); Burebista (1980); 
Stefan Luchian (1981); Saltimbancii (1981); In- 
ghititorul de sdbii (1981); lancu Jianu, haiducul 
(1981); Un echipaj pentru Singapore (1981); 
Calculatorul mdrturiseste (1982); Pe malul stdng 
al Dundrii albastre (1983); Escapada (1983); 
Dragostea si revolutia (1983); Galax, omul 
pdpusd (1984); Sezonul pescdrusilor (1985) 
Intunecare (1985); Cuibul de viespi (1986) 
Figurantii (1987); Getting Lucky (1990) 
Oglinda (1993); Gel mai iubit dintre pdmdnteni 
(1993, dupa Marin Preda); Abel a rengetegben 
(1994); Un ete inoubliable (1994, dupa Bijuterii 
de familie de Petru Dumitriu, regia Lucian 
Pintilie); Domnisoara Christina (1996). O sala 
a Teatrului Nottara ii poarta numele. 

Constantin, Marin 

(27.02.1925, Urleta, com. Bane§ti, jud. Prahova - 
01.01.2011, Bucure§ti) 

Dirijor de cor. A absolvit Conservatorul 
la Bucuresti. Dirijor al corului Operei 



Romane. A infiintat in 1963 Corul de Came- 
ra Madrigal, specializat in muzica gregoria- 
na, renascentista si baroca. A dat numeroase 
concerte in toata lumea si a primit in 1992 
Premiul Ambasador al Bunavointei din par- 
tea UNESCO. O fundatie culturala poarta 
numele sau. 

Constantinescu, Emil 

(19.11.1939, Tighina) 

Presedinte al Romaniei (1996-2000). 
A absolvit Geologia la Universitatea din 
Bucuresti si a fost cadru didactic la aceeasi 
facultate. Dupa 1989 a devenit membru 
fondator al Aliantei Civice si al Conventiei 
Democrate Romane (alianta de partide: 
PNL, PNT, Alianta Civica s.a.). A devenit 
presedinte al Romaniei dupa alegerile din 
noiembrie 1996. In timpul guvernarii sale 
au avut loc miscarile de protest ale mine- 
rilor, conduse de Miron Cosma (1998, din 
Valea Jiului catre Bucuresti). Au vizitat 
Romania Jacques Chirac, Bill Clinton si 
Papa loan Paul al II-lea. In 2002 a infiintat 
Partidul Actiunea Populara. A militat, de-a 
lungul intregii cariere politice, pentru inte- 
grarea Romaniei in Uniunea Europeana si 
in NATO. 

Constantinescu, G(h)eorg(h)e (Gogu) 

(4.10.1881, Craiova - 11.12.1965, Londra) 
Inginer, deseori considerat unul dintre cei 
mai importanti ingineri romani. A absolvit 
ca sef de promotie Scoala Nationala de Po- 
duri si Sosele din Bucuresti. A experimentat 
in Marea Britanie (1910-1913) o serie de 
inventii, apoi a plecat in SUA un an si s-a 
intors in Anglia, unde a fost consilier al 
Amiralitatii britanice (1914-1918). Intors 
in tara in 1919, a fondat Societatea Sonica. 
Este considerat unul dintre cei mai mari 
inventatori ai lumii, cu peste 120 de brevete 
de inventie, stranse in 4 volume, Pattent 
Office, la Londra. A creat un nou domeniu 
al mecanicii, numit sonicitate, care descrie 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 209 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constantinescu 




it a- 




y < * j^ 



itidkJL 




Gogu Constantinescu Gh. M Constantinescu Gherasim Constantinescu Petre Constantinescu-lasi 



transmiterea energiei prin vibratii in corpu- 
rile fluide sau solide. A aplicat noua teorie 
la numeroase inventii: convertizorul sonic, 
folosit la locomotivele si motoarele Malaxa, 
motorul sonic, pompa sonica, ciocanul so- 
nic si altele. Printre alte realizari ale sale se 
mai numara si un dispozitiv de tragere prin- 
tre palele elicei independent de turatia aces- 
teia si primul schimbator de viteze automat. 
Pionier al constructiilor din beton armat in 
lume, a facut din acest material armatura 
Camerei de Comert, a Ministerului Lu- 
crarilor Publice, a moscheii din Constanta. 
A participat activ la constructia de avioane 
engleze, tipul Bristol (ca si Henri Coanda), 
in perioada cat a locuit in Anglia. Lucrari: 
Theory of Sonics. A Treatise on Transmission of 
Power by vibrations, 1918; Stiinta sonica, 1920. 
Membru de onoare al Societatii Inginerilor 
Civili din Londra. Doctor Honoris Causa al 
Institutului Politehnic din Bucuresti. Mem- 
bru al Academiei Romane (1920) si membru 
de onoare (1965). 

Constantinescu, Gheorghe M. 

(20.01.1932, Bucure§ti) 

Medic veterinar. A absolvit Facultatea de 
Medicina Veterinara la Bucuresti. A fost 
cercetator la Institutul de Zoologie din 
Bucuresti. Vicepresedinte al Consiliului 
National al Agriculturii si responsabil pen- 
tru reproducere in zona Panciu, jud. Galati. 
Profesor si decan al Facultatii de Medicina 
Veterinara din Bucuresti. Profesor asociat la 
Universitatea Missouri-Columbia din 1984 
si profesor din 1992 pana in prezent. Con- 
tribute in domeniul cercetarii anatomiei 
animale. Profesor invitat la universitati din 
Canada, Germania, Belgia, Elvetia, Repu- 
blica Moldova, Franta, Paraguay, Repubica 
Ceha, Norvegia, Ungaria. Lucrari: Muscle 
Blood Plow and Capillary Dynamics, 2002; 
Scanning and Transmission Electron Microsco- 
py of the Yucatan Miniature Pig Heart, 2003. 
Distins cu Creta de Aur pentru excelenta in 



invatamant, 2004. Membru al Comitetului 
editorial al Nomina Anatomica Veterinaria. 
Membru al Asociatiei Americane a Anato- 
mistilor Veterinari, al Asociatiei Internatio- 
nale a Anatomistilor Veterinari. Membru de 
onoare al Societatii Romane de Medicina 
Veterinara. 

Constantinescu, Gherasim 

(22.03.1902, Ci§meaua Varuita, azi Tn Republica 
Moldova - 3.07.1979, Bucure§ti) 
Oenolog. A absolvit Scoala Superioara de 
Agricultura de la Herastrau (1927) si s-a 
specializat in Franta: Montpellier, Nimes, 
Ners-Gard, Beaume Cote d'Or, Bordeaux. 
Sef al viei experimentale Pietroasele, Buzau. 
Profesor la Facultatea de Agronomie din 
Timisoara, director la Institutul Agronomic 
din Bucuresti, director al Institutului de 
Cercetari pentru Viticultura si Vinincatie de 
la Valea Calugareasca (1967-1968). Lucrari: 
Criterii noi in stabilirea epocii de coacere la stru- 
guri, 1945; Raionarea viticulturii, 1958; Ampe- 
lografia RPR, 8 vol., 1959-1970. Membru al 
Academiei Romane (1963). 

Constantinescu-lasi, Petre 

(25.11.1892, la§i - 1.12.1977, Bucure§ti) 
Istoric si om politic. A studiat la Facultatea 
de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii 
Al. I. Cuza din Iasi, unde i-a fost stu- 
dent lui Orest Tafrali si a obtinut licenta 
in 1914. A aderat in 1910 la Partidul 
Social- Democrat, organizatia locala din Iasi. 
Litre 1914sil916a participat activ la actiu- 
nile PSD si ale sindicatelor din Romania. In 
1921 devine membru fondator al Partidului 
Comunist Roman (PCR), in perioada inter- 
belica facand parte din conducerea unor 
organizatii de masa legale, create si conduse 
de catre PCR. A luat parte la constituirea 
Comitetului National Antifascist in 1933 si 
a altor organizatii legale de lupta impotriva 
pericolului fascist. Din cauza activitatii sale 
antifasciste, incepand din 1936 a fost arestat 
si judecat de mai multe ori, fiind intemnitat 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 210 



& 



31.10.2011 17:22:51 



Constantinescu 



timp de mai tnulti ani in inchisorile de 
la Doftana, Miercurea Ciuc si Targu Jiu. 
A fost membru fondator al Asociatiei Amicii 
URSS. De asemenea, a desfasurat o intensa 
activitate publicistica in slujba politicii PCR, 
militand pentru preluarea puterii de catre 
comunisti. In timpul guvernului antones- 
cian s-a implicat in realizarea unitatii fortelor 
antifasciste, participand in mod activ la pre- 
gatirea loviturii de stat de la 23 august 1 944. 
Dupa preluarea puterii de catre Partidul 
Comunist Roman, a detinut functii de ras- 
pundere pentru instaurarea si consolidarea 
regimului comunist in Romania. Mai intai, 
a fost ministru al Propagandei (din 5 martie 
1946, ministru al Informatiei) in Guvernul 
Petru Groza (1) in perioada 6 martie 
1945-30 noiembrie 1946. In 1948 a fost ales 
vicepresedinte al primului Prezidiu al Marii 
Adunari Nationale. In calitate de deputat, 
a fost presedinte al Grupului Roman al 
Uniunii Interparlamentare; membru al 
Consiliului Mondial Interparlamentar; 
membru in Comitetul National Antifascist 
si vicepresedinte al aceluiasi comitet din 
Romania. In perioada 1953-1957 a detinut 
functia de ministru al Cultelor in guvernele 
conduse de catre Gheorghe Gheorghiu-Dej 
si Chivu Stoica. In paralel cu activitatea 
politica, a lucrat ca profesor secundar la 
liceele din Iasi, Husi si Barlad (1914-1926), 
profesor la Universitatea Al. I. Cuza din 
Iasi (1925-1936), sef al Catedrei de istoria 
artelor la Facultatea de Litere si Filosofie 
a Universitatii din Bucuresti (1944-1948), 
apoi sef al Catedrei de istoria Romaniei la 
Universitatea din Bucuresti (1944-1952). 
In calitate de specialist in istoria moderna 
si contemporana a Romaniei a adus nume- 
roase contributii pe probleme de istoria 
artei romanesti si a popoarelor balcanice, 
la studierea relatiilor culturale si politice 
ale poporului roman cu popoarele vecine, 
precum si pe probleme de istorie a miscarii 
muncitoresti si de istoria PCR, indeosebi 
pentru perioada 1933-1937. Studiile sale 
au inaugurat cercetarea organizatiilor de 
masa conduse de PCR, creand baza de 
pornire a lucrarilor de istorie a miscarilor 
muncitoresti si socialiste. Este autorul a 
peste 100 de lucrari stiintifice publicate 
in domeniul istoriei Romaniei, dintre care 
mentionam urmatoarele: Rolul Romaniei in 
epoca de regenerare a Bulgariei (1919); Unde 
duce colaborarea. Pagini de istorie contemporana 
(1921); Istoria artei bizantine (1927); Evolutia 
stilului moldovenesc (1927); Istoria artei crestine 
din apus (1929); Tipdrituri vechi romanesti 
necunoscute (1931); Romdnii si bulgarii (1945); 
Intelectualii si revolutia de la 1848 in Principatele 



Romdne (1948); Organizatii de masa legale con- 
duse de Partidul Comunist. 1932-1938 (1952); 
Relatii culturale romdno-ruse din trecut (1954); 
Studii istorice romdno-bulgare (1956); Unirea 
tdrilor romdne in artele plastice (1959); Lucrari si 
publicatii din Romania despre Revolutia Socialistd 
din Octombrie (1967); Lupta pentru formarea 
Frontului Popular in Romania (1968); Pagini de 
lupta din trecut. 1914-1936 (1972); De la eli- 
berare la socialism. 1944-1955 (1973); In anii 
socialismului victorios (1976). In 1948 a fost 
ales membru titular al Academiei Romane. 
A fost ales membru al Academiei de Stiinte 
Sociale si Politice din RSR, precum si 
membru corespondent al Academiei de 
Stiinte din R.P. Bulgaria. Ulterior, a detinut 
functiile de presedinte al Societatii de Stiinte 
Istorice, presedinte al Uniunii Societatilor 
Stiintifice ale corpului didactic din Romania, 
presedinte al Comitetului National al 
Stiintelor din RSR (1955-1974), prese- 
dinte al Comisiei Monumentelor Istorice, 
director al Institutului de Istorie Nicolae 
Iorga din Bucuresti (1948-1953), director 
al Institutului de Studii Romano-Sovietice 
(1962-1964). Pentru activitatea sa stiintifica 
a primit titlurile de Doctor Honoris Causa al 
Universitatii Lomonosov din Moscova, Om 
de Stiinta Emerit si laureat al Premiului de 
Stat. Erou al Republicii Socialiste Romania, 
Erou al Muncii Socialiste. 

Constantinescu, Liviu 

(26.11.1914, lghi§u Vechi, Sibiu - 
29.11.1997, Saint-Louis, Alsacia) 
Geofizician. A facut liceul la Blaj (1932). Li- 
centiat in stiinte nzico-chimice (1935), doc- 
tor in stiinte fizice (1941) al Universitatii din 
Bucuresti. Asistent la Facultatea de Stiinte, 
Universitatea din Bucuresti (1937-1943). 
Este considerat, impreuna cu Sabba S. 
Stefanescu, fondator al scolii romane de ge- 
ofizica. Director fondator al Observatorului 
Geofizic Surlari, numit astazi Observatorul 
Geomagnetic National Surlari Liviu Con- 
stantinescu (1943-1958). A fost profesor si 
sef de catedra (1949-1975) la Catedra de 
Geofizica ce a functionat intai la Institutul 
de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze si 
Geologie, in fine la Universitatea din Bucu- 
resti. In paralel, a fost cercetator, sef de sectie 
si director adjunct stiintinc (1959-1970) in 
unitati de cercetare ale Academiei: intai 
la Institutul de Fizica, apoi la Institutul de 
Geologie, Geofizica si Geografie, la Centrul 
de Cercetari Geofizice. Discriminat politic 
in urma refuzului repetat de a se inscrie 
in Partidul Comunist, a cerut pensionarea 
prematura la varsta de 60 de ani (1975), 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 211 



^ 



31.10.2011 17:22:52 



Constantinescu 





Liviu Constantinescu Miron Constantinescu 



ramanand profesor consultant. A adus con- 
tribute importante in mai multe domenii ale 
geofizicii pure si aplicate (prospectiuni ge- 
ofizice): geomagnetism (distributia normala 
si variatia seculara a campului geomagnetic 
principal, morfologia generala si particulari- 
tatile perturbatiilor geomagnetice, curentii 
telurici); prelucrarea si interpretarea datelor 
gravimetrice si magnetometrice (continua- 
rea analitica a campurilor potentiale, efec- 
tele mareelor terestre, variatia temporala a 
campului gravitatii); seismologie si tectonica 
(mecanismul focal al cutremurelor de pa- 
mant, seismicitate si seismotectonica, cutre- 
murele vrancene, seismicitatea teritoriului 
Romaniei). A subliniat necesitatea abordarii 
multidisciplinare a problemelor complexe 
ale stiintelor Pamantului, exemplificand-o 
in cartea Mesaje ale Pamantului in descifrari 
actuate (1974). A fost membru al grupului de 
studiu privind metode seismice pentru mo- 
nitorizarea exploziilor subterane de la Stock- 
holm International Peace Research Institute 
(SIPRI, 1968-1970); membru (si presedinte 
prin rotatie) al comitetului de coordonare al 
proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul 
seismicitatii regiunii balcanice (1970-1977). 
A ocupat functii importante in organizatii 
stiintifice internationale: vicepresedinte al 
Uniunii Internationale de Geodezie si Geo- 
fizica (IUGG, 1969-1971) si membru in 
biroul IUGG (1967-1975); membru in con- 
siliul de conducere al Centrului Seismologie 
International (1970-1974) si in consiliul de 
conducere al Societatii Geofizice Europene 
(1970-1975); vicepresedinte al Comisiei 
Seismologice Europene (1972-1976). A fost 
editor si coautor al unui manual de Prospec- 
tiuni geofizice (1964-1965). A redactat capi- 
tolul Terra pentru Enciclopedia del Novecento 
(Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 
1 975-1 990). Lucrari: Mesaje ale Pamantului in 
descifrari actuate , X^l^t; Sinergismul in cercetarile 
geonomice, 1992. Dupa 1989 a revenit din 
retragerea fortata care durase 15 ani. Ales 
membru titular al Academiei Romane in 



1990 (era membru corespondent din 1963) 
si presedinte al Sectiei de Stiinte Geonomice 
(1990-1994), s-a angajat cu hotarare pentru 
renasterea Academiei Romane si a geofizicii 
romanesti. Pana la retragerea definitiva 
(1995) a fost presedinte al Comitetului Na- 
tional Roman de Geodezie si Geofizica si al 
Societatii Romane de Geofizica. 

Constantinescu, Mac, 
prenume la na§tere Mi hail Filip 

(29.06.1900, Charlottenburg, Germania - 
1979, Bucure§ti) 

Sculptor. Sot al Floriei Capsali. A absolvit 
Arte Plastice la Bucuresti. Specializare 
la Paris si Roma. Profesor la belle arte si 
arhitectura. A lasat lucrari decorativ-mo- 
numentale: Tdtdroaica din Mangalia, fatada 
Facultatii de Drept din Bucuresti; Pavilionul 
Expozitiei romanesti de la New York (cu 
momente din istoria nationala). A ilustrat 
Divina Comedie a lui Dante in traducerea lui 
Alexandru Marcu. 

Constantinescu, Miron 

(13.12.1917, Chi§inau - 18.07.1974, Bucure§ti) 
Sociolog, istoric, om politic. A fost membru 
al PCR din 1936, din august 1944 redac- 
tor-sef al Scinteii. A fost membru in Biroul 
Politic (1948-1960), membru in CC al PCR 
(1945-1955; 1968-1974) si secretar al aces- 
tuia (1952-1954), presedinte al Comisiei de 
Stat a Planificarii (1949-1955) etc. Raportul 
secret prezentat de Nikita Sergheevici 
Hrusciov la Congresul al XX-lea al PCUS, 
in februarie 1956, prin care era condamnat - 
printre altele - si „cultul personalitatii", 1-a 
facut pe Miron Constantinescu sa creada 
ca ar fi momentul propice de a-1 inlatura 
de la putere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. 
Apare ca personaj in Colectia de biografii 
autobiografii si memorii contemporane (continu- 
area Cronicii defamilie) a lui Petru Dumitriu. 
Alaturi de Iosif Chisinevschi va fi exclus din 
conducerea partidului in iulie 1957. Abia 
Nicolae Ceausescu 1-a readus in viata poli- 
tica, fiind numit ministru al Invatamantului 
(1969-1970), vicepresedinte al Consiliului 
de Stat (1972-1974),' rector al Academiei 
Stefan Gheorghiu (1970-1972), presedinte 
al Marii Adunari Nationale. Membru titular 
al Academiei Romane (1974). 

Constantinescu, Mitita nume la na§tere 
Dumitru Constantinescu 

(20.10.1890, Bucure§ti - 20.09.1946, Bucure§ti) 
Politician, economist. A absolvit Dreptul 
la Bucuresti si si-a luat doctoratul la Paris. 
Liberal. A facut parte din Guvernul Ion 
I.C. Bratianu ca sef al personalului din 



ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 212 



& 



31.10.2011 17:22:52 



Constantinescu 







Mitita Constantinescu Nicolae N. Constantinescu Paul Constantinescu Virgiliu N. G. Constantinescu 



Ministerial Industriei si Comertului, apoi in 
a doua guvernare liberala (1922-1926) a fost 
secretar general in Ministerul Agriculturii si 
Domeniilor Regale, deputat de Hunedoara 
(1927-1933) si guvernator al Bancii Na- 
tionale (1935-1940). Ministru de Finante 
(1939). Apropiat de Partidul Comunist, a 
creat un partid - Liga Patriotilor - care s-a 
unit cu acesta. A participat la Conferinta de 
Pace de la Paris (1946). O sala de conferinte 
a Bancii Nationale ii poarta numele. 

Constantinescu, Nicolae N. 

(27.03.1920, Bucure§ti - 7.12.2000, Bucure§ti) 
Economist. Profesor la ASE, Bucuresti. Lu- 
crari: Capitalul de imprumut si creditul, 1953; 
Cu privire la problema revolutiei industriale in 
Romania, 1 957; Economia protectiei mediului na- 
tural, 1976; Consecintele economice si sociale ale 
cursei inarmdrilor, 1982; Reforma si redresarea 
economicd, 1995; coordonator al Istoriei econo- 
mice a Romdniei de la origini pdnd la eel de-al 
Doilea Rdzboi Mondial, 1997. Unul dintre pre- 
miile ASE pentru student! ii poarta numele. 
Membru corespondent al Academiei Regale 
a Doctorilor din Spania (1994); membru de 
onoare al Academiei de Stiinte Agricole si 
Silvice din Romania (1994). Doctor Honoris 
Causa al universitatilor din Craiova (1995), 
Timisoara (1995), ' Oradea (1996), Sibiu 
(1997) si al Academiei de Studii Economice 
din Chisinau (1995). Presedinte al Asociatiei 
Generale a Economistilor Romani. Membru 
al Academiei Romane (1990) si presedinte al 
sectiei sale economice. 

Constantinescu, Paul 

(30.06.1909, Ploie§ti - 20.12.1963, Bucure§ti) 
Compozitor. A absolvit Conservatorul din 
Bucuresti si s-a specializat la Viena. Profesor 
la Academia de Muzica Religioasa din Bucu- 
resti, apoi la Conservatorul Ciprian Porum- 
bescu. A compus muzica pentru spectacole, 
filme, coregrafie (pentru Floria Capsali) si 
muzica vocal-simfonica. Lucrari: O noapte 
furtunoasd, opera comica in doua acte, 1 934; 



Pe malul Dunarii, sceneta muzical-coregrafl- 
ca r 1947 ;Matei Millo, preludii pentru muzica 
de scena, 1953; Floarea reginei, 1947; muzica 
de film - Moara cu noroc, O scrisoare pierduta, 
Rdsund valea; corala - Liturghia in stil psaltic, 
Cdntecele Iancului Miorita. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1963). 

Constantinescu, Pompiliu 

(17.05.1901, Bucure§ti - 10.05.1946, Bucure§ti) 
Critic literar. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti si a fost profesor la Colegiul 
Sf. Sava. A scos revista Kalende (1 928-1 929) 
impreuna cu Vladimir Streinu si Serban 
Cioculescu. A fost cronicar literar al Revis- 
tei Fundatiilor Regale. A publicat in special 
volume de cronici literare in linie maiores- 
ciana: Miscarea literara, 1927; Critice, 1933 r 
premiul Societatii Scriitorilor Romani; 
Figuri literare, 1938; Tudor Arghezi, 1940; 
Eseuri critice, 1947. 

Constantinescu, Titel 

(17.02.1927, Ramnicu Sarat - 1999, Bucure§ti) 
Regizor si scriitor. A absolvit Facultatea de 
Filologie a Universitatii din Bucuresti si 
IATC, Sectia regie. A fost principalul regizor, 
din 1950 pana dupa 1989, al emisiunii „Tea- 
tru National Radiofonic". A scris literatura 
pentru copii si scenarii pentru teatrul radi- 
ofonic: Povesti, Tapul, vulpea si lupul; S-au 
intors graurii; Oul nazdravan; Trei casute, trei 
drumuri; Pestii in copaci; Ultimul om de zdpadd; 
Baladd cufemei si copii meld; Cantecul Jianului. 

Constantinescu, Virgiliu Niculae G. 

(27.03.1931, Bucure§ti - 31.01.2009, Bucure§ti) 
Inginer mecanic de aviatie. A absolvit Fa- 
cultatea de Mecanica la Bucuresti. A fost 
profesor la Academia Tehnica Militara, apoi 
la Institutul Politehnic din Bucuresti, fiind si 
rector (1990-1992). A fost profesor invitat 
la Mechanical Technology Inc. Latham 
si Renssaeler Polytechnic Institute New 
York si din 1997 ambasador al Romaniei 
in Belgia. Lucrari: Lubrificatia cu gaze, 1963; 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 213 



& 



31.10.2011 17:22:52 



Constantiniu 




Florin Constantiniu Constantin Constantinov 



Tatiana Constantinov 




Lagare cu alunecare, 1980; Dinamica fluidelor 
incomprehensibile, 1980 si Dinamica fluidelor 
comprehensibile, 1981, ambele impreuna cu 
Elie Carafoli. Membru titular al Academiei 
Internationale de Astronautica, presedinte al 
Agentiei Spatiale Romane. Ofiter al Legiu- 
nii de Onoare (1995). Membru titular (din 
1991) si presedinte al Academiei Romane 
(1994-1998).' 

Constantiniu, Florin 

(8.04.1933, Bucuresti) 

Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Uni- 
versitatii din Bucuresti. Cercetator stiintific 
la Institutul de Istorie Nicolae Iorga. A facut 
cercetari in Franta si SUA. A fost distins cu 
Premiul Nicolae Balcescu al Academiei Ro- 
mane in 1972. Lucrari: Un proiect romdnesc de 
coalitie antiotomana din ultimul sfert al sec. XVI, 
1963; Iobagia in istoriografia romdna, 1983; 
Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940) 
si relatiile sovieto- germane, 1993; Diplomatii 
romdni si devierea de dreapta: O istorie sincerd a 
poporului romdn, 1997; 1941. Hitler, Stalin si 
Romania, 2002; PCR, Pdtrdscanu si Transilvania 
(1945-1946), 2001; Schisma rosie - Roma- 
nia si declansarea conflictului sovieto-iugoslav 
(1948-1950). Membru titular al Academiei 
Romane (2006). 

Constantinov, Constantin 

(7.07.1915, Sucleea, Transnistria - 
8.03.2003, Chisinau) 

Actor. A absolvit Institutul Agricol la Tiras- 
pol si Scoala de Teatru din Odessa. Actor 
la Teatrul Muzical- Dramatic A. S. Puskin 
din Chisinau. A jucat in numeroase filme 
artistice: Leana, Ghita, studioul M. Gorki 
din Moscova, 1955; Cdnd omul nu-i la locul 
lui, Moldova-film, 1957; Balada haiduceasca, 
1958; Vascriu..., 1959; Calatorie in april, 1962; 
Nuntd lapalat, 1969; Explozie cu efect intarziat, 
1970; Viforul rosu, 1971; Lautarii, 1971; Ulti- 
mul haiduc, 1972; Unda verde, 1974; Barbatii 
incaruntesc de tineri, 1974; Calul, pusca si ne- 
vasta, 1975; Nu crede tipatului pasarii de noapte, 



1976; Pe urmelefiarei, 1976; Carepe care, 1977; 
Suspectul, 1978; Unde esti, iubire?, 1980; Ado- 
lescenta, 1981; Detinutul misterios, 1968; Corbii 
prada n-o impart, 1988; Codrii, 1991; Troita, 
Telefilm-Chisinau r 1991; Polobocul, 1991. 
Artist al Poporului din Republica Moldova. 

Constantinov, Ion 

(17.08.1926, Ogorodnoe, rn. Ivane§tii Noi, 
reg. Odessa) 

Agronom. A absolvit Facultatea de Biopedo- 
logie, Sectia pedologie, a Universitatii de Stat 
din Chisinau ca elev al lui Nicolae Dimo. 
Profesor la Institutul de Pedologie si Agro- 
chimie al ASM. Contributii la cercetarea 
eroziunii solului si a metodelor de prevenire 
si combatere a acestui fenomen. Lucrari: 
9po3UM none, 2001 , Premiul Academiei de 
Stiinte a Moldovei. 

Constantinov (Konstantinov), Tatiana 

(25.06.1939, Tiraspol) 

Geograf. Rusoaica dupa etnie. A absolvit Fa- 
cultatea de Geografie si Biologie la Institutul 
Pedagogic din Tiraspol. Specializare la Insti- 
tutul Hidrometeorologic de Stat din Odessa 
si la Institutul de Geografie al Academiei 
Ruse de Stiinte din Moscova. Este director 
al Institutului de Geografie al Academiei de 
Stiinte a Moldovei. Contributii in domeniul 
geografiei fizice regionale. Lucrari: Modifi- 
cdrile regimului termic si conditiile de iernare a 
culturilor pomicole termofile, 2004, in colabo- 
rare; Utilizarea SIG in restabilirea componentei 
climatice a lands afturilor Republicii Moldova, 
2005, in colaborare. Membru al Academiei 
de Stiinte a Moldovei. Consiliul Suprem 
pentru Stiinta si Dezvoltare Tehnologica din 
Moldova a decernat institutului pe care-1 
conduce Diploma de merit (2002). 

Conta, Vasile 

(15.11.1845, Ghindaoani, jud. Neamt - 
22.04.1882, Bucuresti) 

Filosof si poet. A facut gimnaziul la Iasi, apoi 
a insotit o trupa de actori prin Moldova. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 214 



& 



31.10.2011 17:22:52 



Corbu 




Boris Conunov 



Corneliu Coposu 



Haralambie Corbu 



A facut studii comerciale, apoi Dreptul in 
Belgia. A frecventat Societatea Junimea si 
si-a publicat in Convorbiri literare scrierile 
filosofice: Teoria fatalismului; Teoria ondulati- 
unii universale; Originea speciilor, 1873-1848. 
Postum au aparut Bazele metafizicii si Intdiele 
principii care alcdtuiesc lumea. A devenit liberal, 
nind ministru in Cabinetul Ionel Bratianu. 
Poezia sa n-a fost apreciata de junimisti, dar 
timpul 1-a asezat in randul primilor filosofi 
romani originali, care aveau sa inspire inclu- 
siv un fel de a concepe si de a face literatura. 

Conte, Rosa del 

(12.04.1907, Voghera, Italia - 3.08.2011, Roma) 
Istoric literar. A absolvit Literele la Uni- 
versitatea din Milano. Eleva a lui Roberto 
Scagno. Profesoara de limba italiana la 
Universitatea din Bucuresti (din 1945), apoi 
din Cluj (pana in 1963) si la Universitatea 
Sapienza din Roma. Lucrari: Eminescu e 
Pascoli, 1957; La sensibilita e "forma cea dintdi", 
1964; Transfigurarea mitului folcloric in ultima 
drama a lui Lucian Blaga: Area lui Noe r 1969; 
Lafunzione dell 'ambiguita nel linguaggio poetico 
di Arghezi, 1970; Leopardi ed Eminescu, 1979; 
Eminescu, poeta metafizico, 1982; Eminescu sau 
despre absolut, 1990. Nominalizata la Premiul 
Nobel in 1956. Distinsa cu Ordinul Steaua 
Romaniei in grad de Mare Ofiter. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1994). In 
2007 a fost sarbatorita pentru implinirea 
varstei de 100 de ani. 

Conunov (Konunov), Boris 

(24.05.1947, Taskent, Uzbekistan) 
Regizor. Rus ca etnie. A absolvit Institutul 
de Cinematografie (Bcecow3Huu Pocydap- 
cmeeHHbiu MHcmumym KuneMamozpa^uu) la 
Moscova. Regizor la Studioul Moldova Film. 
Profesor la Academia de Muzica, Teatru si 
Arte Plastice. A lucrat in Elvetia in diplomatic 
(1 995-1 998). Filme: Pddurea in care nu vei intra, 
1978; Aveti o telegrama, 1983; serialul Usturici, 
1981-1983; Cine va intra in ultimul vagon, 
1986; Bilet intr-o singurd directie, 1996; Darul, 



2004. Este si un teoretician al domeniului: 
„Coloana sonora ca parte components a fil- 
mului documentar in creatia lui Vlad Druck", 
eseu, Bucuresti, 1995. Diploma Festivalului 
International de la Frankfurt am Main, 1992; 
Medalia Dimitrie Cantemir, 1974; Medalia 
Meritul civic, 1995. Maestru in Arta, 2000. 

Coposu, Corneliu 

(20.05.1916, Bobota, jud. Salaj - 
11.11.1995, Bucuresti) 

Politician. A absolvit Dreptul si Economia 
la Universitatea din Cluj. Membru al Par- 
tidului Taranesc (dupa 1934), secretar al 
lui Iuliu Maniu. Greco-catolic. A venit la 
Bucuresti dupa cedarea Ardealului de Nord 
(1940). Antiantonescian. Miza pe ajutorul 
Marii Britanii. Arestat in 1947 si judecat in 
procesul Tamadau (rezistenta clandestina), 
cu sentinta (data in 1956) de inchisoare pe 
viata. Dupa 1989, impreuna cu Ion Ratiu, 
a refacut legalitatea PNT si 1-a transformat 
in PNTCD. Presedinte al PNTCD. Senator 
(1992-1995). Astazi exista o fundatie a parti- 
dului care ii poarta numele. 

Corbu, Haralambie 

(15.02.1930, Dubasarii Vechi, Basarabia) 
Critic si teoretician literar. A absolvit Scoala 
Pedagogica din Calarasi, Moldova si Institu- 
tul Pedagogic din Chisinau. Specializare la 
Institutul de Literatura Universale Maxim 
Gorki din Moscova. Redactor-sef al revistei 
Limba si Literatura Moldoveneasca (1984- 
1988). Director al Institutului de Limba si 
Literatura al ASM. Lucrari: Dramaturgia lui 
Alecsandri (1962); Alecsandri si teatrul (1973); 
Continuitate (1974); Statornicirea literaturii mo- 
derne moldovenesti si problema metodei de creatie 
(1840-1860) (1976, in rusa); Creatia lui Alec- 
sandri in scoala (1983); Creatia lui I.C Ciobanu 
in scoala (1986); In lumea clasicilor (1990), Dis- 
cursul direct. Aspecte ale publicisticii eminesciene 
(2000), Deschideri cdtre valori (2003), Dincolo 
de mituri si legende (2004), Constantin Stere si 
timpul sau (2005). Coordonator al lucrarilor: 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 215 



& 



31.10.2011 17:22:53 



Corbul 





Ion Corcimaru 



Istoria liter aturii moldovenesti, 3 vol. (1986- 
1990); Literatura si arta Moldovei, enciclope- 
die, 2 vol. (1985-1986). Distins cu Premiul 
de Stat al Republicii Moldova, titlul onorific 
de Om Emerit r Ordinul Prietenia Popoarelor 
al URSS r cavaler al Ordinului Republicii, 
medalia Mihai Eminescu, medalia Dimitrie 
Cantemir, diploma Savantul Anului 2005. 
Membru al Comitetului National pentru 
decernarea Pretniilor de Stat in domeniul 
stiintei si tehnicii, membru al Comitetului 
National pentru decernarea Premiilor de 
Stat in domeniul literaturii si artei. Membru 
al comitetului de conducere al Asociatiei In- 
ternationale de Studii Sud-Est-Europene si 
presedinte al Comitetului National al acestei 
asociatii, membru al Academiei Internati- 
onale Central-Europene de Stiinte si Arte. 
Membru si vicepresedinte (1989-1995) al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Corbul, Vintila, nume la na§tere 
Vintila Dumitru Economu 

adoptat de Constantin Popescu Corbul 
(26.05.1916, Bucure§ti - 30.01.2008, Bucure§ti) 
Scriitor. Apartinea prin nastere unei familii 
foarte bogate. A absolvit Dreptul si Literele 
la Universitatea din Bucuresti. Pilot in al 
Doilea Razboi Mondial. Dupa razboi i s-a 
interzis sa profeseze. S-a stabilit in Franta 
in 1979. A publicat multe romane, cu foarte 
mare succes de public: Moarte si portocale la 
Palermo, cu Eugen Burada; Cenusa si orhidee 
la New York, cu Eugen Burada; Cavalcadd 
in iad - 2 vol., inchinate tatalui autorului, 
generalul Constantin P. Corbul, si partici- 
parii Romaniei la eel de-al Doilea Razboi 
Mondial; Cdderea Constantinopolului - 2 vol.; 
Dinastia Sunderland- Beauclair - Idolii de aur - 
3 vol.; Asediul Romei 1527 - 2 vol.; Dinastia 
Sunderland- Beauclair - Pdsdri de Pradd - 3 vol. ; 
Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada; 
Salvati-md! Sunt miliardar; Sclavii pamdntului; 
Babel Palace; Roxelana si Soliman, cu Eugen 
Burada; Oameni in Rolls-Royce, cu Eugen Bu- 
rada; Iubirile imposibile ale lui Petronius; Casa 



din Cherry Street; Hollywood - infernul viselor; 
Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada; 
Sunt regele Frantei! Regele Soarel; Imparateasa 
fara coroand; Galea ducesei, cu Eugen Burada; 
Pldngi pldngi balalaika, cu Eugen Burada; 
Atentie! Los Angeles va sari in aer. A facut si 
scenariile pentru filmele: Nea Marin miliar- 
dar, Revansa, Un comisar acuzd, Duelul r Miliarde 
si picioare lungi. Distins cu Ordinul Meritul 
Cultural in grad de Oflter, 2004. 

Corcea, Avram 

(16.04.1868, Co§tei, Banatul Sarbesc - 
1951, Pietroiu, lalomita) 

Preot, culegator de folclor. A studiat Teologia 
la Caransebes. A fost preot la Costei, catihet 
la Varset, membru in Consistoriul Eparhial 
din Caransebes. A cules folclor din intregul 
Banat: Balade poporale, 1899. A facut parte 
din Sfatul National de la Alba Iulia pentru 
Unirea din 1918. Dupa al Doilea Razboi 
Mondial, a fost arestat in Romania, a murit 
in deportare, pe Baragan. 

Corcimaru, Ion 

(22.05.1938, Baraboi, Basarabia) 
Medic. A absolvit Institutul de Stat de 
Medicina din Chisinau si s-a specializat la 
Institutul Central de Hematologie si Trans- 
fuzie a Sangelui din Moscova. A fost secretar 
stiintific al Institutului de Oncologie din 
Moldova, apoi sef al Catedrei de hematolo- 
gie si terapie de campanie, iar din 1 995 sef al 
Catedrei de hematologie, oncologie si terapie 
de campanie a Universitatii de Stat de Medi- 
cina si Farmacie din Moldova. Considerat 
fondator al scolii de hematologie din Re- 
publica Moldova. Lucrari: U,umonozunecKax 
buazHocmuKa npedonyxoneeux npou,eccoe u 
3noKauecm6eHHUx H060o6pa3oeaHuu (1976, in 
colaborare); JJ,uaznocmuKa nuM^adenonamuu 
(1984, in colaborare), manualele Hematologie 
clinicd (2001) si Anemiile (2002). Laureat 
al Premiului de Stat. Distins cu Ordinele 
Drapelul Rosu de Munca si Gloria Muncii. 
Membru corespondent al Academiei de Sti- 
inte a Moldovei. 

Corduneanu, Constantin 

(26.07.1928, la§i) 

Matematician. A absolvit Facultatea de 
Stiinte (Sectia matematica) a Universitatii 
din Iasi. Profesor si decan la Facultatea de 
Matematica si Mecanica a aceleiasi uni- 
versitati. Prorector al Universitatii din Iasi. 
S-a stabilit in SUA din 1978, ca profesor la 
Knoxville, Tenessee, apoi Arlington, Texas. 
Contributii in domeniul teoriei globale a 
sistemelor diferentiale, in domeniul teoriei 
ecuatiilor diferentiale si al teoriei functiilor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 216 



& 



31.10.2011 17:22:53 



Corlateanu 







Constantin Corduneanu 



Nicolae Corlateanu 



de variabila reala. Asociat la numeroase 
publicatii de profil: Mathematical Systems 
Theory, Analele stiintifice ale Universitatii 
Al. I. Cuza - Seria Matematica, Journal of 
Integral Equations. A infiintat revista Libertas 
mathematica, special pentru promovarea 
matematicienilor romani in lume. Lucrari: 
Functii aproape periodice, Sur les inegalites di~ 
fferentielles, Despre grupul automorfismelor unui 
grup topologic, Ecuatii diferentiale si integrale 
s.a. Membru al Asociatiei Americane de 
Matematica, al Academiei Americane de 
Arte si Stiinte, membru corespondent al 
Academiei Romane (1974), exclus (1978) si 
repus in drepturi (1990). 

Coresi, diaconul 

(? - 1590, probabil Orastie) 
Diacon la Targoviste pana in 1556, elev al lui 
Dimitrie Liubavici (tipograf sarb), anul cand 
s-a mutat la Brasov, chemat de Johannes 
Honterus, spre a tipari carti romanesti. Este 
interesant de stiut, pentru registrul valorilor 
create de Coresi, ca o carte avea atunci va- 
loarea a doua perechi de boi. A tiparit astfel: 
Intrebarea crestineasca, 1560; Tetraevanghelul, 
1560-1561; Apostolul, 1565-1566; Liturghie- 
rul r 1570; Pravila Sfintilor Parinti, 1570-1580; 
Psaltirea 1570; Psaltirea slavo-romana, 1577; 
Evanghelia cu invatatura, 1580-1581, tradusa 
de preotii lane si Mihai dupa Cazania de la 
Zabludov din Lituania (regat ce se intindea 
pana la Marea Neagra), din 1569; in 1567 
a tiparit - la Brasov sau Cluj - Tdlcul Evan- 
gheliilor, un amestec interesant de invataturi 
protestante si ortodoxe, avand ca anexe o 
carte de cantece si slujbe calvine. Impreuna 
cu fiul sau Serban si cu Marian Diacul a 
tiparit Palia de la Orastie, 1581-1582, impor- 
tant monument de limba veche romaneasca, 
aflat astazi in colectia Bibliotecii Batthyane- 
um din Alba Iulia, achizitionat de Batthyany, 
episcop catolic al Transilvaniei. A fost primul 
carturar roman care a luptat pentru introdu- 
cerea limbii romane in biserica. Tipariturile 
sale au contribuit la formarea unei limbi 



literare si liturgice romanesti unitare si s-au 
bucurat de o larga raspandire in toate tarile 
romanesti, iar cele slavone si in tarile slave 
sud-dunarene aflate sub dominatie otoma- 



Coryllus (Scorillo) 

(sec. I d.H.) 

Rege dac. A condus triburile dacilor in 
perioada in care in Imperiul Roman aveau 
loc razboaiele lui Nerva Traian. A incerat 
sa uneasca in jurul sceptrului sau cat mai 
multi daci, intuind faptul ca romanii se vor 
indrepta spre Dacia. 

Corlaciu, Ben 

prenume la na§tere Benedict 
(6.03.1924, Galati - 15.06.1984, Paris) 
Poet si prozator. A absolvit Literele si Filo- 
sofia la Bucuresti. A fost redactor la revista 
Flacdra, membru al gruparii de pe langa 
revista Albatros, ca si Geo Dumitrescu si 
Dinu Pillat. In 1971 s-a stabilit in Franta. 
A scris o poezie anticalofila, cu tenta anar- 
hista: Tavernele (1941, debut); Pelerinul serilor, 
1942; Arhipelag, 1943; Manifest Uric, 1945, 
Premiul Editurii Forum; Poeme florivore, 
1972; Starea de urgenta, 1972; Can d simti cum 
moare vdntul, 1972; Arcul biologic, 1974. Proza 
de inspiratie autobiografica se remarca prin 
poza damnarii si exprimarea revoltei sociale: 
Moartea langa cer. 1946; Candidatul, 1950 
Pdinea pacii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959 
Baritina, 1965; Strigoaica si casa nebuna, 1973 
Tout espoir sera puni; d'un ecrivain roumain a 
Paris (Orice sperantd vafipedepsitd; de un scriitor 
roman la Paris) , 1984. 

Corlateanu, Nicolae 

(14.05.1915, Caracui, Basarabia - 
21.10.2005, Chisinau) 

Filolog. A absolvit Literele, Filosofia si 
Dreptul la Cernauti. Membru fondator al 
Universitatii de Stat a Moldovei (1946). 
Lucrari: Mccnedoeanue Hapodnou namunu 
u ezo omHoiueHuu c pomancKUMU H3UKaMU 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 217 



^ 



31.10.2011 17:22:53 



Cornea 




Nicolae Mihail Corneanu 



Sorana Coroama Stanca 




(Latina vulgard ca baza a limbilor romanice, 
1974, Moscova); Originea fondului lexical de 
baza, 1955; Categoria gramaticala a cazului la 
substantive, 1955; Problema studierii substanti- 
velor din Povestile lui I. Creangd, 1959; Injurul 
unei controverse filologice (Raporturile dintre 
Codicele Voronetean si Lucrul sfintilor apostoli 
al lui Coresi), I960, 1963; Romdna liter ar a in 
Republica Moldova: istorie si actualitate, 1995; 
Derivatologia, 1997; Scrisul romdnesc: incepu- 
turile lui, 2000. Laureat al Premiului de Stat 
al Moldovei pentru Stiinta si Tehnologie, 
cavaler al Ordinului Republicii. Membru al 
Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Cornea, Paul nume la na§tere Paul Cohn 
(3.11.1924, Bucure§ti) 

Istorie literar. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti. Profesor la Universitatea din 
Bucuresti. Director general al Cinematogra- 
flei, director general al Teatrelor, dupa 1989 
ministru adjunct la Ministerul Invataman- 
tului. Membru al Aliantei Civice condusa 
de Ana Blandiana, vicepresedinte al Aso- 
ciatiei Internationale de Literatura Com- 
parata, 1994-1997, din 1997 presedinte al 
Asociatiei Romane de Literatura Compa- 
rata. A debutat cu Studii de literatura romdna 
moderna, 1962, si a continuat cu lucrari de 
istorie literara, mai ales despre perioada pre- 
moderna, ca si studii de sociologie literara: 
De la Alexandrescu la Eminescu, 1966; Originile 
romantismului, 1972, Premiul Academiei; Re- 
gulajocului, 1980; Itinerar printre clasici, 1984; 
Introducer e in teoria lecturii, 1988; Aproapele si 
departele, 1990; Semnele vremii, 1995. 

Cornea, Victor 

(1901, lleni, jud. Fagara§ - 1977, Londra) 
Avocat. A absolvit Dreptul la Universitatea 
din Bucuresti. Specializare la Oxford. In pe- 
rioada 1929-1933 specialized pe probleme 
economice in Anglia, Suedia, Danemarca, 
Germania, Cehoslovacia, Austria, Ungaria. 
Membru fondator al Partidului National 
Taranesc. Arhivar al legatiei Romaniei la 



Londra in perioada Viorel Tilea. Presedinte 
fondator al Comitetului Democrat Roman 
de la Londra (1941, viitoarea emigratie). 
A editat publicatiile Glia si The East European 
Spokeman. 

Corneanu, Nicolae Mihail 

prenume la na§tere Nicolae Mihail 

(21.11.1923, Caransebe§) 
Mitropolit al Banatului (din 1962). A ab- 
solvit Teologia la Bucuresti. Conferentiar la 
Institutul Teologic din Sibiu. A conferentiat 
la Oxford, la Universitatea Humboldt din 
Germania si la Fundatia Pro Oriente din 
Viena. Lucrari: Actualitatea literaturii vechi 
crestine, Credinta si viata (culegere de studii te- 
ologice), 2001; Patristica, filosofia care mdngaie, 
2004; Pentru mai binele obstesc, 2008. Membru 
de onoare al Academiei Romane (1992). Din 
1990 episcop vicar al Timisoarei. Ordinul 
National Pentru Merit in grad de Mare Cru- 
ce conferit de presedintele Romaniei, 2000. 

Coroama Stanca, Sorana, nume la na§tere 
Sorana losefina Caterina Placinteanu 

(24.01.1921, Chi§inau - 7.01.2007, Bucure§ti) 
Regizor de teatru. Fiica a medicului Gheor- 
ghe Placinteanu si a compozitoarei Mansi 
Barberis. Sotie a poetului Dominic Stanca. 
A absolvit Facultatea de Chimie Industriala 
a Politehnicii din Cernauti, apoi Institutul de 
Teatru de la Bucuresti, ca eleva a lui Soare 
Z. Soare, Al. Sahighian, Sica Alexandrescu, 
Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora 
Nasta, Lucia Sturdza-Bulandra. Profesor la 
Institutul de Teatru din Bucuresti si regizor 
la Teatrul National din Iasi, Teatrul Not- 
tara din Bucuresti, Teatrul de Opereta din 
Bucuresti. Regie: Cerere in edsdtorie - Cehov, 
Winterset - M. Anderson, Petru Rares - Horia 
Lovinescu, Comedia erorilor - Shakespeare, 
Midi burghezi - Maxim Gorki, Vrajitoarele 
din Salem - A. Miller, Sotul ideal - Oscar 
Wilde, Beckett - J. Anouilh, Lungul drum 
al zilei catre noapte - E. O'Neill, Noaptea 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 218 



^ 



31.10.2011 17:22:53 



Corut 




Vasile Coroban 



Ion Coropcean 



Viorica Cortez-Guguianu 



Pavel Corut 



iguanei - T. Williams, Profesiunea doamnei War- 
ren - G.B. Shaw, Rata sdlbaticd - H. Ibsen, 
Viforul, Luceafarul, Hagi Tudose - B. St. Dela- 
vrancea, Amfitrion - Plaut, Cafeneaua - Gol- 
doni, Ursul - Cehov, Steaua Sevillei - Lope de 
Vega, D'ale carnavalului - I.L. Caragiale; 
de televiziune: serialul Musatinii, O noapte 
furtunoasa - Caragiale, Egmont - Goethe; 
teatru radiofonic. Distinsa cu Premiul de 
Stat, Ordinul Meritul Cultural, Premiul 
Galei UNITE R pentru intreaga activitate, 
Ordinul National Serviciu Credincios in 
grad de Cavaler. 

Coroban, Vasile 

(14.02.1910, Camenca, jud. Balti, Basarabia - 
19.10.1984, Chi§inau) 

Critic si istoric literar. A absolvit Facultatea 
de Drept a Universitatii din Iasi (1936). 
Ca student a redactat gazeta antifascista 
Viata universitard, fapt pentru care a facut 
inchisoare 6 luni. In 1940 se stabileste 
in Basarabia si este gazetar la Balti. Intre 
1942 si 1945 preda matematica in Rusia, 
la Kemerovo. Dupa razboi se angajeaza la 
Institutul de Limba si Literatura al Filialei 
Moldovenesti a Academiei de Stiinte a 
URSS (azi Institutul de Filologie), unde 
a ajuns sef de sector. A lucrat la Univer- 
sitatea de Stat, ulterior la Universitatea 
Pedagogica de Stat Ion Creanga. A elaborat 
studii si manuale pentru invatamantul 
preuniversitar si universitar. Contributia sa 
la studierea si popularizarea literaturii ro- 
mane clasice la est de Prut s-a vadit in sute 
de articole si studii despre Ion Agarbicea- 
nu, Ion Bassarabescu, Ion Creanga, Mihai 
Eminescu si alti inaintasi, sistematizate cu 
timpul in cartile: Cronicarul loan Neculce (in 
colaborare, 1956), Vasile Alecsandri: viata 
si opera (1957), Dimitrie Cantemir - scriitor 
umanist (1973), Creatia lui Mihai Eminescu in 
scoala (1980), Pagini si articole de criticd lite- 
rard (19 '59), Articole, studii, recenzii (1968) si 
indeosebi Romanul moldovenesc contemporan 
(1969, editia rusa 1979, Moscova). 



Coropcean, Ion 

(11.03.1969, Livadeni, rn. Dondu§eni, 
Republica Moldova) 

General. Comandant al Armatei Nationale 
a Moldovei. A absolvit Scoala Militara de 
Aparare Antiaeriana din Poltava (Ucraina) si 
Academia Militara de Aparare Antiaeriana. 
A lucrat apoi in cadrul armatei sovietice (co- 
mandant de pluton, comandant de baterie 
antiaeriana si comandant de divizion antia- 
erian). Distins cu Ordinul Credinta Patriei, 
clasa a Ill-a, 2006. 

Cortez-Guguianu, Viorica 

(26.12.1935, Bucium, jud. Ia§i) 
Mezzosoprana. A inceput Conservatorul 
la Iasi si 1-a absolvit la Bucuresti, ca eleva 
a Artei Florescu. A castigat in 1964, alaturi 
de Ludovic Spiess, premiul I la Concursul 
International de Canto de la Toulouse. In 
1967 a luat Medalia de Aur la Festivalul 
Enescu. A sustinut concerte la Barcelona, 
Viena, Salzburg, Lisabona, Napoli (unde 1-a 
avut partener pe Mario del Monaco), Mila- 
no, Verona, Paris, Philadelphia, Pittsburgh, 
New York, Denver, Rio de Janeiro, Madrid, 
Bagdad, Tokyo, Osaka, Amsterdam. In 1975 
a capatat cetatenie franceza. Repertoriu: La 
Gioconda (Verona, Barcelona), Medium; Suor 
Angelica; La Lille du Regiment; Zaza; Un Ballo in 
maschera; Les Dialogues des Carmelites; Lalstaff. 

Corut, Pavel 

(17.06.1949, Glavane§tii Vechi, jud. Ia§i) 
Scriitor. A semnat si cu pseudonimul Paul 
Cernescu. A absolvit Liceul Militar la Cam- 
pulung Moldovenesc si Institutul de Marina 
la Constanta, apoi Facultatea de Drept la 
Iasi. A lucrat la Contrainformatii Militare 
(1971-1989), fiind trecut in rezerva de ge- 
neralul Nicolae Militaru (1990). A fondat 
Editura Pavel Corut, a carei productie o 
alimenteaza aproape exclusiv. Scrie carti de 
fictiune speculative legate de trecerea politi- 
ca a Romaniei de la socialism la capitalism. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 219 



& 



31.10.2011 17:22:53 



Cosasu 





« 




Radu Cosa§u 



Leon C. Cosmovici 



Lucrari: seria de romane Octogonul (86 de 
volume); „Arta succesului", eseu; seria „Ro- 
mane de dragoste" (Sa vii ca oparere...,Ne-om 
intdlni in Cer, Vara ultimei iubiri, Flacdra iubirii, 
Dragoste si otravd, Iubirile unui marinar, Noap- 
tea teilor vrdjiti), Succesul (13 volume); versuri 
(volumele Descdntece din neamul Geto-Dacilor, 
Vraja noptilor albastre, Cdntece Daco-Romdne, 
Parodii politico-religioase) , seria Origini. 

Cosasu, Radu 

nume la na§tere Oscar Rorlich 

(29.10.1930, Bacau) 

Gazetar. Evreu ca etnie. A absolvit Scoala 
de Literatura M. Eminescu din Bucuresti. 
A scris reportaje de pe santierele tineretului. 
Lucrari: Opiniile unui pdmdntean, 1957; Lu- 
mind, 1959; Energii, 1960; Omul dupd 33 de 
ani, scapd, 1963; Un august pe un bloc de gheata, 
1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; Supravie- 
tuiri I - 1973, II - 1977, III - Meseria de nu- 
velist, 1980, IV - Fictionarii, 1983, V - Logica, 
1985, VI- Cap limpede, 1989; Mdtusile din Tel 
Aviv, 1993; Autodenunturi si precizdri, 2001; 
Supravietuiri 1 - Rdmdsitele mic-burgheze, 
2002; Supravietuiri 2 -Armata mea de cavalerie, 
2003, Premiul Uniunii Scriitorilor; Ocolul 
pdmdntului in o sutd de stiri, 2004. Premiul 
National pentru literatura, 2007. Cavaler al 
Ordinului Meritul Cultural in rang de Mare 
Ofiter, 2004. 

Cosmovici, Leon C. 

(29.01.1857, Sasca, jud. Suceava - 
21.07.1921, la§i) 

Fiziolog, zoolog. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte la Iasi. S-a specializat la Paris (Sorbona). 
Profesor de zoologie si botanica medicala la 
Facultatea de Medicina si la Facultatea de 
Stiinte a Universitatii din Iasi. A organizat 
primele laboratoare de fiziologie si zoologie. 
Contributii in domeniul faunei de apa si 
pestilor fosili. Brevete de inventie in dome- 
niul electrozilor. Lucrari: Notiuni de botanica, 
1887; Notiuni de miner alogie, 1887; Elemente 
de morphologie, 1893; Zoologie, anatomie si 



fiziologie animala, 1903. Membru al Socie- 
tatii de Stiinte Imperiale din Moscova, al 
Societatii Franceze de Zoologie, membru 
corespondent al Academiei Romane (1893). 

Cosmovici, Paul Mircea 

(30.10.1921, la§i - 16.08.2006, Bucure§ti) 
Jurist. Nepot al lui Leon C. A urmat cursuri- 
le liceale si universitare la Iasi, iar, mai apoi, 
cursurile de perfectionare in drept interna- 
tional la universitati din Columbia, Leida si 
Amsterdam. A realizat studii importante in 
domeniul dreptului economic, al dreptului 
european, dar si in ceea ce priveste filosofia 
dreptului. Printre cele mai cunoscute vo- 
lume semnate se numara lucrarile: Dreptul 
ca instrument de formare, dezvoltare si ocrotire 
a personalitatii umane r 1973, Premiul Acade- 
miei Romane; Consideratii asupra raspunderii 
contractuale a antreprenorului dupd receptia 
lucrdrilor de investitii, 1 979; Tratat de drept civil. 
Partea generald, vol. I, 1989, Premiul Acade- 
miei; Drept Civil. Drepturi reale. Obligatii. Le- 
gislatie, 1 994, 1 996; L'Union Europeenne dans le 
Labyrinthe de Vavenir. Problemes fondamentaux, 
2003. A fost ales membru al Societatii de Le- 
gislate Comparata din Paris. Membru titular 
(din 1 995) al Academiei Romane. 

Cosniceanu, Maria 

(4.02.1935, Temeleuti, Basarabia) 
Filolog. A absolvit Facultatea de Filologie a 
Universitatii de Stat din Chisinau (1953- 
1957). Din 1958 a lucrat la Institutul de Lim- 
ba si Literatura (azi Institutul de Filologie) al 
ASM. Lucrari: Nume de persoane (in colabo- 
rare, 1964), Studiu asupra numelor de persoane 
(1973), In lumea numelor (1981), Refiectii asupra 
numelor (1 986), Dictionar de prenume si nume de 
familie (1991), Mic dictionar explicativ de forme 
si genuri muzicale rus-romdn (in colaborare), 
Nume de familie (din perspective istorica) 
(2004), Dictionnaire historique de I ' antroponymie 
romane, (Tubingen, 2004). A participat la 
manifestari nationale si internationale in 
domeniul onomasticii la Moscova, Kiev, 
Odessa, Ashabad, Sofia, Craiova, Leipzig, 
Iasi, Suceava, Cluj, Bucuresti. A colaborat la 
proiectul international PatRom - Patronymi- 
ca romanica (Trier, Germania, 1992-2000). 
Medalia Dimitrie Cantemir a ASM (2010). 

Coson 

(sec. I T.H.) 

Rege al getilor. S-a amestecat in conflictul de 
la Roma dintre Octavian si Antoniu, spriji- 
nindu-1 pe Antoniu. Octavian Augustus insa 
1-a iertat. El a scos monedele geto-dacice din 
aur numite cosoni. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 220 



^ 



31.10.2011 17:22:54 



Costenco 




Maria Cosniceanu 



Veniamin Costache 



Ion Gr. Costa§ 



Nicolai Costenco 



Costache, Veniamin 

(20.12.1768, Ro§ie§ti, jud. Vaslui - 
18.12.1846, manastirea Slatina, Suceava) 
Carturar. Cantacuzin dupa mama. A studiat 
la Academia Domneasca din Iasi. Mitropolit 
al Moldovei. A reorganizat invatamantul, a 
infiintat Seminarul de la Socola (1803), a tri- 
mis bursieri in strainatate. Iluminist ca pro- 
fil, n-a lasat carti proprii, ci doar traduced si 
prefete. Cea mai importanta prin mesajul ei 
este prefata la Dumnezeiestile liturghii, 1834, 
unde face un istoric al limbii romane si se 
plange de navala barbarismelor. 

Costa-Foru, Constantin Gh. 

(27.10.1857, Bucure§ti - 1935, Bucure§ti) 
Om politic, jurnalist. Familie de aromani. 
Fiu al unui ministru al Justitiei, Gheorghe 
C.-F. A absolvit Dreptul la Bucuresti. Pro- 
fesor la Universitatea din Bucuresti, primul 
ei rector (1864-1871). Dedicat politicii lui 
Al. I. Cuza. Fondator, alaturi de Constantin 
Titel Petrescu, Dem I. Dobrescu, Nicolae 
L. Lupu, Constantin Mille, Constantin 
Radulescu-Motru, Victor Eftimiu, Radu R. 
Rosetti si Virgil Madgearu, al Ligii Dreptu- 
rilor Omului (1929), al Comitetului pentru 
Amnistie (1928-1929). A combatut scrierile 
lui A.C. Cuza. Director al Eforiei Scoalelor, 
a ediflcat structura invatamantului superior 
romanesc, ca si legislatia aferenta, dupa Mica 
Unire. A desprins, din Colegiul Sf. Sava, vii- 
toarea Facultate de Stiinte Juridice. A fost in 
mai multe randuri ministru. Lucrarea sa cea 
mai importanta a ramas Studii asupra instruc- 
tiunii publice in unele din statele cele mai inaintate 
ale Europei. La 60 de ani s-a dus voluntar si a 
luptat in razboiul de reintregire a neamului. 

Costas, Ion Gr. 

(1944, Jarigrad, Basarabia) 
General de aviatie. Deportat cu familia in 
Kazahstan din 1949, cu domiciliu fortat 
25 de ani, dar beneficiar al reabilitarii din 
epoca Hrusciov, in 1957. A absolvit Scoala 
Militara Superioara de Aviatie din orasul 



Harkov (1967), Academia Fortelor Aeri- 
ene Iuri Gagarin de la Moscova (1976) si 
Academia de Militie de la Moscova. A fost 
pilot, comandant de escadrila, loctiitor al 
comandantului trupelor unite, comandant 
de regiment (102 avioane de lupta in sub- 
ordine), adjunct al Armatei XIV a URSS pe 
probleme de aviatie. A fost avansat in oc- 
tombrie 1988 la gradul de general-maior de 
aviatie al armatei sovietice. A fost loctiitor 
(1984) al comandantului DOSAAF (Soci- 
etatea Voluntarilor din Uniunea Sovietica 
pentru Asistenta acordata Armatei, Fortelor 
Aeriene si Navale) din RSS Moldoveneasca, 
iar in anul urmator a devenit comandant al 
Comitetului Central al DOSAAF, detinand 
aceasta functie pana in anul 1990, cand a 
fost numit presedinte al Comisiei Sovie- 
tului Suprem al Moldovei pentru Securi- 
tatea Statului si probleme militare, iar in 
septembrie 1990 - membru al Consiliului 
Prezidential al Republicii Moldova. Intre 
1990 si 1992 a detinut functia de ministru 
al Afacerilor Interne in Guvernul Republicii 
Moldova si a fost primul care a avut titlul 
de ministru al Apararii in Moldova (1992). 
Eliberat din functie in contextul infrangerii 
suferite in Transnistria in confruntarea cu 
Armata XIV Rusa. 

Costea Musat 

V. Musat, Costea 

Costenco, Nicolai 

(21.12.1913, Chi§inau - 29.07.1993, Chi§inau) 
Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere 
(limbi straine) a Universitatii din Iasi, unde 
a audiat si cursuri de drept. A fost redactor- 
sef la revista Viata Basarabiei sub directoratul 
lui Pan Halippa (1934-1940). A scris eseuri 
despre Lermontov, Sevcenko, Esenin. 
Versuri: Poezii (1937), Cleopatra (1939), Ore 
(1939) si Elegii pagane (1940). S-a pronuntat 
ferm impotriva teoriei unor scriitori din Ti- 
raspol care sustineau diferenta dintre limba 
romana si cea moldoveneasca. A fost arestat 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 221 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Costin 




Nicolae Costin (cronicar) 



Nicolae Costin (primar) 




in 1941 si deportat in Siberia. A lucrat ca 
hamal, fochist, dar a continuat sa scrie, 
astfel incat la intoarcerea din exilul Siberian 
a publicat volumele: Poezii alese (1957), Po- 
ezii noi (I960), Mugur, mugurel (1967), Tdrie 
(1972), Poeme (1973), Poezii si poeme (1976). 
A tradus Homer (Iliada), Dante (Vita nova), 
Puskin, Lermontov, Dostoievski s.a. Postum 
i-au fost editate cartile Povestea Vulturului, 
placheta de versuri Libertati (2003), Din bezna 
temnitei (Scrisori din Gulag) (2004). 

Costin, Miron 

(30.03.1633 - 1691, Roman) 
Cronicar, istoriograf si poet. Nascut in Mol- 
dova, dintr-o familie boiereasca, a studiat 
la Bar, in Polonia (1647). A luptat pentru a 
deveni domnul Moldovei cu sprijin polon (si 
catolic). O vreme a fost diplomat la curtea 
munteana a lui Constantin Serban. A fost 
ucis de Constantin Cantemir, domnul Mol- 
dovei, in numele ortodoxiei. La executie a 
asistat tanarul Dimitrie Cantemir. Lucrarea 
sa cea mai cunoscuta este o cronologie: 
Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Vodd 
incoace, 1675. Continua pe Grigore Ureche. 
Ca literat, a scris un interesant poem de 
meditatie filosofica: Viata lumii, 1671-1673, 
in versuri, in polona, cu reminiscente din 
Ovidiu si Horatiu. A sustinut ca istoriograf 
originea latina a poporului roman: De neamul 
moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, 
1686-1691, si a publicat, in polona, Cronica 
Moldovei si a Munteniei, 1677. 

Costin, Nicolae 

(1660-1712, la§i) 

Cronicar. Fiu al lui Miron C. A continuat 
opera tatalui sau, scriind Letopisetul Tarii 
Moldovei de la zidirea Lumii pana la 1601 si Le- 
topisetul Tarii Moldovei 1 709-1 711. A tradus 
dupa versiunea latina lucrarea lui Antonio 
de Guevara - Libro aureo del gran imperador 
Marco Aurelio con el Relox de Principes (Cartea 
de aur a marelui impdrat Marc Aureliu cu Cea- 
sornicul Domnilor). 



Costin, Nicolae 

(7.04.1936, Peci§te, Basarabia - 
16.02.1995, Chi§inau) 

Primar al Chisinaului. A absolvit Scoala 
Pedagogica la Orhei si Facultatea de Istorie 
a Universitatii de Stat din Chisinau. Specia- 
lizare la Universitatea Lomonosov din Mos- 
cova. A predat cursuri de sociologia satului 
la Universitatea de Stat din Chisinau. A fost 
deputat in primul parlament democratic al 
Moldovei (1990-1994), perioada in care 
a fost si primarul capitalei (cand s-a facut 
redenumirea strazilor orasului cu nume ro- 
manesti. S-au redeschis bisericile romanesti, 
inclusiv catedrala din centrul orasului si 
s-au deschis o serie de biblioteci). Presedinte 
al Societatii Politologilor din Moldova. 

Costin, Vasile 

(7.07.1938, Satul Nou, jud. Maramure§) 
Arhiepiscop. A absolvit Seminarul Teologic 
la Cluj si Institutul Teologic la Sibiu. Speci- 
alizare la Institutul Teologic din Bucuresti, 
apoi la Atena si Cairo (Institutul de Arheo- 
logie Copta). Secretar eparhial al patriarhiei 
Romane, hirotonisit arhimandrit in 1974. 
A fost superior al Asezamintelor Romanesti 
din Ierusalim si reprezentant al patriarhiei 
Romane pe langa patriarhia Ierusalimului 
(1975-1979). Arhiepiscop al Targovistei din 
1991. A participat la vizita delegatiei Bisericii 
Ortodoxe Romane la Patriarhia Ecumenica 
si la Patriarhia Rusa. Lucrari: Scrierea pseu- 
dografica „Testamentum Domini" ca izvor pentru 
istoria cultului crestin, 1965; Liturghia Sfdntului 
Iacob in ritul sirienilor iacobiti, 1966; Problema 
limbilor liturgice in lumina preocupdrilotr ecume- 
niste active, 1966. 

Cosbuc, George 

(20.09.1866, Hordou, azi Co§buc, 
jud. Bistrita-Nasaud - 9.05.1918, Bucure§ti) 
Poet. A facut studii de filosofie si literatura 
la Universitatea din Cluj. A fost mai intai 
redactor la Tribuna (1884, Sibiu), apoi sef de 
birou si referendar la Biroul de Control al 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANESTI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 222 



^ 



31.10.2011 17:22:54 



Co§ovei 




George Co§buc 



Eugeniu Co§eriu 



activitatii extrascolare din Ministerul Culte- 
lor si Instructiunii, Bucuresti. A intemeiat si 
condus in colaborare diverse publicatii: Vatra 
(cu I.L. Caragiale si I. Slavici, 1894), Sama- 
ndtorul (1901, cu Al. Vlahuta), Viata literard 
(1906) s.a. Poezia sa, de factum neoclasica 
si folclorica, in linia traditionalismului ro- 
manesc, evoca universul rural in momentele 
majore ale ciclului vietii: Draga mamei, balada, 
1866; Fulger, poveste in versuri, 1877; Blestem 
de mama, 1885; Fata craiului din cetini, 1886; 
Balade si idile, 1893; Fire de tort, 1896, precum 
si episoade ale Razboiului de Independents: 
Cdntece de vitejie, 1904. A scris: Balade, 1913, 
parodii. A tradus Dante, Divina Comedie, 
1924-1932, publicata postum; Odiseea lui 
Homer, Eneida lui Virgiliu, Premiul Acade- 
miei; Byron - Mazeppa, 1896; Kalidassa - 
Sakuntala, 1897; Mahabharata si Ramayana, 
1897 s.a. Ca optiune politica a fost monar- 
hist: Povestea unei coroane de otel, 1899, roman. 
Membru al Academiei Romane (1916). 

Co§ciug, Gurie D. 

(17.10.1924, Stoicani, Basarabia) 
Medic. A inceput Liceul Tehnic din Soroca si 
a absolvit Liceul Teoretic din Fagaras (1944). 
Studii superioare - Institutul Politehnic din 
Kiev si Institutul de Medicina din Chisinau 
(1951). Doctor in medicina (1966), doctor 
habilitat (1970). Contributii in domeniul 
cirozei hepatice si cancerului hepatic primar. 
A fost sef de spital la Dangeni (Ocnita), chi- 
rurg la Spitalul Republican, apoi la Institutul 
Oncologic (sef de sectie, director adjunct la 
Sectia gastropneumologie). Din 1991 profe- 
sor universitar la Facultatea de Medicina din 
Chisinau. A publicat 6 monogram si peste 
60 de articole stiintifice. 

Co§eriu, Eugeniu 

(27.07.1921, Mihaileni, Basarabia - 
709.2002, Tubingen, Germania) 
Lingvist, specialitatea limbi indo-europene. 
A plecat din Basarabia in 1940. A studiat 
lingvistica si filosofia la Iasi, la Roma si la 



Padova. A teoretizat lingvistica integrata, 
care gaseste apropieri intre limbile greaca, 
latina, limbile romanice, slave, germanice, 
fiind considerat unul dintre cei mai impor- 
tant! lingvisti ai veacului XX. A fost profesor 
la universitatile din Montevideo, Uruguay si 
Tubingen, Germania. Lucrari: Sistema, norma 
y habla, 1952; Gramatica, semdntica, universales: 
estudios de linguistica funcional (e o traducere 
din 1 975, a fost publicata inainte in germana 
si franceza); Sincronia, diacronia e historia, 
1958; Teoria del linguagio e linguistica generale, 
Bari, 1971; Die Geschichte der Sprachphilosophie 
von der Antike bis zur Gegenwart: eine Ubersi- 
cht, 1972; Die Geschichte der Sprachphilosophie 
von der Antike bis zur Gegenwart, 2 vol.: Von 
Leibniz bis Rousseau, 1975 si Das romanische 
Verbalsystem, 1976; L'homme et son langage, 
1977; Textlinguistik, 1980; Die Geschichte der 
Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegen- 
wart, vol. 1 - Von der Antike bis Leibniz, 2003 
(postum). Membru de onoare al Academiei 
Romane (1991). A fost Doctor Honoris 
Causa a mai mult de 40 de universitati ale 
lumii, membru al mai multor academii, 
dintre care mentionam: Linguistic Society 
of America, Linguistic Circle of New York, 
Societe de Linguistique Romanique, Paris. 

Co§ovei, Traian 

(24.03.1921, Somova, jud. Tulcea - 
16.07.1993, Bucuresti) 

Poet. Tata al lui Traian T.C. A absolvit Li- 
terele si Filosofia la Bucuresti. A debutat 
cu proza: La Taliane, 1950, si a continuat sa 
scrie despre pamantul natal: Impdrdtia vdn- 
turilor, 1954; Stelele diminetii, 1964; Dobrogea 
de aur, 1978. S-a remarcat insa indeosebi ca 
poet: Oceanul, 1962; Cdnd ma grabeam spre 
mare, 1967; Lauda fluviului, 1974; La tdrmul 
cu luna, 1977. Reportajul in stil poetic i-a 
adus recunoasterea: Uriasul preludiu, 1955, 
Premiul Academiei; Semnul din larg, 1960; 
Stelele diminetii, 1964; Farmecul genezei, 1979. 

Co§ovei, Traian T. 

(28.11.1954, Bucuresti) 

Poet. Fiu al lui Traian C. A absolvit Facul- 
tatea de Limba si Literatura Romana la 
Bucuresti, participand la Cenaclul de Luni 
condus de Nicolae Manolescu. Unul din 
reprezentantii „generatiei '80". A debutat 
cu Ninsoare electricd, 1979, Premiul Uniunii 
Scriitorilor, si a continuat sa scrie poeme 
postmoderniste, interiorizandu-si discursul 
cu trecerea timpului: I, 2, 3, sau..., 1980; 
Cruciada^ intrerupta, 1982; Poemele siameze, 
1983; In asteptarea cometei, 1986; Rondul 
de noapte, 1987; Pornind de la un vers, 1990; 
Batranetile unui bdiat cuminte, 1994, Premiul 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 223 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Cotea 





Traian T. Co§ove 



Valeriu D. Cotea 



Academiei si Premiul Asociatiei Scriitorilor 
din Bucuresti; Mickey Mouse e mart, 1994; 
loana care rupe poeme, 1997; Perchezitionarea 
ingerilor si Lumina de lafrigider, ambele 1998; 
Institutul de glosuri, 2002; Greva cdpsunelor, 
2004; Aerostate pldngdnd, 2010. 

Cotea, Valeriu D. 

(11.05.1926, com. Vidra, jud. Vrancea) 
Oenolog. A absolvit Facultatea de Agro- 
nomie din Iasi. Isi desfasoara activitatea la 
Iasi. Timp de peste 20 de'ani (1976-2000) a 
reprezentat Romania la Oficiul International 
al Viei si Vinului (OIV) cu sediul la Paris. 
A inflintat si conduce Centrul de Cercetari 
pentru Oenologie de pe langa Academia Ro- 
mana, cu sediul la Iasi. In calitate de cerceta- 
tor, colaboreaza cu scoli cu profil oenologie 
din multe tari, intre care cele din Narbonne, 
Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Ge- 
issenheim, Neustadt, Piacenza, Asti, Porto, 
Lisabona. Lucrari: Enologie (1982); Tratat 
de enologie. I. Vinificatia si biochimia vinului; II. 
Limpezirea, stabilizarea si imbutelierea vinului - 
2 vol. (1985, 1989) s.a. Este membru titular 
al Academiei Romane din 1993. Membru 
corespondent al Academiei Internationale 
a Vinului din 1998, al Accademia Italiana 
della Vita e del Vino din 1986 si al Academie 
Suisse du Vin din 1987. 

Coteanu, Ion 

(6.10.1920, Bucure§ti - 11.12.1997, Bucure§ti) 
Lingvist. A absolvit Literele si Filosofia la 
Bucuresti, s-a specializat la Ecole Pratique 
des Hautes Etudes din Paris. Profesor la 
Universitatea din Bucuresti si director al 
Institutului de Lingvistica si Dialectologie 
din Bucuresti. Lucrari: Elemente de dialectolo- 
gie a limbii romane, 1961; Dictionarul explicativ 
al limbii romane (DEX) in colaborare cu 
Lucretia Mares si Mioara Avram; Dictionarul 
limbii romane (DLR) in colaborare cu Iorgu 
Iordan si Alexandru Graur; Limba romana 
contemporana, 2 vol., 1974-1975; Gramatica de 
baza a limbii romane, 1982; Etimologia si limba 



romana (principii probleme), 1987, in colabo- 
rare cu Marius Sala. Membru fondator si 
presedinte al Societatii de Stiinte Filologice 
din Romania, membru al Societatii de Ling- 
vistica Romanica din Strasbourg. Membru 
al Academiei Romane, 1974, presedinte al 
Sectiei de fllologie, literatura si arte. 

Cotescu, Octavian 

(14.02.1931, Dorohoi - 22.08.1985, Bucure§ti) 
Actor. Casatorit cu actrita Valeria Seciu. A in- 
ceput sa joace teatru inca din liceu, la Iasi. 
A urmat Conservatorul de Arta Dramatica 
din Iasi, 1-a absolvit in 1950, dupa care a fost 
repartizat la Teatrul Bulandra din Bucuresti, 
unde a debutat in 1 95 1 , cu Pddurea dupa A.N. 
Ostrovski. Numeroase roluri in teatru, film, 
teatrul de televiziune si teatrul radiofonic. 
Activitatea de scena a fost dublata si de o 
cariera didactica de profesor universitar la 
IATC, unde a ocupat si functia de rector in 
perioada 1981-1985. A jucat in numeroase 
filme si piese de teatru alaturi de actori ca 
Toma Caragiu, Dem Radulescu etc. Alaturi 
de Coca Andronescu a creat un memorabil 
cuplu de personaje, originar din Lehliu Gara, 
Tanta si Costel, cave a fost prezentat la Televizi- 
unea Romana, in anii 1 970, intr-un miniserial 
de mare succes la public si la critica. Roluri: 
Iubirea e un lucrufoarte mare (1962, miniserial 
TV), Cartierul veseliei (1964), O dragoste lungd 
de-o seard (1963), Diminetile unui baiat cuminte 
(1966), Balul de sdmbata seara (1968), Castelul 
condamnatilor (1969), Asediul (1970), Puterea 
si adevdrul (1971), De ochii lumii (1971, TV), 
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1971), 
Drum in penumbra (1972), Bariera (1972), 
Proprietarii (1973), Taticul (1974, TV), Pacala 
(1974), Muntele ascuns (1974), Capcana (1974), 
Cercul magic (1975), Serenada pentru etajul XII 
(1976), Un orfelin iubea o orfelina (1976, TV), 
Operatiunea „Monstrul" (1976), Instanta amana 
pronuntarea (1976), Gloria nu cantd (1976), Bu- 
nicul si doi delincventi minori (1976), O scrisoare 
pierduta (1977, TV), Impuscdturi sub clar de luna 
(1977), Eu, tu si Ovidiu' (1977), Aurel Vlaicu 
(1977), Iarba verde de acasd (1978), Din nou 
impreund (1978), Vacantd tragicd (1979), Ion: 
Bkstemul pdmdntului, blestemul iubirii (1979), 
Bietul Ioanide (1979), Santaj (1981), Saltimban- 
cii (1981), Inghititorul de sdbii (1981), Castelul 
din Carpati (1981), Un saltimbanc la Polul Nord 
(1982), Raman cu tine (1982), Calculatorul 
marturiseste (1982), Buletin de Bucuresti (1982), 
Aventura sub pamdnt (1982, TV), Un accident 
numit Duffy (1983), Singur de cart (1983), 
Miezul fierbinte al pdinii (1983), O lebada iar- 
na (1983), Pram (1983), serial TV), Escapada 
(1983), Sosesc pasarile cdldtoare (1984), Secretul 
lui Backus (1984), Promisiuni (1985), Casatorie 
cu repetitie (1985) O clipa de ragaz (1985). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 224 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Covaliu 




Octavian Cotescu 



lleana Cotruba§ 



Aron Cotru§ 



Cotiso 

(sec. I T.H.) 

Rege al dacilor din muntii Banatului si Olte- 
nia. Contetnporan cu dotnnia lui Augustus 
in Imperiul Roman. A luptat cu generalul 
roman Marcus Licinus Crassus, trimis la 
Dunare de Octavian Augustus, care 1-a in- 
frant. Lui i-a urmat Thiamarkos. 

Cotlarciuc, Nectarie 

prenume la na§tere Nicolae 
(7.02.1875, Stulpicani, jud. Suceava - 
4.07.1935, Cernauti) 

Mitropolit. A absolvit Teologia si Filosofia 
la Universitatea din Cernauti. Specializare 
la Viena, Bonn, Wurtzburg si Miinchen. 
Diacon si preot al catedralei mitropolitane 
din Cernauti. Profesor de teologie la Uni- 
versitatea din Cernauti. Mitropolit al Bu- 
covinei din 1923 pana la moarte. Delegat 
al Bisericii Ortodoxe la cateva congrese ale 
miscarii ecumenice din Stockholm (1925), 
Lausanne (1927), la Conferinta episcopilor 
anglicani din Palatul Lambeth (1930), la 
Congresul vechilor catolici de la Viena si 
Bonn (1931) s.a. Lucrari: Die Besetzungswe- 
ise der orthodoxen Patriarchalstuhles von Kon- 
stantinopel, Mainz, 1903; Ceva despre reforma 
patronatului Bisericii din Bucovina, 1904; 
Kurhe ubersicht uber die rumanische Bibliologie, 
Viena, 1911; Treptele formal psihologice in 
predicd, 1923. 

Cotovelea, Gheorghe 

(25.10.1933, Bucuresti) 

Balerin. A inceput sa danseze la Ansamblul 
Folcloric al Sindicatelor. A absolvit scoala 
de balet a Floriei Capsali. Prim-solist al 
Operei Romane, alaturi de Gelu Barbu si 
Gabriel Popescu. Roluri in: Coppelia, Calare- 
tul de aramd, Cdlin - file de poveste, Haiducii, 
Romeo si Julieta. Si-a incheiat activitatea in 
1984. Artist Emerit (1964), Meritul Cultural 
(1968), Ordinul Serviciu Credincios in grad 
de Cavaler (2000). 



Cotruba§, lleana 

(9.06.1939, Galati) 

Soprana. A facut parte din Corul Radio la 
9 ani. A absolvit Conservatorul la Bucu- 
resti. A debutat in 1964 la Opera Romana 
din Bucuresti. In 1965 a fost triplu laureata 
(opera, lied, oratoriu) la festivalul din Herto- 
genbosch, Olanda. A cantat la Covent Gar- 
den (Londra), trei ani la Opera din Viena, la 
Opera din Chicago si Metropolitan Opera 
din New York (alaturi de Placido Domingo), 
la La Scala din Milano alaturi de Luciano 
Pavarotti. Roluri in operele lui Verdi, Gou- 
nod, Mozart, Ceaikovski, Bellini, Haydn, 
Donizetti, Puccini. 

Cotru§, Aron 

(21.01.1891, Hasag, jud. Sibiu - 
1.11.1961, Long Beach, California) 
Poet. A studiat Literele la Viena. Atasat de 
presa la Ambasada Romaniei din Varso- 
via, apoi din Roma, Lisabona, Madrid. In 
intervalul 1945-1956 a locuit la Madrid, 
apoi in SUA. Prolegionar. A fost presedinte 
al Asociatiei Romanilor din Spania (din 
1945). Influentat de Verhaeren, Whittman, 
expresionismul german, avand afinitati cu 
poezia sociala, a publicat numeroase volume 
de versuri: Poezii, 1911, debut; Sarbatoarea 
mortii, 1915; Neguri Albe, 1920; In robia lor, 
1927; Printre oameni in mers, 1933; Minerii, 
1938; Rapsodie valahd, 1940; Rapsodie dacd, 
1942, Premiul Societatii Scriitorilor Romani; 
Versuri, 1948; De la Volga la Missisipi, 1956; 
Eminescu, 1959; Cdntecul desteptarii, 1962, 
postum, Cleveland. In tara i-au aparut la 
Bucuresti: Horea, 1984; Versuri, 1985, si, la 
Timisoara, Poezii, 2 vol., 1991. 

Covaliu, Ion Bradut 

(1.04.1924, Sinaia - 29.05.1991, Bucure§ti) 
Pictor. A studiat la Academia de Arte Fru- 
moase din Bucuresti ca elev al lui Jean Al. 
Steriadi. Profesor la Institutul Pedagogic din 
Bucuresti, apoi la Institutul de Arte Plastice. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 225 



& 



31.10.2011 17:22:54 



Cozacovici 




Gheorghe Cozorici 



Gheorghe Cozub 



Nichifor Crainic 




Presedinte al Uniunii Artistilor Plastici. In 
1962 a reprezentat Romania la Bienala de 
la Venetia. Lucrari: Cdderea lui Icar, 1966; 
Galaxie, 1972; Salt in univers, 1972; Intoarcerea 
spre zenit, 1972; Gdnditorul, 1975; Ana, 1976. 
Laureat al Ordinului Meritul Cultural clasa 
a Il-a, 1968, al Ordinului Steaua Romaniei, 
1979; Trionfo, 1981, Italia. 

Cozacovici (Cosacovici), Dimitrie 

(1790, Metsovo, Macedonia - 
31.08.1868, Bucure§ti) 

Istoric si filolog. Aroman. A contribuit la infi- 
intarea primei scoli aromanesti din Macedo- 
nia si a finantat tiparirea lucrarii lui D. Atha- 
nasescu - Romanilii dit drepta Dunarelei (Ro- 
mdnii din dreapta Dunarii), 1865. A fost unul 
dintre fondatorii Societatii Macedo-Romane, 
alaturi de Sideri, Zissu, Iordache Goga (din 
Clisura), Grandea. Membru fondator (1866) 
al Academiei Romane (Societatii Academice 
Romane). Cu numele Cosacovici, apare 
in lucrarea: COSMESCO (C.J.). - Dimitrie 
Cosacovici si aromdnismul. Memoire presente a 
lAcademie Roumaine, 26 martie 1903. 

Cozorici, Gheorghe 

(16.07.1933, Arbore, jud. Suceava - 
18.12.1993, Bucure§ti) 

Actor de teatru si film. A absolvit Institutul 
de Teatru la Bucuresti. Actor la Teatrul 
National din Bucuresti. Roluri: Moartea unui 
artist (1989); Trenul de aur (1987); Ziua Z 
(1985); Ciuleandra (1985); Din prea multd 
dragoste (1985); Furtund in Pacific (1985); Un 
petic de cer (1984); Zbor periculos (1984); Vreau 
sd stiu de ce am aripi (1984); Imposibila iubire 
(1983); Dragostea si revolutia (1983); Comoara 
(1982); Un echipaj pentru Singapore (1981); 
Omul si umbra (1981); Capcana mercenarilor 
(1980); Vdnatoarea de vulpi (1980); Ancheta 
(1980); Detasamentul Concordia (1980); Stele de 
iarnd (1980)! Clipa (1979); Aurel Vlaicu (1977); 
Raul care urea muntele (1977); Urgia (1977); 
Ultimele zile ale verii (1976); Instanta amand 
pronuntarea (1976); Patima (1975); Stefan eel 



Mare - Vaslui 1475 (1974); Fratiijderi (1973); 
Ciprian Porumbescu (1972); Prea mic pentru un 
razboi atdt de mare (1969); Giocondafdrd suras 
(1967); Procesul alb (1965); Pddurea spanzura- 
tilor (1964); Partea ta de vind (1963); Mdndrie 
(1956). 

Cozub, Gheorghe 

(30.08.1937, Cuhure§tii de Sus, Basarabia - 
17.04.2009, Chi§inau) 

Agronom. A absolvit Scoala de Vinificatie si 
Viticultura din Chisinau si Institutul Indus- 
triei Alimentare din Odedsa, Ucraina. A fost 
inginer-tehnolog la fabrica de vinuri din Ca- 
zaclia, Ceadar-Lunga, apoi director adjunct 
al Directiei generale pentru viticultura si 
vinificatie a Ministerului Industriei Alimen- 
tare a Moldovei, vicepresedinte al Asociatiei 
Moldvinprom, viceministru al Viticulturii si 
Vinificatiei, director general al Fabricii de 
Vinuri S.A. Imperial Vin din rn. Cantemir, 
presedinte al Uniunii Producatorilor si 
Exportatorilor de Vinuri din Moldova. Este 
fondator al tehnologiei complexe de produ- 
cere a vinului de tip „Heres", implementata 
in Moldova, Ucraina, Rusia si Bulgaria, 
autor al tehnologiei de producere a 50 de 
vinuri si coniacuri. Este initiatorul Legii viei 
si vinului, 1994. Distins cu titlul de Oenolog 
Emerit al Frantei, cu ordinele Insigna de 
Onoare, Drapelul Rosu de Munca, Gloria 
Muncii, Ordinul Republicii, dublu laureat 
al Premiului de Stat al RM. Membru cores- 
pondent al Academiei de Stiinte a Moldovei. 

Crainic, Nichifor, nume la na§tere Ion Dobre 
(22.12.1889, Bulbucata, jud. Ilfov - 
20.08.1972, Mogo§oaia) 

Poet si eseist. A absolvit Teologia la Bucu- 
resti si s-a specializat la Viena (teologie ca- 
tolica si filosofie). A fost profesor de teologie 
la Chisinau si Bucuresti. A condus ziarul 
legionar Calendarul (1932-1933). Creatorul 
curentului gandirist axat pe autohtonism. 
Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, te- 
olog, secretar general la Ministerul Cultelor 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 226 



& 



31.10.2011 17:22:55 



Crasnaru 



in guvernul legionar. A condus saptamanalul 
de extrema dreapta Sfarma Piatrd si revista 
Gdndirea. A stat ascuns la Sambata de Sus 
(1944-1947). A facut inchisoare la Aiud 
(1947-1962). A scris versuri traditionaliste: 
Sesuri natale, 1916; Darurile pamdntului, 1920; 
Cdntecele patriei, 1925; Taradepesteveac, 1931. 
A obtinut Premiul National pentru Poezie 
(1930). A teoretizat ortodoxismul si gandi- 
rismul, incercand sa cupleze trenul politicii 
romanesti la acela al fascismului italian, 
mizand pe radacinile latine comune: Puncte 
cardinale in haos r 1936; Ortodoxie si etnocratie, 
1938; Nostalgia Paradisului, 1940. O selectie 
de Poezii alese, 1914-1944 a aparut in 1990 
(postum), iar versuri inedite din inchisoare, 
cu titlul Soim peste prdpastie, tot in 1990. 
Memoriile, vol. 1, cu titlul Zile albe, zile negre, 
au aparut in 1991. Doctor Honoris Causa 
al Universitatii din Viena (1940), laureat la 
Premiului National pentru Poezie (1930), 
membru al Academiei Romane (1940-1946), 
repus in drepturi in 1995. 

Craciun, Emil 

(22.05.1896, la§i - 3.04.1976, Bucure§ti) 
Medic. A absolvit Medicina la Bucuresti, s-a 
specializat la Berlin, in SUA (universitatile 
Hopkins si Harvard) si la Paris. Conferentiar 
de citologie clinica la clinica medicala con- 
dusa de Daniel Danielopolu. A pus bazele 
primului institut oncologic din Romania, 
la Cluj, al carui director a fost (1931-1932). 
Profesor la Institutul de Medicina si Far- 
macie din Bucuresti, director al Institutului 
Dr. Victor Babes. A innintat Societatea 
Anatomica (1937) si Analele Institutului Victor 
Babes (1938). Contributii in domeniul trata- 
rii cancerului. Lucrari: Probleme de oncologic, 
1953; Introducer e in morfologia patologicd, 1958; 
Informatica in munca de spital, 1971. Membru 
al Academiei de Stiinte Medicale din Ro- 
mania, al Societatii de Biologie din Paris, al 
Societatii Patologice Germane, al Societatii 
Regale de Medicina din Londra. Membru 
corespondent al Academiei Romane (1963). 

Craciun, Victor 

(16.07.1934, Durle§ti, azi Tn mun. Chi§inau) 
Critic si istoric literar. Doctor in filologie 
(1973). A absolvit Scoala Normala Vasile 
Lupu si Facultatea de Istorie si Filologie a 
Universitatii din Iasi (1952-1956). A fost sef 
de sector si secretar general al Radiodifu- 
ziunii Romane. Este presedinte fondator al 
Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor 
de Pretutindeni si secretar executiv al Con- 
gresului spiritualitatii romanesti. Lucrari: 
Tdietorii de lemne (1949); Eminescu la radio 
(1970); Efigia literard a lui Mihai Eminescu 




Grigore Crainiceanu 



(1971); Mihai Eminescu - un veac de nemurire 
(vol. I, 1990; vol. II, 1991), Eminescu regasit 
(1998), Eminescu - „lcoana stelei" (2000), 
Eminescu si Veronica (roman documentar, 
2000), Eminescu, Stefan eel Mare, Putna (2004). 
Este unul dintre coordonatorii, coautorii, 
antologatorii, autorii de prefete si de aparat 
critic ai Corpusului Eminescu in 10 volume, 
lansat de editurile Litera (Chisinau) si David 
(Bucuresti) in 1999. Preocupat de viata si 
creatia lui Constantin Brancusi: Brdncusi 
vazut de Milita Petrascu, Constantin Antonovici, 
VG. Paleologu, 2001 .' 

Crainiceanu, Grigore 

(20.07.1852, Bucure§ti - 1.10.1935, Bucure§ti) 
Politician si general de divizie. A participat 
la Razboiul de Independents (1877-1878) 
si la Primul Razboi Mondial (de reintregire 
nationala, 1916-1918). A fost ministru de 
Razboi (1909-1910) in Guvernul Ion I.C. 
Bratianu, succedandu-i ministrului interi- 
mar de razboi, Toma Stelian. A fondat Revista 
armatei (1883) si Cercul publicatiunilor militare 
(1889). A indeplinit functia de comandant 
al Armatei II (26 august - 26 septembrie 
1916). A fost membru al Academiei Romane 
(1911). 

Crasescu, Victor, nume la na§tere §tefan 
Crasiuc, a semnat §/ §tefan Basarabeanu 

(16.10.1850, Chi§inau - 1917, Bucure§ti) 
Medic si scriitor. A absolvit Medicina la Bu- 
curesti. A ramas pentru proza scurta pe care 
a scris-o, notabila prin surprinderea veridica 
a amanuntelor cu mijloace stilistice foarte 
reduse: Schite si nuvele, 4 vol., 1893. A lasat 
si romane: Ovreiul, 1899, pline de pitoresc. 

Crasnaru, George Emil 

(30.08.1941, Bucure§ti) 

Bas-bariton. A absolvit Conservatorul la 
Bucuresti ca elev al lui Petre Stefanescu 
Goanga. Specializare la Pesaro, Italia. Prim- 
solist la Opera Romana (1970-1980). Intre 
1980 si 1987 a fost angajat la Teatrul de 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 227 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Creanga 







s^/ 



George Emil Crasnaru 



Ion Creanga 



Mioara Cremene 



Petru Cretia 




Stat din Wiesbaden, iar intre 1987 si 1991 
a fost prim-solist la Teatrul de Stat din Saar- 
briicken. Profesor la Facultatea de Muzica 
din Dtisseldorf. A cantat la Scala din Milano, 
la Montreal, Toronto, in Bulgaria, Cehoslo- 
vacia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria, Rusia, 
Franta, Italia, Portugalia, Spania, Finlanda, 
Austria, Suedia, Argentina, Chile, Ecuador, 
Peru, Venezuela, China, Coreea si Japonia. 
Roluri: Baronul Ochs din Cavalerul rozelor, 
Boris din Lady M., Wotan si Hagen din Inelul 
Nibelungilor, Barak din Femeiafdrd umbra; Don 
Carlos de Verdi, unde a interpretat rolurile 
Marele Inchizitor si Calugarul, sub bagheta 
lui Franco Zeffirelli. A castigat premiul I al 
concursului George Enescu in 1970, iar apoi 
premii la concursurile Bach-Wettbewerb 
(Leipzig, 1972), Hertogenbosch (1972) si 
Marele Premiu al Concursului Florent Marcil 
(Montreal, 1973). Este detinatorul medaliei 
Gottlob Frick. 

Creanga, Ion 

(1.03.1837 sau 1839, Humulesti, jud. Neamt - 
31.12.1889, Iasi) 

Scriitor. A facut Scoala Normala Vasile Lupu 
din Iasi, condusa de Titu Maiorescu, apoi 
Teologia la Iasi. A fost diacon si invatator. 
A scris prima aritmetica si primul abecedar 
cu alfabet latin din Moldova. Eminescu 1-a 
dus la Junimea. Este eel mai mare maestru 
al stilului oral paremiologic (deci folosind 
ziceri si proverbe). A scris basme si povesti 
centrate pe universul rural: Punguta cu doi 
bani, 1875; Copra cu trei iezi; Povestea lui Harap 
Alb, 1877; Ivan Turbincd; Ddnild Prepeleac; 
evocari ale universului copilariei: Amintiri 
din copilarie; Anecdote, 1881-1888. Este con- 
siderat un Rabelais al romanilor. Membru 
post-mortem al Academiei Romane (1948). 

Cremene, Mioara 

nume la na§tere Maria Elena Gorea 

(6.09.1923, Bucuresti) 

Poeta. A absolvit Pedagogia si Psihologia la 

Universitate si Actoria la Institutul de Teatru 



din Bucuresti. A facut parte din cercul Vietii 
romdnesti. Plecata la Paris dupa 1969 si reve- 
nita dupa 1989. Lucrari: Magazinul de mirese 
si alte poezii, 1 966; Mdrirea si deedderea planetei 
Globus,^ 1968; Odioasa crimd din Carpathia, 
1 995; Intdmplari din orase depdcld, proza, 2002; 
Dictionar initiatic al Ordinelor cavaleresti, 2008. 

Cretianu (Cretzianu), George 

(3.10.1829, Bucure§ti - 6.08.1887, Constanta) 
Poet. A plecat la Paris in 1848 cu o bursa 
acordata de Guvernul Provizoriu spre 
a studia Dreptul si Literele, ceea ce a si 
facut, in ciuda suspendarii bursei. Alaturi 
de Al. I. Odobescu a avut un rol de seama 
in innintarea Societatii Romania Juna si a 
revistei cu acelasi nume la Paris in 1851. 
S-a intors in tara in 1853, dupa ce vizitase 
Elvetia si Italia. Unionist. Director al Ban- 
cii Romane. A publicat la Revista Carpatilor 
(1860-1861) si Albina Carpatilor (1877-1880, 
Sibiu). Ministru la Departamentul Dreptatii, 
ministru al Cultelor (1862). A scris versuri 
sentimentale: Melodii intime, 1854, si patri- 
otice: Patrie si libertate, 1879. Membru de 
onoare al Academiei Romane (1882). 

Cretia, Petru 

(21.01.1927, Cluj - 16.04.1997, Bucuresti) 
Poet si eseist. A absolvit Literele si Filosofia 
la Bucuresti (limbi clasice). Profesor de filo- 
logie clasica la Universitatea din Bucuresti. 
A scris versuri de orientare filosofica: Norii, 
1979; Pasdrea Phoenix, 1986, si eseuri literare: 
Poezia, 1983. A tradus Margueritte Yoarce- 
nar - Povestiri orientale, 1993, Premiul Uniunii 
Scriitorilor. A facut parte din colectivul care 
a continuat editia Perpessicius de Opere a 
lui Minai Eminescu si a incheiat-o. Premiul 
revistei Manuscriptum pe 1 990 pentru Poesii, 
(editia 1883) de Mihai Eminescu. 

Cretu, Igor 

(21.03.1922, Vladimiresti, Basarabia) 
Scriitor. Descendent dintr-o familie de in- 
telectuali cu radacini in partile Fagarasului. 
A absolvit liceul B.P Hasdeu din Chisinau si 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 228 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Cristea 




Igor Cretu 



Michael Cretu 



Anastasie Crimea 



cursurile Scolii Militare din Bacau. A luptat 
pe frontul de vest al celui de-al Doilea Razboi 
Mondial. Dupa razboi a absolvit Facultatea 
de Istorie si Filologie a Universitatii de Stat 
din Chisinau (1951). Specializare la Institu- 
tul de Literatura Maxim Gorki din Moscova 
(1958). A lucrat la Editura de Stat a Moldo- 
vei, a fost consilier la Uniunea Scriitorilor 
din Moldova (1 954-1 956, 1964-1966), sef 
de sectie, apoi secretar general de redactie 
la revista Nistru (1956-1964). A tradus din 
rusa: M. Gorki {Copildria, 1950; Universitdtile 
mele, 1951), Mihail Solohov {Pe Donul linistit, 
1955; Pamant destelenit, 1962), N. Gogol {Su~ 
fletemoarte, 1954), din A.S. Puskin, N. Nekra- 
sov, S. Esenin, A. Blok, S. Rustaveli. Realizari 
notabile ale traducatorului sunt versiunile 
romanesti ale basmului Micul print (1965) 
si romanului Pdmdnt al oamenilor (1989) de 
Antoine de Saint Exupery. Este autor de 
antologii si culegeri de traduced proprii: 
Din poetii lumii (1969, 1981, 1992, o editie 
completata apare in 1996 la Bucuresti), Sd vd 
spund mosul... (1981), Arborele frdtiei (1984), 
Biblia pentru copii: povestiri biblice cu ilustratii 
(1992, in colaborare). 

Cretu, Michael, pseudonim Curly M.C. 
(18.05.1957, Bucure§ti) 

Muzician. Ascendenta austriaca. Plecat la 
Paris cu familia in 1965. A absolvit Aca- 
demia de Muzica din Frankfurt. A scris 
melodii si a fost producator pentru Frank 
Farin, Boney M, Milli Vanilli, Moti Specia, 
formatii celebre. Este autorul Proiectului 
Enigma de muzica electronica si fondatorul 
Studiourilor ART de la Ibiza. A cantat si 
singur ori impreuna cu Jens Gad (albumul 
Trans Atlantic Airwaves, Diew Chinesiche Ma- 
tter, A Posteriori). A scris, pentru Studiourile 
Paramount, muzica la Silver. 

Crihan, Anton 

(10.07.1893, Sangerei, Basarabia - 

1993, Saint Louis, SUA) 

Avocat, economist, politician. A absolvit 

liceul la Balti si Facultatea de Economie la 



Odessa. Specializare la Sorbona. Deputat 
in Sfatul Tarii si in Parlamentul Romaniei, 
a fost conducator al Comisiei agrare si al 
institutiei de stat Casa Noastra, care a in- 
faptuit reforma agrara in Basarabia. A predat 
la Universitatea din Iasi si la Facultatea de 
Agronomie a universitatii iesene, cu sediul 
la Chisinau. A fost numit de doua ori subse- 
cretar de stat. In noiembrie 1944 era delegat 
de Comitetul Basarabenilor pentru a pleca 
in strainatate in vederea apararii Basara- 
biei, ceea ce a si facut, incepand din 1948, 
ajungand la Paris in iulie 1949 si in SUA in 
octombrie 1951. 

Crimea, Anastasie 

nume la na§tere Crimea Hie 
(1560, Suceava - 19.01.1629, Suceava) 
Calugar la Putna, adept al unirii f acute de 
Mihai Viteazul, a fost numit episcop de Ra- 
dauti cu prilejul intrarii acestuia in Moldova, 
retras apoi la Dragomirna, unde a ediflcat o 
biserica si a creat o scoala de miniaturisti. 
A impodobit cu miniaturi peste 25 de ma- 
nuscrise de cult - tertaevangheliare, litur- 
ghiere - si a fost primul om al bisericii care 
si-a facut autoportretul. Ca om de cultura in 
sens larg, a optat pentru relatia dintre text 
si imagine pentru transmiterea sensurilor 
ascunse ale mesajului, ceea ce face din el un 
precursor al modernitatii. 

Cristea, Alexandru 

(13.12.1890, Chisjnau - 27.11.1942, Chisjnau) 
Profesor de muzica, dirijor de coruri si 
compozitor. Studii: scoala muzicala din 
Chisinau si Conservatorul Unirea. A activat 
ca profesor de muzica si diacon la Otaci 
(langa Soroca) siTatarbunar (Cetatea Alba). 
Profesor de muzica si conducator de cor la 
Liceul Eparhial de Fete, Chisinau. A corn- 
pus muzica corala, este autorul celebrului 
cantec „Limba noastra" (pe versurile lui 
A. Mateevici), care astazi este imnul Repu- 
blicii Moldova. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 229 



& 



31.10.2011 17:22:55 



Cristea 





Eugen Cristea 



Cristea, Eugen 

(18.04.1952, Bucuresti) 

Actor de teatru si film. A urmat studii 
teatrale, absolvind IATC la Bucuresti in 
anul 1976. In perioada 1976-1980 a'jucat 
la Teatrul National din Timisoara. Din 
1980, joaca pe scena Teatrului National 
din Bucuresti. Interpreteaza numeroase 
roluri de film, teatru de televiziune si teatru 
radiofonic, este prezentator si realizator de 
emisiuni TV, regizeaza si compune ilustratia 
muzicala a unor piese de teatru, publica un 
volum personal de proza si traduce litera- 
tura beletristica. Roluri in: Nu suntem ingeri 
de Paul Ioachim; A cincea lebddd de Paul 
Everac; Comedia erorilor de William Shakes- 
peare; Moftangiii dupa I.L. Caragiale; Numele 
trandafirului dupa Umberto Eco; Goana dupd 
fluturi de Bogdan Amaru; Noaptea regilor de 
William Shakespeare; Anton Pann de Lucian 
Blaga. Are o bogata activitate in televiziune, 
incepand din 1961: joaca teatru de televizi- 
une (Arhipelagul Lenoir; Muscata din fereastrd) , 
este prezentator si corealizator al emisiuni- 
lor Feriti-vd de mdgdrus] (1990-1997), Ghici 
cine vine la mine? (1 998-1 999), Ceaiul de la or a 
5 (1 996-1 999), KM, Riki, Miki, Area Marinei, 
Personalul de Costinesti (2001). Compozitor 
al ilustratiei muzicale a pieselor: Autograf, 
Harababura, Campionul, Nero si Seneca. Pie- 
se muzicale proprii pentru copii: Caseta 
Country (compilatie), cu doua compozitii 
proprii; caseta Nu vd feriti de mdgdrus!; ca- 
seta Soldat cdzut din iubire - caseta de autor, 
versuri George Arion, compozitii originale. 
Concerte cu propria trupa, ATELIER, de 
folk-rock-blues la Terasa Actorilor, Casa 
Eliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar, 
aparitii la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima, 
Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 si 
2000). Concerte cu trupa Harvest of Soul, 
concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vara 
(2001), Buftea. Compozitii originale: Eugen 
Cristea, solist vocal si chitara: Vdnzdtorul 
de zdmbete, 2003; Masindria rock and roll de 
Norman Spinrad; Nona printi din Amber de 



Roger Zelazny; Trecdnd prin flacdrd de Nor- 
man Spinrad; Ingerii cancerului de Norman 
Spinrad; Cuvinte cdtre revolutionari de Ernesto 
Che Guevara. Societar de onoare al Teatru- 
lui National I.L. Caragiale din Bucuresti. 

Cristea, Miron nume la na§tere Elie Cristea 

(20.07.1868, Toplita, jud. Harghita - 
6.03.1939, Cannes, Franta) 
Primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ro- 
mane, om de cultura. A absolvit Institutul 
Teologic la Sibiu, Literele si Filosofia la Bu- 
dapesta, s-a calugarit in 1902 la Hodos-Bo- 
drog, cu numele Miron. Redactor la Telegra- 
ful romdn, presedinte al Despartamantului 
Sibiu al ASTRA. A colaborat la Tribuna, Fa- 
milia, Gazeta de Transilvania, Luceafdrul (Bu- 
dapesta) s.a. Ca episcop al Caransebesului 
a aparat si fortiflcat invatamantul in limba 
romana din Banat. Luptator pentru Marea 
Unire a romanilor, a devenit membru de 
onoare al Academiei Romane (1919), fiind 
ales mitropolit al Romaniei Mari (1919). 
A organizat Biserica Romana ca Patriarhie, 
a publicat Biblia tradusa de Gala Galacti- 
on, considerata de multi necanonica din 
cauza poeticitatii ei, si a publicat culegeri 
de folclor. A facut parte din regenta care a 
condus Romania (1927-1930) si a indepli- 
nit functia de prim-ministru (1938-1939), 
spre a tine echilibrul politic in Romania 
intr-o perioada cand se anunta izbucnirea 
celui de-al Doilea Razboi Mondial. Lucrari: 
Proverbe, maxime, asemdndri si idiotisme, co- 
lectate din graiul romanilor din Transilvania si 
Ungaria, 1901; Principii fundamentale pentru 
organizarea unitard a Bisericii Ortodoxe Roma- 
ne, 1920 s.a. Membru de onoare al Acade- 
miei Romane (1919). 

Cristea, Valeriu 

(15.01.1936, Arad - 23.03.1999, Bucuresti) 
Critic literar. A studiat Filologia la Cluj si Bu- 
curesti. A fost redactor la Gazeta literard si la 
Romania literard. S-a ocupat de interpretarea 
operei unor autori, dar a scris si studii de- 
dicate unor probleme teoretice: Interpretdri 
critice, 1970, debut; Tdndrul Dostoievski, 1971; 
Pe urmele lui Don Quijote, 1 974; Domeniul cri- 
ticii, 1975; Spatiul in literaturd, 1979, Premiul 
Uniunii Scriitorilor; Dictionarul personajelor 
lui Dostoievski, 1983; Fereastra criticului, 1987; 
Dupd-amiaza de sdmbdtd, 1988, memoria- 
listica, Premiul Asociatiei Scriitorilor din 
Bucuresti; Despre Creangd, 1989, Dictionarul 
personajelor lui Creangd, 1999. A scrie, a citi, 
1992, atesta acele trasaturi care-1 vor face pe 
autor sa-si defmeasca, dupa 1989, pozitiile 
ca intelectual de stanga. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 230 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Cristescu 




Valeriu Cristea 



Constantin Cristescu 



Eugen Cristescu 



Gheorghe Cristescu 



Cristescu, Constantin 

(1866, Pite§ti - 1923, Bucure§ti) 
General. Comandant al Academiei Militare 
din Bucuresti (1910-1912). In mai multe 
randuri sef al Marelui Stat Major al Arma- 
tei: 03.12.1913-01.04.1914; 01.04.1918- 
28.10.1918; 01.04.1920-08.05.1923. In 
timpul Primului Razboi Mondial a fost ge- 
neral de divizie si a condus Armata de Nord 
(a IV-a), apoi Armata I (1916-1917). Alaturi 
de Eremia Grigorescu a condus ofensiva de 
la Marasesti, aparand Moldova si impiedi- 
cand trecerea armatelor germane spre Odes- 
sa. O strada din Bucuresti ii poarta numele. 

Cristescu, Eugen 

(3.04.1895, Groze§ti, com. Oituz, jud. Bacau - 
12.06.1950, Vacare§ti) 

Seful Sigurantei Romane. A absolvit Semi- 
narul Teologic si Dreptul la Iasi. Al doilea 
sef, dupa Mihail Moruzov (eliminat de Ion 
Antonescu din fruntea Serviciului Special de 
Informatii - SSI). A actionat in plan extern 
contra URSS, iar in plan intern contra co- 
munistilor si legionarilor, dar cu prudenta, 
nu prin masuri definitive. A supravegheat 
agentiile straine din Romania: germane 
(erau 11), bulgare, maghiare, americane, bri- 
tanice. A fost condamnat la moarte in proce- 
sul lui Ion Antonescu si, in urma interventiei 
lui Lucretiu Patrascanu la regele Mihai, i-a 
fost comutata pedeapsa in inchisoare pe via- 
ta. SSI s-a transformat, in 1948, in Directia 
Generala a Securitatii Poporului (DGSP). 

Cristescu, Gheorghe 

(10.10.1882, Copaci, jud. Ilfov, azi jud. Giurgiu - 
29.11.1973, Bucure§ti) 

Om politic. In tinerete a facut, apoi a vandut 
plapumi. Poreclit Plapumaru. Activin cercu- 
rile socialiste din 1898, membru al PSDMR 
din 1899, din 1900 membru al cercului 
Romania Muncitoare condus de Cristian 
Racovski. Pana in 1910, la aparitia PSDR, 
a fost unul dintre liderii Uniunii Socialiste 
din Romania. Adept al intrarii Romaniei in 



Primul Razboi Mondial de partea Antantei. 
Arestat in 1918 in grupul Constantin Titel 
Petrescu. In 1919 a reprezentat Partidul 
Socialist in Parlamentul Romaniei, nevali- 
dat de Parlament, dar considerat membru 
de drept. La Congresul Kominternului de 
la Moscova a votat, alaturi de Dobrogeanu 
Gherea si loan Flueras, contra tezelor lui 
Lenin de internationalizare a controlului 
asupra miscarilor nationale de stanga. In 
1921 a fost ales secretar general al nou-for- 
matului Partid Comunist Roman. A fost im- 
potriva secesiunii Romaniei prin declararea 
unilaterala a separarii de tara a provinciilor 
Basarabia, Bucovina, Transilvania si Dobro- 
gea de sud, asa cum se hotarase in Federatia 
Comunista Balcanica la Conferinta din 1 923 
la Viena. Ca urmare a hotararii aceleiasi 
federatii, a fost exclus din partid in 1926, la 
cererea lui Marcel Pauker. A creat Partidul 
Socialist al Muncitorilor (1928), din care 
a facut parte si Stefan Voitec. Litre 1950 si 
1954 a fost arestat si trimis la Canal, dupa 
care n-a mai avut nici o functie. Reabilitat de 
Nicolae Ceausescu. 

Cristescu, Nicolae Dan 

(17.02.1929, Chelmeti, azi Ucraina) 
Matematician. A absolvit Matematica si Fi- 
zica la Universitatea din Bucuresti. Profesor 
la Facultatea de Matematica a Universitatii 
din Bucuresti, rector al Universitatii (1990- 
1992). Profesor invitat la Baltimore, Phila- 
delphia, Gainesville (Florida). Contributii 
in domeniul viscoplasticitatii, propagarii de 
unde, al mecanicii materialelor compozite. 
Pionier in domeniul teoriei plasticitatii in 
Romania. Lucrari: Probleme dinamice in teoria 
plasticitatii, 1958; Mecanica firelor extensibile, 
1964; Mecanica rocilor - Aspecte reologice, 
1990; Viscoplasticity of Geomaterials, 1994. 
Membru in Comitetul European de Me- 
canica, membru al Societatii Americane a 
Inginerilor Mecanici. Membru al Academiei 
Romane (1992). 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 231 



^ 



31.10.2011 17:22:55 



Cristescu 




Alibis* 




Romulus Cristescu 



Florica Cristoforeanu 



Cristescu, Romulus 

(4.08.1928, Plole§ti) 

Matematician. A absolvit Facultatea de Sti- 
inte la Bucuresti. Profesor la Facultatea de 
Matematica a Universitatii din Bucuresti. 
Specialist in analiza matematica, cibernetica. 
Director la Institutul de Matematica al Aca- 
demiei Romane (1973-1975). Lucrari: Spatii 
liniare or donate, 1959; Application on Theory of 
Distributions, 1973; Topological Vector Spaces, 
1977; Structuri de ordine in spatii liniare norma- 
te, 1988. Presedinte al Comitetului National 
Roman de Matematica. Membru titular (din 
1990) al Academiei Romane. 

Cristi, Vladimir 

(1880, Tele§eu, jud. Orhei, Basarabia - 
1956, Vacare§ti, Romania) 
Om politic. Se trage din Cristea caminarul, 
boier moldovean atestat in veacul al XV-lea. 
A absolvit Facultatea de Drept la Univer- 
sitatea din Moscova si Facultatea de Agro- 
nomie la Paris, unde a facut si o scoala de 
pilotaj. In 1917 a fost comisarul gubernial 
al Basarabiei. A fost deputat in Sfatul Tarii. 
A votat Unirea. Director general al Interne- 
lor in Guvernul Republicii Moldovenesti. 
Deputat in Parlamentul Romaniei si minis- 
tru pentru Basarabia in Guvernul Nicolae 
Iorga (1931-1932). Primar al Chisinaului in 
perioada 1938-1940. In 1944 se refugiaza 
in Austria, unde este arestat de NKVD, pe 
cand incerca sa-1 contacteze pe Argetoianu. 
Dus in URSS, iar mai apoi detinut la inchi- 
soarea Vacaresti, unde a si decedat. Distins 
cu ordinele (rusesti) Sfantul Vladimir, 
Sfantul Gheorghe si (romanesti) Meritul 
Cultural, Ferdinand in grad de Comandor, 
Coroana Romaniei in grad de Ofiter, Meda- 
lia Aviatica. 

Cristoforeanu, Florica 

(16.05.1887, Ramnicu Sarat - 

1.03.1960, Rio de Janeiro) 

Mezzosoprana. A absolvit Conservatorul 

din Milano, ca eleva a lui Bordilla, Filippi si 



Vaneri. Solista in Compania Lirica Romana 
condusa de Constantin Grigoriu, in mai 
multe trupe din Milano, Roma si Torino. 
A obtinut un contract la La Scala, in Mi- 
lano. Turnee in Buenos Aires, Danemarca, 
Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia 
s.a. Roluri: Manon de Jules Massenet, Car- 
men de Georges Bizet, Salomea de Richard 
Strauss si Fra Gerardo de Ildebrando Piz- 
zetti. I-a aparut postum la Bucuresti, 1964, 
volumul Amintiri din cariera mea lirica. O 
strada din Bucuresti si Casa de Cultura din 
Rm. Sarat ii poarta numele. 

Cristoiu, Ion 

(16.11.1948, Gage§ti, jud. Vrancea) 
Istoric literar si ziarist. A absolvit Faculta- 
tea de Filosofie la Cluj si a facut parte din 
cercul revistei Echinox. Analist politic. A fost 
redactor si redactor-sef la diverse publicatii: 
Scdnteia tineretului, Luceafarul, Teatru, Echin- 
ox, Viata studenteascd. A infiintat Suplimentul 
literar al Scdnteii Tineretului (SLAST) (1982- 
1989). Dupa 1989 a intemeiat publicatiile 
Baricada, Evenimentul zilei, Zig-Zag, JKzi, His- 
toria, a fost editorialist la National, a condus 
Cotidianul, Historia, fiind si proprietar de 
edituri. Scrie cronici literare si proza scurta: 
Personaje de rezervd, 1985; Lumea literaturii, 
1986; Povestitorii 1988; Lumea vazuta de un 
romdn rupt in fund • Note de cdldtorie satirice, 
1995; Un pesimist la sfdrsit de mileniu, 1999; 
Istoria ca telenovela, 2 vol., 2003; De la o 
lovitura de stat la alta, 2006. Moderator al 
emisiunii de televiziune cu caracter cultural 
si politic „Zig-zag cu Ion Cristoiu" (Antena 
3, 2007-2009). Membru de onoare al Aca- 
demiei Oamenilor de Stiinta. 

Crisan, nume la na§tere Marcu Giurgiu 

(1733, Vaca, azi Cri§an, com. Rabita, 

jud. Hunedoara - 1785, Alba lulia) 

Taran. Conducator al rascoalei taranesti 

din Transilvania din 1784-1785. A strans 

rasculatii din Muntii Zarandului si i-a dus 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 232 



& 



31.10.2011 17:22:56 



Cubreacov 




c 




Cri§an 



Ov. S. Crohmalniceanu 



la Campeni, unde au afluit si ceilalti, adusi 
de Closca si Horea (1784). Au atacat armata 
austriaca la Brad si Halmagiu. Prins si inchis 
la Alba Iulia, s-a sinucis in inchisoare, su- 
grumandu-se de curelele de la opinci. 

Crohmalniceanu, Ov(id) S. 

nume la na§tere Moise Crohmalnik 

(16.08.1921, Galati - 28.04.2000, Berlin) 
Critic si istoric literar. A absolvit Politeh- 
nica din Bucuresti. Redactor-sef adjunct la 
Viata romaneascd si Gazeta literard, profesor 
la Universitatea din Bucuresti. Membru al 
Comisiei scriitorilor europeni, membru al 
Sectiei romane si al Comitetului de Directie 
al PEN Clubului. S-a ocupat de fenomenul 
literar contemporan: Cronici si articole, 
1955, Premiul de Stat, a scris monogram: 
Liviu Rebreanu, 1954; Lucian Blaga, 1963, si 
sinteze: Literatura romdnd intre cele doud rdz~ 
boaie mondiale, 3 vol., 1967-1975; Literatura 
romdnd si expresionismul, 1978; Pdinea noastrd 
cea de toate zilele, 1981; Istorii insolite, 1980; 
Alte istorii insolite, 1986; Al doilea suflu, 1989. 
In 1992 s-a stabilit in Germania, la Berlin, 
unde a publicat, impreuna cu Klaus Heit- 
mann, Cercul Literar de la Sibiu si influenta 
cataliticd a culturii germane, apoi la Bucuresti 
Evreii in miscarea de avangardd romaneasca, 
2001 (postu'm). 

Cruceanu, Paulina 

nume la na§tere Grossman 
(26.02.1865, la§i - 24.11.1921, Bucure§ti) 
Farmacista. A absolvit Scoala Superioara 
de Farmacie din Bucuresti, apoi Facultatea 
de Medicina din Bucuresti, ca eleva a lui 
Emanoil Bacaloglu, Iacob Felix s.a. A lucrat 
ca farmacista in diverse spitale din Moldova, 
iar in 1917 este numita sefa Depozitului 
de medicamente din Iasi. La terminarea 
razboiului este delegata de conducerea 
Casei Centrale sa inventarieze si sa trans- 
pose Depozitul de medicamente din Iasi 



la sediul celui din Bucuresti, cele doua re- 
uniflcandu-se in 1918. Ramane sefa acestui 
depozit pana in 1920. A fost prima femeie 
din Romania care a reusit sa ocupe un post 
echivalent cu al unui barbat. 

Crupenschi, Tudor 

V. Krupenski, Tudor 

Csaki Mihail sau Mihail Valahul 

de origine romana 
(1490-1527, Huszt, Ungaria) 
Invatat. Catolic. Inaintasii sai, din partile 
Bihorului, primisera la 1268, pentru merite 
militare, titlul de cavaleri. A facut studiile 
la Cracovia si a ajuns in 1543 protopop de 
Crasna si canonic de Alba Iulia. In 1550 e 
numit secretar al reginei Isabella, vaduva 
lui loan Zapolya, si educator al fiului aces- 
tuia, loan Sigismund, impartasind soarta 
familiei Zapolya si la bine si la rau. Dupa 
moartea Isabellei (20 septembrie 1559) si 
accederea la tron a lui loan Sigismund- 
Zapolya a devenit foarte influent. In 1564 
este loctiitor (locumtenens) al principelui 
Trans ilvaniei, cu care va vizita Sibiul de 
cateva ori. A ajutat pe Gaspar Heltai (din 
Cisnadie), renumit tipograf, sa tipareasca 
Biblia in limba maghiara. 

Cubreacov, Vlad 

(24.09.1955, Crihana Veche, Republica Moldova) 
Om politic. A absolvit Facultatea de Jurnalism 
a Universitatii de Stat din Moldova. A fost 
sef al Departamentului Culte din cadrul 
Ministerului Culturii si Cultelor. Deputat 
in Parlamentul Moldovei (si vicepresedinte 
al Comisiei parlamentare pentru Politica 
Externa si Integrare Europeana), viceprese- 
dinte al Partidului Popular Crestin Democrat 
si liderul acestui partid la Adunarea 
Parlamentara a Consiliului Europei. Militant 
pentru recunoasterea Mitropoliei Basarabiei. 
Presedinte al Fundatiei pentru Democratie 
Crestina, al Asociatiei Rasaritul Romanesc 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 233 



& 



31.10.2011 17:22:56 



Cuciureanu 




f. 



mm 




Dimitrie Cuclin 



Gheorghe Cucu 



din Republica Moldova pentru sprijinirea 
diasporei, al Fratiei Ortodoxe Romane din 
Republica Moldova si al Institutului pentru 
Dezvoltare Regionala si Administrative 
Durabila (IDRAD). 

Cuciureanu, Gheorghe 

(1814, Boto§ani - 10/22.01.1886, la§i) 
Medic si om politic. In perioada 17 ianuarie - 
23 mai 1861 a indeplinit functia de ministru 
al Cultelor in guvernul condus de Anastasie 
Panu de la Iasi. A organizat serviciul sanitar 
al Romaniei Mici. Membru de onoare (din 
1871) al Academiei Romane. 

Cuclin, Dimitrie 

(24.03.1885, Galati - 7.02.1978, Bucure§ti) 
Compozitor, muzicolog, scriitor. Tatal, 
Constantin C, a absolvit seminarul Teo- 
logic la Ismail, Basarabia, si Conservatorul 
la Iasi. Fiul a studiat la Conservatorul din 
Bucuresti cu A. Castaldi, D. G. Kiriac, 
Klenck, Dimitrie Dinicu, C. Dimitrescu. 
S-a perfectionat la Conservatoire National 
de Musique din Paris cu Ch. Marie Widor si 
la Schola Cantorum din Paris (1908-1914) 
cu Vincent d'Indy si August Serieux (bursa 
oferita de Spiru Haret). A fost profesor la 
Conservatorul din Bucuresti, apoi la Con- 
servatory of Music si la Brooklyn College of 
Music din New York (1924-1930), din nou 
la Bucuresti, unde a fost director in peri- 
oada legionara. La 65 de ani a fost arestat 
si trimis pentru doi ani la Canal. A scris 
333 de parabole, poezii, sonete in limbile 
romana, engleza si franceza. A semnat 
romane, eseuri, dialoguri, piese de teatru, 
librete si texte de oratorii. A talmacit in 
limba engleza poezii de Mihai Eminescu. 
A tradus, de asemenea, primele doua carti 
ale Fastelor lui Ovidiu, publicate de catre 
Toroutiu. A realizat un vast sistem simfo- 
nic, cuprinzand 20 de simfonii, fiind un 
sustinator al monumentalului in simfonie. 
Unele simfonii ale sale, de pilda, dureaza 



cat un intreg concert simfonie (Simfonia a 
Xll-a, cea mai lunga, dureaza 6 ore). A corn- 
pus, de asemenea, 6 opere: Soria (1911); Ai 
major em feminae gloriam (1915); Traian si Do- 
chia (1921); Agamemnon (1922); Bellerophon 
(1925); Meleagridele (1958). Este si autorul 
unui balet, Tragedie in pddure (1962). In 
afara acestora a compus sonate, sonatine, 
cvartete, madrigale, valsuri, piese corale, 
concerte pentru vioara, pian, melodii de 
inspiratie folclorica etc. Lucrari de teorie 
muzicala: Tratat de forme muzicale: Pentru uzul 
invdtdmdntului academic si secundar, 1934; 
Tratat elementar de muzicd: pentru clasele I-VIII 
ale Scoalelor Secundare, 1946; Le role du chant 
gregorien dans le passe jusqu'a no s jours et du 
chant byzantin, dans Vavenir, 1936. Liceul de 
muzica din Galati ii poarta numele. 

Cucu, Gheorghe 

(11.02.1882, Puie§ti, jud. Tutova - 
24.08.1932, Bucure§ti) 

Muzician si folclorist. A absolvit Conser- 
vatorul din Bucuresti ca elev al lui Eduard 
Wachmann si G.D. Kiriac. A fost dirijorul 
corului bisericii Brezoianu. Specializare 
la Paris, la Schola Cantorum, cu Vincent 
d'Indy A fost dirijorul corului mitropoliei 
bucurestene. Lucrari: Foaie verde baraboi 
(1902), cor mixt pe versuri populare; Foaie 
verde cimbrisor (1902), cor mixt pe versuri 
populare; Sfinte Dumnezeule (1 904), cor mixt 
(sau barbatesc); Rdspunsuri liturgice (1905), 
cor mixt; Ursitoarea (1907), cor barbatesc 
pe versuri populare; Sus, badita (1908), cor 
mixt pe versuri populare; Pui de lei (1908); 
Greierul (1910); Imnul patriarhal (1926), cor 
mixt; Frumosul vinepe apd (1931). Culegeri de 
folclor: 200 colinde populare culese de la elevii 
Seminarului Nifon in anii 1924-1927, 1936. 
I s-a decernat Premiul Societatii Compo- 
zitorilor pentru culegeri de folclor (1925), 
Medalia de Aur a Expozitiei Nationale din 
1906. A functionat ca profesor la Seminarul 
Nifon din Bucuresti (1920-1932), profesor 
de armonie la Academia de Muzica Religioa- 
sa din capitala (1928-1932). 

Cugler-Poni, Matilda 

(2.04.1851, la§i - 9.09.1931, la§i) 
Scriitoare. A fost casatorita cu filologul juni- 
mist V Burla, apoi cu chimistul Petru Poni. 
A colaborat la Convorbiri liter are, Familia, Viata 
romdneasca. A lasat poeme romantice si mo- 
ralizatoare: Calatorul, Ucigasul, ca si povestiri 
naturaliste si sentimentale: Sfantul Nicolae, 
Un omfericit. Volume: Poezii, 1874; Din timpuri 
grele, 1884; Povestiri adevdrate, 1927. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 234 



^ 



31.10.2011 17:22:56 



Culicovschi 



f> 





Eli Culbertson 



loan Petru Culianu 



Culbertson, Eli 

(22.07.1891, Poiana, Basarabia - 
27.12.1955, Brattleboro, Vermont) 
Fondator al jocului de bridge. Evreu ca 
etnie. In 1907 a participat la revolutia rusa. 
In 1917 averea familiei a fost confiscate si 
a emigrat in Franta. A absolvit Ecole des 
Sciences Economiques et Politiques la Sor- 
bona si s-a specializat la Geneva. A plecat in 
SUA in 1 921 . A vazut jocul de bridge ca pe o 
cale de a face avere si a reusit sa-1 impuna in 
toata tara. Lucrari: Contract Bridge Blue Book, 
1930; Contract Bridge for Auction Players, 1932; 
Contract Bridge Self Teacher, 1 943 . 

Culianu, loan Petru 

(5.01.1950, la§i - 21.05.1991, Chicago) 
Filosof. Stranepot al lui Neculai C, juni- 
mist din Iasi. Expert in gnosticism si magie 
medievala la Universitatea din Chicago, 
SUA. A studiat Filologia la Universitatea 
din Bucuresti si a fost pasionat de lucrarile 
lui Mircea Eliade. A plecat in 1 972 in Italia 
cu o bursa a guvernului italian, si- a facut 
doctoratul cu Mircea Eliade. A pierit in 
mod misterios. A scris in romana, italiana, 
franceza, germana, engleza. Lucrari: Mircea 
Eliade, Assisi, 1978; Psychanodia: A Survey 
of the Evidence Concerning the Ascension of the 
Soul and Its Relevance, Leiden, 1983; Eros et 
magie a la Renaissance, Paris, 1984; Experiences 
de Vextase. Extase r ascension et recit visionnaire 
de Vhellenisme au Moyen-Age, Paris, 1984; 
Experienze dell'estasi dall'Ellenismo alMedioevo, 
Bari, 1986; Les Gnoses dualistes d'Occident: his- 
toire et mythes, Paris, 1990; Out of this World: 
Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert 
Einstein, Boston, 1991; Diccionario de las reli- 
giones, Barcelona, 1993 (postum); Experiences 
del extasis, Barcelona, 1994 (postum). Publi- 
cul romanesc 1-a cunoscut abia dupa 1991, 
cand i s-au tradus lucrari de istoria magiei 
si extaz mistic, dar si proze literare ori 
scrieri politice, adunate din articolele apa- 
rute in presa (a colaborat la presa diasporei 



romanesti din SUA): Hesperus, roman, 1992; 
Pergamentul diafan, povestiri, 1994; Pdcatul 
impotriva spiritului. Scrieri politice, 1999. 

Culianu, Neculai 

(29.08.1832, la§i - 28.11.1915, la§i) 
Matematician si astronom. A absolvit 
Academia Mihaileana la Iasi si Matematica 
la Sorbona. Strabunic al lui loan Petru C. 
A fost cercetator la Observatorul Astro- 
nomic din Paris pana in 1863, profesor de 
geodezie si astronomie la Universitatea din 
Iasi. Junimist. Vicepresedinte al Senatului 
Romaniei (1892-1896). Lucrari: Lectiuni 
de calcul diferential si integral, primul curs 
de analiza matematica publicat in limba 
romana, 1870; Curs elementar de algebra, 
1872; Aplicatii geometrice, 1874; Curs de tri- 
gonometric plana, 1893; Curs de cosmografie, 
1893. Membru corespondent al Academiei 
Romane, 1889. 

Culicovschi, Lidia 

(8.03.1951, Nicoreni, Republica Moldova) 
Director general al Bibliotecii Municipale 
B.-P. Hasdeu din Chisinau, conferentiar 
universitar la Facultatea de Jurnalism si 
Stiinte ale Comunicarii a Universitatii de 
Stat din Chisinau. A studiat la Facultatea 
de Biblioteconomie a aceleiasi universitati 
(1969-1973), unde a facut si doctorantura 
(1999-2003), in 2003 devenind doctor in 
pedagogie. Stagii in Israel (1997), Danemar- 
ca (1999), Finlanda (2004), Grecia (2003), 
SUA (2004) si Polonia (2006). A fost sefa de 
filiala a Sistemului centralizat de biblioteci 
din Chisinau (1973-1978), sefa de serviciu 
la biblioteca raionala Cahul (1978-1980), 
director al bibliotecii raionale Cahul 
(1980-1982), bibliotecar principal al Bibli- 
otecii Municipale B.-P Hasdeu din Chisi- 
nau (1982-1984), sef de serviciu la aceeasi 
institutie (1984-1990). Autoare a unor 
lucrari de referinta in domeniu. Desfasoara 
o activitate permanenta si intensa in cadrul 
Asociatiei Bibliotecarilor din Republica 
Moldova, este director al revistei BiblioPolis 
(din 2002), membru al colegiilor de redactie 
ale diferitelor publicatii de biblioteconomie, 
membru al Consiliului Biblioteconomie 
National (1998), membru al Consiliului 
National al Cartii pentru Copii (din 1997); 
a participat la numeroase intruniri profe- 
sionale internationale ale lucratorilor din 
domeniul biblioteconomiei (1991, Mosco- 
va; 1996, Beijing; 1997, Copenhaga; 1998, 
Amsterdam; 2000, Ierusalim). Organizator 
al multor seminare nationale si internati- 
onale din Republica Moldova. Distinsa cu 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 235 



^ 



31.10.2011 17:22:56 



Cunescu 




Lidia Culicovschi 



Sergiu Cunescu 



Valeriu Cupcea 



Vladimir Curbet 




titlul Lucrator Emerit al Culturii (1987), 
laureata a Premiului Biblos al Asociatiei Bi- 
bliotecarilor si Departamentului Cultura al 
municipiului Chisinau (1993), detinatoare 
a medaliei Meritul Civic (1996). 

Cunescu, Sergiu 

(16.03.1923, Bucuresti - 16.03.2005, Bucuresti) 
Otn politic. A absolvit Institutul Politehnic 
din Bucuresti, Facultatea de Electrome- 
canica. A fost inginer la Electrotnagnetica 
Bucuresti. In 1990 a reactivat Partidul Social 
Democrat Roman. In perioada 1990-1992 
a fost deputat, membru al Comisiilor de 
Politica Externa si Integrare Europeana. S-a 
retras din viata politica in 2001, cand PSDR 
a fuzionat cu PDSR. 

Cupcea, Valeriu 

(12.03.1929, Cupcui, Basarabia - 
15.01.1989, Chisinau) 

Actor si regizor. A absolvit Scoala de Arta la 
Chisinau. Actor si prim-regizor la Teatrul 
Dramatic din Chisinau. A avut in repertoriul 
permanent cu precadere productia nationala 
contemporana de teatru din Moldova si 
clasicii literaturii romane (a jucat rolul lui 
Eminescu in spectacolul cu acelasi nume 
dupa piesa lui M. Stefanescu), mai ales 
Vasile Alecsandri: Fdntdna Blanduziei (1967), 
Iasii in carnaval (1969), Doud fete s-o neneacd 
(1971), Sdnziana si Pepelea (1982). Roluri 
in filmele: Singur in fata dragostei, Ldutarii, 
Dimitrie Cantemir. Artist al Poporului din 
Republica Moldova. O strada din Chisinau, 
o sala de spectacole si un concurs national ii 
poarta numele. Cu prilejul implinirii a 80 de 
ani de la nastere Posta Moldovei a scos un 
timbru aniversar. 

Curbet, Vladimir 

(5.03.1931, Susleni, Basarabia) 
Maestru de balet. A absolvit Scoala de Muzi- 
ca Stefan Neaga din Chisinau (1966). A fost 
maestru de dans la Casa raionala de cultura 
din Susleni (1949-1953), conducator artistic 
al colectivului de dansuri populare din satul 



Caragas, rn. Slobozia, Transnistria. Maestru 
de balet al Ansamblului de dansuri populare 
Joe din Chisinau, care a sustinut folclorul 
Moldovei prin repertoriul sau, pe coregrafia 
maestrului: Maruntica, Bdtuta, Hora fetelor, 
Cdlusarii, Crditele, Tdrdneasca, Drdgaica, suita 
coregrafica Nunta. A semnat lucrari de spe- 
cialitate: La vatra horelor (1973), Promotori ai 
artei populare (1980), Tot cu cdntul ma mdngdi 
(1984), La gura unei pesteri de comori (1994), 
Grai si traditii ne-au unit (2000), Valori perene 
romdnesti (2003). Distins cu titlul de laureat 
si Medalia de Aur la al VT-lea Festival Mon- 
dial al Tineretului si Studentilor, Moscova, 
1957. Laureat al Premiului de Stat al URSS 
(1972), a prezentat concerte in peste 70 de 
tari de pe toate continentele. 

Curea, loan 

(30.03.1901, lertof, jud. Caras-Severin - 
1.03.1977, Timisoara) 

Astronom si seismolog. A absolvit Ma- 
tematica la Universitatea din Cluj si s-a 
specializat in astronomie la Universitatea 
din Bucuresti. Profesor la universitatile 
din Cluj si Timisoara (unde a fost si rector, 
1949-1965). Este fondatorul Observato- 
rului Astronomic, al unui centru seismic 
si Planetariului universitatilor din Cluj si 
Timisoara. Pionier al seismologiei romane 
moderne. Fondator al statiei seismice de 
la Timisoara, devenita Observator Seismic. 
A instalat a doua statie seismica la Susara, 
nu departe de Timisoara, in 1968. Le-a inte- 
grat intr-un Centru de Fizica a Pamantului 
si Seismologie, astazi Institutul National de 
Cercetare si Dezvoltare a Fizicii Pamantului 
din Bucuresti. Lucrari: Statiunea seismica 
a Observatorului Astronomic din Cluj, 1940; 
Necesitatea organizdrii unui serviciu seismic 
modern in Romania, 1942; Asupra undelor se- 
ismice sinusoidale, 1956; Un tip special de unde 
seismice superficiale, 1960; La construction et 
V experimentation d'un seismographe vertical, a 
courte periode, au ressort magnetique, 1970. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 236 



& 



31.10.2011 17:22:56 



Cuza 



Curly, M. C. 

V. Cretu, Michael 

Cutescu Storck, Cecilia 

V. Storck 

Cuza, A(lexandru) C. 

(8.11.1857, la§i - 4.11.1947, la§i) 
Om politic. Studiile primare le-a facut in 
pensionul lui Anton Frey, distins pedagog 
german din Iasi (1867-1871). Intre 1871 
si 1877 isi face studiile secundare la Dres- 
da r Germania, dupa care pleaca la Paris si 
studiaza la Sorbona, de unde isi ia licenta 
in Litere (1878-1881). Intre 1882-1886 ur- 
meaza Facultatile de Drept din Paris, Berlin 
si Bruxelles, obtinand doctorate in stiintele 
politice si economice (1882) si, respectiv, 
in Drept (1886). Intors in tara, intra in 
cercul socialist al revistei Contemporanul din 
Iasi, alaturi de Constantin Mille si Vasile 
G. Mortun. Intra apoi in cercul societatii 
Junimea, colaboreaza la revista ei, Convorbiri 
literate, si este (1890-1891) junimist, ajutor 
de primar al Iasului. Colaboreaza la ziarul 
junimist Era noud si, in perioada 1892-1895, 
este ales pentru prima data deputat de Iasi, 
cand sustine nationalizarea scolilor. Trece la 
conservatori si este ales iar deputat, dar se 
retrage pentru a incepe o miscare personala 
antisemita. Se uneste cu A.D. Xenopol si 
infiinteaza in 1897 Liga contra alcoolismului 
si publicatia Biblioteca Ligii contra alcoolismului. 
La 27 ianuarie 1901 ajunge profesor univer- 
sitar de economie politica. Se asociaza cu 
Nicolae Iorga si incepe (1906) sa colaboreze 
la ziarul acestuia, Neamul romanesc. Impre- 
una cu Iorga infiinteaza (in 1910) Partidul 
Nationalist Democrat. In 1912 infiinteaza 
la Iasi ziarul Unirea, care apartinea noului 
partid. In 1914 tine un discurs in parlament 
in care pledeaza pentru improprietarirea 
generala a taranimii si pentru votul univer- 
sal. Dar se desparte de Iorga si, dupa mai 
mult timp, infiinteaza impreuna cu doctorul 
N. Pavelescu Uniunea National Crestina, in 
1922, publicand totodata revista Apdrarea 
Nationald, avand zvastica drept simbol. In 
1895, impreuna cu Iorga, devine initiatorul 
Aliantei Antisemite Universale (Universal 
Antisemitic Alliance). La 4 martie 1923 
infiinteaza Liga Apararii National Crestine, 
iar la 14 iulie 1935 fuzioneaza cu Partidul 
National Agrar al lui Octavian Goga, for- 
mand Partidul National Crestin. Excludea 
doctrinar participarea minoritatilor, mai ales 
a evreilor, la edificarea culturii nationale. 
Din 1945 a avut domiciliu fortat. Lucrari: 
Generatia de la 1848 si era noud (1889); 
Obiectul economiei politice si insemndtatea ei 




Alexandru I. Cuza 



(1901); Nationalitatea in artd, 1908; Plagiatul 
poporatiei (1911); Numerus Clausus (1924); 
Invdtdtura lui Isus, judaismul si teologia crestina 
(1925); Lupta pentru credintd (1928). Revendi- 
cat de legionari ca inaintas. A scris si poezii: 
Versuri, 1887, si discursuri: Tdranii si clasele 
dirigente, 1895. Membru titular al Academiei 
Romane din 1936. 

Cuza, Alexandru loan I. 

(20.03.1820, Barlad - 
19/20.05.1873, Heidelberg, Germania) 
Principe al Principatelor Unite (1859-1861), 
apoi al Romaniei Mici (1861-1866). Fonda- 
torul Romaniei ca stat cunoscut in istorie cu 
acest nume. A studiat mai intai la Iasi, apoi la 
Paris, Literele si Dreptul. Revenit in Moldova 
in 1839, a intrat in sistemul judiciar. Impre- 
una cu Costache Negri, Vasile Alecsandri si 
Mihail Kogalniceanu, a participat la intruniri 
care propuneau reforme inca din 1840. La 
1848 a facut parte din Comitetul Revoluti- 
onar al Moldovei. S-a aflat in exil la Paris si 
Constantinopol pana in 1849. In 1857 a fost 
ales in Divanul Ad-Hoc al Moldovei (Parla- 
ment) din partea Partidei Nationale. A fost 
ales domnitor in 1859, atat in Moldova, 
cat si in Tara Romaneasca, savarsind astfel 
unirea Principatelor sub un singur sceptru. 
Unirea Principatelor era recunoscuta de 
Imperiul Otoman doar pe perioada vietii lui, 
ceea ce a dus la inlaturarea sa si instaurarea 
monarhiei, cu pastrarea unitatii nationale. 
A dat noului stat un invatamant unitar laic 
(a infiintat universitatile de la Iasi si Bucu- 
resti), o constitutie, un sistem legislativ, a 
secularizat averile manastiresti, a desfiintat 
iobagia. Desi se afla sub suzeranitate oto- 
mana, in 1861 declara numele si capitala 
noii tari. Este inmormantat in biserica Trei 
Ierarhi din Iasi. Plecat in exil, a fost inlocuit 
cu o dinastie regala venita din afara, ceea ce 
a permis permanentizarea statului roman, 
devenit independent fata de otomani abia 
in 1878. Nicolae Iorga a mijlocit aducerea in 
tara a osemintelor sale. 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 237 



& 



31.10.2011 17:22:56 



D 




Dabija, Alexandru 

(13.06.1955, Bucure§ti) 

Regizor. A absolvit Institutul de Arta teatrala 
si Cinematografica la Bucuresti. A fost regi- 
zor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. 
A lucrat la Teatrul Giulesti, in prezent Odeon, 
din Bucuresti, unde este director. A colaborat 
cu Teatrul Lucian Blaga din Cluj, Teatrul 
Radiofonic, Teatrul Act din Bucuresti, Teatrul 
Toma Caragiu din Ploiesti. Regie: O noapte 
furtunoasa de I.L. Caragiale, 1979; Cum vd place 
de Shakespeare, 1987; Iphigenia de Mircea 
Eliade, 1986; Burghezul gentilom de Moliere, 
1989; Democratic de Joseph Brodsky, 1992; 
Mult zgomot pcntru nimic de Shakespeare, 
1996; Scoala femeilor de Moliere, 1998. Premiul 
Criticii pentru eel mai bun regizor pentru anii 
1985, 1987, 1988, 1990, 1995. 

Dabija, Nicolae 

(15.07.1948, Codreni, Chi§inau, 
Republica Moldova) 

Scriitor. A absolvit in 1972 Facultatea de 
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
A fost redactor la Televiziunea Moldovei, sef 
de sectie la revista Basarabia, redactor-sef la 
revista Orizontul, apoi la revista Literatura si 
arta (din 1986 pana in prezent. A fost prima 
revista care a trecut la scrierea cu alfabet latin 
in perioada sovietica a Moldovei). Vicepre- 
sedinte al Partidului Fortelor Democratice, 
deputat in Parlamentul Moldovei (din 1990), 
presedinte al Asociatiei Oamenilor de Sti- 
inta, Cultura si Arta din Republica Moldova 
(din 1990). A publicat numeroase volume 
de versuri, in care sentimentul apartenentei 
la istoria si conditia poporului roman este 
predominant: Ochiul al treilea, 1975; Apa 
neinceputa, 1980; Zugravul anonim, 1985; 
Aripa sub camasa, 1989; Mierla domesticitd, 
1992, Marele Premiu pentru Poezie al Uniu- 
nii Scriitorilor din Romania; Dreptul la eroare, 
1993; Lacrima care vede, 1994; Oul de piatra, 
1995, Premiul Academiei Romane; Cercul 
de cretd, Cerul launtric, Intre dragoste si moarte, 
toate 1998; Fotograful defulgere, Colectia BPT, 
1994, Fulger inrourat, 2005; 101 poeme, 2009. 
A publicat si eseuri: Pe urmele lui Orfeu, 1983; 



\ia poeziei vechi moldovenesti, 1988; 
Libertatea are chipul lui Dumnezeu, 1997; Icoana 
spdna, Basarabia, 1998, Bezna vine de la Rasarit, 
2005; Hotii de sperante, 2009; studii de istorie 
si literatura pentru copii; romanul Tema 
pentru acasa, 2009. Este laureat al Premiului 
National al Republicii Moldova (1988). 
Membru de onoare al Academiei Romane. 

Dacian, Ion, nume la na§tere Ion Pulca 
(11.10.1911, Saschiz, jud. Mure§ - 
8.12.1981, Bucure§ti) 

Tenor si regizor de opera. Tata adoptiv al 
Elenei D. A urmat in paralel cursurile Facul- 
tatii de Drept si ale Academiei de Muzica si 
Arta Dramatica din Cluj. A fost angajat al 
Teatrului de Opera si Revista Alhambra din 
Bucuresti (1934), codirector (1942-1947). 
La infiintarea Teatrului de Stat de Opereta 
devine prim-solist (1950), apoi director 
(pana in 1970). Roluri: Ldsati-md sd cant 
de Gherase Dendrino, Lysistrata de Paul 
Lincke, Vdnzatorul de pasari de Carl Zeller, 
Vaduva vesela si Paganini de Franz Lehar, My 
Fair Lady de Frederick Loewe, Secretul lui 
Marco Polo de Francis Lopez, Anton Pann de 
Alfred Mendelsohn, Liliacul si Sange vienez 
de Johann Strauss (fiul). Astazi Teatrul de 
Opereta ii poarta numele. 

Dacian, Leni, prenume la na§tere Elena 
(3.10.1940, Bucure§ti) 

Balerina. Fiica adoptiva a lui Ion D. A absol- 
vit Scoala de Coregrafie din Bucuresti si 
Scoala de Coregrafie din Leningrad. Solista 
si prim-solista a Operei Romane din Bucu- 
resti. A interpretat toate marile roluri ale 
baletului clasic, pe muzica de Beethoven, 
Liszt, Chopin, Ceaikovski, Gluck, Prokofiev, 
Grieg, Ravel, Mozart etc., precum si in bale- 
tul modern: Gerswin, Bernstein, Rodgers, 
Cole Porter. A sustinut numeroase turnee 
in strainatate: Cehoslovacia, Grecia, Franta, 
Italia, Germania, SUA. Distinsa cu Ordinul 
Meritul Cultural clasa a Il-a (1967), Ordinul 
National Serviciu Credincios in grad de 
Cavaler (2002) si Diploma de excelenta a 
Operei Nationale (2006). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 238 



& 



31.10.2011 17:22:57 



Damadian 




Alexandru Dabija 



Nicolae Dabija 



Daicoviciu, Constantin 

(1.03.1898, Cavaran, Caras-Severin - 
27.05.1973, Cluj) 

Istoric si arheolog. Tata al lui Hadrian D. 
A absolvit Literele (Limbi clasice) la Cluj. 
Bursier la Scoala Romana din Roma, speci- 
alizat in istorie antica si arheologie. Profesor 
si rector al Universitatii Babes-Bolyai din 
Cluj-Napoca. A fost profesor de antichitati 
clasice si epigrane la Universitatea din Cluj 
(1923-1968), decan din 1945, subsecretar 
de stat la Ministerul Asigurarilor Sociale 
si Munca (din ianuarie 1947) si rector 
intre 1957 si 1968, director al Muzeului de 
Istorie al Transilvaniei (1945-1973). A facut 
sapaturi arheologice la Sarmizegetusa, 
Porolissum (Moigrad), Capalna, Gradistea 
Muncelului. Lucrari: La Transylvanie dans 
VAntiquite, 1945; Asezarile dacice din Muntii 
Orastiei, 1951. Membru al Comisiei Arhe- 
ologice a Academiei de Stiinte Sociale si 
Politice (1970), al Academiei de Stiinte din 
Viena, al Institutului Arheologie German 
din Berlin, al Societatii Latine din Paris. 
Laureat al Premiului Herder, 1968. Mem- 
bru al Academiei Romane din 1955, pre- 
sedinte al Sectiei de stiinte istorice, stiinta 
limbii, literatura si arte (1959-1963). Din 
1973 satul natal, din judetul Caras-Severin, 
ii poarta numele. 

Daicoviciu, Hadrian 

(11.10.1932, Cluj - 7.10.1984, Cluj) 
Arheolog. Fiu al lui Constantin D. Doctor in 
istorie, epigrafist recunoscut pe plan inter- 
national, director al Muzeului de Istorie al 
Transilvaniei si al Institutului de Arheologie 
din Cluj-Napoca, cadru universitar, membru 
al Societatii de Studii Clasice si al Uniunii 
Internationale de Stiinte Pre- si Protoisto- 
rice. Istoric al Antichitatii, a depus o susti- 
nuta munca de cercetare dedicata aproape 
exclusiv istoriei Daciei de dinainte si de 
dupa cucerirea romana. Autor al mai multor 
lucrari despre istoria si cultura dacilor: Sar- 
mizegetusa: Cetatile si asezarile dacice din Muntii 



Orastiei (Ed. Meridiane, 1960) - impreuna 
cu Constantin Daicoviciu; Crestomatie pentru 
istoria universald veche. Pentru uzul studentilor 
din facultdtile de istorie (EDP, 1962) - coautor; 
Ulpia Traiana: Sarmizegetusa romana (1962) - 
impreuna cu Constantin Daicoviciu; Dacii 
(1965); Columna lui Traian (1966) -impreuna 
cu Constantin Daicoviciu; Istoria Romdniei. 
Manual pentru clasa a XH-a (1968) - coautor; 
Istoria Romdniei: Compendiu (1969) - coautor; 
Histoire de la Roumanie des origines a nos jours 
(1970) - coautor; Dacia de la Burebista la 
cucerirea romana (1972); Dictionar enciclopedic 
de arta veche a Romdniei (1980) - coautor; 
Probleme fundamentale ale istoriei Romdniei: 
Manual si crestomatie (1983) - coautor; Colo- 
nia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa 
(1984) - coautor; Natiunea romana: geneza, 
afirmare, orizont contemporan (1984) - coautor; 
Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu, 
Decebal (1984); Istoria militara a poporului 
romdn. Vol. 1: Din cele mai vechi timpuri pdna 
in secolul al XJV-lea (1984) - coautor; Cetdti 
si asezari dacice in sud-vestul Transilvaniei 
(1989) -coautor. 

Daimaca, Victor 

(22.08.1892, Turnu Severin - 
20.05.1969, Bucure§ti) 

Profesor de matematica. A absolvit Faculta- 
tea de Stiinte la Universitatea din Bucuresti 
ca elev al lui Gheorghe Titeica, D. Pompeiu, 
A. Davidoglu si N. Coculescu. Profesor de 
matematica la Turnu Severin, apoi la un 
liceu din Bucuresti. Pasionat de astronomie, 
urmarea cu un binoclu Zeiss cerul mocturn. 
A descoperit astfel o cometa care-i poarta 
numele (1943). 

Damadian, Cik prenume la na§tere Hacik 
(6.08.1919, Constanta - 1983, Bucuresti) 
Grafician. Armean ca etnie. A studiat la 
Colegiul Armenesc din Venetia, apoi la 
Scoala de Belle Arte din Roma. In 1947 a 
expus la Salonul Oficial de la Bucuresti si 
juriul, format din Jean Al. Steriadi, Marius 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 239 



& 



31.10.2011 17:22:57 



Dame 




Constantin Daicoviciu 



Hadrian Daicoviciu 



Victor Daimaca 



Cik Damadian 




240 



Bunescu si Cornel Medrea, a recomandat 
achizitionarea uneia din lucrarile sale. 
Specializat in ilustratie de carte, a lasat si 
imagini ale vechiului Bucuresti, azi disparut. 
A fost scenograf la Teatrul pentru Copii si 
Tineret Luceafarul. A participat la expozitii 
la Bucuresti, Erevan, Osaka, Tokyo, Varso- 
via, Sao Paolo, Torino, Koln, Tel Aviv, Viena 
s.a. O parte din caricaturi au fost stranse in 
volumul Curat murdar. Laureat al Premiului 
de Stat (1950, 1952), laureat al Ordinului 
Muncii (1954) si al Ordinului Meritul Cul- 
tural, 1968. 

Dame, Frederic 

(29.03.1849, Tonnerre, Franta - 
30.04.1907, Bucure§ti) 

Ziarist si scriitor. A facut Dreptul la Paris, 
colaborator la Le Figaro, redactor la Le 
Corsaire. Lautreamont i-a dedicat volumul 
Poesies. Participant la Comuna din Paris, 
s-a exilat la Bucuresti impreuna cu sora 
sa, casatorita Polizu. In 1875 conducea 
La Roumanie contemporaine. A trecut de la 
liberali la conservatory Si- a luat doctoratul 
la Fribourg. A fost profesor de franceza la 
Sf. Sava. A tradus multa literatura franceza. 
Cu piesa lui, Visul Dochiei, s-a inaugurat 
prima stagiune a Teatrului National din 
Bucuresti (9 octombrie 1877). In acelasi an 
a publicat, la Paris si Bucuresti, Les Roumains 
du Sud • Macedonie, Epire, Thessalie, Thrace, 
Albanie avec une carte etnographique (Romdnii 
din sud • Macedonia, Epir, Thessalia, Tracia, 
Albania cu o harta etno grafted); Histoire de la 
Roumanie contemporaine depuis Vavenement des 
princes indigenes jusqu' a nos jours (1822-1900). 

Damian, Liviu 

(13.03.1935, Stramba, azi Corlateni, Basarabia - 
27.07.1986, Chi§inau) 

Poet. A absolvit Facultatea de Istorie si Filo- 
logie a Universitatii de Stat din Chisinau. 
A fost redactor-sef adjunct al revistei Nistru, 
redactor-sef al Comitetului de Stat pentru 



Edituri, Poligrafie si Comertul cu Carti, din 
1 976 - secretar al comitetului de conducere 
al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Lucrari: 
Darul fecioarei - (1963), Ursitoarele (1965), 
Sunt verb (1968), De-a baba iarba (1972), 
Partea noastrd de zbor (1974), Altoi pe o tul- 
pind vorbitoare (1978). A tradus din Iustinas 
Martincheavicius si Iannis Ritsos. Laureat 
al Premiului de Stat al RSSM (1984), distins 
cu titlul Maestru Emerit al Artei (1985) si 
Ordinul Insigna de Onoare. 

Dan I 

V. Basarab, Dan I 

Dan II 

V. Basarab, Dan II 

Dan, Dimitrie 

(8.10.1856, Suceava - 25.05.1927, Cernauti) 
Folclorist si istorie. A absolvit Teologia la 
Cernauti, fiind preot in diverse parohii. 
Membru al Societatii pentru Cultura si 
Literatura Romana din Bucovina. A publi- 
cat studii de etnografle si istorie in Junimea 
liter ar a, Timpul, Desteptarea s.a. Prieten cu 
S. Fl. Marian, a facut cercetari de etnografle 
si folclor: Tiganii din Bucovina, 1892; Doine 
si hore din Bucovina, 1892; Comuna Straja si 
locuitorii ei, 1897; Obiceiuri si credinte armene 
la nastere r nuntd si inmormantare, 1 904; Stdna 
la romdnii din Bucovina, 1923. Membru cores- 
pondent al Academiei Romane (1904). 

Dan, George 

(10.02.1916, Cadievo, Bulgaria - 
5.01.1972, Bucure§ti) 

Poet si traducator. Oflter de Marina Comer- 
ciala. A scris poezie epica pe subiecte pre- 
dominant marinaresti: Rapsodia marinarilor, 
1954; Flori de mare, 1957; Goarna si sirena, 
1959; Corabia cu cincizeci de catarge, 1966; 
Fructe de mare, 1970, si s-a remarcat mai 
ales ca traducator din literaturile orientale: 
Saadi, Firdousi, Omar Khayyam, Rabindra- 
nath Tagore. 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 240 



& 



31.10.2011 17:22:57 



Daniello 




Mircea Daneliuc Leon Silviu Daniello 



Dan, Pavel 

(1907, Clapa, com. Tritenii de Jos, jud. Cluj - 

1937, Blaj) 

Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere la 

Universitatea din Bucuresti. Profesor la 

liceul din Blaj. A murit de tuberculoza. 

A scris nuvele remarcabile: Iobagii; Urcan 

bdtrdnul. 

Dan, Sergiu 

nume la na§tere Isidor Sergiu Rottman 

(29.12.1904, Piatra Neamt - 
13.03.1976, Bucuresti) 

Prozator. Absolvent al Scolii Superioare 
Comerciale. A scris romane de atmosfera: 
Dragoste si moarte in provincie, 1931; Arsenic, 
1934, Premiul Societatii Techirghiol-Eforie 
si al Societatii Scriitorilor Romani; Unde 
incepe moartea, 1945; Tase eel Mare, 1964; Ser~ 
viciul de noapte, 1980, postum. A tradus din 
literatura franceza contemporana. 

Daneliuc, Mircea 

(7.04.1945, Hotin, azi Tn Ucraina) 
Cineast, prozator si dramaturg. A absolvit 
Facultatea de Filologie a Universitatii din 
Iasi (1966) si Facultatea de Regie si Film a 
Institutului de Arta Teatrala si Cinemato- 
grafica I.L. Caragiale din Bucuresti (1972). 
Intre 1990 si 1995 a fost director al Alpha 
Films International din Bucuresti, iar intre 
1997-1998 a fost director general al Rofilm 
S.A. din Bucuresti. Este detinatorul premiu- 
lui ASPRO pentru debut literar (1997). Este 
presedinte al Societatii Creatorilor de Film, 
membru al Uniunii Cineastilor si presedinte 
al Fundatiei Mircea Daneliuc pentru Filmul 
National. Activitate: Pisica ruptd - 1997; 
Marilene - 1999; Apa din cisme - 2000; Strigoi 
fdrd tard - 2001; Petru si Pavel - 2003. A regi- 
zat piesele: Wharf- 1970; Scurtcircuit - 1970; 
Insolatie (Dus-Intors) - 1972; Cursa - 1975 
Editie speciald - 1977; Scenarii de film si regie: 
Emigrantii de Mrozek (1977); Regele descult de 
Paul Anghel (1978); Probd de microfon - 1979; 



Vdndtoarea de vulpi - 1980; Croaziera - 1981; 
Glissando - 1984, Marele premiu AON; 
Iacob - 1988; A 11 -a Poruncd - 1990; Tusea si 
junghiul - 1991; Patul conjugal - 1992; Senato- 
rul melcilor- 1994, Premiul special al juriului 
UCIN; Aceastd lehamite - 1994; O noapte fur- 
tunoasd de I.L. Caragiale - 1998; Ambasadori, 
cautdm Patrie - 2003; Sistemul nervos - 2005; 
Legiunea Strdind - 2006. 

Daniel, Constantin 

(1876, Bucuresti - 1973, Bucuresti) 
Medic. A absolvit Facultatea de Medicina 
din Paris. Profesor la Facultatea de Medicina 
din Iasi, apoi din Bucuresti. Contributii la 
diagnosticul cancerului de col uterin. Mem- 
bru fondator al Societatii de Ginecologie 
din Romania si presedinte al ei in mai multe 
randuri. Ofiter al Legiunii de Onoare a Fran- 
tei. Membru corespondent al Academiei de 
Chirurgie din Franta. 

Daniello, Leon Silviu 

nume la na§tere Danila 
(2.10.1898, Budapesta - 
27.03.1970, Cluj-Napoca) 
Medic. A inceput Facultatea de Medicina 
din Budapesta (1917-1918). Intrerupe stu- 
diile dupa doua semestre, fiind incorporat la 
Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat 
scoala de ofiteri la Alba Iulia. A prestat servi- 
ciul militar pana la sfarsitul razboiului, fara 
sa fie pe front. Continua studiile universitare 
la Facultatea de Medicina din Cluj (1918- 
1922). Doctoratul in medicina in 1922. 
In 1924 a urmat cursuri de specializare in 
pneumoftiziologie la spitalul Wilhelmin 
din Viena, iar intre 1 924 si 1 925 la clinicile 
conduse de Ernst von Romberg si E. Sau- 
erbruch din Miinchen, unde s-a specializat 
ca asistent strain in fiziopatologia pulmo- 
nara, ftiziologia si radiologia medicala. Intre 
1926 si 1927 a lucrat la spitalul Charite si la 
Institutul Pasteur din Paris. A sustinut teza 
de docenta cu titlul „Studiu critic despre 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE$TI. P E RSO N A L ITAJI 



dictAK.indd 241 



& 



31.10.2011 17:22:58 



Danielopol 




242 



debutul ftiziei adultului" si a primit titlul de 
docent in 1929. A vizitat pentru documen- 
tare privind modul de organizare numeroase 
statiuni sanatoriale: Hauteville (Franta, in 
1926), Davos, Arosa (Elvetia, in 1927), iar in 
1930, din Germania si Scandinavia. In 1931 
a facut o calatorie de studii in Italia de Nord, 
cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo. 
A fost preparator de la 1 octombrie 1921 la 
Clinica 1 Medicala condusa de profesorul 
Iuliu Hatieganu. Profesor universitar din 
1942 pana in 1967, fiind primul profesor 
universitar de pneumoftiziologie din inva- 
tamantul medical romanesc. In 1939 a fost 
numit medic pneumoftiziolog la Spitalul 
Militar din Cluj, cu gradul de capitan in 
rezerva. Director al Institutului de Ftiziolo- 
gie din Sibiu/Cluj din 1942. A fost unul din- 
tre principalii autori ai depistarii sistematice 
a tuberculozei prin radiomicrofotografie, 
precum si ai terapiei antituberculoase cu 
antibiotice, cu deosebire a streptomicinei. 
In 1928 a infiintat primul dispensar TBC 
pentru populatie din Cluj. Lucrari: Profilaxia 
individuald si tratamentul tuberculozei pulmo- 
nare, 1926; Pericolul tuberculozei in Universitate 
(cu Iuliu Hatieganu), 1926; Tuberculoza, 
dusmanul neamului, Sibiu, 1927; Studiu clinic 
despre debutul ftiziei adultului, 1930; Consider a- 
tii asupra formelor pseudo-tuberculoase ale linfo- 
granulomatozei maligne (cu loan Goia), 1934; 
Forma spontan regresivd a ftiziei incipiente (cu 
P. Chiper), 1934; Curs elementar de ftiziologie 
pentru studenti 1 949; Silicoza si silicotuberculoza 
(cu S. Copcea si L. Prodan), 1953, lucrare 
pentru care primeste Premiul de Stat; Tra- 
tamentul insuficientei respiratorii, 1968; Cum 
tratdm insuficienta respiratorie, 1968. In 1937 
a participat ca raportor la Congresul Ceho- 
slovac de Tuberculoza din muntii Tatra. In 
1960 a participat la Consfatuirea Internati- 
onala de Silicoza, Plovdiv (Bulgaria). A fost 
presedinte al Societatii de Stiinte Medicale, 
filiala din Cluj (1962-1970). Vicepresedinte 
al Societatii Romane de Ftiziologie. Medic 
Emerit din 1954. Membru corespondent 
al Societatii Franceze de Studii Stiintifice 
asupra Tuberculozei (din 1928); membru 
corespondent al Societatii Germane de 
Pneumoftiziologie (din 1965); consilier la 
Uniunii Internationale contra Tuberculozei 
(din 1963); membru al Academiei de Medi- 
cina din New York. Membru corespondent 
al Academiei Romane (1965). 

Danielopol, Dumitru G 

(1908, Bucure§ti - 1982, Londra) 
Economist. A absolvit Academia Comerciala 
la Bucuresti. Specializare la Londra. Expert 
al Bancii Nationale a Romaniei. A lucrat 



la legatia romana din Londra in perioada 
Viorel Tilea. A ramas dupa razboi la Londra, 
apoi a plecat in SUA, unde a studiat la Agen- 
tia de Presa Copley News Service. A lucrat la 
Casa Alba si a condus campaniile de presa 
in cazul alegerii presedintilor Richard Nixon 
si Ronald Reagen. Lucrari: Jurnal londonez; 
Jurnalparizian. O bogata arhiva este detinuta 
de Hoover Foundation. 

Danielopolu, Daniel 

(12/25.04.1884, Bucure§ti - 
29.04.1955, Bucure§ti) 

Medic, fiziolog si farmacolog, profesor 
universitar la Facultatea de Medicina din 
Bucuresti. Familie greceasca la origini. 
Urmeaza liceul Sf. Sava din capitala, apoi 
Medicina, tot in Bucuresti. In 1912 publica 
prima sa monografie stiintinca, Tulburdrile 
ritmului cordului. In timpul Primului Razboi 
Mondial conduce un spital destinat trata- 
mentului bolnavilor de tifos exantematic, 
maladie despre care publica, in 1919, la 
Paris, o monografie ce este de mai multe 
ori reeditata. In 1918 este numit profesor 
la Facultatea de Medicina din Bucuresti, 
post in care va functiona pana la sfarsitul 
vietii. A studiat inter dependents dintre 
sistemul nervos somatic si eel vegetativ, a 
creat metoda viscerografica in medicina 
experimentala si in clinica, a adus contri- 
bute la patogenia si tratamentul anginei 
pectorale. Savant de mare productivitate sti- 
intinca, este autor a numeroase monografii 
de specialitate. Abordeaza, printre primii in 
lume, o conceptie noua in descrierea func- 
tiilor biologice, conceptie denumita astazi 
biocibernetica, legata de prezentarea orga- 
nismelor si a functiilor organelor ca niste 
sisteme. Face o distinctie neta intre functiile 
si procesele biologice. A fost o automate la 
nivel mondial in studiul sistemului neuro- 
vegetativ, introducand noi metode pentru 
investigarea acestuia, ca proba atropinei si 
ortostatismului. Este autorul unor studii 
clasice privind gusa endemica, reumatismul, 
angina pectorala si a introdus noi metode de 
tratament, printre care terapia cu strofantina 
in doze fractionate in insuficienta cardiaca. 
In primavara anului 1944, impreuna cu 
alti profesori universitari, semneaza un 
memoriu prin care se cere iesirea Romaniei 
din alianta militara fascista. A avut un rol 
esential in crearea Institutului de Fiziologie 
Normala si Patologica (1948), care astazi ii 
poarta numele. Lucrari: Tulburdrile ritmului 
cordului (1912), Actiunea digitalei asupra tensi- 
unii arteriole in hipertensiune (1916), Le Typhus 
exanthematique (1919), Uangine de poitrine - 
pathogenie - traitement medical et chirurgical 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 242 



& 



31.10.2011 17:22:58 



Darclee 





Daniel Danielopolu 



Daniil Sihastru 



Oleg Danovski 



Haricleea Darclee 



(1924), Die viscerographische Methode (1930), 
Le sy steme nerveux de la vie vegetative, 2 vol. 
(1932), Le tonus cardio-vasculaire et Vepreuve 
amphotrope sinocarotidienne (1935), L'endemie 
tyroidienne en Roumanie (1940), Phylaxie-para- 
phylaxie (immunite-anaphylaxie) et maladie 
specifique (1946), La digitale et les strophantines 
(1946), Probleme de farmacologie nespecifica, 
2 vol. (1952-1954). In 1935 propune crearea 
Academiei de Medicina si devine secretarial 
perpetuu al acestei institutii. A fost membru 
al mai multor foruri stiintince internationale, 
al academiilor de Medicina din Paris, Madrid 
si Buenos Aires, precum si al societatilor de 
Medicina din Paris si Viena. A fost membru 
de onoare al Academiei Romane (1938), 
reconflrmat (1948). 

Daniil Moscopoleanul, nume la na§tere 
Dhanil Haxhiu in albaneza, Daniil 
Moschopolis sau Danil Adam Chatzis 

in greaca 

(1754, Moscopole - 1825, Moscopole, Albania) 
Carturar, preot. Aroman. A studiat la Aca- 
demia Noua (inflintata in 1746 de Theodor 
Kavalioti [Cavalioti], si el aroman, in aceeasi 
perioada cu academiile din Bucuresti si Iasi, 
pentru pastrarea identitatii romanesti, in 
contextul tentativei ortodoxiei grecesti de 
a uniformiza si lingvistic spatiile ortodoxe 
(folosindu-se doar limba greaca, si nu „limbi 
barbare") din Moscopole. A continuat acti- 
vitatea profesorului sau, fiind, la randul lui, 
profesor la aceeasi academie. Lucrari: Invd- 
tdturi introducdtoare, in care erau prezentate 
elemente de matematica, fizica, dar si un 
lexicon (Tetragloson) in patru limbi: aromana, 
greaca, albaneza si bulgara, Venetia, 1770, 
reeditatl802. 

Daniil Sihastru 

prenume la na§tere Dumitru 

(Tnceputul secolului XV, langa Radauti - 

1496, Stanca Soimului) 

Monah. Calugarit cu numele David la 

biserica Sf. Nicolae din Radauti. De acolo a 



plecat la manastirea Sf. Lavrentie din satul 
Laura, aproape de Radauti. Staretul i-a dat 
numele Daniil. S-a retras in sihastrie la 
Stanca Soimului, langa Voronet. Acolo s-a 
dus Stefan eel Mare dupa moartea tatalui 
sau si monahul i-a prezis ca va ajunge domn. 
De-a lungul domniei s-a dus adesea sa auda 
sfaturi si preziceri. I-a si pus o piatra de mor- 
mant, iar textul de pe ea arata ca se considera 
flu duhovnicesc al acestuia. 

Danovski, Oleg 

(1917, Voznesensk, Ucraina - 
21.10.1996, Constanta) 

Dansator si coregraf. Rus ca etnie. Unul din- 
tre fondatorii baletului in Romania. Imbina 
traditiile dansului popular cu tehnicile bale- 
tului clasic. A creat numeroase coregrafii, pe 
care se danseaza si astazi in multe teatre de 
opera din lume. Director al corpului de balet 
al Operei Romane, in care calitate a format 
stelele baletului clasic romanesc: Gelu 
Barbu, Ileana Iliescu, Ion Tugearu s.a. Fon- 
dator si director al Teatrului de Balet Clasic 
si Contemporan din Constanta (1979). In 
2004 s-a infiintat Teatrul National de Opera 
si Balet din Constanta, care ii poarta numele 
si unde se sustine si Festivalul International 
de Balet cu acelasi nume. 

Darclee, Haricleea, nume la na§tere 
Hariclea Haricli, casatorita Hartulari 
(10.06.1860, Braila - 12.01.1939, Bucuresti) 
Soprana. Grecoaica dupa etnie. Dupa mama 
descindea din Mavrocordat. A luat lectii de 
canto la Paris, a studiat la Conservatorul 
din Iasi. Remarcata de Ch. Gounod, care 
o distribuie in rolul Margaretei din Faust la 
Opera Mare din Paris (1888). S-a consa- 
crat pe scena operei La Scala din Milano. 
Giacomo Puccini compune Tosca, Pietro 
Mascagni opera Iris, iar Alfredo Catalani La 
Wally, special pentru ea, care interpreteaza 
rolurile principale in premiera ale acestor 
opere. I-a avut parteneri pe Enrico Caruso, 
Titta Ruffo, Tamagno. S-a impus pe scenele 




ENCICLOPEDIA IDENTITATII ROMANE§TI. P E RSO N A L ITATI 



dictAK.indd 243 



^ 



31.10.2011 17:22:58 



Darie 




Domnica Darienco 



Alexandru David 




244 



principalelor teatre de opera din Paris, Ber- 
lin, Florenta, Milano, Roma, Buenos Aires, 
Lisabona, Madrid, Monte Carlo, New York, 
Moscova si St. Petersburg. A sustinut crea- 
rea Operei Romane (in 1921). Din 1995 se 
desfasoara la Braila Concursul International 
de canto care-i poarta numele, initiat de 
soprana Mariana Nicolesco. 

Darie, lurie 

(14.03.1929, Vadul Rosu, Basarabia) 
Actor. Absolvent al Institutului de Arta 
Teatrala si Cinematografica (IATC), actuala 
ATF, promotia 1952. Debuteaza in 1953, 
in Nepotii gornistului, in regia lui Dinu 
Negreanu, alaturi de Marga Barbu si Liviu 
Ciulei. In 1959 a fost ales de regizorul Mir- 
cea Dragan pentru a juca in serialul Brigada 
Diverse, alaturi de Toma Caragiu si Sebastian 
Papaiani. Printre cele mai cunoscute roluri 
ale sale din cinematografie se numara:^4fo?... 
Ati gresit numdrul in regia lui Andrei Calarasu, 
Jucdtorii de cdrti in regia lui Cornel Popa, S-a 
Jurat o bombd in regia lui Ion Popescu-Gopo. 
A avut roluri si in: Oglinda (1993) , Jucdtorii de 
cdrti (1977), Stefan eel Mare (1974), Fratiijderi 
(1973), B.D. la munte si la mare (1971) etc. 

Darienco, Domnica 

(15.01.1919, Dolinsk, rn. Ananiev, reg. Odessa, 
azi Tn Ucraina - 6.11.2010, Chisinau) 
Actrita. A absolvit Scoala de Teatru de la 
Odessa. A fost actrita la teatrul din Tiraspol, 
apoi la Teatrul Dramatic A. S. Puskin din 
Chisinau. A facut roluri in teatru si in film. 
Roluri in film: Andries, studioul A. Dovjenko 
din Kiev, 1955; Vd scriu, 1959; Dincolo de 
marginea orasului, 1960; Gustul pdinii, 1966; 
Armaghedon, 1966; Povdrnisul, 1970; Ultimul 
haiduc, 1972; Crestdturi spre amintire, 1972; 
Barbatii incaruntesc de tineri, 1973; Furtuni de 
toamna, \97A:\ Durata zilei, 1974; Intre cer si 
pamant, 1975; Soseaua, 1981; Trecea o lebadd 
pe ape, 1982; Codrii, serial, 1991. Artista a 
Poporului din Republica Moldova. Artista a 
Poporului din URSS. 



Dascalu, Dan 

(5.04.1942, Craiova) 

Inginer. A absolvit Facultatea de Electro- 
nica si Telecomunicatii a Institutului Poli- 
tehnic din Bucuresti, unde este in prezent 
profesor. Specializare la Universitatea din 
Birmingham. A contribuit (1973-1974) 
la realizarea si experimentarea in tara 
a primelor dispozitive cu microunde - 
diodele IMPATT cu siliciu, asimilate in 
fabricatie, exclusiv prin efort propriu, la 
IPRS-Baneasa. In perioada 1976-1988 a 
condus la IPRS-IPB un colectiv de cerce- 
tare asupra fizicii si tehnologiei contactului 
metal-semiconductor utilizat in constructia 
dispozitivelor semiconductoare si a circu- 
itelor integrate. Rezultatele cercetarii au 
fost publicate in 1988, in lucrarea Contactul 
metal- semiconductor in micro electronicd. Alte 
lucrari: Injectia unipolard in dispozitive elec- 
tronice semiconductoare, 1972; Transit-Time 
Effects in Unipolar Solid-State Devices, 1974. 
Intre 1958 si 1959 s-a realizat la Institutul 
de Energetica al Academiei un calculator 
analogic performant cu cateva zeci de 
amplificatoare operationale si elemente 
neliniare, folosit in cercetarile conduse de 
V.M. Popov. Membru al Academiei Romane 
din 1993, presedinte al Sectiei de stiinta si 
tehnologia informatiei (1994-1998). 

David, Alexandru 

(1.05.1910, Bardari,jud. Lapusna, Basarabia - 
8.04.1935, Chisinau) 

Bibliograf, istoric literar, publicist. A absol- 
vit Facultatea de Litere a Universitatii din 
Bucuresti. Intre 1931 si 1933 a fost colabo- 
rator activ la Societatea ASTRA Basarabiei, 
redactor al saptamanalului Cuvdnt moldove- 
nesc. Lucrari: Bibliograf a lucrarilor privitoare la 
Basarabia, aparute de la 1918 incoace (1933), 
Tipariturile romdnesti in Basarabia sub stdpani- 
rea rusa (1814-1880), vol. I (1934), Contribu- 
tii la vechea liricd romaneasca (1934). 



ENCICLOPEDIA IDENTITATH ROMANE§TI. P E RS N A L ITAJI 



dictAK.indd 244 



^ 



31.10.2011 17:22:58 



Davidoglu 



David, Mihail D. 

(21.05.1886, Negre§ti, Vaslui - 26.06.1954, la§i) 
Geograf si geolog. A absolvit Facultatea de 
Stiinte, Sectia stiinte naturale, la Iasi. A fost 
profesor de geografie la Facultatea de Sti- 
inte a Universitatii din Iasi. A initiat si con- 
dus periodicul Lucrdrile Societdtii Geografice 
D. Cantemir. A adus contributii importante 
la dezvoltarea geomorfologiei in Romania. 
Lucrari: Sur les plantes fossiles pliocenes du 
plateau moldave, 1916; O schitd morfologicd a 
podisului sarmatic moldovenesc, 1922; Relief ul 
coastei Iasilor, 1 941 ; Geneza, evolutia si aspectul 
de relief in Podisul Transilvaniei, 1945. Mem- 
bru corespondent al Academiei Romane 
(1935), exclus (1948) si reintegrat (1990). 

Davidescu, David 

(16.09.1916, Suditi, lalomita - 
11.11.2004, Bucure§ti) 

Inginer agronom. A urmat cursurile Facul- 
tatii de Agronomie din Bucuresti, continu- 
andu-si specializarea in studiul solurilor 
cu izotopi radioactivi la Moscova. In 1966 
si-a luat doctoratul cu teza „Producerea, 
pregatirea si folosirea ingrasamintelor si 
amendamentelor" si in 1968 a obtinut 
titlul de doctor docent. A detinut, de-a 
lungul anilor, functii in invatamantul 
superior agronomic in calitate de sef de 
catedra, decan, prorector si rector al Insti- 
tutului Agronomic din Bucuresti, sef de 
laborator in administratia publica de stat si 
in cercetare. Este autor a peste 400 de arti- 
cole de cercetare stiintifica, 23 de tratate, 
monogram si studii, aparute in tara si peste 
hotare: Fosforul in agriculturd, 1972; Azotul in 
agriculturd, 1976; Agrochimia modernd, 1981; 
Micro elemente in agriculturd, 1989; Protectia 
chimicd in a